USMF

Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12
Elaborările metodice pentru studenţii şi profesori
RED.: 01
la temele de studiu
(Chimie farmaceutică - II)
DATA:
06.07.2009
Pag. 1 / 34
INSTITUŢIA PUBLICĂ UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI

FARMACIE
„NICOLAE TESTEMIŢANU”
FACULTATEA FARMACIE
CATEDRA CHIMIE FARMACEUTICĂ ŞI TOXICOLOGICĂ
Metodele chimice în analiza medicamentelor

(identificarea)
Indicaţii metodice pentru studenţii anului IV
https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/41114110_241976559854…oh=920141e3af1dcfcb0d5acc78f0387091&oe=5B9982B2&dl=1 11.09.2018, 7F57

Стр. 1 из 28
CHIŞINĂU – 2014
INTRODUCERE
Metodele chimice sunt bazate pe proprietăţile chimice a substanţelor medicamentoase,
care sunt condiţionate de prezenţa în moleculă a ionilor pentru substanţe de origine anorganică
sau grupelor funcţionale specifice pentru cele organice.
Scop: A se forma deprinderi practice pentru efectuarea analizei şi controlului

medicamentelor conform prevederelor contemporane.
Scopurile determinate:
1. Pe baza consultării documentaţiei analitice de
normare (DAN) de a însuşi analiza
substanţelor medicamentoase după indice „identitatea”.
2. De a deprinde aprecierea calităţii substanţelor medicamentoase în corespundere
cu prevederile DAN.
Planul studierii temei:

Pentru studierea temei este prevăzută o lucrare de laborator.
Planul lucrării:
➢ Pregătirea teoretică pentru îndeplinirea scopurilor propuse;
➢ Lucrarea practică de laborator;
➢ Controlul însuşirii temei.
MATERIAL INFORMATIV
Metodele chimice în analiza substanţelor medicamentoase
Obţinerea substanţelor medicamentoase noi, precum şi perfecţionarea proceselor

tehnologice necesită o continuă performanţă a metodelor de analiză. Ne luând în consideraţie
dezvoltarea în ultimii ani metodelor fizico-chimice şi biologice de analiză, metodele chimice
ocupă un loc principal.
Metodele chimice sunt pe larg utilizate pentru identificarea şi dozarea substanţelor
medicamentoase, precum şi pentru determinarea impurităţilor.
Controlul chimic al medicamentelor prevede divizarea lor în cele anorganice şi organice, ce
necesită o metodologie diferită pentru analiza acestora. În analiza substanţelor de origine
anorganice se ţine cont de cationi şi anioni bioactivi ce întră în componenţa lor, iar pentru cele

Стр. 2 из 28
organice – prezenţa grupelor funcţionale corespunzătoare.
Analiza chimică constă în determinarea conţinutului componenţei chimice şi structurii
substanţelor medicamentoase şi include în sine efectuarea analizei calitative şi cantitative.
În controlul medicamentelor metodele chimice se bazează pe reacţii care de obicei se
efectuează în soluţii sau în pulberi.
Către reacţiile de identificare sunt înaintate următorele cerinţe:
– prezenţa efectului analitic (precipitat, miros, gaz, culoarea, forma cristalelor etc.);
– selectivitatea;
– limita de detectie;
– rapiditatea.
Identificarea substanţelor medicamentoase de origine anorganică

Substanţele medicamentoase de origine anorganică, de regulă, sunt electroliţi, fapt care
determină identificarea lor în soluţii după ionii (cationi sau anioni), în care acestea se
descompun. Unii dintre ioni prezentaţi mai jos întră în componenţa nu doar compuşilor
anorganici, dar şi unor compuşi organici.
Mai jos sunt prezentate tehnici unificate pentru identificarea cationilor şi anionilor în
conformitate cu cerinţele farmacopeei şi documentaţiei analitice de normare (DAN)
corespunzătoare.
Amoniu. Sărurile de amoniu la tratare cu hidroxizi alcalini sau alcalino-pămîntoşi,

degajă amoniac, cu miros caracteristic care albăstreşte hârtia roşie de turnesol:
+
NH4 + OH → NH3↑ + H2O
-
Bromură. А. Bromură se identifică prin reacţia de obţinere a bromului în rezultatul

reacţiei de oxido-reducere dintre bromură şi cloramină în mediu acid. Bromul obţinut în
rezultatul reacţiei se extrage cu cloroform în care el se dizolvă mai bine, colorându-l în galben-
brun:
B. Soluţiile bromurilor cu soluţia de nitrat de argint formează precipitat alb-gălbui cazeos
de bromură de argint, insolubil în acid azotic, greu solubil în amoniac:
Br + Ag
- +
→ AgBr↓
AgBr + 2NH +2H O → [Ag(NH ) ]Br + 2H O

