Sunteți pe pagina 1din 19

Evaluarea biofarmaceutica si farmacocinetica a Eritromicinei

Denumirea comun internaional


eritromicina

Eritromicin 250

Denumiri comerciale

E rossan

Zineryt ERY-C

Eryc

Erythran

Ery-Tab

Cod ATC

J01F A01

Denumirea IUPAC (sistematic) (3R *, * 4S, 5S *, * 6R, 7R *, * 9R, 11R *, *12R, 13S *, 14R *) - 4 - [(2,6 - dideoxi - 3 - C - metil - 3 O - metil - - L - ribo -hexopyranosyl) oxi] - 14 - etil 7,12,13 - trihydroxy - 3,5,7,9,11,13 - hexamethyl - 6 [[3,4,6 - trideoxy - 3 - (dimetilamino) - - D - xylo hexopyranosyl] oxi]oxacyclotetradecane-2,10-diona

formula moleculara: C37H67NO13

Structura chimic 2D i 3D 2D

3D

Descrierea:

Masa moleculara-

733.94 Da

Proprietati fizice: Eritromicina este o pudr cristalin de culoare alb sau uor glbuie, uor solubil n ap, solubil n alcool, n cloroform, i n eter. Este inodor sau practic inodor. Ea are o gama de pH intre 8,0 si 10,5 ntr-o soluie de metanol i ap preparat prin diluarea 1 volum de soluie metanol, care conine 40 mg pe ml, cu 19 volume de ap Unghiul specific de rotatie-70-78 (c = 2%, ethanol). Temperatura de topire 138-140 C

Solubilitate greu solubil n ap (1/1000), dar usor

solubil n alcool si eter Permeabilitatea=2.0E-07

MlogP (capacitatea de partiie Moriguchi)= -0,14


Suma donorilor de protoni H (OH + NH)=5 Suma acceptorilor de protoni H (N + O)=14

Gradul de absorbie i permeabilitate intestinal conform regulii lui Lipinski (scorul 0, 1, 2, 3, 4). Poseda 5 donori de protoni-corespunde Acceptori mai mult de 12-nu corespunde Masa moleculara mai mare de 500 Da-nu corespunde MlogP e mai mic de 4.15-corespunde

Farmococinetica Biodisponibilitatea variaz n limitele 30-65% n funcie de sarea respectiv ce reprezint ingredientul activ al preparatului. Eritromicina este instabil n mediul acid dinstomac, dar formele cu nveli enterosolubil i Erythromycinum Estolatum sunt acidorezistente. Absorbtia poate fi influentata de prezenta alimentelor, din care cauza comprimatele se vor administra cu o 1/2 de ora inainte de masa. Ptrunde bine n majoritatea esuturilor i compartimentelor lichidiene cu excepia lichidului cefalorahidian. Trece bariera placentar i nlaptele matern. Metabolizare si excretie: Eritromicina se acumuleaza in ficat si se elimina prin bila in concentratii mari. Este inactivata in mica masura prin demetilare la nivelul ficatului. Eliminarea urinara, in forma nemodificata, cuprinde 5% din doza administrata oral i 12-15%dup administrarea i/v (sub form neschimbat Difuzeaz la nivelul pleurei, peritoneului i a placentei, nu traverseaz meningele neinflamat. Se elimin prin bil, urin (sub form de metabolit the 8,9-anhidroeritromicin A 6,9-semiacetal i prin secreia lactat (concentraii mai mari ca n plasm). Circa 50% se metabolizeaza, 50% netransformat se elimina. Sufera un ciclu entero-hepato-enteric Legare de proteine 70-90%

Constante specifice
Ka =2,0 x 109 Kb=6,3 x 106 pKa=8,8 pKb=5,2 T 50%- 1,4-2 ore 0,693 Kel=------------------=0,433 T 50% Cl=9,1

Segmentul TGI/pH

Stomac (pH = 2,0)

Duoden (pH = 6,0)

Intestinul subire (pH = 7,5)

Snge (pH = 7,4)

Forma neionizat

0,05

5,66

9,09

19,35

Forma ionizat

99,94

94,33

90,91

80,64

Efecte adverse si tratamentul lor.Supradozare Eritromicina nu provoaca decat rareori efecte secundare, iar atunci cand apar, acestea nu prezinta gravitate. Cel mai adesea s-au semnalat tulburari gastrointestinale: greturi, rsaturi, diaree, dureri abdominale. Desi aceste efecte sunt minore, uneori este necesara o diminuare a dozelor. In cazul unui tratament indelungat cu doze mari, exista riscul suprainfectiei cu microorganisme rezistente la eritromicina. Simptomele unei colestaze hepatice pot sa apara dupa 10 zile de tratament: greturi, rsaturi, dureri abdominale, febra, prurit, icter si eozinofilie. In cazul unei reactii alergice manifestate prin urticarie si eruptii cutanate, se recurge la intreruperea tratamentului. La cei hemodializati sau la bolnavii cu insuficienta renala gra, eritromicina poate duce la aparitia unei hipoacuzii tranzitorii si reversibile.

