UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE TESTEMIŢANU”

Facultatea de Farmacie
Catedra de Chimie farmaceutică şi toxicologică

Aprobate
la şedinţa catedrei Chimie farmaceutică şi toxicologică
Proces-verbal № _8_ din 29.01.2021
Şef de catedră, dr. hab. şt. farm., profesor universitar
V.Valica

Substanţele medicamentoase, derivaţi ai tropanului

Recomandare metodică la „Chimia farmaceutică-III” pentru studenţii anului IV

Autori:
Vladimir VALICA, profesor universitar
Tatiana TREAPIȚÎNA, conferențiar universitar
Tatiana ȘTEFANEȚ, asistent universitar

CHIŞINĂU, 2021
 INTRODUCERE
Studiind preparatele farmaceutice din grupul tropanului, studenţii se familiarizează cu
unele particularităţi de analiză a medicamentelor studiate (determinarea diferitor indici fizico-
chimici, analiza grupelor funcţionale specifice, metode fizico-chimice de analiză etc.).
Astfel, studierea legităţilor generale şi particularităţilor specifice a medicamentelor din
grupul tropanului permite ridicarea nivelului profesional a viitorilor farmacişti în vederea
aprecierii calităţii medicamentelor.

Scopul: A determina calitatea preparatelor medicamentoase derivaţi ai tropanului în

corespundere cu structura lor chimică, care le determină metodele de obţinere,
prevederile de calitate şi condiţii de conservare.

Planul studierii temei

Pentru studierea temei este prevăzută o lucrare de laborator (3 ore).

Metode, materiale și echipamentul necesar pentru realizarea lucrării de laborator

Medicamentele: substanţele medicamentoase, prevăzute pentru studierea temei
respective. Lista medicamentelor este afișată în anexa 1.
Materiale și echipament: reactivii, veselă, balanţă analitică.

Subiectele pentru pregătire individuală

1. Premizele dezvoltării chimiei colinoliticilor şi remediilor de anestezie locală. Importanţa
lor pentru teoria sintezei dirijate. Izomeria. Acţiunea biologică.
2. Proprietăţile fizico-chimice comune a derivaţilor tropanului şi analogilor de sinteză
(proprietăţile acido – bazice, redox, reacţiile de substituţie electrofilă). Relaţia dintre
structură şi proprietăţile chimice. Alegerea metodei de analiză. Condiţiile de conservare.
3. Metodele de obţinere şi analiză a sulfatului de atropină, bromurei de N-butilscopolamină,
bromurei de ipratropiu, clorhidratului de cocaină.

MATERIAL INFORMATIV
Din punct de vedere chimic tropanul prezintă o bază biciclică formată din doi heterocicli
condensaţi (unul pirolidinic şi unul piperidinic) având comun atomul de azot, de care este
legată o grupă metil şi poate exista în formă de două configuraţii, „baie" şi „scaun". Aceste
două forme trec uşor una în alta şi, deoarece n-au putut fi izolate separat, s-a ajuns la concluzia
existentei unui singur tropan.
Tropanul are trei derivaţi funcţionali importanţi: tropanol (tropin), tropanonă (tropinonă)
şi ecgonină.
COOH
N-CH3 OH N-CH3 O N-CH3 OH

tropin tropinonă ecgonină

Activitatea farmacologică a derivaţilor tropanului depinde de stereostructură. În

dependenţă de poziţia grupei hidroxilice, pot exista doi stereoizomeri – tropină şi
pseudotropină, derivaţii căror se deosebesc după proprietăţile fizico-chimice şi activitatea
farmacologică.

2
 Astfel, derivaţii tropinei au acţiune midriatică, iar derivaţii pseudotropinei – acţiune
anestezică locală.
Alcaloizii grupei tropanului se întâlnesc în plantele familiilor Solanacee, Linacee etc. Din
alcaloizii acestei grupe fac parte substanţe medicamentoase, care joacă un rol important în
medicină: atropină, cocaina etc.
Tabelul 1. Substanţele medicamentoase, derivaţi ai tropanului

Denumirea şi formula de structură Descriere şi solubilitate

Sulfat de atropină Pulbere cristalină albă, fără

Atropini sulfas miros, cu gust acru şi amar.
H Uşor solubil în apă şi alcool,
H
O insolubil în cloroform şi eter.
CH3 - N . H2SO4 .H O P.t. 187-1900C.
O 2
H Мr 695,0
H OH
2
Conține cel puțin 98,5% și cel
mult 101,0%
sulfatul esterului tropinic al acidului d,l-tropic monohidrat (C17H23NO3)2∙H2SO4 raportat la
substanța uscată.