3 2 3 2 2
Вismut. А. Soluţiile sărurilor de bismut, uşor acidulate cu acid clorhidric, formează un

precipitat cafeniu-negru la tratare cu sulfură.
3+ 2-
2Bi + 3S → Bi2S3↓
Precipitatul este solubil în volumul egal de acid azotic concentrat.
B. Sărurile de bismut, la tratare cu iodurile metalelor alcaline, formează un precipitat
negru, care trece în portocaliu în exces de reactiv, ce conţine tertraiodbismutaţi cu formula
generală Me[BiI]4.
3+ -
Bi + 3I → BiI3↓

Стр. 3 из 28
- -
BiI3 + I →[BiI4]
Ca reactiv FS XI recomandă iodură de potasiu.
Fier (II). А. Se identifică prin reacţia cu hexacianoferat (III) de potasiu. Se obţine un

amestec de precipitate albastre (albastrul de Turnbull). Fe4[Fe(CN)6]3, KFe[Fe(CN)6]:
2+
3Fe + [Fe(CN)6] → Fe3[Fe(CN)6]2↓
3-
Precipitat este insolubil în acizi minerali. În mediu alcalin se formează Fe(OH)2.

B. Sărurile fierului (II), în soluţii apoase formează la adăugarea unei soluţii de sulfură de
sodiu un precipitat negru solubil în acid clorhidric:
2+ 2-
Fe + S → FeS↓
FeS + HCl → FeCl2 + H2S↑
Fier (III). А. Soluţiile fierului (III) formează la adăugarea unei soluţii de hexacianoferat
(II) de potasiu precipitat albastrul de berlin:
3+
4Fe + 3[Fe(CN)6] → Fe4[Fe(CN)6]3↓
4-
B. În reacţia cu ionul tiocianat soluţiile sărurilor de fier (III) se colorează în roşu:
3+
Fe + 3CNS → Fe(CNS)3
-
C. Ca şi sărurile de fier (II), sărurile de fier (III) în soluţii apoase formează la adăugarea
unei soluţii de sulfură de sodiu un precipitat negru solubil în acid clorhidric:
3+
2Fe + 3S → Fe2S3↓
2-
Iodură. А. Iodurile au proprietăţi reducătoare. Oxidanţii slabi elimină din ioduri iodul,
solubil în cloroform cu o coloraţie violetă, sau formează o coloraţie albastră, la rece, cu soluţie
de amidon. Oxidanţii puternici pot să oxideze iodul eliminat pînă la hipoioduri incolore sau
- -
iodaţi (IO , IO 3), de aceea o mare importanţă are alegerea oxidantului şi a concentraţiei lui. FS
XI recomandă utilizarea soluţiei de clorură de fier (III) sau a soluţiei de nitrit de sodiu:
- 3+ 2+
2I + 2Fe → I2 + 2Fe
Reacţia cu soluţia de nitrit de sodiu trebuie efectuată sub nişă (se elimină vapori de oxizi de azot
toxici):
2NaNO2 + 2KI + 2H2SO4 → I2 ↓+ 2NO↑ + K2SO4 + Na2SO4 + 2H2O
2NO + O2 → 2NO2↑
În calitate de oxidant FS XI propune de asemenea de utilizat acidul sulfuric concentrat, la
interacţiunea cu iodurile la încălzire se elimină vapori violeţi de iod (reacţia se efectuează sub
nişă).
B. Iodurile formează cu soluţia de nitrat de argint precipitat galben, insolubil în acid
azotic şi amoniac:
- +
I + Ag → AgI↓
Potasiu. А. Sărurile de potasiu formează, la tratare cu acid tartric precipitat cristalin alb –
hidrotartratul de potasiu:

Стр. 4 из 28
Precipitatul este solubil în acizi minerali şi în soluţiile bazelor alcaline.
Precipitatul nu este solubil în acid acetic. La amestecul reactant se adaugă acetat de
sodiu:
CH COONa + H
3
+
→ CH3COOH + Na
+
La formarea precipitatului ajută adăugarea alcoolului de 95% şi agitarea eprubetei.

B. Sărurile de potasiu, în soluţie neutră sau slab acidă, formează un precipitat galben la
tratarea cu o soluţie de hexanitrocobaltat (III) de sodiu, insolubil în acid acetic, solubil în acizi
minerali:
2K + + 3-
+ Na + [Co(NO2)6] → K2Na[Co(NO2)6]↓
În mediu puternic acid se formează acid nestabil de hexanitrocobaltic H3[Co(NO2)6], care se

descompune în momentul elimiării. În mediu bazic se formează precipitat brun Co(OH)3.
Deoarece cu acest reactiv formează precipitat şi ionii de amoniu, sărurile de potasiu
împrealabil se calcinează pentru înlăturarea sărurilor de amoniu.
C. Sărurile volatile de potasiu colorează flacăra incoloră a unui bec în violet. La
examinarea prin sticlă albastră, flacăra are culoare roşie-purpurie.
Calciu. А. Calciul în soluţie neutră sau slab acidă formează cu oxalat de amoniu un
precipitat alb, insolubil în acid acetic, solubil în acizi minerali diluaţi:
CaCl2 + (NH4)2C2O4 → CaC2O4 ¯ + 2NH4Cl
B. Sarurile volatile de calciu, colorează flacăra incoloră în roşu-cărămiziu.