Supradozare: Simptomele sunt de obicei cele ale unei tulburari gastrointestinale. Oprirea tratamentului duce la disparitia lor. Nu se elimina prin hemodializa sau dializa peritoneala.

Precautii Precautii particulare: Se va administra cu precautie la pacientii cu insuficienta renala sau la cei cu functia hepatica alterata, urmarind cu atentie rezultatele testelor hepatice si reducand eventual dozele. La pacientii astmatici tratati cu teofilina se vor controla concentratiile plasmatice ale antiastmaticului, urmarind o eventuala aparitie a simptomelor caracteristice intoxicatiei cu teofilina. Desi nu s-au observat pana astazi efecte teratogene sau embriopate, eritromicina nu se administra la femeile insarcinate decat in caz de stricta necesitate.

Interactiuni medicamentoase
Asociata teofilinei, inhiba meolizarea acesteia, crescandu-i concentratia plasmatica, respectiv riscul unei reactii toxice. De asemenea, mareste efectul hipoprotrombinemiant al anticoagulantelor cumarinice. Au fost semnalate reactii ischemice la asociere cu ergotamina sau DHergotamina. Medicamentele hemolizate prin citocromul P450 vor avea nivele plasmatice mai ridicate (ex: carbamazepina, ciclosporina, hexobarbitalul, fenitoina). Daca se asociaza cu bromocriptina, se tine cont de o eventuala crestere a activitatii antiparkinsoniene, putand sa apara semnele unei supradozari dopaminergice (diskinezia). Macrolidele par sa modifice metabolismul terfenadinei, putand provoca astfel aritmii cardiace. Poate inhiba actiunea bactericida a penicilinelor si a cefalosporinelor. In vitro exista un antagonism intre eritromicina si clindamicina, lincomicina respectiv cloramfenicol. Vasoconstrictoare de tipul alcaloizilor din secara cornuta - eritromicina potenteaza aparitia ergotismului. Terfenadina si astemizolul - asocierea cu eritromicina crejte riscul de cardiotoxicitate (torsadavarfurilor).

Teofilina - asocierea cu eritromicina creste concentratia plasmatica de teofilina prin scaderea clearance-ului hepatic al acesteia (se impune controlul concentratiei plasmatice de teofilina, eventual scaderea dozelor). Bromocriptina, carbamazepina, ciclosporina,lisurida, midazolamul eritromicina create concentratiile plasmatice ale acestor medicamente

Indicatii terapeutice
Tratamentul infectiilor cauzate de microorganisme sensibile: infectii bronho-pulmonare, ORL, cutanate, genitale, osoase. Poate fi utilizata de catre bolnavii alergici la peniciline. Infectii ale tractului respirator cu Streptococcus pyogenes (streptococ A betahemolitic), Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae. Infectii acute ale pielii si tesuturilor moi, cauzate de Staphylococcus aureus (numeroase tulpini sunt rezistente), Streptococcus pyogenes. Este medicatia de ales in pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae. Difterie (indicatie de prima alegere): eradicarea bacilului la purtatori si profilactic.

Tratamentul pneumoniei cu Chlamydia trachomatis, mai ales la femeia insarcinata si la copiii la care tetraciclina este contraindicata. Forme grave de enterocolita cu Campylobacter fetus jejuni, infectii cu Bordetella pertussis. Ca alternati pentru tratarea tulburarilor inflamatorii pelviene cauzate de Neisseria gonorrhoeae la pacientii hipersensibili la penicilina. Este insa din ce in ce mai putin folosita in gonoree, din cauza frecventei mari a recaderilor. Sifilis. Infectii cu Listeria monocytogenes (exceptand meningitele). Profilaxia recaderilor de reumatism articular acut si a endocarditei la pacientii care sufera de boli cardiace congenitale sau de cardiopatie reumatismala, inaintea unei interventii dentare sau chirurgicale la nivelul tractului respirator superior. Acneea vulgaris. Otita medie (asociata cu sulfamide).

Concluzii
Eritromicina reprezinta o forma medicamentoasa care are o permeabilitate redusa la nivelul intestinal(datorita masei moleculare mari),ceea ce si ingreuneaza viteza de absorbtie. Viteza i mrimea absorbiei sunt depind de tranzitul intestinal, coninutul luminal i permeabilitatea membranei intestinale