75.Enzime.Consideratii generale.

Enzimele sunt biocatalizatori reperezentand o clasa speciala d emolecule proteicie dotate cu

activitate catalitica.Sintetizare de catre celula vie ,enzimele catalizeaza ansamblul de reactii
chmice termodinamic posibile ,conditionand defasurarea coordonarea si autoreglarea acestor
reactii specific materiei vii.
Ca biocatalizatori enzimele se caracterizeaza prin urm trasaturi:
1.cei mai eficienti catalizatori
2.nu se consuma si nu se transforma in reactiile pe care le catalizeaza
3.catalizeaza reactiile termodinamic posibile
4.orienteaza si maresc viteza reactiilor biochimice producand scaderea energiei de activare a
meolec de substrata supra carora actioneaza
5.nu modifica starea finala de echilibru a reactiilor ci maresc numai viteza cu care se realizeaza
acest echilibru
6.se disting printr-o remarcabila specificitate a functiei catalitice determinand atat mecanismele
de producerea aunui anumit tip de reactive cat si capacitatea de a recunoaste numai un anumit
reactant denumit substrat
7.asigura coordonarea reglarea si controlul proceselor biochimice la care paritcipa ,moduland
activitatea metabolismului cellular
76.Structura si conformatia enzimelor Enzimele sunt macromolecule de natura proteica
(proteine functionale), constituite din asamblarea unui nr foarte mare de aa, dispusi intr-o
configuratie spatiala specifica determinata genetic. Configuratia spatiala este determinata
specific pentru activitatea catalitica a enzimei. Fiind o proteina, enzima prezinta toate
proprietatile fizico-chimice ale proteinelor. Unele enzime sunt monocomponente (holoproteide)
constituite numai din macromolecula proteica care include situsul catalitic si, prin urmare,
exercita activitatea catalitica. Majoritatea enzimelor sunt insa bicomponente (heteroproteide),
fiind proteine conjugate cu o grupare prostetica.Enzima se caracterizeaza prin prezenta in
componenta proteica (apoenzima) a unei zone (regiuni) denumita situs catalitic, esential pentru
manifestarea activitatii catalitice. La acest situs se ataseaza in mod specific substratul de reactie
(S) pe care enzima il transforma in produs de reactie (P). Deci, situsul catalitic are rolul de a
stabili contactul dintre enzima si substrat. Situsul catalitic se caracterizeaza printr-o anume
configuratie spatiala. Situsul catalitic este constituit dintr-un grup de aa, cu anumite grupari
chimice functionale, dispuse intr-o ordine strict precisa (-SH,-OH,-NH,COO-,-NH2). Aa
implicati in constitutia situsului catalitic difera prin functia lor de aa componenti ai moleculei de
apoenzima. Exista 4 categorii de aa: neesentiali, structurali, auxiliari, de contact sai catalitici. Aa
de contact sau catalitici prezinta o importanta determinanta pentru activitatea catalitica a
enzimei, deoarece sunt constituenti ai situsului catalitic si detin un rol decisiv in legarea directa a
substratului la situsul catalitic si transformarea catalitica a substratului.Geometria spatiala a
situsului catalitic este asigurata si mentinuta prin interactiunea aa structurali (care determina
mentinerea unei conformatii ordonate si stabile a intregii molecule de enzima) si a celor auxiliari
(care permit o anumita flexibilitate a regiunilor limitrofe situsului catalitic) si, in ultima instanta,
prin organizarea spatiala, respectiv conformatia intregii molecule de enzima. In functie de
structura lor moleculara, enzimele monocomponente (holoproteide) isi exercita proprietatile
catalitice direct prin intermediul situsului catalitic, iar enzimele bicomponente (heteroproteide),
prin intermediul situsului catalitic si al unor cofactori enzimatici (coenzime, grupari prostetice,
metale) indispensabili pentru manifestarea activitatii catalitice. Centrul catalitic reprezinta deci
ansamblul regiunilor functionale ale enzimei, respectiv ansamblul gruparilor chimice active care
participa efectiv la reactia catalizata.

77.Apoenzima
Repr macromlecula proteica a enzimei manifestand propr generale ale proteinelor
-termolabila si nedializabila
-dotata cu activitate catalitica
-in structura apoenzimei este localizat situsul catalytic si situsul allosteric determinat de legarea
substratului la situtsul catalytic
-stabileste leg cu substratul de reactive S si confera specificitate in raport cu substr pe carte il
transofrma in produs de reactive P
-determina specificitatea de substrat in reactia pe care o catalizeaza
-manifesta grade diferite de afinitate pt cofactor.acesta putand fi legat labil sau f strans de
apoenzima prin leg covalente.
-la enzimele monocomponente mpropr catalitice sunt exercitate in exclusivitate de component
protieca pe care este localizat situsul catalytic
-este susceptibila de modificari conformationale in anumite limite permissive

78.Cofactori enzimatici(coenzime)
Reprezina component neprotecie de natura chimica f diferita,care sunt indispensabili pt
manifestarea active catalitice la numeroase enzime.
Caracteristici:
1.este o micromolecula
2.nu are character proteic
3.este absolute necesara pt manifestarea activitatii catalitice a enzimei fav active cataltica a
enzimei
4.determina mecanisimul de actiune al enzimei si viteza de reactie
5.este termostabila si dializabila
6.nu reactioneaza decat in prez apoenzimei

79.Enzime alostericeIn ansamblul diferitelor mecanisme de reglare si control metabolic,

enzimele allosterice detin un rol determinant.Termenul allosterism desemneaza proprietatea
caracteristica enzimelor allosterice de a functiona prin variatii (allo-), in anumite limite, ale
conformatiei lor 3D (-sterism). Efectorul allosteric care se leaga la situsul allosteric moduleaza
anumite tranzitii (variatii) intre diferite conformatii pe care le poate lua molecula de enzima.
Postulatele structurii si ale mecanismului de actiune ale enzimelor allosterice pot fi formulate
astfel:
enzimele allosterice sunt proteine oligomere cu rol de reglare constituite dintr-un numar finit de
protomeri identici;
in ansamblul molecular constituit din asocierea protomerilor intr-o structura cuaternara,
protomerii ocupa pozitii echivalente;
enzimele allosterice poseda mai multe situsuri de legare (cel putin doua);
fiecare protomer constituent contine deci un situs catalitic si un situs stereospecific
complementar pentru legarea unui anumit ligand efector, cu care enzima formeaza complexe
ireversibile;
enzimele allosterice manifesta o comportare cinetica diferita de cea postulata prin teoria
Michaelis-Menten; relatia dintre concentratia substratului si viteza de reactie indica pentru
enzimele allosterice o curba cu aspect sigmoid, aspectul fiind atribuit structurii oligomere a
acestora;
intre situsul catalitic si situsul allosteric exista anumite interactiuni mutuale;
legarea reversibila a efectorului allosteric la situsul allosteric al enzimei induce anumite
modificari de tranzitie, discrete si reversibile, in conformatia 3D a moleculei de enzima care
influenteaza activitatea catalitica a acesteia; tranzitia conformationala a moleculei de enzima
allosterica de la o stare conformationala la alta, determinata de legarea efectorului allosteri, se
numeste tranzitie allosterica;
molecula enzimei allosterice poate adopta doua stari cu conformatii diferite aflate in echilibru,
care sunt datorate modului de interactiune a protomerilor constituenti;
interactiunile allosterice in prezenta efectorilor allosterici stau la baza proceselor de reglare si
control ale metabolismului celular prin mecanisme de tip feed-back.

80.IzoenzimeIzoenzimele reprezinta forme moleculare multiple ale unei enzime care catalizeaza
aceeasi reactie chimica si care au originea in aceeasi celula, tesut sau lichid biologic dint-un
organism. Desi poseda o activitate catalitica identica manifestand aceeasi specificitate de
substrat, izoenzimele prezinta insa configuratii spatiale diferite, deosebindu-se intre ele printr-o
serie de proprietati fizico-chimice (mobilitate electroforetica, compozitie in aa, tipuri de inhibitie,
etc.) si imunologice. Izoenzimele sunt considerate ca proteine oligomere, fiind constituite prin
asocierea unui numar relativ mic de subunitati proteice analoage denumite protomeri. De
exemplu, o enzima din clasa oxidoreductaze, si anume LDH prezinta 5 forme moleculare, 5
izoenzime care fiecare in parte catalizeaza aceeasi reactie biochimica. Fiecare izoenzima
reprezinta un tetramer, fiind constituita din patru protomeri sau catene polipeptidice. Izoenzimele
LDH provin de la doi tetrameri de baza sau forme parentale denumite tipul H (inima) si tipul M
(muschi scheletic) care sunt determinate genetic. Monomerii constituenti ai izoenzimei de tip H
sunt identici (H4) insa diferiti de monomerii constituenti ai izoenzimei de tip M care la randul lor
si ei sunt identici (M4).Prin asocierea tetramerica in proportii diferite a monomerilor care
compun formele izoenzimatice parentale pure H4 (LDH1) si M4 (LDH5), asociere care urmeaza
o distributie binominala, se genereaza trei forme tetramere hibride de izoenzime desemnate ca
LDH2, LDH3 si LDH4.In tesuturile cu predominanta metabolismului oxidativ (creier, inima,
rinichi) predomina izoenzima LDH1. In tesuturile cu metabolism predominant glicolitic (m.
scheletic) predomina izoenzimele LDH5 si LDH4. In general, in tesuturile cu metabolism
oxidativ este favorizata sinteza izoenzimelor de tip H, pe cand in cele cu metabolism anaerob
glicolitic este favorizata sinteza izoenzimelor de tip M.

81.Specifictatea catalitica a enzimelor

Se manifesta ca o propr ce deriva din existent structura si conform caract situsului cataltici
ptrecum si din complementaritatea dintre situsul catalitic si config structutala a moleculei de
substrat.Enzimele prezinta o specificitate duba care se manifesta ca o specificitate de substrat si
specificitate de actiune
82.Soectificitatea catalitica a enzimelor:Specificitate de substrat
Determinata de apoenzima .Include mai multe tiputi si anume:
1)Specificitate absoluta
Enzima actioneaza strict numai asupra unui anumit substrat.ex ureaza actioneaza numai asupra
ureei ca substrat
Ca varietate ale specificitatii absolute,sunt sterospecificitatea si specificitatea geometrica.
Specificitatea geometrica-de ex enzima succinatdehidrogenaza(SDH) catalizeaza oxidarea
acidsului succinic numai la acid fumaric nu si la acid maleic.
Stereospecificitatea enzima actioneaza numai asupra unuia din izomerii unui substrat ca de ex
asupra unuia din izomerii optici sau izomerii L sau D al aminoacizilor.
2)Specificitate relative de grup
Enzima are un spectru larg de activitate actionand asupra unu grup de substraturi cu o structura
chimica asemanatoare
Ex:hexokinaza catalizeaza fosoforilarea in prez ATP
Fosfatazele catalizeaza hidroliza esterilor fosforici.
Enzimele proteolitice scindeaza hidrolitic un nr mare de proteine.

83.Specificitate catalitica a enzimelor.specificitate de actiune

In functie de specificitatea lor pt substrat si de modul de actiune asupra acestuia,enzimele
catalizeaza un anumit tip de reactive bine determinate.
Specificitatea de actiune ste determinate de cofactorul enzimatic.Fiecare enzima manifesta o
anumita specifictate de actiune catalizand un anumit tip de reactie biochimica.COenzima
detemina natura reactiei pe care o sufera substratul combinat in prealabil cu apoenzima.De
component prostetica este legat mecanismul intim al unor procese enzimatice cum ar fi
transportul de electroni transportul de H de grupari NH2,-CH3,-CO2,-CH3.-CO- acil etc.
In general tipul de reactive catalizat de enzime este extreme de imp pt procesele vitale si cu
stricta specificitate catalitica. De ex un aa poate constitui substrat de reactive pt mai multe
enzime care catalizeaza reactii diferite de transformare a aceluiasi substrat cu formarea de
produsi diferiti de reactive.

84.Enzime:Influenta concentratiei substratului asupra vitezei de reactie.Constanta

Michaellis.
Concentratia substratului este un factor important ,care determina viteza unei reactii enzimatice.
Se bazeaza pe postulatul confirmat experimental ca in cazul unei reactii enzimatice intre enzima
si substratul ei se formeaza COMPLEXE ACTIVATE ENZIMA_SUBSTRAT care apoi se
scindeaza punand in libertate produsii de reactive si enzima libera .
Complexul enzima-substrat se scindeaza in produsii de reactive si enzima libera ;aceasta reactive
fiind in pricipiu reversibila.Echilibrul reactiei este puternic deplasat in sensul de formare a
produsilor finali.Conc complexului enzima substrat este egala cu conc totala a enzimei.
Conc Michaelis are valoare numerica a conc substratului pt care viteza de reactive este jumatate
din viteza maxima.Cresterea conc substratului determina o crestere rapida a vitezei de
reactive,ulterior viteza de reactive creste lent si in final la conc mari de substrat viteza de reactie
deivine maxima capatand o val constanta.Constantele Michaelis variaza in general pt diferite
enzime in lipmite cuprinse intre 10 la puterea -2 si 10 la puterea -5 moli/l.
85.Enzime;Influenta conc enzimei asupra vitezei de reactive;Efectul temperaturii ;Efectul
pH-ului.
Influenta conc enzimei
In cursul unei reactii enzimatice ,moleculele de enzima actioneaza in solutie aproximativ
indemendent transformand moleculele substratului.In conditiile in care conc substr este constanta
viteza de reactive este d.p cu conc crescute ale enzimei intre anumite limite la conc crescute de
enzima viteza de reactive devine constanta.Viteza de reactive va fi prop cu conc enzimei.Conc
enzimelor difera de la un tesut la altul in functie de rolul pe care il indeplinesc in energetic
org.La conc enzimatice mari efectul cataltici nu este iditndeauna prop cu conc enzimei .marea
majoritate a reactiilor catalizate repecta prop dintre conc catalizate si viteza de reactive daca nu
intervin in sist de reactive sau inhibitori de alta natura decat partenrii de reactive.
Efectul temperaturii
Viteza reactiei catalizate poate fi infl prin temp datorita labilitatii mari a comp proteice care
poate fi denaturata o data cu cresterea temp sau se poate gelofica prin coborarea temp.La temp
crtescute actioneaza 2 factori opusiL cresterea vitezei de reactive si denaturatea termica a
enzimei.Activitatea maxima a unei enzime viteza .Activitatea maxima a unei enzime viteza
optima la care se sesf o reactive enz este cuprinsa intre limitele temp 20-40 de grade
Temp mai mari de 5- deiminueaza sau chiar anuleaza active enzimei deoarece se produce
denaturatea acesteia
Temp scazuta au un effect de conservare asupra enzimei,iar la revenire la temp optima de cele
mai multe ori enzima isi recapta activitatea intiala intr-o masura mai mare sau mai mica.
Efectul ph-ului
Toate enzimele au un pH la care activitatea lor este optima si poate varia intre limite mai largi
sau mai inguste dupa natura enzimei. Ph-ul optim de activitate enzimatic corspunde cu val ph-
ului din lichidele biologice unde acestea isi desfasoara activitatea.

86.Efectori enzimatici Efectorii sunt subst de natura chimica diferita care modifica, intr-un sens
sau altul, activitatea enzimei. Acestia pot actiona in sens pozitiv, marind viteza de reactie, caz in
care se denumesc activatori enzimatici, sau, dimpotriva, pot actiona in sens negativ, incetinind
viteza de reactie, caz in care se denumesc inhibitori enzimatici..Dupa modul lor de actiune
efectorii pot fi:activatori, inhibitori si allosterici (activatori;inhibitori).

87.Activatori enzimaticiEi infl pozitiv activitatea enzimatica pe care o stimuleaza.Procesul se

numeste activare enzimatica.Ei pot fi: coenzime; vitamine(E,K,G-actioneaza asupra enzimei prin
protejarea ei de anumiti inhibitori); acizi biliari, saruri biliare; saruri anorganice(Cl- din NaCl
care activeaza amilaza salivara); diferiti ioni actioneaza ca activatori pr-zisi ai unor enzime-
Mg2+ activator ai fosfatazelor, Mn2+ si Co2+ ai peptidazelor; ioni antiinhibitori(inlatura efectul
inhibitor al altor ioni-efectul inhibitor al Cu2+ asupra ureazie e inlaturat de ionii de CN-);
substante cu caracter reducator (protejeaza gruparile tiol active de la situsul catalitic al
enzimelor).