Bromură de N-butilscopolamină Pulbere cristalină fără miros.

Butylscopolaminii bromidum Foarte uşor solubilă în apă,
solubilă în alcool şi cloroform,
O
+ H practic insolubilă în eter.
O CH3 - N -
O - C - CH - Br P.t. 138-140°C.
Мr 440,4
H9C4 CH2OH Conține cel puțin 98,5% și cel
mult 101,0%
bromură de N-butilscopolamoniu C21H30NO4Br raportat la
substanța uscată.

Bromură de ipratropium Pulbere cristalină albă.

Ipratropii bromidum Solubilă în apă.
H Мr 430,4
+ H
O
Br
- . H2O Conține cel puțin 99,0% și cel
CH3 - N mult 100,5%
O
C20H30BrNO3,H2O raportat la
H3C H OH substanța uscată.
CH3

bromură de N-izopropilatropină monohidrat

3
 Clorhidrat de cocaină Pulbere cristalină, incoloră, fără
Cocaini hydrochloridum O
miros.
H H O
CH3 Foarte uşor solubil în apă şi în
O alcool, solubil în cloroform
H .
CH3 - N HCl insolubil în eter.
O
P.t.=195°C.
H [ ]20
D
= -71° – până la -73°
(soluţie apoasă 2,5%).
clorhidratul esterului metilic al benzoilecgoninei Мr 339,8
Conține cel puțin 99,0% și cel
mult 101,0%
C17H21NO4∙HCl raportat la
substanța uscată.

Proprietăţile fizico-chimice şi analiza calității

Proprietăţile fizico-chimice
După aspectul exterior substanţele medicamentoase derivaţii tropanului prezintă
pulberi albe cristaline, uneori cu nuanţe gălbuie, fără miros. Majoritatea substanţelor sunt
solubile în apă şi unele în solvenţi organici.
Pentru analiza substanţelor medicamentoase, din rândul derivaţilor tropanului sunt
utilizate metode fizico-chimice (spectrofotometria UV) (tab. 2), polarimetria, CGL, HPLC,
CSS etc.).
Conform DAN (Ph. Eur. 8.0, FR X) pentru identificarea substanţelor
medicamentoase se aplică metoda spectrofotometrică în IR.
Tabelul 2. Condiţiile derterminărilor spectrofotometrice a unor derivaţi ai tropanului
Lungimea de undă, nm
Substanţă Solvent 1%
Max. A1cm
252, 253, 264
252 4,5
Sulfat de atropină Apă
258 5,41
264 4,13
Bromură de N-
Apă 251, 257, 263 -
butilscopolamină
Clorhidrat de cocaină Apă 233 363,1
Clorhidrat de cocaină Acid clorhidric 0,01 mol/l 233 378 - 402

Bromură de ipratropii

Proprietăţile chimice și metodele de indentificare

Grupa atropinei
Atropină este o bază terţiară puternică, care formează cu acizii minerali săruri cristaline
uşor solubile în apă. Soluţia apoasă are reacţie neutră. Preparatul farmacopeic este sulfatul de
atropină.
4
 1. Reacţia de grup de identificare a derivaţilor tropanului este reacţia Vitali-Morin,
bazată pe nitrarea restului acidului tropic. Sulfat de atropină se încălzeşte cu acid azotic
concentrat şi se evaporă la sicitate. Apare colorație galbenă, care trece în violet la adăugarea
soluţiei alcoolice de hidroxid de potasiu şi acetonă:
H HNO3 H
R-O-C-C R-O-C-C NO2
0
t
O CH OH O CH -O-NO
2 2 2

atropină dinitroatropină
R - fragment de atropin (coloraţie galbenă)
H
KOH KOH
R-O-C-C NO2 R-O-C-C NO2
H 2O
O CH2 O CH OH
2

nitroapoatropină nitroatropină
-
.. +
O O
R - O - C - ..
C N R - O - C - ..
C N +

O-
O-
O CH OH O CH OH
2 2

colornat mezomeric stabilizat

(coloraţie violetă)