Carbonat (hidrogenocarbonat). А. La tratare cu acizi minerali diluaţi se formează bule
de dioxid de carbon în urma descompunerii acidului carbonic instabil:
CO2-
3
+
+ 2H → CO2↑ + H2O
HCO -
3
+
+ H → CO2↑ + H2O
B. Se produce efervescenţă datorită trecerii dioxidului de carbon degajat prin apa de var
(cu obţinerea precipitatului):
CО2 + Ca(CO)2 → CaCO3↓ + H2O
C. Deosebirea carbonaţilor de hidrogenocarbonaţi este posibilă prin determinarea reacţiei

mediului folosind ca indicator – fenolftaleina. Carbonaţii şi hidrogenocarbonaţii în soluţii
hidrolizează.
CO
2-
3
+ 2H2O → HCO3 + OH
- -

Стр. 5 из 28
HCO -
3
+ H2O → H2O + CO2 + OH
-
Carbonaţii au reacţie puternic bazică, datorită hidrolizei
HCO « CO
3
- 2-
3
+H
În legătură cu aceasta reacţia mediului soluţiilor hidrogenocarbonaţilor este slab bazică.

În aşa fel soluţiile carbonaţilor se colorează în violet şi roz, iar soluţiile
hidrogenocarbonaţilor se menţin incolore.
Carbonaţii în soluţie apoasă se colorează în roz la adăugarea unei soluţii de fenolftaleină.
Soluţia de hidrocarbonat nu se colorează în prezenţa fenolftaleinei.
D. Cu soluţia saturată de sulfat de magneziu soluţiile carbonaţilor formează precipitate
albe:
2- 2+
CO 3
+ Mg → MgCO3↓
Soluţiile hidrogenocarbonaţilor formează un precipitat la fel, însă la fierberea

amestecului.
Magneziu. Sărurile de magneziu în soluţie, la tratare cu o soluţie diluată de clorura de
amoniu, amoniac şi fosfat disodic, formează un precipitat alb cristalin, solubil în acizi, insolubil
în amoniac:
MgSO4 + Na2HPO4 + NH3 → MgNH4PO4↓ + Na2SO4
+ 2+ + 2-
MgNH4PO4 + H → Mg + NH4 + HPO4
HPO4 + H
2- +
«H PO 2 4
-
Pentru preîntîmpinarea formării precipitatului de hidroxid de magneziu la amestecul reactant se

adaugă clorură de amoniu, excesul căruia, însă, trebuie de evitat din cauza formării ionilor
- 2-
complecşi [MgCl3] , [MgCl4] solubili.
Arsen. Arsenul în substanţele medicamentoase este prezent în formă de compuşi, în care
gradul de oxidare fiind +3 şi +5, de aceea în DAN se recomandă identificarea arseniaţilor
3- 3-
(AsO4 ) şi arseniţilor (AsO3 ).
А. Soluţiile de As (III) şi As (V) acidulate cu acid clorhidric formează cu sulfurile
precipitate galbene, insolubile în acid clorhidric concentrat, însă cu amoniac formează compuşi
complecşi:
AsO3 + 6H
3- +
« As 3+
+ 3H2O
3+ 2-
2As + 3S → As2S3↓
3- + 5+
AsO4 + 8H →As + 4H2O
5+ 2-
2As + 5S → As2S5↓
B. Arseniţii în soluţie apoasă precipită, la tratare cu soluţie de nitrat de argint un

precipitat galben, solubil în acid azotic şi amoniac:
3- +
AsO 3
+ 3Ag → Ag3AsO3↓
Arseniaţii în soluţie apoasă neutră formează cu o soluţie de nitrat de argint un precipitat
brun-şocolat de Ag3AsO4, solubil în acid azotic şi amoniac, formînd [Ag(NH3)2]3AsO4.
3- +
AsO 4
+ 3Ag → Ag3AsO4↓
C. Arseniaţii, cu ionii de magneziu şi amoniu în prezenţa clorurii de amoniu formează un

precipitat alb cristalin, solubil în acid clorhidric diluat. Reacţia permite diferenţierea arseniţilor
de arseniaţii:

Стр. 6 из 28
3- 2+ +
AsO4 + Mg + NH4 → MgNH4AsO4↓
Sodiu. А. Ionul de sodiu, în soluţie apoasă, formează la tratarea cu soluţie de

acetat de zinc şi uranil un precipitat cristalin galben, insolubil în acid acetic:
NaCl + Zn[(UO2)3(CH3COO)8] + CH3COOH + 9H2O → Na[Zn (UO2)3(CH3COO)9] · 9H2O↓ + HCl
B. Hexahidroxiantimonat de potasiu în mediu neutru precipită sărurile de sodiu,

formînd precipitat alb. Reacţia este mai puţin sensibilă de cea precendentă, însă reactivul dat este
mai accesibil :
+ –
Na + [Sb(OH)6] → Na[Sb(OH)6] ↓
C. Sarurile volatile de sodiu colorează flacăra incoloră a becului de gaz în galben.
Nitrat. А. Reacţia comună pentru nitraţi şi nitriţi este cea cu difenilamină, şi se bazează
pe oxidarea acestui reactiv în acid sulfuric concentrat pînă la hidrosulfat de
difenildifenochinondiimină, colorat în albastru. Soluţia de difenilamină se prepară în acid
sulfuric concentrat:
B. Nitraţii pot fi depistaţi, folosind reacţia cu acidul sulfuric concentrat şi cupru metalic
după degajarea vaporilor bruni de dioxid de azot.
2NaNO3 + H2SO4 (conc.) → Na2SO4 + 2HNO3

Cu + HNO3 → Cu(NO3)2 + NO2↑ + H2O
C. În comparaţie cu nitriţii, care au şi proprietăţi reducătoare, nitraţii nu decolorează

soluţia permanganatului de potasiu.
Nitrit. А. Reacţia cu difenilamină (vezi nitraţii).

B. Nitriţii sânt săruri ale acidului azotos instabil. La degajarea acidului azotos din sărurile
lui, el se descompune cu degajare de produşi sub formă de gaz:
2NaNO2 + H2SO4 → Na2SO4 + 2HNO2

3HNO2 → HNO3 + 2NO↑ + H2O
2NO + O2 →2NO2↑
C. Nitriţii în reacţia cu antipirina (fenazonă) în mediu de acid sulfuric formează produşi
de substituţie – nitrozoantipirina de culoare verde:

D. În comparaţie cu nitraţii, nitriţii decolorează soluţia de permanganat de potasiu:
- - + - 2+
5NO2 + 2MnO4 + 6H → 5NO3 + 2Mn + 3H2O
Mercur (II). A. La tratare cu o soluţie de hidroxizi alcalini, formează un precipitat galben

Стр. 7 из 28
de oxid de mercur (II):
2+ -
Hg + 2OH → HgO↓ + H2O
B. Are capacitate de a forma compuşi complecşi. În soluţie, formează, la tratare cu o

soluţie de iodură de potasiu, un precipitat roşu – iodură de mercur, solubil în exces de reactiv,
formînd soluţia incoloră de tetraiodomercurat de potasiu:
HgCl2 + 2KI → HgI2↓ + 2KCl

HgI2 + 2KI → K2HgI4
C. Mercur – Hg (II), în soluţii, formează, la tratare cu o soluţie de sulfură de sodiu, un

precipitat negru, insolubil în acid azotic:
2+ 2-
Hg + S → HgS↓
Sulfat. Sulfaţii cu ionii de bariu formează precipitat alb, insolubil în acizi şi baze:
2- 2+
SO4 + Ba → BaSO4↓
Sulfit.А. Acidul sulfuros, fiind instabil, la descompunere eliberează SO2 cu miros

înţepător caracteristic, la tratare cu acizi minerali:
2- +
SO3 + 2H → H2O + SO2↑
B. Cu o soluţie de clorură de bariu, formează un precipitat alb, spre deosebire de sulfat,
solubil în acid clorhidric:
2- 2+
SO3 + Ba → BaSO3↓
BaSO3 + 2HCl → BaCl2 + H2O + SO2↑
C. Fiind reducători, decolorează soluţia de iod:

2-
SO3 + I2 + 2H2O →BaCl2 + H2O + SO2↑
Fosfat. А. Ionul fosfat din soluţii se precipită cu nitratului de argint cu formarea

precipitatului galben, solubil în acid azotic şi amoniac:
3- +
PO4 + 3Ag → Ag3PO4↓
Ag3PO4 + 3HNO3 → 3AgNO3 + H3PO4
Ag3PO4 + 6NH4OH → [Ag(NH3)2]3PO4 + 6H2O
B. Formează, la tratare cu Mg +2

, în prezenţa amoniului, un precipitat alb cristalin
(vezi magneziu).
C. Formează, în prezenţa acidului azotic diluat, cu o soluţie de molibdat de
amoniu, la încălzire, un precipitat galben de fosfomolibdat de amoniu:
H3PO4 + 12(NH4)2MoO4 +21HNO3→ (NH4)3PO4+12MoO3↓+21NH4NO3+12H2O
Clorură. Formează, la tratare cu nitratul de argint, precipitat alb-brânzos, solubil

în amoniac, carbonat de amoniu şi insolubil în acid azotic:
Cl + Ag
- +
→ AgCl↓
AgCl + 2NH3 +2H2O → [Ag(NH3)2]Cl + 2H2O
AgCl + (NH4)2CO3 → [Ag(NH3)2]Cl + CO2↑ + H2O
Pentru sărurile bazelor organice cercetarea solubilităţii a precipitatului obţinut de clorură de
argint se face după separarea precipitatului şi spălarea lui cu apă.
Zinc. А. Formează, la tratare cu o soluţie de sulfură de sodiu, un precipitat alb, solubil în