88.Inhibitori enzimaticiEi infl negativ activitatea enzimatica pe care o pot anula

definitiv(ireversibil) sau temporar(reversibil).Ei pot afecta fie situsul catalitic, fie oricare alta
regiune a moleculei de enzima, in ambele cazuri fiind afectata legarea substratului.Procesul se
numeste inhibitie enzimatica.Dupa modul lor de interactiune cu enzima, ei se clasifica in:a)
inhibitori ireversibili care anuleaza acivitatea unei enzime.Se produce denaturarea enzimei prin
modificari profunde ale configuratiei sale spatiale.Acest tip de inhibitori nu manifesta nici o
specificitate pt enzima, iar complexul enzima-inhibitor care se formeaza este ireversibil,
nedisociabil.Prin indepartarea inhibitorului enzima nu isi mare recapata functiile sale
catalitice(ex: Pb2+, Hg2+, CO, CN-, azidele, compusi cu arsen). b)inhibitori reversibile anuleza
temporar activitatea unei enzime.Se modifica cinetica de reactie fara a se produce modificari ale
edificiului molecular al enzimei; prin indepartarea lor enzima isi recapata proprietatile sala
catalitice

89.Enzime.Inhibitia competitivaEste determ de actiunea inhibitorilor denumiti competitivi.Ea e

data de substante cu o structura asemanatoare cu a substratului si care, in consecinta, manifesta o
anumita afinitate pt situsul catalitic al enzimei.Se dezvl astfel o competitie moleculara intre
substrat si inhibitorul competitiv pt ocuparea situsului catalitic al enzimei. In inhibitie
competitiva activitatea inhibitorului este infl de concentratia substratului. In aceste conditii
enzima poate forma complecsi intermediari disociabili atat cu substratul de reactie (S), cat si cu
inhibitorul competitiv(Ic): E+S[ES] si E+Ic[EIc].Produsul de reactie (P) poate fi generat
numai de complexul [ES]: E+S[ES]E+P.Ca rezultat al inhibitiei competitive formarea
complexului [Eic] determina prin blocarea situsurilor catalitice o reducere a populatiei de molec,
de enzime libere disponibile pt a reactiona cu substratul; In aceste conditii, proportia moleculelor
de substrat care mai pot fi convertite in produsul de reactie se micsoreaza. Deci inhibitorul
competitiv se leaga reversibil la situsul catalitic si diminueaza accesul moleculelor de substrat.
Astfel, situsul catalitic nu mai poate actiona asupra substratului pt a-l transforma in produs de
reactie. Inhibitia competitiva poate fi anulata prin cresterea conc de substrat care deplaseaza
astfel, inhibitorul competitiv de la situsul catalitic pe care-l ocupa. Inhibit competitiv modifica
cinetica de reactie, afinitatea enzimei pt substratul sau si deci val Km.

91.Nomenclatura si clasificarea enzimelorClasificarea enzimelor se bazeaza pe un sistem

numeric codificat, criteriul esential de clasificare constituindu-l tipul de reactie chimica catalizata
de o anumita enzima. In sistemul de clasificare, identitatea fiecarei enzime este stabilita:
1.printr-un numar de ordine; 2.un nume sistematic si 3.denumirea stiintifica. In functie de tipul
general al reactiilor chimice pe care le catalizeaza, enzimele se clasifica in sase clase, si anume:
oxidoreductaze, trasferaze, hidrolaze, liaze, izomeraze, ligaze (sintetaze). Fiecare clasa, la randul
ei, se subdivide in sub-clase si sub-sub-clase.
1.Numarul de ordine codifica o enzima si este constituit din patru cifre precedate de literele EC.
De exemplu LDH=EC 1.1.1.27.
prima cifra indica clasa: tipul de reactie; a doua cifra indica sub-clasa:substratul (donator de
hidrogen); a treia cifra indica sub-sub-clasa:acceptorul (de H) sau coenzima; a patra cifra indica
numarul de ordine al enzimei in sub-clasa respectiva.
Astfel, LDH=EC 1.1.1.27 face parte din: clasa 1 (Oxidoreductaze); sub-clasa 1 (enzima
actioneaza asupra gruparii CH-OH a substratului); sub-sub-clasa 1 (acceptorul de H sau
coenzima este NAD+); are pozitia 27 in sub-clasa 1.
2.Numele sistematic indica natura substratului (donatorului), natura acceptorului si tipul de
reactie catalizat de enzima.
De exemplu, enzima Lactat dehidrogenaza (LDH) care face parte din clasa 1, sub-clasa 1, sub-
sub-clasa 1, si are numarul de ordine 27, are numele sistematic: L-Lactat:NAD+oxidoreductaza.
3.Denumirea stiintifica a fiecarei enzime include astfel numele substratului asupra caruia
actioneaza enzima, termenul care precizeaza tipul de reactie si sufixul aza.

92.OxidoreductazeOxidoreductazele reprezinta clasa de enzime care catalizeaza reactiile de

oxidare si reducere(redox), caracterizate prin: transfer de hidrogen(dehidrogenaze-
transhidrogenaze), transfer de electroni(transelectronaze), reactii de combinare a unui substrat cu
O2 (oxidaze), reactii de descompunere a peroxizilor (peroxidaze), reactii de descompunere a
peroxizilor in care donator de hidrogen este tot un peroxid (catalaze).Notiunea de oxidoreducere
se refera la: oxidari prin combinare cu oxigenul, prin pierdere de hidrogen, prin pieredere de
electroni.Reactiile redox sunt un transfer de electroni intre 2 substante, in care una cedeaza
electroni si alta accepta.
Dehidrogenaze: catalizeaza reactiile de transfer de H de la un reducator la un oxidant prin
intermediul unor coenzime, care transfera H de pe o substanta donatoare(reducator) la o subst
acceptoare(oxidant).
a)NAD,NADP:mecanismul de transfer reversibil al H prin intermediul acestor coenzime,de pe un
donator, implica participarea ciclului piridinic al nicotinamidei care accepta tranzitoriu un atom
de H, transformandu-se in forma chinonica;celalalt atom de H e eliberat in mediu celular,sub
forma de proton.Oxidoreductazele NAD,NADP dependente au caracteristici:manifesta o
specificitate stereochimica;functia de transportori de H in reactiile catalizate se realizeaza prin
mobilitatea lor, putandu-se detasa de apoenzima ptr a vehicula H captat; reactiile de
oxidoreducere la care participa sunt reversibile.Oxidoreductazele NAD dependente intervin in
procese metabolice oxidative(ciclul Krebs), iar cele NADP in procesele reductive de
sinteza(biosinteza extramitocondriala a ac grasi).Intervin si in oxidarea dif substraturi ca aa,
alcooli, aldehide.
b)FAD,FMN:aceste coenzime sunt derivati ai riboflavinei(vit B2).Caracteristici: sunt strans
asociate cu molecula de apoenzima si nu se pot detasa de aceasta; unele actioneaza ca
dehidrogenaze anaerobe, altele au un caracter aerob, catalizand transferul H direct de la substrat
la oxigenul molecular cu formare de apa oxigenata; participa la transferul de H in catena de
respiratie celulara; catalizeaza reactiile de oxidare prin care 2 atomi de H sunt sustrasi de pe
atomii de C adiacenti cu formare de dubla leg(ex:SDH care catalizeaza oxidarea succinicului la
fumaric are coenzimaFAD).FAD participa la cataliza oxidarii ac grasi activati de CoA-SH,
formand derivati nesaturati corespunzatori.Mecanismul de reducere a coenzimelor flavinice se
petrece in 2 etape,fiecare implicand aditia a cate un proton cu electronul sau;se formeaza un
produs intermediar semiredus de tip semichinona,care poate fi stabilizat prin prezenta in
molecula flavinenzimelor a unui metal,care confera si functie de transport de electroni.
Transelectronazele(Citocromi):catalizeaza reactiile de oxidoreducere prin transfer de electroni
de la un donator la un acceptor.Reducatorul cedeaza e- si trece in stare oxidata, iar oxidantul
primeste e- si trece in stare redusa. Nr de e- acceptati=nr de e- cedati.In fct de natura acceptorului,
transelectronazele pot fi:anaerobe(nu exista O2; se denumesc citocromi), aerobe(exista O2).
Citocromii sunt proteine conjugate(enzime bicomponente), cu o componenta
proteica(apoenzima) si o componenta prostetica(coenzima)care are un nucleu porfirinic
asemanator cu hemul din Hb. Dupa spectrul de absorbtie se deosebesc mai multi citocromi,
clasele principale notandu-se cu a, b, c.Dupa porfirine se clasifica:citocromi a(contin
formilporfirine cu Fe), citocromi b(protoporfirine cu Fe), citocromi c(mezoporfirine cu
Fe).Fiecare clasa se divide in subclase, citocromii din aceeasi clasa se deoseb prin proteina si
modul de legare de gruparea porfirinica. Citocromii sunt localizati in mitocondrii, participand ca
transportori de e- in catena de respiratie celulara. Citocromii pot forma combinatii complexe cu
unele subst toxice care afecteaza functia lor de transfer.
Oxidaze:catalizeaza reactiile anumitor substraturi cu oxigenul molecular sau al peroxizilor,fiind
caracterizate prin transfer de H sau de e- de pe un donator sau acceptor care este oxigenul molec,
ca produs de reactie se formeaza H2O.
Hidroxiperoxidaze:utilizeaza ca substrat de reactie peroxidul de hidrogen (H2O2).
Peroxidaze:sunt hemenzime care catalizeaza descompunerea peroxizilor,compus ce apare in
organism in mod normal sau accidental in cantitati mari, cum ar fi sub infl radiatiilor
ionizate.Catalazele:sunt hemenzime cu grupare prostetica hemina; catalizeaza descompunerea
peroxizilor,utilizandu-se o molec de H2O2 ca substrat donor de e- si o alta molec de H2O2 ca
oxidant sau acceptor de e-, cu punere in libertate de oxigen molecular.

93.Dehidrogenaze sunt oxidoreductaze : catalizeaza reactiile de transfer de H de la un reducator

la un oxidant prin intermediul unor coenzime, care transfera H de pe o substanta
donatoare(reducator) la o subst acceptoare(oxidant).
a)NAD,NADP:mecanismul de transfer reversibil al H prin intermediul acestor coenzime,de pe un
donator, implica participarea ciclului piridinic al nicotinamidei care accepta tranzitoriu un atom
de H, transformandu-se in forma chinonica;celalalt atom de H e eliberat in mediu celular,sub
forma de proton.Oxidoreductazele NAD,NADP dependente au caracteristici:manifesta o
specificitate stereochimica;functia de transportori de H in reactiile catalizate se realizeaza prin
mobilitatea lor, putandu-se detasa de apoenzima ptr a vehicula H captat; reactiile de
oxidoreducere la care participa sunt reversibile.Oxidoreductazele NAD dependente intervin in
procese metabolice oxidative(ciclul Krebs), iar cele NADP in procesele reductive de
sinteza(biosinteza extramitocondriala a ac grasi).Intervin si in oxidarea dif substraturi ca aa,
alcooli, aldehide.
b)FAD,FMN:aceste coenzime sunt derivati ai riboflavinei(vit B2).Caracteristici: sunt strans
asociate cu molecula de apoenzima si nu se pot detasa de aceasta; unele actioneaza ca
dehidrogenaze anaerobe, altele au un caracter aerob, catalizand transferul H direct de la substrat
la oxigenul molecular cu formare de apa oxigenata; participa la transferul de H in catena de
respiratie celulara; catalizeaza reactiile de oxidare prin care 2 atomi de H sunt sustrasi de pe
atomii de C adiacenti cu formare de dubla leg(ex:SDH care catalizeaza oxidarea succinicului la
fumaric are coenzimaFAD).FAD participa la cataliza oxidarii ac grasi activati de CoA-SH,
formand derivati nesaturati corespunzatori.Mecanismul de reducere a coenzimelor flavinice se
petrece in 2 etape,fiecare implicand aditia a cate un proton cu electronul sau;se formeaza un
produs intermediar semiredus de tip semichinona,care poate fi stabilizat prin prezenta in
molecula flavinenzimelor a unui metal,care confera si functie de transport de electroni.

94.COENZIMELE DEHIDROGENAZELOR
Stare oxidata Stare redusa
NAD+ Nicotinamid Adenin Dinucletotid NADH+H
NADP+ Nicotinamid Adenin Dinucleotid Fosfat NADPH+H+
FAD Flavin Adenin Dinucleotid FADH2
FMN Flavin Mono Nucleotid FMNH2
95.COENZIME NAD+,NADP+
Aceste coenzyme constituite dintr-un derivate al acidului nicotinic,vitamina PP si un nucleotide
cu adenine ,prezinta urmatoarele structure:
2 nucleotide:nucleotid adevarat(adenine+riboza+H3PO4) si nucleotide
fals(nicotinamida+riboza+H3PO4)
Mecanismul de transfer reversibil al H prin intermediul acestor coenzyme depe un donator
implica participarea ciclului piridinic al nicotinamidei.
Oxidoreductazele NAD si NADP dependente prezinta o larga distributie in diferite
tesuturi,catalizand reactii in care intervin diverse substraturi.
96.COENZIME FMN SI FAD.
Aceste coenzime sunt derivati ai riboflavinei(Vitamina B2)si prezinta urmatoarele structure:
FAD:2 nucleotide:nucleotide adevarat(adenina+riboza+H3PO4) si nucleotide fals(riboflavina
vitamina B2+H3PO4 FMN)
Functia de transfer reversibil la 2 at de H de catre flavioenzime se realizeaza prin aditia si
cedarea H la niv sist de duble leg la care participa atomii de azot din pozitiile 1 si 10 ale ciclului
izoaloxazinic.
Mecanismul de reducere a conezimei flavinice=>produs intermediar semiredus de tip
semichinona.
Coenzimele FAD si FMN sunt strans associate cu molecula de apoenzima si nu se pot detasa de
aceasta.

97.Citocromii. TranselectronazeTranselectronazele sunt oxidoreductaze care catalizeaza

reactiile de oxidoreducere prin transfer de electroni de la un donator la un acceptor.Reducatorul
cedeaza e- si trece in stare oxidata, iar oxidantul primeste e- si trece in stare redusa. Nr de e-
acceptati=nr de e- cedati.In fct de natura acceptorului, transelectronazele pot fi:anaerobe(nu
exista O2; se denumesc citocromi), aerobe(exista O2). Citocromii sunt proteine conjugate(enzime
bicomponente), cu o componenta proteica(apoenzima) si o componenta prostetica(coenzima)care
are un nucleu porfirinic asemanator cu hemul din Hb. Dupa spectrul de absorbtie se deosebesc
mai multi citocromi, clasele principale notandu-se cu a, b, c.Dupa porfirine se clasifica:citocromi
a(contin formilporfirine cu Fe), citocromi b(protoporfirine cu Fe), citocromi c(mezoporfirine cu
Fe).Fiecare clasa se divide in subclase, citocromii din aceeasi clasa se deoseb prin proteina si
modul de legare de gruparea porfirinica. Citocromii sunt localizati in mitocondrii, participand ca
transportori de e- in catena de respiratie celulara. Citocromii pot forma combinatii complexe cu
unele subst toxice care afecteaza functia lor de transfer.
Hidroxiperoxidaze.Peroxidaze.CatalazeUtilizeaza ca substrat de reactie peroxidul de hidrogen
(H2O2). Peroxidaze:sunt hemenzime care catalizeaza descompunerea peroxizilor,compus ce
apare in organism in mod normal sau accidental in cantitati mari, cum ar fi sub infl radiatiilor
ionizate.Catalazele:sunt hemenzime cu grupare prostetica hemina; catalizeaza descompunerea
peroxizilor,utilizandu-se o molec de H2O2 ca substrat donor de e- si o alta molec de H2O2 ca
oxidant sau acceptor de e-, cu punere in libertate de oxigen molecular.