Reacţia Vitali-Morin este inclusă în DAN pentru identificarea Bromurii de N-

butilscopolamină și Bromurii de ipratropii.
2. Identificarea ionilor de sulfat are loc cu clorură de bariu; se formează un precipitat alb:
SO42- + Ba2+ → BaSO4↓
precipitat alb
Identificarea ionilor de cloruri și bromuri se efectuează conform metodelor farmacopeice.
3. La tratarea preparatului cu amoniac se precipită atropina-bază. După uscarea
precipitatului de atropină-bază se determină punctul de topire, care trebuie să fie în limita
115-117°C.
4. Prin încălzirea atropinei-bază cu acid sulfuric în prezenţa unui cristal de dicromat de
potasiu se simte miros de migdale amare:
O HOOC - CH - CH2OH
H2SO4
CH3 - N O - C - CH - CH3 - N OH +

CH2OH
atropină tropinol acid tropic
HOOC - CH - CH2OH H O
C
K2Cr2O7

acid tropic benzaldehidă

5. Sulfat de atropina se precipită cu reactivi generali de precipitare ai alcaloizilor: acid

picric, reactivii Dragendorff, Lugol șe etc. Picratul de atropina are un punct de topire 174-179oC.

5
 6. Fiind tratat cu soluţie de p-dimetilaminobenzaldehidă în acid sulfuric atropină
formează o colorație roşie-violetă.
7. Cu soluţie de diclorură de mercur atropina-bază formează precipitat de oxid de mercur
(culoare galbenă sau roşie).
DAN (FR X) prevede determinarea impurităţilor specifice „Apoatropină, beladonină”.
Pentru identificarea acestei impurităţi la soluţia de preparat se adaugă soluţie de amoniac; se
formează un precipitat alb care trebue să se dizolve în apă; soluţia obținută trebue să fie limpede.
H
CH3 - N
O
C O

beladonină
H
CH3 - N C O

O
„Alți alcaloizi, produși secundar” determinarea se procedează conform prevederilor de la
„Cromatografie pe strat subțire”.
Pe DAN (Ph. Eur. 8.0) determinarea impurităţilor „Substante inrudite” se procedează
conform prevederilor de la „HPLC”.
Metodele de dozare
Dozarea sulfatului de atropină conform DAN se face prin metoda de neutralizare în
mediul anhidru, se titrează cu acid percloric 0,1 mol/l, solvent – acid acetic concentrat, indicator
cristal violet (FR X) sau punctul de echivalență se determină prin metoda potențiometrică (Ph.
Eur. 8.0):
O
-
OR . CH3COO
- +
. H2SO4 . H 2O OR . HSO4 +
+
CH3 - N + CH3COOH CH3 - N H CH3 - N H
O - C - CH -

CH2OH 2

- +
HClO4 + CH3COOH ClO4 + CH3COOH2

- -
OR . CH3COO + ClO4 -
-
OR . ClO4 + CH3COO
+ +
CH3 - N H CH3 - N H

+ -
CH3COOH2 + CH3COO 2 CH3COOH

Dozarea Bromurii de ipratropii conform DAN (Ph. Eur. 8.0) se petrece prin metoda
argentometrică, punctul de echivalență se determină potențiometric.
Conform DAN (FR X) dozarea Bromurii de N-butilscopolamină se face prin metoda de
neutralizare în mediul anhidru (cloroform, acid acetic anhidru, acetat de mercur), se titrează cu
acid percloric 0,1 mol/l în dioxan, indicator galben de metanil până la colorație roșu-violacee.
Grupa cocainei
Alcaloidul principal din grupul dat este cocaina (metilbenzoilecgonină), extrasă din
frunzele de Erythroxylon coca fam. Linacee.
Preparatul farmacopeic este clorhidrat de cocaină.
Pentru identificarea clorhidratului de cocaină se foloseşte reacţia de hidroliză în mediu de
acid sulfuric concentrat, când se formează un precipitat cristalin de acid benzoic şi se percepe
miros caracteristic de benzoat de metil:

6
 O O
CH3 O
O OH
O C - OH
H2SO4 con.
. + CH3 - OH +
CH3 -N HCl CH3 -N OH
O

O O
C - OH C - O - CH3
CH3 - OH + + H 2O

ester metilic al acidului benzoic

Anionul de clor poate fi pus în evidenţă cu soluţie de azotat de argint; se formează un

precipitat alb, cazeos.
Pentru identificarea cocainei DAN recomandă reacţia cu soluţie de permanganat de
potasiu 1%; se formează un precipitat cristalin violet de permanganat de cocaină (spre deosebire
de procaină).
C17H21NO4 · HCl + KMnO4 → C17H21NO4 · HMnO4 + KCl
La tratare cu amoniac se precipită baza cocainei – un precipitat insolubil în apă şi solubil
în alcool (p.t. 95-98°C).
Reacţia Vitali-Morin pentru cocaină este negativă.
În cocaină nu se permit impurităţi de alcaloizi cu structura apropiată, care denotă o
purificare incompletă (cinamil-cocaina).
Determinarea cantitativă se face prin metoda acido-bazică în mediu anhidru: preparatul se
dizolvă în acid acetic glacial şi se titrează cu acid percloric în prezenţa acetatului de mercur
(indicator – cristal violet).
Cocaina poate fi determinată cantitativ şi prin metoda de neutralizare cu hidroxid de sodiu 0,1
mol/l; substanța se dizolvă în alcool, titrarea se efectuează în prezenţa cloroformului (indicator –
fenolftaleina) sau prin metoda iodometrică indirectă după precipitatea poliiodurii de cocaină
C17H21NO4·HI·I 2 .

Proprietăţi farmacologice
Atropina este blocant cu acţiune directă asupra receptorilor muscarinici, de la nivelul
sinapselor colinergice muscarinice neuroefectuate, de la nivelul glandelor exocrine, miocard şi
muşchi netezi; scade excesiv secreţiile căilor respiratorii, glandelor salivare, scade secreţia gastrică,
diminuează secreţia biliară, pancreatică şi a glandelor mamare, reduce peristaltismul gastrointestinal.
În doze mari produce accelerarea lor prin acţiunea de paralizare a fibrilor parasimpatice,
cardiomoderator; dozele terapeutice nu influenţează vasele în general. Are efect bronhodilatator,
stimulează respiraţia prin stimularea centrului respirator bulbar. Atropina produce midriaza intensă
prin relaxarea muşchiului circular al irisului; de asemenea, produce tulburarea vederii pentru durată
de aproape o săptămână, creşterea consecutivă a presiunii intraoculare. La nivelul de SNC are acţiune
anticolinergică centrală.
Atropina este indicată în bronşite cu hipersecreţie, colici biliare, nefretice, hipersecreţie
gastrică, constipaţie spastică. Ca medicament adjuvant este folosită în amestecurile preanesteziceşi
analgezice. Se foloseşte în traumatisme închise, colită ulceroasă cronică nespecifică, tratamentul
profilactic al greţurilor din răul de mare şi avion, în asociere cu antihistaminice şi barbiturice. De
asemenea, se foloseşte în examenul fundului de ochi.
Atropina se absoarbe bine din tubul diogestiv şi de la locul injectării, jumătate din doză
eliminându-se prin urină, cu metaboliţi. Deoarece hidroliza este redusă, toxicitatea sa este mare.
Butilscopolamina – anticolinergic de semisinteză, care antagonizează efectele muscarinice
ale acetilcolinei prin blocarea receptorilor muscarinici din sinapsele neuroefectoare parasimpatice.
Exercită o acţiune specifică antispastică a tractului gastrointestinal, căilor biliare şi urinare prin

7
diminuarea tonusului şi peristaltismului. Acţiunea spasmolitică este mai rapidă şi de durată mai lungă
decât cea a scopolaminei. Nu prezintă efecte centrale.
Butilscopolamina este indicată în ulcer gastric şi duodenal, spasme biliare, hipermotilitate
gastrointestinală, constipaţie spastică, spasme uterine, dismenoree, spasme ale tractului urinar.

LUCRUL PRACTIC AL STUDENŢILOR

Sarcina 1. De apreciat calitatea substanţelor medicamentoase după indicii

„Descriere” şi „Solubilitate”.
Datele de oformat în formă de tabel şi de făcut concluzia despre calitate după indici
indicaţi mai sus.
Adnotare: Solvenţii se întrebuinţează conform prevederilor DAN.

Sarcina 2. De apreciat identificarea derivaţilor tropanului cu ajutorul reactivilor

comuni de precipitate (ai alcaloizilor).
Datele rezultatelor obţinute de prezentat în tabel:

Reagentul
Denumirea
Reactiv Reactiv Soluţie acid
substanţei Reactiv Lugol Soluţie tanină
Dragendorff Mayer picric

Sarcina 3. De efectuat determinarea cantitativă a preparatelor.