Стр. 8 из 28
acid clorhidric şi insolubil în acid acetic:
2+ 2-
Zn + S → ZnS↓
ZnS + 2HCl → ZnCl2 +H2S↑
B. Formează, la tratare cu o soluţie de hexacianiferat-(II), un precipitat alb gelatinos de

hexacianoferat -(II) de zinc- potasiu, insolubil în acid clorhicric diluat:
2+ + 4-
3Zn + 2K +2[Fe(CN)6] → K2Zn3[Fe(CN)6]2↓

Identificarea preparatelor organice
Analiza compuşilor organici de cele mai dese ori este determinată de proprietăţile grupelor
funcţionale, spre deosebire de analiza substanţelor medicamentoase anorganice.
Identificarea substanţelor medicamentoase de origine organică se efectuează după:
➢ grupele funcţionale;
➢ elementele de structură;
➢ elemente ce întră în componenţa substanţei.
Grupa funcţională – reprezintă atomi sau grupe de atomi legaţi de radicalul

hidrocarbonic, ce sunt responsabili pentru proprietăţile chimice ale compuşilor şi pot fi folosiţi
pentru identificarea şi determinarea cantitativă a substanţelor medicamentoase.
Compuşii cu o grupă funcţională sunt numiţi monofuncţionali (alcoolul etilic, aldehida
formică), cu mai multe grupe funcţionale identice sunt numiţi polifuncţionali (glicerina); cu mai
multe grupe funcţionale diferite – heterofuncţionale (efedrina, acidul glutamic).
Prezenţa cîtorva grupe funcţionale influenţează efectele unor reacţii comune de identificare
şi a proprietăţilor produselor ce rezultă în urma acestora.
În dependenţă de natura grupelor funcţionale derivaţii hidrocarburilor se împart în clase.
Formulele comune şi denumirile principalelor clase de compuşi sunt expuse în tabelul 1.
Tabelul 1.
Clasele de bază ale compuşilor organici
Grupa funcţională Clasa Formula comună a clasei
Halogenoderivaţi
Halogeni
Hidroxilică Alcoolii, fenolii
Eteri
Eterică
Tioli
Tiolică (tioalcoolii, mercaptanii)
Tioeteri
Alchiltiolică
Sulfoacizi
Sulfonică
Amine

Стр. 9 из 28
Amină
Nitroderivaţi
Nitro
Nitril
Ciano
Aldehide
Carbonilă
Cetone
Carboxilă
Acizi carbonici
Esterică
Esteri
Carboxamidă Amide
REACŢII GENERALE DE IDENTIFICARE PENTRU

GRUPELE FUNCŢIONALE
№ Grupe funcţionale Reactivi Schema reacţiei Efectul analitic
d/r
Grupe funcţionale cu conţinut de oxigen
Esterificare (acilare)
- ОН
miros caracreristic
1. а) agentul de acilare
sau precipitat
hidroxil alcoolic
Oxidare
alcool primar
miros caracreristic
b) oxidant
alcool secundar
Esterificare (acilare)
2. а) vezi 1a
Hidroxil fenolic
(alcool aromatic)
Formare de complecşi
b) soluţie clorură
culoare
de fier (III)
с) diazocompus
culoare sau
preciptat de
Formarea azocolorantului culoare galben-
pottocaliu – roşu
Reacţii de oxidare şi
condensare
(formarea colorantului

Стр. 10 из 28
aurinic)
d) reactivul Marquis
coloraţie roşie
(H2SO4 conc. + CH2O)
Reacţii de substituţie
(bromurare)
e) bromul precipitat alb
3. Vezi r. 2a şi 2b
hidroxil enolic
4.
a) alcool Esterificarea (vezi 1a)
Grupa carboxilă
Formarea sărurilor soluţii colorate
b) sărurile metalelor sau precipitaţi
(МеХ)
Descompunerea grupei
eterice
determinarea
–O–
5. a) H2SO4 conc. ulterioară a
eter
produselor
Formarea sărurilor de
oxoniu
b) acizi minerali
coloraţie
conc.
Hidroliza
+ ¯ coloraţie sau
6. a) Н2О (Н sau ОН )
miros
Grupa ester
b) soluţie bazică de Formarea hidroxamaţilor
hidroxilamină de fier (cupru) coloraţie violetă
(NH2OH·HCl + (hidroxamat de
fier (III) şi
NaOH)
coloraţie verde
după acidulare pînă la
(hidroxamat de
neutru - FeCl3
cupru (II)
(CuSO4)
Hidroliza
7. a) Н2О (Н+ или ОН¯ ) -
Grupa lactonică
Formarea hidroxamaţilor
b) (NH2OH·HCl + de fier (cupru)
NaOH) coloraţie violetă
(hidroxamat de