98. Metil-transferaz, Formil-transferaze, Acil-transferaze

Metil-transferaze:catalizeaza transferul unor radicali cu un atom de C, si anume -CH3, de pe un
substrat donator pe unul acceptor.Ca substrat donator de -CH3 functioneaza:colina,
metionina,betaina, iar ca substrat acceptor:colamina,glicocol,noradrenalina. Inainte de cedare
gruparea metil trebuie activata de substante macroergice(ATP),formandu-se o combinatie
intermediara,reactiva.
Asemenea reactii se petrec in ficat,rinichi ,muschi si creier.
Formil-transferaze:au coenzima acidul tetrahidrofolic. Gruparea C=O(formil) este desori
folosita in biosinteza diferitilor compusi cum sunt aa,bazele purinice si alte subst din org.animal.
Acil-transferaze:catalizeaza transferul unei grupari acil(radical de la un acid organic).Ele isi
desfasoara activitatea in prezenta coenzimei A(CoA-SH),denumita si coenzima
acilanta.Componente:cisteamina(amina biogena), acid pantotenic fosforilat, adenozin 35-
difosfat.La gruparea tiol,partea activa a coenzimei se leaga radicalii acil cu formare de legaturi
tioester,bogate in energie, rezultand compusi macroergici. CoA-SH intervine in numeroase
reactii biochimice de sinteza si de degradare a unor metaboliti.In reactiile cu grupari de transfer
acetil, CoA-SH functioneaza datorita legaturii care se stabileste intre gruparea tiolica si radicalul
acil.
99.COENZIMA A(CoA-SH).
Componente structurale:
Cisteina (amina biogena):SH-CH2-CH2-NH2
Acid pantotenic(vitamina B3) fosforilat
La gruparea SH,partea active a acestei conezime se leaga radicalii acil cu formare de legaturi
tioester,bogate in energie=>compusi macroergici.
CoA-SH prezinta o importanta semnificatie metabolic deoarece intervine in diverse reactii
biochimice de sinteza si de degradare a unor metabolite.Acetil CoA participa in numeroase
procese biochimice constituind un fond metabolic comun prin care se stabilesc corelatii intre
diferite cai metabolice,acest compus essential rezulta din degradarea unor metab(glucide,acizi
grasi,aminoacizi).
Biosinteza acetilcolinei se gaseste in creier,muschi,nervi periferici,placenta este activate de ionii
de K,Rb,Mg si inhibata de Cu.

100.Glicozil-transferaze, Fosfat-transferaze (Kinaze)

Glicozil-transferazele sunt transferaze care catalizeaza transferul unui radical glicozil de
pe un donator pe un acceptor.Radicalul ozil poate fi furnizat de diferiti donori:poliglucide,
oligoglucide, glicozizi.Ca transportor specific al radicalului glicozil functioneza unii nucleozid
difosfati,cel mai frecvent fiind UDP.Nucleozid difosfatii la care s-au legat oze pt a fi considerati
ca forme activate ale ozelor respective, intrucat contin energia necesara pt a forma leg
glicozidica.Intrucat energia libera de formare a acestei leg este pozitiva,reactia trebuie cuplata cu
o reactie generatoare de energie.
Fosfat-transferazele (kinaze) sunt transferaze care catalizeaza transferul unui radical
fosforil sau pirofosforil de pe un donator pe un acceptor, reactie insotita de un important schimb
de energ libera. Donatorii de radicali sunt nucleozid trifosfatii bogati in energe si in special ATP.
Energia care rezulta din reactiile oxidative exergonice este folosita pt sinteza compusilor organici
fosforilati pe seama fosfatului anorganic. Ulterior, acesti compusi organici fosforilati se folosesc
in reactiile de sinteza intracelulara. Ca acceptori care se pot fosforila si activa in prezenta fosfat
transferazelor sunt: glucide, aa, ac grasi, creatina, unele vitam si coenz. Dintre cele mai imp
reactii cu transfer de radical fosfat, in functie de legatura care reactioneaza este
glicozilfosfotransferaza (glucokinaza) care intervine in fosforilarea glucozei.

101.Aminotransferaze (Transaminaze)
Amino-transferazele sunt transferaze care catalizeaza transferul unei grupari NH2 de pe
un -aa pe un -cetoacid cu formarea unui aa nou si a altui -cetoacid.Prin procesele de
transaminare organismele au posibilitatea de a-si sintetiza aa proprii in fct de necesitatile
organismului. Mecanismul transaminarii consta in transferarea gruparii amino de pe un -
aminoacid pe un -cetoacid sub actiunea catalitica a enzimelor de transaminare care au drept
coenz piridoxal fosfatul. React de transaminare implica mai multe etape intermediare cu
rearanjare intramoleculara; in transferul gruparii amino intervin cele 2 forme ale coenzimei, care
in final vor duce la formarea unui nou -aminoacid si a unui nou -cetoacid. Activitatea
transaminazelor este favorizata de unii ioni metalici, cu care enzima formeaza chelati, inlesnind
astfel legatura enzima-substrat( Cu, Fe). Cele mai cunoscute transaminaze corespunzatoare
diferitelor substraturi sunt: GPT(glutamat piruvat transaminaza) si GOT (glutamat oxalil acetat-
transaminaza). Aceste transaminaze catalizeaza reactiile reversibile dintre ac glutamic si ac
piruvic si dintre ac -ceto glutaric si alanina.

Hidrolaze
Hidrolazele catalizeaza scindarea hidrolitica a moleculelor de substrat prin clivarea
legaturilor dintre 1 at de C si alti atomi sub actiunea H2O. In general, reactiile de hidroliza
enzimatica sunt reversibile. Legaturile chim scindate prin hidroliza sunt: leg ester(esteraze), leg
glicozidica (glicozidaze), leg peptidica(peptidaze).
102.Esteraze
Esterazele catalizeaza scindarea hidrolitica a legaturilor esteri cu eliberarea
componentelor constituiente: acid si alcool. In functie de nat chim a acidului care participa la
form legaturii ester, esterazele se clasif in:
a)carboxilesteraze- catalizeaza scindarea hidrolitica a esterilor carboxilici. Din aceasta categ fac
parte: lipazele(scindeaza lipidele simple, se gasesc raspandite in organismul animal, in sange,
plamani, rinichi, suc pancreatic) ; fosfolipazele( scindeaza legaturile ester ale ac grasi din lecitine
si cefaline cu eliberarea ac grasi din pozitiile alfa si beta ale glicerolului esterificat);
colinesteraza( scindeaza esterii colesterolului cu ac grasi superiori. Este raspandita in pancreas,
ficat, rinichi, splina. Enzima este activata de prez sarurilor biliare si inhibata de cant mari de ac
grasi saturati)
b) sulfataze-cataliz hidroliza esterilor acidului sulfuric cu diversi compusi organici. In funct de
radicalul organic legat de ac sulfuric, sulfatazele se clasif in: aril sulfataze, alchilsulfataze,
glucosulfataze, glucosilsulfataze.
c) tioesteraze- cataliz scindarea hidrolitica a tioesterilor. Astfel, acil-S-CoA hidrolazele cataliz
scindarea hidrolitica a legaturii tio-ester din acil-CoA.
d) fosfoesterazele(fosfataze)-in functie de esterii ac fosforic pe care-i hidrolizeaza, se cunosc
fosfomonoesteraze si fosfodiesteraze. Tot din aceasta subclasa mai fac parte si sistemele enzim
care cataliz hidroliza pirofosfatului, pirofosfatfosfohidrolaze care intervin intr-o serie intreaga de
reactii din metab intermediar. Dupa pH-ul optim de actiune se cunosc mai multe
fosfomonoesteraze: de tipul 1(fosfataze alcaline, care au pH optim 8.6-9.4: sunt raspandite in
tesuturile anim,in celulele epiteliului intestinal si renal, in cel osoase, in serul sangvin, unde
indeplinesc rolul de eliberare al ac fosforic din dif compusi) de tipul 2( fosfataze acide cu pH
optim 5-5.5:se gas in ficat, rinichi, splina unde indeplinesc acelasi rol in metab fosforului si
esterilor, insa pt produsii hidrolizati in mediul acid) tipul 3( fosfataze acide-pH optim 3.4-4.2:se
gasesc in eritrocite, ficat si splina; sunt inhibate de Mg si F si activate de cisteina.) .
Fosfodiesterazele scindeaza hidrolitic legatura fosfodiester. Din aceasta categorie fac parte:
nucleazele, enzime de policondensare a ac nucleici, care dupa nat substratului se num
ribonucleaze si dezoxiribonucleaze. Ribonucleazele sunt endonucleaze care scindeaza hidrolitic
legatura fosfo-diester din interiorul molec de ARN la nivelul legaturii nucleotid-5-fosfat.
Dezoxiribonucleazele cataliz scindarea hidrolitica a ADN in interiorul catenelor
polideoxiribonucleotidice, depolimerizand macromolec de ADN cu formare de
oligodeoxiribonucleotide-5-fosfat sau 3 fosfat.

103.Glicozidaze
 Glicozidazele cataliz scindarea hidrolitica a leg glicozidice caracteristica oligo si
poliglucidelor. Prezinta specificitate in funct de tipul de oza legata glicozidic, de nat acestei
legaturi( forme anomere alfa si beta) de stereoizomerie( D sau L glicozizi).Ex de glicozidaze:
a)amilaze (sunt poliglicozidaze care cataliz react de scindare hidrolitica a legaturilor glicozidice
(-1,4) din macromolecula amidonului si glicogenului pana la stadiul de dextrine, maltoza si in
cant mici glucoza. Se gasesc in regnul vegetal(semintele cerealelor) si regnul animal (muschi,
saliva, ficat, sange). In functie de specificitatea de substrat si mecanismul de actiune se disting 4
tipuri de amilaze: , , si 1,6-amilaze. Activitatea in functie de pH este legata de originea
acestora( amilaza salivara are pH optim 6.8 si temp 40oC si amilaza pancreatica are pH optim 7)
b)celulaze-scindeaza hidrolitic legaturile -glicozidice din macromolec celulozei cu formare de
celobioze.
c)Hialuronidaza este o mucopoliglicozidaza care actioneaza asupra ac hialuronic producand
depolimerizarea acestuia prin scindarea leg -1,3 glicozidice pana la unitati structurale simple cu
eliberare de ac glucuronic si N-acetilglucozamina.
d)Maltaza este o -glicozidaza care catalizeaza scindarea maltozei in 2 molecule de -glucoza.
Maltaza din mucoasa intestinala actioneaza la pH 8.5 pe cate vreme cea din malt, actioneaza la
pH 4.5.
e)Zaharaza sau invertaza scindeaza legatura -fructofuranozidica. Exista o alta zaharaza care
poate cataliza desfacerea legaturii -glicopiranozidice. Cele doua enzime care actioneaza asupra
zaharozei se deosebesc intre ele numai prin formele ciclice izomere asupra carora actioneaza si
prin pH-ul de activitate: -zaharaza este activa la pH 7, iar -zaharaza la pH 4.5.
f)Lactaza este o enzima care se gaseste in sucul intestinal, la mamifere, care catalizeaza
hidroliza lactozei intr-o molecula de -galactoza si una de -glucoza.

104.Peptidaze, peptidhidrolaze, proteaze sau enzime proteolitice

Aceste enzime catalizeaza scindarea hidrolitica a legaturilor peptidice cu formarea unor
molecule mai mici, polipeptide si oligopeptide, si final cu formare de aa. In functie de regiunea
din molecula peptidelor sau polipeptidelor la nivelul careia actioneaza, peptidhidrolazele se
subdivid in endopeptidaze si exopeptidaze.
1)Endopeptidaze:a)pepsina este secretata in regiunea pilorica a stomacului de catre celulele
fundice, sub forma de zimogen inactiv denumit pepsinogen. Pepsina actioneaza numai asupra
proteinelor naturale alcatuite din L--aa, produsii de hidroliza fiind inca proteine denaturate,
proteoze si peptone, constituite din fragmente polipeptidice cu masa moleculara inca mare.
b)tripsina este biosintetizata in pancreasul exocrin si secretata in intestinul subtire sub forma
inactiva de zimogen denumit tripsinogen. Forma enzimatica activa, tripsina, rezulta prin
detasarea din molecula tripsinogenului a unui fragment hexapeptidic, cu efect inhibitor. Aceasta
activare se realizeaza sub actiunea enterokinazei sau autocatalitic de catre tripsina libera deja
existenta. Prezenta in sucul intestinal, tripsina actioneaza la pH=7.0-10.0 cu pH optim de actiune
la 7.8. Produsii de hidroliza rezultati sub actiunea tripsinei sunt polipeptide (oligopeptide).
c)chimotripsina este sintetizata in pancreasul exocrin si secretata in intestinul subtire sub forma
inactiva de zimogen denumit chimotripsinogen. Forma enzimatica activa, chimotripsina, rezulta
sub actiunea consecutiva a tripsinei si chimotripsinei deja existente, prin detasarea succesiva din
molecula chimotripsinogenului a doua dipeptide cu efect inhibitor. d)chimozina (renina sau
labfermentul) este o endopeptidaza secretata in stomac la nou nascut si are proprietatea de a
coagula laptele. Substratul sau de actiune este caseina din lapte care, sub actiunea enzimei, este
transformata in paracaseina. In prima etapa se produce o usoara hidroliza a caseinei, care ulterior
precipita sub actiunea Ca2+, formandu-se paracazeinatul de Ca. pH-ul optim de activitate este in
jur de 4-5. e)catepsinele sunt endopeptidaze cu localizare intracelulara la nivelul lizozomilor care
activeaza la pH 5,0-7,0 avand rol in transformarea proteinelor intracelulare si in procesul de
autoliza si autodigerare. Dupa pH-ul lor de activitate, au fost identificate patru tipuri de
catepsine.
2)Exopeptidaze:a)aminopeptidazele catalizeaza hidroliza legaturii peptidice de la extremitatea
catenei care are un aa terminal cu gruparea NH2 libera, eliberand acest aa (N-terminal). Produsii
de hidroliza rezultati sunt oligopeptide si aa liberi. Aminopeptidazele se gasesc distribuite in
intestin si in diferite tesuturi. Aminopeptidazele din intestinul subtire au un pH optim la 8-9, pe
cand cele organo specifice din rinichi si splina actioneaza la pH 5. Actiunea acestor enzime este
specifica in raport cu formarea L sau D a aa. Formele D nu sunt hidrolizate de aceste
enzime.b)carboxipeptidazele catalizeaza hidroliza legaturii peptidice de la extremitatea catenei
care poseda un aa terminal cu gruparea COOH libera, eliberand acel aa (C-terminal).
Carboxipeptidazele se gasesc indeosebi in sucul digestiv, dar si in rinichi, splina, pancreas.
Activitatea acestor enzime este legata de prezenta gruparilor polare ale substratului prin care se
realizeaza o anumita specificitate de actiune, care se manifesta numai asupra formei L si nu a
celei D. c)dipeptidazele catalizeaza scindarea hidrolitica a legaturii peptidice din dipeptide cu
eliberare de aa. Sunt prezente in intestin si in diferite tesuturi. Prezinta o mare specificitate in
raport cu aa constituenti ai substratului respectiv si necesita pentru activarea lor catalitica diferiti
ioni (Zn2+, Mn2+, Co2+).

105.Endopeptidaze
a)pepsina este secretata in regiunea pilorica a stomacului de catre celulele fundice, sub forma de
zimogen inactiv denumit pepsinogen. Pepsina actioneaza numai asupra proteinelor naturale
alcatuite din L--aa, produsii de hidroliza fiind inca proteine denaturate, proteoze si peptone,
constituite din fragmente polipeptidice cu masa moleculara inca mare. b)tripsina este
biosintetizata in pancreasul exocrin si secretata in intestinul subtire sub forma inactiva de
zimogen denumit tripsinogen. Forma enzimatica activa, tripsina, rezulta prin detasarea din
molecula tripsinogenului a unui fragment hexapeptidic, cu efect inhibitor. Aceasta activare se
realizeaza sub actiunea enterokinazei sau autocatalitic de catre tripsina libera deja existenta.
Prezenta in sucul intestinal, tripsina actioneaza la pH=7.0-10.0 cu pH optim de actiune la 7.8.
Produsii de hidroliza rezultati sub actiunea tripsinei sunt polipeptide (oligopeptide).
c)chimotripsina este sintetizata in pancreasul exocrin si secretata in intestinul subtire sub forma
inactiva de zimogen denumit chimotripsinogen. Forma enzimatica activa, chimotripsina, rezulta
sub actiunea consecutiva a tripsinei si chimotripsinei deja existente, prin detasarea succesiva din
molecula chimotripsinogenului a doua dipeptide cu efect inhibitor. d)chimozina (renina sau
labfermentul) este o endopeptidaza secretata in stomac la nou nascut si are proprietatea de a
coagula laptele. Substratul sau de actiune este caseina din lapte care, sub actiunea enzimei, este
transformata in paracaseina. In prima etapa se produce o usoara hidroliza a caseinei, care ulterior
precipita sub actiunea Ca2+, formandu-se paracazeinatul de Ca. pH-ul optim de activitate este in
jur de 4-5. e)catepsinele sunt endopeptidaze cu localizare intracelulara la nivelul lizozomilor care
activeaza la pH 5,0-7,0 avand rol in transformarea proteinelor intracelulare si in procesul de
autoliza si autodigerare. Dupa pH-ul lor de activitate, au fost identificate patru tipuri de
catepsine.