1. Sulfat de atropină
1.1. Identificare.
1.1.A. Determinarea puterii rotatorii specifice. (Ph. Eur. 8.0).
1.1.B. Spectrul IR trebuie să corespundă cu spectrul probei standard (Ph. Eur. 8.0).
1.1.C. Determinarea punctului de topire a picratului de atropină (Ph. Eur. 8.0).
1.1.D. Reacţia Vitali-Morin. La 0,01 g preparat se adaugă în creuzet 1 ml acid azotic
concentrat şi se evaporă. La rezidiu uscat după răcire se adaugă câteva picături hidroxid de
potasiu 0,5 М soluţie alcoolică şi acetonă; apare colorație violetă, ce dispare în timp (Ph. Eur.
8.0).
1.1.E. Determinarea ionului sulfat. 0,05 g sulfat de atropină se dizolvă în 2 ml apă, se
adaugă 0,5 ml acid clorhidric şi 0,5 ml clorură de bariu; apare precipitat alb, insolubil în acizi
minerali (Ph. Eur. 8.0).
1.2. Dozare.
1.2.A. Titrarea acido-bazică în mediu anhidru. 0,5 g sulfat de atropină (uscat până la o
masă constantă la 100-105oC), se dizolvă în 10 ml acid acetic glacial, la o încălzire ușoară în
baia de apă. La soluţia prealabil răcită se adaugă 3 picături cristalin violet-soluţie şi să titrează
cu acid percloric 0,1 mol/l până la o coloraţie verde-deschisă.
În paralel, se efectueaza determinarea cu o probă-martor.
1ml acid percloric 0,1 mol/l corespunde la 0,06768 gsulfat de atropină anhidru.

2. Clorhidrat de cocaină
2.1. Identificare.
2.1.A. Spectrul IR trebuie să corespundă cu spectrul probei standard (Ph. Eur. 8.0).
2.1.B. Determinarea maximului de absorbţie. Spectrul în UV al soluţiei 0,002% în 0,01
M acid clorhidric prezintă două maxime: la 233 nm şi la 273 nm (Ph. Eur. 8.0).
8
 2.1.C. Determinarea punctului de topire a cocainei-bază (Ph. Eur. 8.0).
2.1.D. Determinarea ionilor de clor. La 1 ml soluţie (0,002 g clorură) se adaugă 0,5 ml
acid azotic diluat şi 0,5 ml nitrat de argint; apare precipitat alb cazeos solubil în soluţie
amoniacală. Pentru sărurile bazelor organice proba la solubilitate pentru clorură de argint
obţinută se efectuează după filtrare şi spălare precipitatului cu apă (Ph. Eur. 8.0).
2.1.E. Formarea permanganatului de cocaină. 2-3 cristale clorhidrat de cocaină se
dizolvă într-o picătură de apă pe o placă de sticlă şi se adaugă 1-2 picături permanganat de
potasiu 1%. Se formează un precipitat violet cristalin de permanganat de cocaină (spre deosebire
de procaină).
2.1.F. Hidroliza cocainei şi formarea esterului. Se încălzeşte 0,1g clorhidrat de
cocaină cu 1ml acid sulfuric concentrat în baie de apă timp de 5 minute, după ce atent se adaugă
2 ml de apă, în rezultatul hidrolizei se formează alcool metilic şi acid benzoic, care
interacţionează reciproc. Se formează esterul metilic al acidului benzoic cu miros caracteristic.
2.2. Dozare.
2.2.A. Titrarea acido-bazică în mediu anhidru. 0,3 g clorhidrat de cocaină se dizolvă în
10 ml acid acetic glacial, se adaugă 10 ml soluţie acetat de mercur (II), 3 picături cristalin
violet-soluţie şi să titrează cu acid percloric 0,1 mol/l până la coloraţie verde-deschisă.
În paralel, se efectueaza determinarea cu o probă-martor.
1ml soluţie acid percloric 0,1 mol/l corespunde la 0,03398 g С17Н21NO4∙HCl.