Стр. 11 из 28
soluţie bazică de fier (III) şi
hidroxilamină după coloraţie verde
acidulare pînă la (hidroxamat de
neutru, FeCl3 (CuSO4) cupru (II)
Reacţia de oxidare
a) oxidant slab:
– soluţia amoniacală
de hidroxid de
argint;
precipitat negru
– reactivul Fehling etc.
grupa aldehidă
Reacţii de oxidare şi
condensare
b) compuşii ce conţin (formarea colorantului
hidroxil fenolic aurinic)
vezi 2d
Formarea bazelor Şiff

b) compuşii ce
conţin grupa coloraţie galbenă
aminică
Substituţia atomului de
oxigen
a) clorhidrat de
8. precipitat alb
hidroxilamină
Grupa ceto
оксим
oxigen
a) derivaţii
precipitat alb
hidrazinei
Reacţia de oxidare
oxidant: r-vul Fehling
9. precipitat roşu
etc.
grupa α-cetolică
10. Descompunerea după miros caracteristic

tratare cu acid mineral sau determinarea
acid mineral
produşilor de
acidul α-oxi-carbonic reacţie
Grupe funcţionale cu conţinut de azot
Acilare
agentul de acilare precipitat
Grupa amină
Formarea sării de diazoniu

a) nitritul de sodiu
coloraţia sau lipsa
în prezenţa
acestei
grupa amină acidului clorhidric
aromatică primară
Formarea colorantului
b) nitritul de sodiu în azoic culoare sau
prezenţa acidului preciptat de
clorhidric + soluţie culoare galben-

Стр. 12 из 28
bazică de β-naftol portocaliu– roşu
nitritul de sodiu în Nitrozare

grupa amină prezenţa acidului coloraţie galbenă
secundară clorhidric
generator de complecşi
(X): r-vul Mayer Formarea complecşilor
(K2HgI4); r-vul precipitate
colorate
Grupa amină terţiară Dragendorff (BiI3·KI);
soluţie tanină etc.
Reducere determinarea
produşilor de
reducător
reacţie
Grupa nitro
Formarea compuşilor de
hidroxid de sodiu tip chinonă coloraţie galbenă
Grupa nitro
aromatică
Окисление
Oxidare
grupa hidrazinică
oxidant: soluţia
amoniacală de
după produşi
hidroxid de argint;
precipitat
negru
Formarea colorantului
polimetinic
ciclul piridinic
2,4-dinitroclobenzen şi
hidroxid de potasiu
coloraţie galbenă
Grupe funcţionale cu conţinut de sulf

Formarea mercaptidelor
а) sărurile metalelor precipitate
grupa sulfhidrică grele colorate
Oxidare
b) йод decolorare
Hidroliza
miros de hidrogen
grupa tiocarbinolă soluţiile acizilor sulfuros
Formarea complecşilor
clorură de bariu precipitat alb
sulfogrupa
Alte grupe funcţionale
Окислительное

Стр. 13 из 28
расщепление Scindare
coloraţie albastră-
Ninhidrină
violetă
Aminoacid
Hidroliză
hidroxid de sodiu miros de amoniac
grupa amidă
Hidroliză
soluţiile apoase
acizilor sau miros
grupa carbamidă hidroxizilor
substituită
Hidroliză
а) soluţiile apoase
acizilor sau -
hidroxizilor
Grupa lactamică
formarea hidroxamaţilor
b) hidroxilamină şi
de fier (cupru)
FeCl3 (CuSO4)
vezi 7b
Hidroliză
а) soluţiile apoase
acizilor sau miros de amoniac
hidroxizilor
grupa ureidică
soluţie hidroxid de
precipitate
sodiu 10% şi sărurile
colorate
metalelor grele
grupa ureidică
soluţiile apoase Hidroliză

acizilor sau miros de amoniac
hidroxizilor
grupa uretanică
Oxidare

oxidant: soluţia
amoniacală de
după produşi
hidroxid de argint;
grupa hidrazinică
precipitat
negru

Стр. 14 из 28
Descompunerea în mediu
acid
Grupa acid clorhidric
aminometilensulfonic
ă
Neutralizare
а) hidroxid de sodiu solubilitate sporită
grupa sulfamidică
substituită
b) sărurile metalelor
grele
Alte grupe funcţionale
Halogenare
а) clorul (bromul, decolorare iodulii
iodul) molecular (bromului)
Legăturile de carbon
nesaturate
Hidratare oxigenată
decolorarea
b) permanganat de
permanganatului
potasiu
de potasiu
c) clorură de stibiu în
coloraţie
cloroform
Nitrare
HNO3 conc. şi H2SO4
coloraţie
conc.
inel aromatic
hidrogen
reagenţi nucleofili
Atom activ de
hidrogen
aldehide aromatice în
Condensare
prezenţa acizilor coloraţie
grupa metilenică minerali
activată
Dehalogenarea iodului
legat covalent
vapori violeţi de
а) t0 sau H2SO4 конц.
iod
derivaţii halogenaţi
Dehalogenare AgCl –pr-t alb.,
AgBr –pr-t
b) soluţie AgNO3
galben., AgI –pr-t
gălbui.
Dehalogenarea în mediu