106.Exopeptidaze
a)aminopeptidazele catalizeaza hidroliza legaturii peptidice de la extremitatea catenei care are
un aa terminal cu gruparea NH2 libera, eliberand acest aa (N-terminal). Produsii de hidroliza
rezultati sunt oligopeptide si aa liberi. Aminopeptidazele se gasesc distribuite in intestin si in
diferite tesuturi. Aminopeptidazele din intestinul subtire au un pH optim la 8-9, pe cand cele
organo specifice din rinichi si splina actioneaza la pH 5. Actiunea acestor enzime este specifica
in raport cu formarea L sau D a aa. Formele D nu sunt hidrolizate de aceste
enzime.b)carboxipeptidazele catalizeaza hidroliza legaturii peptidice de la extremitatea catenei
care poseda un aa terminal cu gruparea COOH libera, eliberand acel aa (C-terminal).
Carboxipeptidazele se gasesc indeosebi in sucul digestiv, dar si in rinichi, splina, pancreas.
Activitatea acestor enzime este legata de prezenta gruparilor polare ale substratului prin care se
realizeaza o anumita specificitate de actiune, care se manifesta numai asupra formei L si nu a
celei D. c)dipeptidazele catalizeaza scindarea hidrolitica a legaturii peptidice din dipeptide cu
eliberare de aa. Sunt prezente in intestin si in diferite tesuturi. Prezinta o mare specificitate in
raport cu aa constituenti ai substratului respectiv si necesita pentru activarea lor catalitica diferiti
ioni (Zn2+, Mn2+, Co2+).

107.Amidaze
Amidazele sunt enzime care catalizeaza dezaminarea hidrolitica a diferitilor compusi
biologici. a)ureaza scindeaza ureea la CO2 si NH3; b)asparaginaza catalizeaza scindarea
hidrolitica a asparaginei la acid aspartic si NH3; c)glutaminaza, mai raspandita in regnul vegetal,
actioneaza in mod identic cu asparaginaza, mai frecvent intalnita in regnul animal.
d)cicloamidazele sunt amidaze care dezamineaza bazele azotate purinice si
nucleozidele.Adenaza actioneaza asupra adeninei transformand-o in hipoxantina. S-a identificat
in laptele de vaca si in muschii bovinelor. Guanaza catalizeaza dezaminarea hidrolitica a
guaninei cu formare de xantina si amoniac.

108.Liaze
Liazele catalizeaza scindarea moleculelor de substrat la nivelul legaturilor Carbon-
Carbon, Carbon-Oxigen, Carbon-Azot (altele decat legatura peptidica), Carbon-Sulf sau care
determina aparitia unei duble legaturi in molecula substratului (intre atomii carbon-carbon si
carbon-oxigen), inclusiv aditia la dubla legatura. Reactiile catalizate de liaze implica un
mecanism diferit de al hidrolazelor intrucat nu intervin moleculele de apa necesare scindarii
substratului.
a)Carbon Carbon liaze
Catalizeaza scindarea legaturilor C-C. Ca reprezentanti: carboxiliazele si aldehidliazele.
Carboxilaze (Decarboxilaze) catalizeaza reactii de decarboxilare avand ca substrat -cetoacizi
(piruvat decarboxilaza, oxalilacetat decarboxilaza, etc.) sau -aa (aminoacid decarboxilaze).
Piruvatdecarboxilaza catalizeaza reactia de decarboxilare a ac piruvic trecandu-l in aldehida
acetica si CO2. Coenzima este lipotiaminpirofosfatul. Activitatea piruvatdecarboxilazei este
maxima de pH 6 si este activata de ionii de Mg2+, Mn2+, Co2+, Ni2+ si Fe2+, nu insa de ioni in
forme trivalente.
Aldehidliaze catalizeaza reactia de scindare a legaturii C-C cu formare de produsi cu grupari
carbonil. De exemplu, aldolaza catalizeaza reactia cheie de pacemaker a glicolizei prin care de
la o molecula de fructozo-1,6-difosfat se ajunge la doua molecule de trioze fosforilate. Are pH-ul
optim de actiune in jur de 7.
b)Carbon Oxigen liaze
Catalizeaza scindarea legaturii Carbon-Oxigen in prezenta H2O sau aditionarea H2O la
dubla legatura C=C- cu formarea unei legaturi Carbon-Oxigen. Ca reprezentanti:
Carbonathidratazele catalizeaza reactia de formare a ac carbonic prin hidratarea CO2; aceste
enzime contin Zn2+ si sunt localizate in mucoasa gastrica, eritrocite si rinichi.
Hidroliazele catalizeaza aditia moleculei de apa la dubla legatura
c)Carbon Azot liaze
Aceste enzime catalizeaza scindarea legaturii C-N.
d)Carbon Sulf liaze
Catalizeaza scindarea legaturii C-S. De exemplu, cisteindesulfhidraza actioneaza asupra
cisteinei ca substrat eliberand H2S.

109.Izomeraze. Ligaze (Sintetaze)

Izomerazele reprezinta clasa de enzime care catalizeaza anumite rearanjari interne
in molecula substratului, cum ar fi modificari in configuratie sau oxidoreducere intramoleculara.
a)Racemazele catalizeaza conversia formelor D si L ale unui substrat, ca de exemplu alanin
racemaza, glutamat racemaza. Tipul acesta de conversie este foarte important cand prin
alimentatie patrund in organism forme D care trebuie convertite in forme L naturale (intrucat
organismul utilizeaza numai forma L a compusilor respectivi).
b)Epimerazele catalizeaza reactii de epimerizare, de ex, izomerizarea glucozei la galactoza sau
izomerizarea D-ribulozo-5-fosfatului in D-xilulozo-5-fosfat.
c)Izomerazele cis-trans catalizeaza reactia de izomerizare cis-trans a unui substrat, ca de
exemplu interconversiunea ac. maleic la ac. fumaric.
d)Oxidoreductazele intramoleculare sunt izomeraze care catalizeaza interconversiunea
gruparilor aldehida si cetona din molecula diferitelor substraturi, prin oxidarea concomitenta a
gruparii alcool secundar la cetona si reducerea aldehidei la alcool primar.
e)Mutazele catalizeaza reactii de transfer de la un atom la altul a unor grupuri chimice din cadrul
aceleiasi molecule. Din aceasta clasa fac parte fosfomutazele care intervin in metabolismul
glucidic; dintre acestea, fosfoglucomutaza catalizeaza transferul intramolecular al radicalului
fosforil din glucozo-1-fosfat cu formare de glucozo-6-fosfat. Activitatea optima, atat pentru
enzima extrasa din drojdia de bere, cat si pentru cea din muschi, este la pH 5.9 la 30C si este
inhibata de Zn2+.
Ligazele (sintetaze) reprezinta clasa de enzime care catalizeaza sinteza a doi reactanti
utilizand ca sursa de energie ATP sau alti nucleozid trifosfati. Energia care se elibereaza prin
hidroliza ATP se foloseste imediat pentru sinteza unei noi molecule. Sintazele se deosebesc de
sintetaze deoarece catalizeaza reactii de sinteza fara participarea ATP sau a altui compus
macroergic. Sintazele sunt liaze. Ligazele prezinta o importanta deosebita in: sinteza proteinelor
(formarea legaturii peptidice); sinteza lipidelor (formarea legaturii ester sau amida); sinteza acil-
S-CoA (formarea legaturii tioester).
a)Ligaze aminoacid - ARNt
Din clasa ligazelor fac parte sistemele enzimatice de activare a aa, in vederea biosintezei
de proteine. Energia necesara activarii aa este data de ATP. Aminoacidul astfel activat este trecut
pe fractiunea de ARN de transfer (ARNt), ARN-ul solubil din citoplasma. Acest ARNt
indeplineste rolul de transportor al aminoacidului pe enzima specifica, in vederea formatii
legaturii peptidice in ordinea transmisa de sistemul de codificare prezent pe ARN mesager
specific.
b)Ligaze Aminoacid Amoniac
Aceste sisteme enzimatice catalizeaza reactia de legare a amoniacului pe aa dicarboxilici,
cum sunt acidul glutamic si acidul aspartic, cu formarea amidelor respective:glutamina si
asparagina. Formarea amidelor are ca scop detoxifierea organismului de NH3 care rezulta in
cantitati mari din catabolismul proteinelor si al bazelor azotate.
c)Acil Coenzima A Ligaze
Acil Coenzima A Ligazele catalizeaza reactii prin care, in prezenta CoA-SH, se
formeaza un radical acil activat si respectiv o legatura tioester. Radicalul acil astfel activat poate
fi ulterior transferat pe un substrat de reactie. O astfel de reactie participa in activarea acizilor
grasi care se catabolizeaza.
d)Enzime de carboxilare
Enzima care catalizeaza reactia de legare a CO2 la acidul piruvic cu formare de acid
oxalilacetic are drept coenzima biotina. Alaturi de aceasta enzima mai participa la reactie ATP si
CoA-SH, care, in prealabil, activeaza acizii. Rolul biotinei este de a activa CO2 pe care-l leaga la
unul din atomii de azot, in forma ionizata, activa. Fixarea CO2 apare ca o necesitate de prim
ordin in fotosinteza, in biosinteza lipidelor si in ciclul Krebs, motiv pentru care sistemele
enzimatice din aceasta clasa sunt foarte raspandite.

110.Originea enzimelor serice (plasmatice)

In conditii normale si patologice, determinarile enzimatice se fac curent, (datorita
accesibilitatii) in umori, serul sanguin si urina, desi s-au facut eforturi pentru determinari ale
activitatii enzimatice si in celule (trituratele de tesuturi, culturi celulare) ajungandu-se chiar la
analiza continutului enzimatic al unor subfractiuni celulare.
Din punctul de vedere al provenientei enzimelor din ser, se pot distinge urmatoarele
categorii:
a)Enzimele secretate de celule, difuzate in plasma, unde au substratul de actiune, incat pot fi
considerate specifice plasmei.
Enzime secretate activ in plasma, mai ales de catre ficat, care actioneaza de regula asupra
unor substraturi din plasma, indeplinindu-si astfel rolul fiziologic in plasma. Astfel de enzime
specifice plasmei sunt denumite si enzime plasmatice functionale. Intre acestea se includ lecitin-
colesterol acil transferaza (enzima de esterificare a colesterolului), precum si trombina cu rol in
coagularea sangelui. Lezarea organului de sinteza al acestor enzime duce si la scaderea activitatii
enzimelor respective in plasma.
b)Enzime secretate de celulele glandelor exocrine care difuzeaza pasiv in plasma dar fara a
avea un rol la acest nivel.
Astfel de enzime sunt:amilaza, lipaza si tripsina pancreatica, pepsinogenul gastric,
fosfataza alcalina de origine biliara si fosfataza acida prostatica. Nivelul enzimelor din aceasta
categorie vor scadea, in sange, in caz de atrofie a organelor producatoare, si vor creste in caz de
obstructie a canalelor excretoare sau in caz de crestere a permeabilitatii membranei canalelor
unde acestea sintetizeaza.
c)Enzime secretate de celulele diferitelor organe (actioneaza exclusiv intracelular), care
difuzeaza in plasma, dar al caror substrat de reactie si cofactori nu se gasesc in mod normal in
plasma.
 Astfel de enzime denumite si enzime plasmatice nefunctionale se gasesc in plasma doar
in cantitati mici. Ca exemple de enzime celulare se mentioneaza: transaminazele,
creatinfosfokinaza, LDH. Mecanismele de trecere in plasma ale acestor enzime implica o
crestere a permeabilitatii membranelor celulare consecutiva de regula unei lezari celulare.
Fiecare organ sau tesut are un spectru enzimatic propriu in functie de particularitatile
metabolice si de functia organului respectiv. Ficatul este mai bogat in GPT, GLDH si SDH decat
miocardul sau musculatura striata si mai sarac in CPK. GOT este prezenta si in ficat fiind insa
mai abundenta in miocard, iar LDH este prezenta in proportii similare in ficat, musculatura si
miocard. Izoenzimele LDH pot face insa diferentierea intre leziunile miocardice si cele hepatice.
Localizarea intracelulara a enzimelor ajuta, de asemenea si la intelegerea semnificatiei
modificarilor enzimatice in ser.
111. vitamine: consideratii generale.
112.Clasificarea si nomenclatura vitaminelor
Denumirea vitaminelor implica criterii diferite :
a)Pe baza actiunii fiziologice, respectiv a bolilor carentiale, de ex: vitamina antirahitica
(vitaminele D), antiscorbutica (vitamina C), antipelagroasa (niacina sau vitamina PP),
antianemica.
b)In ordinea descoperirii cronologice folosind literele mari ale alfabetului:
vitaminele A,B,C,D,E,etc.
uneori literele se refera, conventional, la unele proprietati ale vitaminelor, de exemplu: vit.K de
la koagulation, vit.H de la haut (piele), vit.PP de la pelagre preventing.
cu progresul realizat in izolarea si caracterizarea vitaminelor, in cadrul aceleiasi litere s-au
identificat factori diferiti, notati prin indici numerici, de exemplu, vit. A1,A2,A3,D2-D6, B1-
B15,K1-K7 sau chiar subgrupe in cadrul aceluiasi indice, notate cu litere mici ale alfabetului: vit.
B12a, B12b, etc.
c)Denumiri de compromis intre denumirea chimica si fiziologica:
axeroftol (vitaminele A); aneurina (vitamina B1), tocoferoli (vitaminele E),etc.
d)Comisiile de nomenclatura biochimica au preconizat reguli rationale pentru denumirea
vitaminelor pe baza structurii lor chimice. De exemplu:
-pentru vitamina antixeroftalmica A1 se recomanda denumirea de:
retinol1 (forma alcoolica); retinal1 (forma aldehidica); acid retinoic1 (forma carboxilica);
-pentru vitamina A2, care are doi atomi de H mai putin decat A1, denumirile de:
dehidroretinol sau retinol2; dehidroretinal sau retinal2; acid dehidroretinoic sau acidul retinoic2;
e)Un criteriu obiectiv de clasificare al vitaminelor este solubilitatea lor. Astfel, se clasifica in:
vitamine hidrosolubile solubile in apa si mediu apos; vitamine liposolubile insolubile in apa,
solubile in lipide si solventi organici.

113.Vitamine cu rol de coenzime

O serie de vitamine detin un rol major in reactiile biochimice catalizate de enzime,
functionand in calitate de coenzime. Vitaminele cu rol de coenzime participa direct la
manifestarea activitatii enzimelor respective fie ca vitamine propriu-zise, fie ca derivati ai
acestora sub forma de esteri fosforici, esteri pirofosforici si nucleotide; aceste vitamine cu functii
de coenzime intervin in reactii de oxidoreducere si de transfer a unor grupari chimice.
Vitaminele hidrosolubile cu functie de coenzime sunt:riboflavina (B2), niacina (PP),
tiamina (B1), acidul lipoic, acidul pantotenic (B3), piridoxina (B6), biotina, folacina (acizii
pteroilglutamici), corinoide (B12).
 Vitaminele liposolubile cu functie de coenzime sunt: retinoli (vit. A) si filochinone (vit.
K).

114.Complexul B de vitamine. Caracteristici generale.

Sub denumirea de Complexul B se desemneaza ansamblul de vitamine hidrosolubile
constituit din: tiamina (vit. B1), acid lipoic, riboflavina (vit. B2), acid pantotenic (vit. B3),
nicotinamida (vit PP), piridoxina (vit. B6), biotina, acizii pteroilglutamici (folacina), corinoide
(vit. B12), acid pangamic (vit. B15), mezoinozitol, colina, acid para-amino-benzoic (PABA).
Vitaminele din Complexul B prezinta urmatoarele caracteristici generale:
sunt solubile in apa sau in mediu apos;
se caracterizeaza prin rolul de coenzime, implicate in procese biochimice de mare importanta;
actioneaza ca activatori stimuland diferite procese metabolice si intervenind in reglarea acestor
procese;
constituie factori de crestere pentru microorganisme si organisme tinere;
majoritatea pot fi sintetizate de catre microflora bacteriana din intestinul gros (tiamina, ac
pantotenic, nicotinamida, piridoxina, folacina, corinoide, PABA); o parte din necesarul
organismului in aceste vitamine fiind furnizata pe aceasta cale.