3. Bromură de N-butilscopolamină
3.1. Identificare.
3.1.A. Determinarea maximului de absorbţie. Spectrul în UV al soluţiei 0,1% prezintă
trei maxime: la 251 nm, la 257 nm şi la 263 nm (FR X).
3.1.B. Reacţia Vitali-Morin. La 0,01 g bromură de N-butilscopolamină se adaugă în
creuzet 1 ml acid azotic concentrat şi se evaporă. La rezidiu uscat după răcire se adaugă 0,1 ml
hidroxid de potasiu 0,5 М în alcool; apare o colorație violetă (FR X).
3.1.C. Reacţia сu soluţie de cloramină (FR X).
3.2. Dozare.
3.2.A. Titrarea acido-bazică în mediu anhidru. 0,2 g bromură de N-butilscopolamină se
dizolvă în 25 ml cloroform, se adaugă 5 ml acetat de mercur în acid acetic anhidru şi 0,3 ml
galben de metanil în dioxan şi se titrează cu acid percloric 0,1 mol/l în dioxan până la coloraţie
roşu-violacee.
1 ml soluţie acid percloric 0,1 mol/l în dioxan corespunde la 0,04404 g C21H30NOBr.
4. Bromură de ipratropiu
4.1. Identificare.
4.1.A. Spectrul IR trebuie să corespundă cu spectrul probei standard (Ph. Eur. 8.0).
4.1.B. Determinarea ionilor de brom (Ph. Eur. 8.0).
4.1.C. Reacţia Vitali-Morin. La 0,01 g bromură de ipratropiu se adaugă în creuzet 1 ml
acid azotic concentrat şi se evaporă. La rezidiu uscat după răcire se adaugă căteva picături soluţie
alcoolică hidroxid de potasiu 0,5 М şi acetonă; apare coloraşie violetă,ce dispare în timp (Ph.
Eur. 8.0).
4.2. Dozare.
4.2.A. Metoda argentometrică (Eur.Ph. 8.0). 0,350 g bromură de ipratropiu se dizolvă în
50 ml apă şi se adaugă 3 ml acid azotic diluat. Se titrează cu azotat de argint 0,1 M,
determinând punctul de echivalenţă potențiometric.
1 ml azotat de argint 0,1 M corespunde la 41,24 mg C20H30BrNO3.

Notă. Rezultatele obţinute la efectuarea sarcinilor 1-3 de prezentat în tabel 3.

Tabelul 3. Rezultatele obţinute la efectuarea sarcinilor 1-3
9
 Denumirea substanţelor Identificarea substanţelor Determinarea cantitativă: metoda
medicamentoase în medicamentoase - tehnica de lucru de lucru, chimismul reacţiilor pentru
limba latină, română; (condiţii, efectul analitic); chimismul metode chimice de analiză sau
denumirea raţională; reacţiilor (pentru substanţe analizate) postulate principele pentru metode
formula de structură; fizico-chimice; formula de calcul
descriere (pentru pentru determinarea conţinutului
substanţe analizate) substanţei active; concluzia despre
calitatea substanţei analizate în baza
rezultatelor obţinute.

Control de recapitulare
1. Controlul cunoştinţelor teoretice conform întrebărilor pentru pregătirea de sine
stătătoare.
2. Controlul lucrului practice efectuat în cadrul lucrării practice.

Întrebări pentru recapitulare

Dați răspunsuri argumentate la următoarele întrebări:
1. Pentru identificarea derivaţilor tropanului s-au luat: sulfatul de atropină, bromura de N-
butilscopolamină, clorhidratul de cocaină, bromură de ipratropiu. Pentru care din ele reacţia
Vitali-Morin este negativă? Argumentaţi răspunsul prin scrierea chimismului reacţiei.
2. Determinaţi care din preparatele derivaţilor tropanului sunt prezente, dacă la acţiunea cu
nitratul de argint; în I eprubetă n-au fost schimbări, în a II-a – s-a format precipitat de
culoare galbenă, în a III-a – precipitat de culoare albă. Ce substanţe se află în fiecare
eprubetă?
3. Scrieţi reacţiile chimice ce stau la baza dozării sulfatului de atropină prin metoda de
neutralizare în mediu anhidru.
Ce volum de acid percloric 0,1 mol/l s-a consumat la titrarea a 0,2539 g sulfat de atropină
dacă conţinutul substanţei active este de 99,6%. (Мr atropinei 694,8)
4. Calculaţi puterea rotatorie specifică a clorhidratului de cocaină (soluţia apoasă 2,5%), dacă
unghiul de rotaţie -3,5º; l = 20 cm. Verificaţi şi argumentaşi în corespundere cu cerinţele
DAN.
5. Se poate oare diferenţia sulfatul de atropină de bromură de ipratrpiu după reacţia Vitali-
Morin. Scrieţi chimismul reacţiei.
6. Ce schimbări au loc la încălzirea derivaţilor tropanului cu hidroxid de sodiu?
7. Indicaţi care grupe funcţionale participă la reacţia formării hidroxamaţilor?
8. Indicaţi grupele funcţionale comune şi specifice în structura sulfatului de atropină, bromurii
de N-butilscopolamină, bromurii de ipratropiu, clorhidratului de cocaină.
9. Arătaţi importanţa relaţiei structura – activitate a clorhidratului de cocaină pentru obţinerea
substanţelor medicamentoase cu acţiunea anestezică locală.
10. Scrieţi reacţiile chimice ce stau la baza dozării clorhidratului de cocaină (Мr 339,82) prin
metoda de neutralizare în mediu anhidru. Argumentaţi alegerea solventului.