Стр. 15 из 28
c) soluţie hidroxid bazic determinarea
de sodiu (potasiu) ulterioară prin
metode analitice
Dehalogenarea prin
d) zinc în mediu reducere
acid sau bazic
e) amestec de Mineralizarea pe cale

calcinare uscată
Na2CO3 (СаО) şi
NaNO3
Dehalogenarea prin stratul de
g) soluţie permanganat
oxidare cloroform se
de potasiu în mediu
colorează în violet
acid
colorarea flăcării
în verde. Pentru
compuşii cu
Proba Belştein
h) arderea pe o sârmă conţinutul de fluor
de cupru reacţia este
negativă –
fluorura de cupru
nu e volatilă.
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică

09.3.1-12
Elaborările metodice pentru studenţii şi profesori
RED.: 01
la temele de studiu
(Chimie farmaceutică - II)
DATA:
06.07.2009
Pag. 1 / 34
Întrebări pentru pregătirea individuală
1. Importanţa indicelui „Identitate” în analiza farmaceutică.

2. Metode chimice pentru determinarea identităţii. Cerinţele înaintate către reacţii de
identificare.
3. Particularităţile identificării substanţelor medicamentoase de origine anorganică şi organică.
4. Reacţiile chimice şi condiţiile efectuării reacţiilor pentru identificarea substanţelor
medicamentoase anorganice.
5. Reacţiile chimice şi condiţiile efectuării reacţiilor pentru identificarea substanţelor
medicamentoase organice.
Lucrul practic
Sarcina 1. După indicaţia profesorului de efectuat analiza a 2-3 substanţe anorganice

conform tehnicilor propuse mai jos. În darea de seamă de prezentat ecuaţiile reacţiilor chimice.

Стр. 16 из 28
Sarcina 2. După indicaţia profesorului de efectuat analiza a 2-3 substanţe organice
conform tehnicilor propuse mai jos. De argumentat utilizarea acestora pentru identificarea
substanţelor analizate. În darea de seamă de prezentat ecuaţiile reacţiilor chimice.
Sarcina 3. După indicaţia profesorului, studentul alege din substanţele prezente, acele ce
conţin anumite grupe funcţionale şi efectuează determinarea identităţii. În darea de seamă de
prezentat ecuaţiile reacţiilor chimice.
Sarcina 4. Tema pentru acasă. Folosind material informativ, de transcris în caiet
formulele de structură a substanţelor enumerate în Anexa 1.
După indicaţia profesorului, studentul alege din substanţele enumerate în Anexa 1 acele
ce conţin anumite grupe funcţionale şi prezintă chimismul reacţiilor ce permit demonstrarea
identităţii lor.
Amoniu
1 ml sol. sării de amoniu (0,002-0,006 g ionul de amoniu), se încălzeşte cu 0,5 ml sol.
hidroxid de sodiu. Se degajă amoniac, cu miros caracteristic care albăstreşte hârtia de turnesol.
Bromură
A. La 1 ml sol. bromură (0,002-0,03 g ion bromură), se adaugă 1 ml sol. acid clorhidric,
0,5 ml sol. cloramină, 1 ml cloroform şi se agită; stratul de cloroform se colorează în galben-
cafeniu.
B. La 1 ml sol. bromură (0,002-0,03 g ion bromură), acidulat cu acid azotic, se adaugă
câteva picături de azotat de argint. Se formează un precipitat galben-brânzos, insolubil în acid
azotic şi greu solubil amoniac.
Fier (II), (III)

А. La 2 ml sol. sării de fier (II) (circă 0,001 g ion de fier) se adaugă 0,5 ml acid clorhidric
diluat şi 1 ml sol. fericianură de potasiu. Se formează un precipitat albastru.
B. La 2 ml sol. sării de fier (II) (circă 0,001 g ion de fier) se adaugă 0,5 ml acid clorhidric
diluat şi 1-2 picături soluţiei rodanură de amoniu; apare coloraţie roşie.
C. La 2 ml sol. sării de fier (II) (circă 0,001 g ion de fier) se adaugă sol. sulfură de sodiu.
Se formează precipitat negru. Precipitatul este solubil în acizi minerali diluaţi.
Iodură
А. La 2 ml sol. iodură (0,003-0,02 g iodură) se adaugă 0,2 ml acid sulfuric diluat, 0,2 ml
sol. nitrit de sodiu sau sol. clorură de fier (III) şi 2 ml cloroform. La agitare stratul de cloroform
se colorează în violet.
B. La 2 ml sol. iodură (0,003-0,02 g iodură) se adaugă 0,5 ml acid azotic şi 0,5 ml sol.
nitrat de argint. Se formează un precipitat galben-brânzos. Precipitatul este insolubil în soluţie de
amoniac.
C. La încălzire a 0,1 g iodură de potasiu cu 1 ml acid sulfuric concentrat apar vapori
violeţi de iod.
Potasiu
А. La 1 ml sol. sării de potasiu (0,01-0,02 g ion de potasiu) se adaugă 1 ml sol. acid
tartric, 1 ml sol. acetat de sodiu, 0,5 ml etanol şi se agită. Treptat apare precipitat alb cristalin,
solubil în acizi minerali şi soluţii de baze alcaline.
B. La 2 ml sol. sării de potasiu (0,005-0,01 g ion de potasiu), prealabil calcinată pentru
înlăturarea sărurilor de amoniu, se adaugă 0,5 ml acid acetic diluat si 0,5 ml cobaltnitrit de
sodiu, se formează precipitat galben cristalin.
C. Sarea de potasiu, introdusă în flacăra incoloră, o colorează în violet.
Calciu
А. La 1 ml sol. sării de calciu (0,002-0,02 g ion de calciu), se adaugă 1 ml soluţie oxalat
de amoniu. Se formează un precipitat alb, insolubil în acid acetic şi sol. amoniac, solubil în acizi
minerali.
B. Sarea de calciu, umectată cu acid clorhidric, introdusă în flacăra incoloră, o colorează