119.Tiamina. Vitamina B1.Acidul lipoic

Tiamina(B1)
- in plante,tarate,drojdie, in tesut anim-muschiul cardiac, creier, ficat, rinichi, placenta, lapte,
galbenus de ou.
-flora microbiana din intestinal gros sursa imp de tiamina
struct:
-cont un ciclu pirimidina si un ciclu tiazol legate printr-o punte metilen
Carbanoinul format participa in reactia de decarboxilare a alfa-cetoacizilor.ex:ac piruvic. In
deficitul de tiamina, metabolizarea ac piruvic provenit din metabolismul glucidic nu se mai
produc, fapt ce determina acumularea acestuia in lichidele si tesuturile organismului. Tiamina
intervine si in alte procese biochimice ca: >stimularea biosintezei lipidelor din glucide; >reglarea
metabolismului glucidic; >stimularea activitatii acetilcolinei,mediator chimic al transmiterii
influxului in sistemul nervos vegetativ.
T prez raporturi de sinergism cu alte vitami ca: riboflavina, ac ascorbic si acizii pteroilglutamici.
Carenta: plonevrite,astenie,tulburari gastrointestinale,atrofie musculara,insuficienta
cardiaca,miscari necontrolate, tulburari e senzatie etc. Carente mari det dereglari grave ale SNC
insotite de forme paralitice,spasme si convulsii(boala beri-beri)

Acidul lipoic
-in ficat si drojdie, sub forma legata de proteine .In tesuturi- sub forma oxidata dar si redusa.
- din 8 at de C si 2at Sulf
rol: - forma activa cu rol de coenzima- lipotiaminpirofosfatul
- ca o coenzima in react de decarboxilare oxidativa a alfa-cetoacizilor. Enzimele in prezenta de
ac lipoic cataliz generarea si transfer de grupari acil, proces in care ac lipoic oxidat este redus si
apoi reoxidat. Ex: decarboxilarea oxidativa a ac piruvic: CH3-CO-COOH. 1.se form mai intai
un complex acetil-tiamina(cu elib de CO2) CH3-CO-TPP. 2.complexul react cu ac lipoic oxidat
=>complex de aditie acid lipoic-acetil , rad acetil se ataseaza la unul din at de S ai ac lipoic:
Complexul ac lipoic-acetil react cu CoA-SH=>acetil CoA( metabolizata in ciclul Krebs)
Ac lip forma redusa este oxidat in prez unei enzime FAD dependente.
Reactiile de decarboxilare oxidativa ale piruvatului si alfa-cetoglutaratului se realiz cu
participarea ac lipoic si FAD precum si in prezenta NAD+ ca acceptor de hidrogen.
Carenta este in corelatie cu tiamina.

115.Riboflavina. Vitamina B2.

Riboflavina (B2)
- predomina in plante tinere si in seminte germinate dar si in ficat, rinichi, muschi cardiac,
galbenus de ou, lapte.
- din clasa flavinelor si este constituita din ciclul izoaloxazina la care este atasat un radical ribitil
provenit din pentaalcoolul D-ribitol.
-rol: - se reduce si se oxideaza reversibil la niv gruparii active:
- de obicei, se gaseste sub forma legata cu proteinele=> flavoproteide sau flavoenzime.
Majoritatea flavoproteinelor contin metale (Mo, Fe) cu rol de cofactori aditionali si sunt
cunosculte si sub num de metaloflavoproteine.
- riboflav este instabila la lumina iar in celule se gaseste sub forma combinata si mai ales
combinata sub forma a doua coenzime flavinice: FAD si FMN transportori de H in sistemele de
oxidoreducere biologice. De ex in catena de respiratie celulara, FAD asigura transferul de H de
la enzimele NADH+H+ dependente si de la succinat la citocromi.
-sub forma coenzimei FAD intervine in react de oxidoreducere catalizate de flavienzimeca : D-
aminoacid oxidaza, aldehid oxidaza-particip la degradarea aldehidelor, sucinat dehidrogenaza-
ciclul Krebs, NAD+ -citocrom c reductaza, flavoproteina transportoare de electroni.
ROL:- biosint hemoglobinei; chimismul procesului vizual(in asociere cu retinoli); cresterea
organismelor tinere.
Carenta->dermatite si induranta pielii, cheiloza-colorarea buzelor in rosu aprins, fisurarea tesut la
colturile buzelor, opacifierea si invadarea corneei cu vase de sange, conjunctivita infectioasa,
atrofia testicolelor, tulburari nervoase etc. Hipervitaminoza:- crampe musculare nocturne,
poliurie, afectarea metabolismului altor vitamine.

116.Acidul pantotenic.Vitamina B3
- in toate organismele, la om este produs in flora bacteriana.
- di ac alfa,gama-dehidroxi-beta-dimetil-butiric si beta-alanina unite printr-o leg peptidica
.Izomerul natural este cel dextrogir
rol: - este un constituient structural al Coenzimei A. CoA are un rol imp in metab glucidelor si
lipidelor. Posibilitatea CoA de a participa la reactii numeroase si variate se dat faptului ca
gruparea SH din molecula sa poate forma legaturi tioesterice, macroergice.
- sub forma de pantoteina( ac pant+ nercaptoetilamina) participa la constitutia chimica a unei
proteine num-proteina transportoare de grupari acil (PTA-SH). Prin gruparea tiol a pantoteinei,
molec PTA-SH functioneaza ca un transportor de grupari acil, formand tioesteri la gruparea sa
tiol, in mod analog cu Coenzima A( CoA-S-CO-R)
Carenta:-> dereglari ale unor procese metab la care participa CoA, tulburari gastro-intestinale si
musculare, leziuni cutanate, apetit scazut, dermatite, atrofia glandelor suprarenale.

117.Nicontinamida.Vitamina PP
-in ficat, rinichi, muschi. Este sintetizata de catre flora bacteriana din intestinul gros avand ca
precursor ornitina. Nicotinamida poate fi sintetizata si in diferite tesuturi animale, precursorul
fiind insa triptofanul.
-struct:
Nicotinamida deriva din ac nicotinic, ambele subst poseda activit vitaminica si poarta denum
generica de niacina.Nicotinamida este una din cele mai stabile vit
-rol:- componenta a structurii coenzimelor nicotinamid adenindinucleotidice.Intra in struct
coenzimelor NAD+, NADP+ , a dehidrogenazelor care catalizeaza reactii de oxidoreducere prin
transfer de H-la nic componentei nicotinamida din struct coenz NAD+ si NADP+
In gen, NADH+H+ cedeaza hidrogen enzimelor din catena de respiratie celulara, pe cand
NADPH+H+ il cedeaza sistemelor enzimatice care intervin in reactiile de biosinteza.
- dehidrogenazele care au drept coenzima NAD+ catalizeaza reactii de oxidoreducere din
catabolismul oxidativ de ex: ciclul Krebs.
- dehidrogenazele si reductazele dependente de NADP+ participa la reactiile din degradarea
glucozei pe calea penozofosfatilor si la cele care au loc in procesul de biosint al acizilor grasi. In
organsim, acidul nicotinic este convertit in nicotinamida iar aceasta este integrata in coenzimele
NAD+ si NADP+
Carenta:-iritabilitate, anxietate, lipsa de apetit, diaree, pierdere in greutate, umflarea si ingrosarea
limbii, inrosirea, intarirea si uscarea pielii. Ansamblul manif patol determinate de deficitul in
nicotinamida ->pelagra sau boala celor 3D-uri: dermatite, diaree, dementa. Tulb dermice-
eritem pelagros pe partile expuse la soare; Tulb digestive-> la niv gurii-leziuni ale buzelor,
ulceratii, senzatie de arsuri, hipersalivatie, la niv stomacului- gastralgii constante ca arsuri,
greutate, balonare, hipoclorhidrie. La niv intestin- diaree rezistenta la antidiareice uzuale,
teneseme. Tulburari in absortia alim si a altor vitamine- sindormul policarential . Sindromul
neuropsihic->pierderi ale atentiei si ale memoriei, iritabilitate, stari specifice nebuniei
pelagrosului.
Hipervitaminoza->tulb resp, dig, nervoase, ale glandelor endocrine. Excesul de ac nicotinic-
>vasodilatare periferica cu prurit intens in jum sup a corpului, stimularea secretiei gastrice si o
inhibitie a sintezei lipidelor , mai ales a colesterolului. Nicotinamida este mai toxica decat ac
nicotinic.

118.Piridoxina.Vitamina B6.Coenzime PALP, PAMP.Biotina.Biocitina

Piridoxina(B6)
- flora bacteriana din intestinul gros constituie o sursa de vit B6 pt organism
- mus cardiac, ficat, mus scheletic, lapte
-din 3 compusi derivati de la piridina: piridoxol, piridoxal, piridoxamina.
- se gas sub forma de piridoxalfosfat, enzime sau chelati metalici .
rol:deriv fosforilat al piridoxalului, piridoxalfosfatul (PALPO) rol de coenzima a unor enzime
care catalizeaza reactii importante in metabolismul aminoacizilor: transaminarea, decarboxilarea
si racemizarea.
- PALPO participa si la alte reactii in calitate de coenzima:-> interconversia serinei si
glicocolului; sinteza triptofanului; transform triptofanului in ac nicotic.
Se leaga labil la gruparea amino a lizinei din struct enzimei respective(baza Schiff).
- PALPO intervine si in biosinteza hemului si stimuleaza hematopoeza.
- coenzima piridoxalfosfat participa la procesul de trans-sulfurare si la mecanismul de actiune al
fosforilazei implicata in scindarea glicogenului. Carenta:- dermatite, anemii severe, convulsii
asociate cu tulburari profunde ale SNC, diminuarea ritmului de crestere, scaderea concentratiei
de hemoglobina, hipercolesterolemie, cresterea in greutate a unor organe.

Biotina(H)
- constituient universal raspandit:microorganisme, drojdii, tesutul hepatic si renal, galbenus de
ou dar si lapte intr-o cant mai mica.
- este vitamina pentru om si animalele sup iar pt drojdii, ciuperci si bacterii este factor de
crestere.
- dintr-un ciclu tetrahidroimidazol si un ciclu tetra hidroriofenic substituit.
- sub forma libera si sub forma de biocitina in care biotina este legata de proteine prin
intermediul lizinei
Rol: - functie de coenzima, participa la reactiile enzimatice de transfer a gruparii carboxil, in
react de carboxilare si decarboxilare a cetoacizilor. De ex: transformarea ac piruvic in ac
oxalilacetic sau carboxilarea acetil-Coenzimei A pt a forma malonil-Coenzima A necesara in
biosint ac grasi sunt react catalizate de enzime care au biotina drept coenzima.
In react de carboxilare, biotina functioneaza ca un transportor de CO2, mecanism la care
participa si o proteina cu masa molec mica-Proteina-Biotin-Carboxil-Transportoare(PBCT).
In toate sist enzim de carboxilare, biotina in stare functionala se afla numai sub forma de
complex proteic analog cu PBCT.
Alte functii:- participa la reactiile de dezaminare a unor aa si la dehidrogenarea acizilor grasi
nesaturati; - biosinteza si degradarea oxidativa a ac grasi; - favorix acumul lipidelor in ficat.
Carenta: rara-> dermatite, leziuni cutanate, dermatoza seboreica, miscari insuficient coordonate
etc.
Dintre enzimele care functioneaza cu coenzima biotina: piruvat carboxilaza- procura oxalilacetat
pt ciclul Krebs; >acetil-CoA-carboxilaza; > propionil-CoA-carboxilaza- transf propionatul in
succinat care intra apoi in ciclul Krebs.
Hipervitaminoza: In cazul administrarii in doze mari pt un timp mai lung poate apare o
antagonizare a factorilor lipotropi =>steatoza hepatica

119.Acizii pteroilglutamici.Folacina.Corinoide.Vitamine B12.

Acizi pteroilglutamici(Folacina)
- sintetizati de flora bacteriana din intestinul gros. Cel mai bogat= ficatul.
- este vitamina pt organismele animale superioare si factor de crestere pt microorganisme
- Ac folic este ac pteroilmonoglutamic este constit dintr-un ciclu pterina legat de ac glutamic prin
intermediul ac para-aminobenzoic(PABA)
Rol: -Ac folic ca atare are rol de vitam, insa deivatii rezultati prin reducerea sa in celule, si
anume ac dihidrofolic (FH2)si ac tetrahidrofolic (FH4) functioneaza in calitate de coenzime.
Enzima folic reductaza reduce ac folic (F) la ac dihidrofolic (FH2) intr-o etapa uulterioara,
intervine enzima dihidrofolic reductaza care reduce FH2 la ac tetrahidrofolic (FH4). Agentul de
reducere este coenzima NADPH+H+
Ac tetrahidrofolic in calitate de coenzima- transportor al fragmentelor cu 1 at de C cum este
radicalul formil(HCO-).Initial, ac formic este activat in prez ATP dupa care, radicalul formil se
aditioneaza la atomul de N din poz 10 a FH4=>formil-N10-FH4 care functioneaza ca transportor
de grupare formil, respectiv ca fragment cu un at de C. Compusul formil-N10-FH4 sufera, in
final o inchidere de cicle cu formarea unui alt compus, metilen-N5-10-FH4. In calitate de
coenzima, FH4 participa la metabol fragmentelor cu 1 at de C.Astfel itervine in: formarea
gruparilor metil, biosint bazelor azotate purinice si pirimidinice, biozint ac nucleici, metilarea
homocisteinei la metionina, biosint hemului etc.
Rolul esential al FH4 se reda de schema->
-participa si ca sursa de at de hidrogen.
Derivatii ac folic intervin in:- producerea ertrocitelor normale de catre maduva os; prevenirea
anemiei; influenteaza poz diferentierea cel, crestera si functia de reproducere.
Carenta in ac pteroilglutamici->dereglari in hematopoeza+anemia megaloblastica; tulb
gastrointestinale; infectii.

Corinoide(B12)
-numai in organismul anim si in microorganisme. In ficat, rinichi, cord si suprarenale si in
microorganismele din intestinul gros.
-indeplineste tol de vitamina antipernicioasa pt om si este factor de crestere pt microorganisme.
-contine in struct un nucleu corinic constit din 4 cicluri pirol partial in stare redusa. In centrul
nuc, exista un at de Cobalt hexacoordinat de care se leaga 5-6, dimetil-benzimidazolul. Molec
mai contine un radical de riboza fosforilata in poz C3 care se leaga cu aminopropanolul atsat la o
catena lat de la un ciclu pirol.
-reprezentanti: >cobalamina- la at central de cobalt se leaga prin covalenta coordinativa cu
dimetilbenzimidazolul; >ciancobalamina- poseda gruparea CN legata la at de cobalt;
>hidroxicobalamina- cu o grupare OH legata de atomul de cobalt; > coenzima B12- at de cobalt
se leaga direct cu at C5 al adenozinei. Mai exista si alti derivati ai vitam B12,in care componenta
dimetilbenzimidazol este substituita cu alte baze azotate.
-in organism,preponderent sub forma coenzimei B12->rezulta prin conversia in celule a vitam
B12 a carei grupare CN este inlocuita cu radic 5-adenozil.
-in ficat se gasesc 3 compusi cobalaminici->metil- ; hidroxo-; deoxiadenozil-cobalamina. Sunt
coenzime pt unele transmetilaze si anumite izomeraze.
-rol:- se biosintetizeaza din vitam B12 in prezenta unei coenzim-B12 sintetaze specifice:
- coenz B12 intervine in reactia e transform a metilmalonil-Coenzima A in succinil-Coenzima A,
reactie catalizata de enzima metil-malonil mutaza:
-metilcobalamina in calit de coenz a unei transferaze participa la react de transform a
homocisteinei in metionina. Metilarea homocisteinei pt transform acesteia in metionia are loc in
citopl cu participarea N3-metiltetrahidrofolatul ca donator de grupare CH3.Enzima care
cataliz=homocisten-metiltransferaza care are drept coenz metilcobalamina. Metil-cobalamina isi
insuseste temporar o grupare CH3 de la donatorul CH3-H4-folat si-l transfera
homocisteinei=>metionina. Semnif metab a reactiei:- se econom metionina; tetrahidrofolatul
devine disponibil pt a putea participa la sint de baze azotate purinice si pirimidinice si a ac
nucleici.
Vit B12 intervine si in reactii de metilare si carboxilare; transportul sulfului prin gruparea SCN;
stimul gliconeogenezei; particip la biosint hemului; stimul anabolismului prot si lipid;
mentinerea integritati cel nervoase.
Carenta:- anemie foarte grava num anemie pernicioasa. Deficitul in cobalamine provoaca
demineralizari ale sist nervos si intarzieri in cresterea organismelor tinere.Absorbtia vit B12 este
conditionata de existenta unei glicoproteide elaborata de mucoasa gastrica. Absenta sau starea
denaturata a glicoproteidei gastrice constit cauza primara a anemiei pernicioase.
120.Acidul pangamic.Mezoinozitolul, PABA, Colina.
Ac pangamic(B15)
- in plante, predom in tes hepatic
- alc din ac gluconic si dimetilglicocol
Rol:- dat gruparilor metil labile, rol in procesele de metilare si transmetilare. Donator de grupari
metil in biosint unor biomolec precum: metionina, colina, adrenalina, creatina etc.
- particip in sist oxido-reducatoare( coenzima enzimelor respiratorii).
Carenta:-insuficiente respiratorii la niv celular si anoxii

Mezoinozitolul
-in toate tesut anim si veget
-factor de crestere pt num microorganisme
-este un polialcool ciclic(hexadihidroxiciclohexan)
rol:particip la struct unor lipide complexe num inozitolfosfatide
- actiune lipotropa si interv in metab colesterolului prevenind acumul lui in ficat
- are activ lipotropa mai scazuta decat a colineidar potenteaza activit acesteia
carenta:- caderea parului, dermatite in jurul ochilor, anemie, incetinirea cresterii.