10
 Ce volum de soluţie standard 0,1 mol/l (К=1,01), s-a consumat la titrare a 0,2471 g
clorhidratului de cocaină, dacă conţinutul de substanţă activă 99,5%. Pierderile în masă la
uscare – 3,82%. Pentru proba de control s-au cheltuit 0,3 ml soluţie standard 0,1 mol/l.

Lucrul individual al studenților la tema

«Substanţele medicamentoase, derivaţi ai tropanului»
1. Alcătuirea și formarea dării de seamă la sarcinile practice executate în cadrul în cadrul
lucrări de laborator.
2. Rezolvarea problemelor de situație:
2.1. Explicați posibilitatea identificării sulfatul de atropină după reacții Vitali-Morin.
Scrieți chimismul reacțiilor.
2.2. Numiți grupa funcțională în molecula sulfatului de atropină care participă în
reacția hidroxamică. Scrieți chimismul reacției.
2.3. Se pot oare diferenția sulfatul de atropină și clorhidratul de cocaină după reacție
Vitali-Morin? Scrieți chimismul reacției.
2.4. Numiți preparatele din tema studiată, pentru care reacția de hidroliză este
pozitivă. Explicați posibiliatea determinării produselor de hidroliză pentru
identificarea substanțelor. Indicați efectele analitice ale reacțiilor.
3. Rezolvarea problemelor de calcul:
3.1. Scrieţi chimismul reacţiei dozării a bromurii de ipratropii (Мr 430,4) prin metoda
argentometrică. Explicați posibilitatea determinării punctului de echivalenţă.
Calculaţi masa molară a echivalentului, titrul, conţinutul substanţei active,
dacă la titrare s-au cheltuit 8,31 ml soluţie standard 0,1 mol/l (K 1,01), masa
probei luate pentru analiză 0,3531 g. Pierderile la uscare – 4,0%.
Corespunde oare conţinutul (%) bromurii de ipratropii prevederilor DAN,
dacă conţinutul substanţei active trebuie să fie cel puţin de 99,0% şi cel mult
100,5%.

BIBLIOGRAFIE
1. Suport de curs.
2. Babilev F.V. Chimie farmaceutică, Chişinău: Universitas, 1994.- 675 р.
3. Farmacopeea Europeană. Ediţia 8.0, 2013.
4. Farmacopeea Română. Ediţia X-a –Bucureşti: Editura medicală, 1993.-1315 p.
5. Matcovschi C., Safta V. Ghid farmacoterapeutic. – Ch.: “Vector V-N” SRL, 2010
“Tipografia centrală”. – 1296 p.
6. Беликов В.Г. Фармацевтическая химия.- М.: МЕДпресс-информ, 2007. – 624 с.
7. Вартанян Р.С. Синтез основных лекарственных средств. – М.: МИА, 2004. – 844 с.
8. Фармацевтическая химия. Под ред. Арзамасцева А.П. – М.: ГЭОТАР-Медиа, 2006. –
640 с.

Anexa 1.
LISTA SUBSTANȚELOR MEDICAMENTOASE
1. Bromură de ipratropii (Ph. Eur. 8.0, p. 2527)

11
2. Bromură de N-butilscopolamină (FR X, p. 172)
3. Clorhidrat de cocaină (Ph. Eur. 8.0, p. 1935; FR X, p. 141)
4. Sulfat de atropină (Ph. Eur. 8.0, p. 1605; FR X, p. 141)

12