Ac para-aminobenzoic (PABA)
-in plante, anim si microorganisme, exista sub forma libera, combinata cu anum aa sau in calitate
de constituient al ac pteroilglutamici. In ficat, rinichi, muschi. Flora microbiana din intestin gros
constituie o sursa bogata de PABA pt organism uman
rol: - particip la form ac pteroilglutamici, intervenind in procesul de crestere, stimul biosint ac
pantotenic si a biotinei; intervine in metab fierului; protejeaza ac grasi esentiali si vit E contra
oxidarii; protej pielea contra radiatiilor solare
PABA interact cu sulfonamidele administrate- actiune antagonista . Sulfonamidele se comporta
ca antivitam, au efect bacteriostatic, inhiband cresterea bacteriilor.
Carenta:-> decolorarea parului. Hipervitam: greata, vomismente; febra, acidoza

Colina(B4)
- in toate tesut anim si veg. Organism are capacit de a sintetiza colina. Se gas in tesut nervos,
ficat, rinichi, lapte, galbenus de ou.
Rol: - sonstituient chimic la structurii fosfolipielor cu azot(lecitine) si al sfingomielinelor.Are
actiune lipotropa facilitand transportul lipidelor si prevenind stocarea in ficat, in cantit mari a
acestora. Stimul oxidarea in ficat a gliceridelor. Participa la form acetilcolinei. Este o subst
donatoare de grupari CH3,avand rol imp in proc metab de transmetilare.Participa la sint
butircolinei in SN. Factor de crestere pt organism tinere si microorgan.
Carenta:- incetinirea cresterii, infiltrarea grasa a fic, ciroze, degenerarea hemoragica a rinichilor,
tulb ale activ musc.

121.Grupul C de vitamine
1.Vitamina C (acidul ascorbic)
Poarte si numele de acid ascorbic deoarece este un acid organic si vindeca boala scorbut.
- in plante verzi si fructe. Este prez in toate lichidele si tesut organism animal; suprarenale,
hipofiza, gonacele corpul galben.
-numai omul, primatele si cobaiul nu sintetizeaza vit C din unele glucide.Este necesar aportul de
vit c iar excesul nu se acumuleaza ci se elim prin urina.
Prezinta analogie structurala cu hexozele fiind lactona ac 2,3-endiol-L-gulonic.
Poseda 1 at de C asimetric.Numai izomerul L si forma redusa prez activ biologica. Caract
acid este conferit de prez in molec sa a gruparii endiol care disociaza cu punere in libertate de
ioni H+, ac L-ascorbic transformandu-se in
forma sa oxidata, ac L-dehidroascorbic.
Rol: puternic ag reducator.Ac ascorbic si ac dehidroascorbic- un imp sist reversibil de
oxidoreducere in organism. Forma cantitativ predominanta in organism este cea redusa. In
alimentele pastrate timp indelungat si supuse unor temp inalte ,vitam C forma activa este oxidata
ireversibil in forma de ac dehidroascorbic care nu are activitate vitaminica..
Ac ascorb se comporta in unele sist enzimatice ca un transportor de H in reactii catalizate de
oxidoreductaze si in respiratia celulara.
Ac ascorb intervine in:-metabol normala a unor aa, compusi aromatici si ac grasi; stimularea
activ dezaminazelor si a altor enzime; stimul glicogenolizei hepatice si musculare.
Are rol esential in:-biosint mucopoliglucidelor, in formarea fibrelor de colagen, conversia
prolinei la hidroxiprolina necesara biosintei moleculelor de colagen.
-formarea tesut osos si asigura functionarea normala a osteoblastilor ; degradarea oxidativa a
tirozinei si in formarea hormonului medulosuprarenal adrenalina; implicarea in sinteza ac biliari;
actiun antitoxica; cresterea rezistentei organismului fata de infectii; favorizeaza coag sangelui;
favorizarea transportului si depozit Fe, implicare in fiziologia ochiului.
Carenta:-desaturarea in vit C a leucocitelor si tesuturilor.Scorbutul: sangerari ale gingiilor,
modif ale tesutului conjunct si ale structurii fibrelor de colagen; alterari in procesul de formare a
oaselor si dintilor care capata aspect spongios; sangerari ale pielii. Hipervitam:nu se cunoaste-se
elim prin urina.

2.Bioflavonoide (Vitamina P)
Sunt subst de orig veget, action asupra permeabilitatii vaselor sanguine. Sunt derivati de
la flavona , prez struct unor glicozizi. Astfel, rutina, unul dintre reprezentantii vitam P este
constit dintr-o comp diglucidica formata din glucoza si ramnoza si dintr-o comp
neglucidica(aglicon) form dintr-o flavona(quercitina)
Rol:-stimul biosint adrenalinei; asig permeabilitatea vaselor sang si rezist acestora la rupere;
actiune farmacodinamica, intensif tonusul cardiac si scade tensiunea arteriala. Activ lor este
corelata cu a ac ascorbic. Este un factor de economisire si protectie a vit C. Alte actiuni:-
antihialuronidazica; antihistaminica; asig transf de oxigen in capilare si in alte actiuni indirecte
prin intermed tiroidei; intervine in metab apei, glucidic , al proteinelor etc La concentratii
ridicate manifesta actiuni antibacteriene si antivirale.
Carenta:- fragilit vaselor sang, tulb ale permeabilitatii vaselor, hemoragii locale.

123.Retinoli.Vitamine A.Provitamine A. Biochimia procesului vizual.

-Vit A se form in organism din precursori:provitamine denum carotine care sunt de orig
exclusiv vegetala. Plantele nu sint retinoli( Vit A), prezenta acestora in dif tesuturi rezultand din
transf provitam ingerate.
- carotinele apartin clasei carotinoidelor. Carotinoidele ingerate se absorb prin peretele intestinal
in prez lipazelor si a sarurilor biliare , absorbtia este insotita de reactii de oxidare cu form de
carotinali, retinoli si retinali precum si de react de izomerizare cu formarea de struct trans
complete. Retinolii proveniti din scindarea enzimatica a carotinelor in organismul animal dupa
absorbtie sunt distribuiti in dif tesuturi mai ales in ficat, ovare, inima , creier ochi, testicole etc.
In plasma sang, retinolii si carotinele se gasesc sub forma de lipoproteide
- 3 forme structurale:- retinol(A1), dehidroretino (A2), Vitam A3. Toate sunt alcoli primari nesat
ce contin un ciclu beta-ionona care le confera activ bio si o cat lat cu 9 at de C si 4 leg duble
conjugate; A2 poseda o leg dubla sumplimentara in comp cu retinolul, iar A3 prez o leg dubla la
gruparea metil adiacenta.
A1-sub mai multe forme: cu grupare alcool->retinolul(axeroftol); retinal (retinon) si ac retinoic
A2- apare sub aceleasi forme ca A1.
Carotenii sunt subst liposolubile cu 40 at de C constituite dintr-un lant polienic cu 18 at C si 9
duble leg conjugate, la un capat fiind grefat un ciclu beta-ionona iar la celalalt un ciclu alfa-
ionona, beta-ionona sau un ciclu deschis gama-ionona. 3 tipuri de caroteni:alfa, beta, gama. Beta
carotenul este principala provitam a retinolilor. Ciclul beta-ionona este indispensabil pt activ
vitam. Molec de caroteni au dublele leg in config trans putand izomeriza usor
Formarea retinolilor se produse prin scindarea oxidativa a carotenilor in prez enzimei carotenaza,
reactia petrecandu-se in intestin, sediul absorbtiei carotenilor. Atacul carotenilor are loc in
prezenta oxigenului molec la dubla leg mediana din poz C15a lantului polienic.Initial se form
retinal care ulterior este redus la retinolul respectiv in prez enzimei alcool dehidrogenaza
NADH+H dependenta.
Retinolii sunt subst unor oxidabile in prez oxigenului molec transformandu-se in compusi bio
inactivi, de acees retinolii treb protejati prin subst antioxidante. Activitatea biologica este
conferita de ciclul beta-ionona, iar intensitatea acestei activitati de existenta sist de duble leg
conjugate si a izomerilor complet trans, izomerii cis manifesta activ vitaminica redusa.
Rol:-stimul procesul de crestere a organismelor tinere; previn aparitia unor leziuni ale tesut
epitelial, keratinizarea epiderm si a mucoaselor; intervin in biosint mucopoliglucidelor; asig
function normala a aparatului genital; stimul org hematopoetice; protejeaza epit; au actiune
antiinfectioasa; confera rezist organismului; intervin in functionarea normala a ochiului si in
biochimia procesului vizual.
Procesul vederii se realizeaza in cadrul unui ciclu vizual la care participa retinolul,
aldehida sa corespunzatoare, retinalul si pigmentii fotosensibili de natura proteica (rodopsina si
porfiropsina in celulele din retina de tip bastonas -, si scotopsina si iodopsina in celulele din
retina de tip conuri).
Pentru ca lumina ce cade asupra retinei sa poata genera semnale care sa fie transmise sist
nervos, ea trebuie sa fie in prealabil absorbita de catre pigmenti fotosensibili localizati in retina.
Rodopsina, pigment fotosensibil vizual existent in bastonasele retinei, reprezinta o proteina
conjugata constituita dintr-o componenta proteica, opsina, si o componenta prostetica,
stereoizomerul 11-cis retinal; structura acestui stereoizomer poseda patru duble legaturi in
configuratia trans si o dubla legatura C11-C12 in configuratia cis.
In momentul cand o molecula de rodopsina absoarbe o cuanta de lumina, componenta 11
cis-retinal sufera o modificare stereoizomera transformandu-se in forma retinal-complet trans;
aceasta izomerizare este implicata in generarea semnalului nervos, respectiv a excitatiei vizuale.
Ulterior, complexul proteic disociaza cu eliberarea opsinei si a retinalului-complet trans; acesta
poate fi apoi redus de catre alcool (retinol) dehidrogenaza (ADH) denumita si retinal reductaza in
prezenta NADH+H+ cu formare de retinol-complet trans (vitamina A1).
Lumina exercita si un al doilea rol in ciclul vizual, respectiv in ciclul rodopsinei, in
sensul ca mediaza asocierea 11 cis-retinalului cu opsina pentru a regenera. Totodata, 11 cis-
retinalul poate fi regenerat fie prin izomerizarea retinalului-complet trans, fie prin oxidarea 11
cis-retinolului in prezenta NAD+ si a alcool dehidrogenazei (ADH). La randul sau, 11 cis-
retinolul se poate forma prin izomerizarea enzimatica a retinolului complet trans.
In esenta, chimismul procesului vizual se bazeaza pe scindarea rodopsinei la opsina si
eliberarea stereoizomerului retinal-complet trans, mecanismul acestui proces fiind realizat printr-
o succesiune de reactii enzimatice.
In aceste conditii, pentru asigurarea desfasurarii normale a procesului descris este absolut
necesar un aport constant si permanent in ratia alimentara a vit. A. In deficitul de vit. A sinteza
rodopsinei este afectata, adaptarea ochiului la intuneric devenind incompleta, iar in cazuri
cronice se produce degenerarea retinei.

124.Calciferoli. Vitamine D. Provitamine D

- in cant mici sub forma de provitam derivand de la dif steroli: zoosteroli- colesterol, 7-
dehidrocolesterol; Fitosteroli- 7-dehidrositosterol, 7-dehidrostigmasterol; Micosteroli-22-
dehidroergosterol, ergosterol
- se depozit in special in piele, ficat, suprarenale, rinichi, ulei de peste si drojdie de bere.
- prez un grup de compusi termostabili care deriva de la diferiti steroli cu functie de
provitam.Vitam D2 se mai num ergocalciferol iar vit D3-colecalciferol. Au activit
antirahitica.Vit D mai este considerata si un pro-hormon de tip sterolic intrucat prin hidroxilari
suplimentare se form in organism hormonul calcitriol care joaca un rol imp in metab Ca si a P.
Mecanismul de formare a calciferolilor sub actiunea radiatiilor ultraviolete implica deschiderea
ciclului B din struct sterolilor cu rol de provitamine si constituirea unui sist de duble leg
conjugate in ciclul B deschis, in poz C5-C6, C7-C8. Struct chimica de baza a calciferolilor sufera
o rotire de 180o. Se cunosc 5 vit D: D2, D3, D4, D5, D6 care provin de la dif steroli care
functioneaza ca provitamine. Caracteristica generala a struct vit D este ca ciclul B sin struct
sterolilor este deschis. Calciferolii poseda aceeasi struct de baza insa difera prin nat chim a rad
R, in functie de provit de la care deriva.
Activ vitam potentiala a calciferolilor este conferita de struct de baza, iar intensitatea activ
vitaminice este conferita de nat chimica a rad grefat la C17.
Cei mai imp calciferoli sunt: ergocalciferolul, colecalciferolul. Forma activa a calciferolului este
1,25-dihidroxicolecalciferolul, a carui form implica 2 etape: - initial, colecalciferolul este
hidroxilat in microzomii cel hepatice in poz C25 cu form de 25-hidroxicolecalciferol; - apoi
acesta este hidroxilat in mitoc cel renale la poz C1 cu formare de 1,25-dihidrocolecalciferol.
Producerea acestuia este dependenta de conc Ca in sange.
Rol:1,25-DHCC se comporta ca un hormon, controleaza absorbtia Ca, influenteaza transcriptia
ARN mesager. Efectele deficitului in vit D3, respectiv aparitia rahitismului par a fi datorate
limitarii producerii de 1,25-DHCC.
- previn si vindeca rahitismul; maresc permeabilitatea cel mucoasei intestin pt ioni de Ca2+;
asigura mentinerea in raporturi constante a ionilor de Ca2+ si PO4 prin stimul absorbtiei Ca in
intestin si a resorbtiei renale a fosfatilor; intervin in proc de osteogeneza; stimul glicogenogeneza
hepatica si muscul; influenteaza metab ac citric; favorix secretia hormonilor hipofizari.
Carenta deficienta de provitamine sau calciferoli in hrana, lipsei de expunere la soare;
absorbtiei intestin defectuoase. La tineri->rahitismul- calcifiere incompleta a oaselor si
deformarea acestora; absorbtie insuf a Ca2+; intarzierea sau incetinirea osificarii in timp ce
cartilagiile continua sa creasca producandu-se umflaturi adiacente la incheieturi. La adulti-
>osteomalacie; osteoporoza
Hipovitam D:cresterea activ fosfatazelor alcaline din ser cu eliberarea consecutiva de P fin dif
comp organici; tetanie;iritabilitate nervoasa; dereglari in ciclicitatea sexuala. Hipervitam: efecte
asociate cu mobil Ca din oase;cresterea calcemiei si fosfatemiei; calcificarea unor tesuturi.

125.Tocoferoli.Vitamine E. Vitamine K. Filochinone. Menaftone.Ubichinone. Coenzima Q.

Tocoferoli
-exclusiv veg. In organism-prepond in suprarenale, tesut adipos, placenta, testicule, ficat.
-se afla in lipidele alimentelor, se absorb la niv intestin subtire in cursul digestiei lipidelor,proces
facilitat de ac biliari.Fosfolipidele din mitoc, Resi memb plasmatice poseda afinitati deosebite pt
alfa-tocoferol, ceea ce conduce la concluzia ca vitam E se concentreaza la aceste formatiuni.
-denum- de la heterociclul croman.
-favoriz fertilitatea. In toate vit E in poz 6 se afla o grupare hidroxil, iar in poz 2 o grupare metil
si o catena poliizoprenica cu 16 at C. Vitam E sunt derivati metilati ai tocolului
Exista:alfa-tocoferoli(5,7,8-trimetiltocol); beta-tocoferol(5,8-dimetiltocol); gama-tocoferol(5,7-
dimetiltocol);delta-tocoferol(7-metiltocol).
-rol:-intervin in funct de reproducere, previne sterilitatea; activit antioxidanta-protej impotriva
oxidarii hematiilor fata de diversi ag toxici oxidanti, protej sist mitoc de inhibitia ireversibila a
peroxizilor lipidici; favoriz absorbtia si convertirea carotenilor in retinoli; intervin in controlul
asupra vit de biosint a ADN; intervin in reglarea consumului de oxigen in tesutul muscular etc.
Propr antioxidanta si de participare ca transportori de H in procesele oxidoreducatoare se
bazeaza pe deshidratarea ciclului piranic si trecerea de la forma croman la forma chinona.
Prin sist reversibil tocoferol-tocoferilchinona participa la proc de oxidare celulara si resp de
fosforilare oxidativa in care se biosint ATP.
Tocoferolii pot intrerupe secventa de reactii inlantuite ale radicalilor liberi dat capac lor de a
transfera un H fenolic propriu la un rad liber peroxil dintr-un peroxid e ac gras polinesaturat:
Toc-OH+R-COO ->Toc-O +R-COOH
Rad liber fenoxil format din tocoferol, react cu un alt peroxil liber: Toc-O + R-COO ->R-COOH
+ produs de oxidare fara rad liber. Dupa conjugarea sa cu ac glucuronic, prod de oxidare al
tocoferolului este excretat prin bila in intestin.In actiunea antioxidanta , tocoferolul conlucreaza
cu seleniul.Seleniul participa in calitate de component al sist glutation peroxidazei-seleniu
dependente si previne actiunea distructiva a peroxizilor, alaturi de vit E. Are actiune sinergica, de
acelasi tip cu beta-carotenul. Carenta->tulb in functia de reproducere; degenerari testiculare;
pierderea mobilitatii spermatozoizilor; scaderea fecunditatii; avorturi ; encefalopatii; anemii
hemolitice; distrofii musc acute. Hipervitam:-tulb ale ciclului; involutia ovarelor; afect nervoase;
dureri ale picioarelor; fenomene toxice de acumulare.

Vitam K
- vitam a coagularii- neces coagul sangelui
-in plante si sintetizata de microorgan din flora intestin. Absorbtia se realiz in prez sarurilor
biliare si se depozit in cant mici in ficat si sange.
-derivati ai 1,4 metilnaftochinonei
-prez rad CH3 in poz C2; ciclu benzenic nesubstituit; prez unui substituient alifatic in C3
Vitaminele K nat sunt filochinona si farnochinonele care au in poz C3 o cat alifatica
poliizoprenica.
In vit K2, catena alifatica din poz C3 contine mai multe unitati izoprenice. Vit K1contine rad
fitil-C20H39 al alcoolului nesat denum fitol. Vit K2 contine o cat cu 6 resturi izoprenice. Vit K3-
> -R=-H este un comp sintetic.
Prin hidrogenare,menadiona trece in difenol care pastreaza activ fiziologica.
Rol: coag sangelui; biosint protrombinei-necesara coagul; biosint proteinelor ca efectori
allosterici; biosint ARN mesager necesar protrombinei; react de oxidoreducere; procese de
respiratie cel, functionand ca transportori de H cu localizare intre dehidrogenazele NADH+H-
dependente si citocromi
Carenta:- preturbari in proc de coagul; hemoragii; hipoprotrombinemie; deficit de protrombina si
in facut VII;IX;X produce sangerari la nou-nasc dat reducerii permeabilit placentei pt vit K.
Deficit de vit K- dat malabsorbtiei si in boli hepatice sau dupa interventii chirurgicale.

Ubichinone(Uqn)
- sunt subst liposolubile.Sediul->mitoc , se gas si in tesut adipos. Ubichinonele nu sunt
considerate vitam p-zise deoarece organism animal le poate sint din fenilalanina si tirozina
-derivati de la benzochinona care contin o catena izoprenoida
rol:-participa la procesele de oxidoreducere, este transportor de electroni in catena de respiratie
cel- cuplata cu o proteina si functioneaza ca o coenzima:CoQ10 ; -in secretia horm
corticosuprarenali si in metal colesterolului

126.Acizii grasi esentiali(vitamina F)

Distributie:
-de origine exclusive vegetala plante verzi si uleiuri vegetale
Structura:
-constituie un ansamblu alc din 3 acizi grasi poliesentiali =acizi grasi esentiali(component ale
fofolipidelor si ale altor lipide structural din mb si particule subcelualre cu multiple implicatii
metabolice)
Rol biochimic:
-asigura crestera si dezv normal a org
-determina ovulatia normal
-previne dermatitele si uscarea pielii
-precursori ai prostaglandinelor
Carenta:
-lipsa de vitalitate la copiii nou-nascuti
-incetinirea cresterii
-diminuarea cpacitatii de reproducere
-fragilitatea capilarelor

127.Hormoni:Consideratii generale. Reglarea neurohormonala

Sistemul endocrin se afla sub dependenta SNC, fiind controlat de catre hipotalamus.
Controlul si respectiv reglarea se realizeaza prin producerea de catre hipotalamus, in cantitati
extrem de mici, a unor substante chimice (de natura peptidica) cu caracter hormonal denumite
factori de eliberare hipotalamici care functioneaza ca activatori specifici pentru stimularea
secretiei unui anumit tip de hormon hipofizar. Hipotalamusul elibereaza si anumiti factori care
actioneaza ca inhibitori ai secretiei unor hormoni hipofizari. Sistemul endocrin se caracterizeaza
printr-o organizare ierarhica, in cadrul careia hormonii actioneaza asupra unor organe tinta:
Primare, Secundare si Finale pe care le stimuleaza.
Sub influenta unor impulsuri nervoase specifice, hipotalamusul secreta factori de
eliberare care actioneaza asupra adenohipofizei. Sub actiunea factorilor de eliberare,
adenohipofiza se comporta ca o tinta primara intrucat intervine in reglarea activitatii altor
glande endocrine. Hormonii secretati de adenohipofiza (glandulotropi) si deversati in sange
stimuleaza activitatea unor glande considerate ca organe tinta secundare, iar aceste glande
elaboreaza si secreta hormoni specifici care actioneaza asupra organelor tinta finale.

128.Clasificarea hormonilor functie de structura chimica si glanda secretoare

I.Hormoni derivati de la aa: Iodtiroidine (Tiroida); Adrenalina (Medulosuprarenala);
Noradrenalina (Medulosuprarenala); Melatonina (Epifiza);
II.Hormoni peptidici, polipeptidici si proteici: Factori de eliberare (Hipotalamus), Hormoni
glandulotropi hipofizari (Adenohipofiza), Ocitocina si Vasopresina (Neurohipofiza), Calcitonina
(Tiroida, Paratiroide), Insulina si Glucagon (Pancreas endocrin);
III.Hormoni steroizi:
Corticosteroizi (glucocorticosteroizi si mineralocorticosteroizi):Corticosuprarenala;
Sexuali: Masculini (TEstosteron)= Testicol
Feminini:a)estrogeni (estradiol si estrona) de ovar (folicul); b)gestageni (progesterona)
de ovar (corp galben).

129.Actiunea hormonilor asupra membranei celulare. Mesageri secundari ai controlului

hormonal (AMPc).
Hormonii determina efecte biochimice si fiziologice caracteristice in functie de
natura chimica si glanda endocrina care-i produce si secreta.
La nivelul membranei celulare, hormonii actioneaza prin:
1)Modificarea permeabilitatii membranei celulare sau a mecanismelor de transport prin
biomembrane a anumitor molecule sau ioni.
2)Interactiunea cu unele sisteme enzimatice legate de membrane (activarea unor sisteme
enzimatice).
a)Astfel, hormonii stimuleaza activitatea Adenilatciclazei, enzima prezenta in membranele
tuturor celulelor si care catalizeaza conversia ATP la 3,5-AMPc.
AMP ciclic actioneaza asupra vitezei de desfasurare a procesului metabolismului celular.
AMPc este considerat ca fiind al doilea mesager chimic al sistemului endocrin, hormonul
propriu-zis (adrenalina), constituind primul mesager chimic al sistemului endocrin.
AMPc produs in celula stimulata hormonal activeaza procesele metabolice din diferite
tesuturi si exercita multiple efecte ca:se comporta ca un mediator specific sau mesager chimic
pentru diferite sisteme reglatoare din celule; mediaza sinteza indusa a enzimelor prin mecanisme
de reglare de tip allosteric; intervine in reglarea diviziunii celulare; influenteaza transmisia
nervoasa la nivel simpatic; intervine in reactiile imune si inflamatorii, in alergii, etc.
Ca exemple de hormoni ale caror efecte sunt mediate de AMPc se pot cita: adrenalina,
ACTH, Hormonul Luteinizant (LH), Vasopresina, etc.
b)Anumite cai metabolice sunt reglate prin controlul hormonal al unui sistem enzimatic in
cascada. De exemplu, un stimul anumit (stres) induce producerea de cortizol (si scindarea
glicogenului hepatic in glucoza), printr-o serie de procese interconectate care converg la
eliberarea de ACTH si AMPc.
130.Sinteza de novo a proteinelor (enzimelor). Actiunea hormonilor asupra sistemelor
enzimatice intracelulare.
Anumiti hormoni, in special cei implicati in cresterea si dezvoltarea unor tesuturi, pot sa
modofice viteza de biosinteza a proteinelor (enzimelor) influentand aparatul genetic implicat in
biosinteza:
activeaza sinteza ADN, purtatorul informatiei genetice si care are inscrisa in structura sa
informatia necesara pentru sinteza de noi proteine la nivelul ribozomilor;
activeaza anumite gene, implicate in sinteza proteinelor;
activeaza diferite enzime care actioneaza in citoplasma la nivelul ribozomilor, enzime care
participa la sinteza proteinelor, etc.

131.Hormonii hipofizari
Hipofiza este una din cele mai importante glande cu secretie interna, caci prin legaturile
sale cu SNC si prin hormonii secretati, cu actiune asupra altor glande endocrine, constituie o
veriga importanta in reglarea metabolismului animal.
Hipofiza este constituita din urmatoarele parti:
1.Lobul anterior (Adenohipofiza) de natura glandulara, care reprezinta circa 70% din masa totala
a hipofizei;
2.Lobul intermediar care la om se reduce la o simpla foita de natura glandulara.
3.Lobul Posterior (neurohipofiza) care reprezinta circa 30% din volumul glandei si este format
din elemente nervoase.
I.Hormonii lobului anterior
Lobul anterior al hipofizei secreta: hormonul somatotrop (STH) si hormoni glandulotropi.
a)STH este o proteina fiind constituit din 200-400 de aa dispusi in doua catene polipeptidice.
Actiunea acestui hormon este f specifica datorita rolului pe care il are in dirijarea cresterii
organismelor animale:
stimuleaza cresterea in dimensiuni a corpului, respectiv biomasei, fiind in concentratii mai mari
la tineri;
stimuleaza formarea sistemului osos (condrogeneza, osteogeneza);
stimuleaza sinteza proteinelor limitand catabolismul aa si controland producerea de m-ARN;
intervine in metabolismul glucidelor stimuland producerea de catre pancreas a insulinei si
glucagonului;
intervine in metabolismul lipidelor; stimuleaza lipoliza determinand cresterea continutului in ac
grasi si limiteaza transformarea glucidelor in lipide.
Hiperfunctia acestui hormon se manifesta la copil si adolescent printr-o crestere
exagerata, dar proportionala a intregului organism. Fenomenul poarta numele de gigantism
hipofizar si nu atrage tulburari in compartimentul psihic al individului.
Aparitia hiperfunctiei la adult produce o crestere a oaselor craniului si fetei, insotita de
hiperglicemie, glicozurie, hiperfunctia suprarenalei, cresterea metabolismului bazal afectiune
numita acromegalie.
Hipofunctia in perioada copilariei se traduce prin incetinirea cresterii (nanism hipofizar)
insotita de modificari ale intregului metabolism.
b)Hormonii glandulotropi actioneaza asupra altor glande endocrine, asigurand dezvoltarea si
functionarea acestora:
1)Hormonul tireotrop (TSH) este o glicoproteida. Actiunea lui se manifesta prin:stimularea
functiei glandei tiroide; intensificarea captarii iodului din sange de catre tiroida; utilizarea iodului
pentru biosinteza hormonilor tiroidieni; eliberarea in circulatie a hormonilor iodati ceea ce are ca
efect stimularea reactiilor metabolice.
2)Hormonul Adrenocorticotrop (ACTH) este o polipeptida alcatuita din 39 aa. Actiunea lui se
manifesta prin: stimuleaza activitatea glandei corticosuprarenale; regleaza secretia hormonala a
corticosuprarenalei; intervine in biosinteza hormonilor steroizi elaborati de cortexul suprarenal;
intervine in glicogenoliza hepatica; manifesta efect hiperglicemiant; are rol in metabolismul
protidic prin intermediul hormonilor steroizi precum si asupra metabolismului lipidic, glucidic si
mineral; are rol fundamental in mentinerea si reglarea homeostaziei. Lipsa ACTH se manifesta
prin atrofia corticosuprarenalei cu diminuarea intregului metabolism si abolirea functiilor vitale.
3)Hormonii gonadotropi sunt hormonii secretati de lobul anterior al hipofizei care actioneaza
asupra gonadelor: FSH, LH, LTH
FSH este o glicoproteida ce intervine, la femei, in procesul de crestere si maturizare a
foliculilor ovarieni si initiaza ciclul genital pentru ca la barbati sa stimuleze celulele germinative
ale testicolelor cat si spermatogeneza.
LH este o glicoproteida cu rol, la femei, : stimuleaza maturizarea foliculilor ovarieni;
stimuleaza secretia de hormoni gestageni si ovulatia cat si formarea corpului galben. La barbati:
stimuleaza activitatea celulelor interstitiale ale testicolelor si biosinteza hormonilor sexuali
masculini.
LTH este o proteina ce stimuleaza maturarea corpului galben si declansarea secretiei de
progesteron care apoi va actiona asupra mucoasei uterine determinand aparitia dantelei
endometriale in vederea nidarii ovulului fecundat.
II.Hormonul melanotrop (MSH) este o polipeptida ce determina pigmentarea pielii intervenind in
formarea de malenine. Deficitul de MSH produce albinism.
III.
a)Ocitocina este o octapeptida ciclica. Stimuleaza contractia musculaturii netede a uterului
gravid si favorizeaza expulsia fatului. Secretia de ocitocina creste la sfarsitul sarcinii. Previne
hemoragia post-partum. Stimuleaza secretia glandei mamare si producerea de lapte.
b)Vasopresina este o octapeptida ciclica. Actioneaza la nivelul capilarelor prin participarea la
fenomenele de permeabilitate de membrana. Actioneaza asupra musculaturii netede a intestinului
subtire; exercita efect hipertensiv marind presiunea arteriala; regleaza eliminarea renala a apei
(diureza) manifestand efect antidiuretic favorizand resorbtia apei si prin aceasta concentratia
urinii. In hiposecretie se instaleaza diabetul insipid.

132.Hormonii tiroidieni
Tesutul glandei tiroide are capacitatea de a extrage si a acumula iod din sange in proportii
mari; contine de circa 200 ori mai mult iod decat alte tesuturi. Activitatea tiroidei este reglata de
hormonul tireotrop al adenohipofizei care determina eliberarea de hormoni tiroidieni in glanda
tiroida. Eliberarea de hormon tireotrop (TSH) adenohipofizar este reglata prin mecanism de
feedback negativ depinzand de concentratia in sange a hormonilor tiroidieni; o diminuare a
concentratiei acestora determina cresterea cantitatii de TSH si invers. Functie de structura
chimica se clasifica in:
a) Iodotironinele sunt derivati iodurati pe baza de tirozina. Prezenta iodului in pozitiile 3 si 5 este
indispensabila pentru manifestarea functiei hormonale. Cea mai intensa activitate hormonala o
prezinta triiodotironina. Rolul biochimic si fizioligic al acestor hormoni se manifesta prin:
sunt necesare pentru cresterea si dezvoltarea organismului;
intensifica reactiile de oxidare celulara si influenteaza viteza metabolismului bazal;
stimuleaza sinteza de ARN si a unor enzime mitocondriale;
intervin in reglarea activitatii enzimelor care participa la metabolismul energetic.
Insuficienta secretie a hormonilor tiroidieni determina hipotiroidismul caracterizat prin:
scaderea metabolismului bazal; puls si respiratie scazute; temperatura corporala subnormala;
apatie; oprirea cresterii; dereglari in functionarea glandelor sexuale; caderea parului; umflarea
buzelor.
Producerea in cantitati mai mari decat necesarul determina hipertiroidismul caracterizat
prin: se intensfica metabolismul bazal (cu 20-80%); intensificarea proceselor de oxidare;
pierdere in greutate prin marirea catabolismului proteinelor tisulare si a oxidarii lipidelor de
depozit; intensficiarea activitatii cordului; tremuraturi ale membrelor; exoftalmie.
Hormonii tiroidieni actioneaza asupra dezvoltarii fizice si psihice a nou-nascutului, lipsa
lor ducand la cretinism, iar hipofunctia la mixedem.
b)Calcitonina este de natura polipeptidica, constituita din 32 aa. Regleaza concentratia Ca2+ in
sange (calcemiei) si influenteaza depunerea calciului in oase.

133.Hormonii glandelor paratiroide

Dispuse in jurul tiroidei, glandele paratiroidiene secrete hormonul denumit parathormon,
un polipeptid constituit din 84 aa. Hormonul intervine in reglarea metabolismului fosfo-calcic
(stimuleaza eliberarea ionilor Ca2+ din oase si inhiba resorbtia ionilor PO3-4; prin aceste actiuni
mentine, in anumite limite, concentratia in ioni de calciu si fosfati din sange si tesuturi).
Hormonul actioneaza direct asupra osteogenezei contribuind la formarea osteoblastilor si a
matricii osoase. Hipersecretia produce scaderea concentratiei de fosfati, eliminarea acestora si
consecutiv, decalcifieri ale oaselor. Hiposecretia produce diminuarea calcemiei (tulburari
neuromusculare grave, convulsii tetanice insotite deseori de moarte). Calcemia regleaza secretia
parathormonului. Glandele paratiroidiene secreta si calcitonina.

134.Hormonii pancreasului endocrin

Pancreasul este o glanda anexa a ficatului cu functie mixta, cea endocrina fiind
reprezentata prin hormoni (insulina si glucagon), iar cea exocrina prin enzime (proteaze,
glucozidaze, lipaze).
Functia endocrina a pancreasului este indeplinita de insulele Langerhans care contin 3
feluri de celule:
a)celule -acidofile, in proportie de 20%, care secreta glucagonul;
b)celule -bazofile, in proportie de 75%, care secreta insulina;
c)celule -bazofiel, in proportie de 5%, care secreta vagotenina;
Insulina este cel mai important hormon pancreatic. Este un polipeptid alcatuit din 51 aa.
Polipeptidul este format din doua catene de aa legate intre ele prin punti de sulf care sunt
esentiale in activitatea insulinei.
Insulina are un efect hipoglicemiant. In hipofunctie se produce hiperglicemie, cresterea
concentratiei glucozei in sange, rezultand boala numita diabet zaharat care se caracterizeaza prin:
hiperglicemie, glicozurie, poliurie, cetonurie, cetonemie, acidoza, polidipsie, scaderea pH-ului
sanguin.
 La concentratii mari de glucoza in sange se instaleaza coma diabetica. Insulina produce o
scadere accentuata a glicemiei. Efectul hipoglicemiant este datorat mai multor mecanisme aflate
sub dependenta insulinei:
a)Marirea permeabilitatii celulare pentru glucoza
In conditiile in care exista o tendinta de crestere a glicemiei, insulina determina cresterea
permeabilitatii hepatocitului (permeabilitate de membrana). Prin cresterea permeabilitatii de
membrana, glucoza care tinde sa depaseasca pragul normal in sange trece in celule unde se
transforma in G-6-P pentru care membrana celulara este impermeabila, aceasta ramane astfel , in
celula pana la restabilirea pragului normal al glicemiei. Membrana celulara fiind permeabila
pentru glucoza libera, va facilita trecerea din celula a glucozei in sange, restabilind pragul normal
al glicemiei.
b)Activarea sistemelor de oxidare a glucozei la nivelul celulei
c)Inhibarea glicogenolizei cu inhibarea adenilatciclazei si respectiv a fosforilazelor
La tendinta de crestere a glicemiei, insulina inhiba adenilatciclaza localizata in membrana
celulara. Astfel, ATP nu se mai transforma in AMPc. In consecinta, nu se mai activeaza enzima
denumita fosforilaza care in mod normal este activata de AMPc.
d)Stimularea transformarii glucozei in glicogen prin activarea fosforilazelor
In conditiile tendintei de crestere a glicemiei, insulina actioneaza in sensul mobilizarii
excesului de glucoza din sange si polimerizarii acesteia in glicogen hepatic si muscular.
Glucagonul este hormonul pancreatic antagonist insulinei de natura polipeptidica. Este
secretat de celulele ale pancreasului a caror secretie este inhibata de Ca2+ si de insulina,
secretia celulelor fiind inhibata de axolan si glucagon. Glucagonul nu contine cisteina care este
indispensabil in activitatea insulinei. Contine, in schimb triptofan si metionina, aa care nu se
intalnesc in structura insulinei. Glucagonul are efect hiperglicemiant, secretia sa depinzand de
nivelul glicemiei. Actiunea biologica a glucagonului se manifesta prin:
a)determina depolimerizarea glicogenului hepatic activand procesul biochimic denumit
glicogenoliza hepatica cu formare de glucoza care trece in sange;
b)inhiba resinteza glicogenului hepatic si muscular din glucoza;
Echlibrul dintre glucagon si insulina contribuie la mentinerea glicemiei in limite normale
(80-120 mg/dl), iar variatiile acesteia intr-un sens sau altul stimuleaza secretia hormonilor
antagonisti, in asa fel incat excesul unuia provoaca secretia proportionala a celuilalt.

135.Hormonii glandelor suprarenale

Situate -- anatomic -- n partea posterioar a abdomenului, la polul anterio-superior al celor doi
rinichi ca o cciul, glandele suprarenale. Medulosuprarenala (miezul, mduva, medulla)
reprezint zona central a glandei i este inconjurat de zona cortical. Celulele cromafine
(chromaffin cells), principala surs de catecholamine, secret hormonii: adrenalina (epinefrina) i
noradrelina (norepinefrina). Aceti hormoni hidrosolubili, derivai din aminoacidul tirozin
acioneaz sinergic cu sistemul nervos simpatic. Ele sunt i principala surs de dopamin. Zona
cortical (coaja, cortexul, corticosuprarenala) reprezint zona periferic a glandei ale crei celule
(aparin de axa hipotalamic - pituitar - adrenal) sintetizeaz cortizolul (n condiii normale
de via ele secret echivalentul a 35-40 mg de acetat de cortizon pe zi).[1]. Alte celule din zona
cortical secret hormonii corticosteroizi (liposolubili, pe baz de colesterol) urmtori:
- mineralocorticozii, care acioneaz la nivelul rinichilor stimulnd reabsorbia apei i a sodiului
i eliminarea potasiului;
- glucocorticozii, cu rol hiperglicemiant, hiperlipemiant;
- sexosteroizii, care gestioneaz dezvoltarea sexual prin dou tipuri de hormoni: androgeni i
estrogeni.Cortexul este regulat de hormonii neuroendocrinici secretai de glanda pituitar i
hipotalamus i de sistemul renin-angiotensin.
135.136.Hormonii corticosuprarenalei
Hormonii corticosuprarenalieni sunt secretati de cortexul glandelor suprarenale. Secretia
acestor hormoni este stimulata de catre hormonul glandulotrop adenohipofizar (ACTH).
Corticosuprarenala secreta un numar de aproximativ 30 de hormoni, dintre care 7 sunt biologic
activi. Actiunea lor este bine studiata si constituie criteriul de clasificare in trei grupe:
a)Hormonii glucocorticosteroizi
Principalul hormon este cortizolul.
Glucocorticosteroizii se comporta ca antagonisti ai insulinei, insa, avand un spectru de
actiune mai larg, influenteaza si metabolismul proteinelor prin transformarea lor in glucide
(gliconeogeneza).Manifesta proprietati antiinflamatorii si antialergice. Secretia de cortizol creste
in starile de stres. In hiposecretie organismul pierde capacitatea de a mai sintetiza glucide din
protide (aa) si lipide. Scade valoarea glicemiei, scad, de asemenea, glicogenul hepatic si cel
muscular si este inhibata transformarea ac. lactic in glicogen la nivelul ficatului; apare adinamia
musculara si scade masa corporala.
b)Hormonii mineralocorticosteroizi
Principalul hormon este aldosteronul.
Influenteaza metabolismul subst minerale regland concentratia acestora. Actiunea lor se
exercita, in primul rand, asupra dinamicii Na+, K+ si Cl- si, indirect, asupra apei.
In hiposecretie, la nivelul rinichilor nu se mai pot retine Na+, Cl- , HCO-3. In aceste
conditii scade natremia si presiunea osmotica a sangelui. In mod compensator, sangele nu mai
poate retine apa care trece in tesuturi formandu-se edeme. In aceste conditii scade volumul
sangelui. Aceasta antreneaza o crestere a hematocritului si respectiv a proteinelor din sange.
Eliminarea Na+ datorita insuficientei secretii de aldosteron antreneaza o trecere a K+ din celule in
sange care are drept consecinta modificarea echilibrului ionic normal provocand fenomene
grave legate de tulburari ale excitabilitatii nervoase si respectiv neuromusculare.
Hiperpotasemia care apare datorita excretiei de sodiu exercita un efect toxic asupra
concentratiei miocardului, asupra transmiterii impulsului nervos, a rinichiului, etc., marind mult
excitabilitatea tesuturilor prin aparitia acidozei.
c)Corticoizii sexuali
Se caracterizeaza prin activitatea estrogenica, androgenica si luteinica. Din p.d.v. chimic
sunt forme oxidate ale hormonilor suprarenali si sexuali. Avand la C17 functiunea carbonil se mai
numesc si 17-cetosteroizi.
17-cetosteroizii apar in urina ca produsi de catabolism ai hormonilor suprarenali si
sexuali. Dozarea lor ne poate da informatii asupra functiei glandei suprarenale, mai ales la femei,
unde provin aproape integral din suprarenala si mai putin la barbat, unde apar si din hormonii
sexuali, secretati de testicol. Eliminarea lor in urina se face ca produsi conjugati cu ac sulfuric
sau glucuronic.
In mod normal, eliminarea 17-cetosteroizilor este la barbat de 22 mg/zi, la femeie de 10-
12 mg/zi. In boala Addison aceasta eliminare este mult mai scazuta, iar in hiperfunctie crescuta.
Rolul hormonilor este multiplu actionand asupra metabolismului mineral, al apei, al
glucidelor si proteinelor.

135.137.Hormonii medulosuprarenalei
Se mai numesc si catecolamine. Secretia hormonilor medulosuprarenali nu este continua, ci se
produce numai sub actiunea anumitor stimuli interni sau externi (stres).
Adrenalina:
Are o actiune hiperglicemianta mobilizand glicogenul muscular si hepatic si favorizand trecerea
lui in glucoza, deci un rol antagonist cu al insulinei. Adrenalina actioneaza ca si glucagonul
asupra sistemelor de fosforoliza a glicogenului cu trecerea in glucoza;
are actiune simpaticomimetica fiind un mediator chimic al fibrelor nervoase simpatice;
actioneaza asupra vaselor sanguine producand vasoconstrictie si hipertensiune;
determina contractarea arterelor intensificand activitatea muschilor scheletici si cardiaci. Asupra
m. in repaus are efect vasoconstrictor, iar asupra celui in activitate, efect vasodilatator;
in anumite concentratii determina contractii puternice ale musculaturii netede (uter);
produce o relaxare a m. tractului gastrointestinal ca si a bronhiilor.
Noradrenalina este un mediator al transmiterii excitatiei in sinapsele nervilor periferici.
Cei doi hormoni intervin in asa numitul sindrom de adaptare al organismului la diferite
actiuni externe. Adrenalina este hormonul apararii pasive a organismului manifestare, in general,
prin stari de teama. Noradrenalina este un hormon al apararii active a organismului manifestare,
in general, prin furie sau iritabilitate.

138.Hormonii sexuali
Testosteronul este produs de celulele interstitiale ale testicolului. Rolul biochimic si
fizioligic al acestui hormon se manifesta prin:
determina aparitia, dezvoltarea si mentinerea caracterelor masculine primare si secundare;
asigura comportamentul sexual normal, manifestarea functiei sexuale si implicit capacitatea de
reproducere;
asigura maturizarea spermatozoizilor;
manifesta actiune virilizanta si antiestrogena;
Asupra metabolismului intermediar hormonii androgeni actioneaza astfel: maresc retentia
de azot la nivelul rinichiului; favorizeaza sinteza de proteine; stimuleaza glicogenogeneza
musculara; au efect afrodiziac asupra organismului feminin.
Principalul hormon sexual feminin este estradionul care este de 10 ori mai activ decat
estrona (foliculina) din care rezulta acesta din urma ca un produs de oxidare. Rolul biochimic si
fizioligic al acestui hormon se manifesta prin:
determina aparitia, dezvoltarea si mentinerea functiei sexuale feminine, a caracterelor sexuale
secundare feminine (cresterea glandelor mamare, fara secretia de lapte), si a uterului;
determina maturizarea foliculilor ovarieni;
asigura ovulatia normala a ciclului genital;
influenteaza activitatea ovarului, uterului, oviductului;
actiunea lor se manifesta si asupra cresterii organismului inhiband actiunea STH;
inhiba spermatogeneza;
diminuarea secretiei de foliculina determina in prima faza o hiperfunctie a suprarenalelor,
tiroidei si hipofizei, precum si tulburari in metabolismul calcic si fosforic.
Progesterona este produs de corpul galben al ovarului. Rolul biochimic si fizioligic al
acestui hormon se manifesta prin:
pregateste mucoasa uterina pentru nidarea ovulului fecundat;
influenteaza dezvoltarea mucoasei uterine in vederea implantarii ovulului fecundat;
inhiba ovulatia;
regleaza activitatea ovarelor;;
actioneaza asupra dezvoltarii glandei mamare si contribuie la secretia de lapte postpartum;
are rolul de a inhiba contractilitatea uterului provocata de foliculina si ocitocina.

139.Hormoni tisulari locali. Prostaglandine.

Sub aceasta denumire improprie se desemneaza un grup de subst cu structuri chimice
diferite produse in anumite tesuturi si in sange si care, in concentratii mici, sunt biologic active
avand functie hormonala care exercita efect local.
Hormonii tisulari nu sunt produsi ai glandelor endocrine si ei manifesta actiuni locale la
nivelul tesuturilor in care sunt secretati, iar cei formati in plasma sanguina (din precursori
inactivi), ajung la anumite tesuturi asupra carora isi exercita actiunea.
Gastrina este o proteina elaborata in stomac; manifesta actiune de stimulare a secretiei
gastrice de HCL.
Secretina este un polipeptid secretat de mucoasa duodenului; produce stimularea
pancreasului pentru secretia de apa si bicarbonati.
Relaxina este o proteina elaborata de corpul galben al ovarului care faciliteaza nasterea.
Serotonina este o amina biogena derivata de la triptofan; este produsa in mucoasa
gastrointestinala, faringe, creier. Manifesta:
proprietati vasoconstrictoare, hipertensive;
stimuleaza peristaltismul intestinal;
stimuleaza contractia m. netezi;
favorizeaza transmiterea influxului nervos;
Acetilcolina este un mediator chimic care actioneaza la nivelul sinapselor.
Prostaglandinele se gasesc in toate tesuturile organismului, concentratia lor cea mai mare
fiind in prostata si sperma. Actiunile lor sunt multiple:
stimuleaza contractia muculaturii intestinale;
efect antiulceros;
inhiba factorii contraceptivi;
actiune terapeutica antisterila la barbat;
mobilizeaza ac. grasi si glicerolul din depozite;