Стр. 17 из 28
în roşu-cărămiziu.
Carbonaţi (hidrocarbonaţi)
А. La 0,2 g carbonat (hidrogencarbonat) de sodiu sau la 2 ml sol.10%, se adaugă 0,5 ml
acid diluat. Se elimină bule de bioxid de carbon. La trecerea lor prin apă de var se formează un
precipitat alb.
B. La 2 ml sol. carbonat (1:10), se adaugă 5 picături soluţie sulfat de magneziu saturată,
se formează un precipitat alb (hidrogencarbonaţii formează precipitat doar la fierberea
amestecului).
C. La sol. carbonat (1:10) se adaugă 1 picătură de fenolftaleină, soluţia se colorează în
roşu (spre deosebire de hidrogencarbonaţi).
Magneziu
La 1 ml sol. sării de magneziu (0,0020-0,005 g ion de magneziu), se adaugă 1 ml sol.
clorură de amoniu, 0,5 ml sol. fosfat de sodiu şi 1 ml sol. amoniac. Se formează un precipitat alb
cristalin, solubil în acizi minerali şi acid acetic.
Sodiu
А. La 1 ml sol. sării de sodiu (0,01-0,03 g ion de sodiu), se acidulează cu acid acetic, se
filtrează, la necesitate, apoi se adaugă 0,5 ml sol. uranilacetat de zinc; se formează precipitat
galben cristalin.
B. 0,1 g substanţăse dizolvă în 2 ml apă. La soluţia obţinută sau la 2 ml soluţie, indicată în
monografie particulară, se adaugă 2 ml soluţie carbonat de potasiu 15% şi se aduce până la
fierbere; nu se observă depunerea precipitatului. La soluţie se adaugă 4 ml soluţie piroantimonat
de potasiu, se aduce la fierbere, apoi se răceşte pe gheaţă, apare un precipitat dens de culoare
albă.
+
C. o cantitate de substanţă, echivalentă circă 2 mg ion de sodiu (Na ), se dizolvă în 0,5
ml apă. мл воды. La soluţia obţinută sau la 0,5 ml soluţie, indicată în monografie particulară, se
adaugă 1,5 ml reactivului de acid metoxifenilacetic, se răceşte pe gheaţă timp 30 min; apare un
0
precipitat alb abundent cristalin. Apoi conţinutul eprubetei se încălzeşte până la 20 C la agitare,
precipitatul nu dispare. Dar, se dizolvă la adaugarea soluţiei de amoniac – 1 ml. La soluţia
obţinută se adaugă 1 ml soluţie carbonat de amoniu; nu se formează precipitat.
Notă. Obţinerea reactivului acidului metoxifenilacetic. 2,7 g acid metoxifenilacetic se
dizolvă în 6 ml hidroxid de tetrametilamoniu, se adaugă 20 ml etanol. Se ambalează în
polietilenă.
D. Sarea de sodiu, umectată cu acid clorhidric, colorează flacăra incoloră în galben.
Nitraţi
А. La soluţia sării de nitrat (circă 0,001 g ion de nitrat) se adaugă câteva picături sol.
difenilamină. Apare coloraţie albastră.
B. La soluţia sării de nitrat (circă 0,002-0,005 g ion de nitrat) se adaugă 2-3 picături apă
şi acid sulfuric concentrat, o bucăţică de cupru metalic şi se încălzeşte. Se elimină vapori cafenii
de bioxid de azot.
C. Nitraţii (circă 0,002 g ion de nitrat) nu decolorează sol. de permanganat de potasiu,
acidulat cu acid sulfuric (deosebire de nitriţi).
Nitriţi
А. La soluţia sării de nitrit (circă 0,001 g ion de nitrit) se adaugă câteva picături sol.
difenilamină. Apare coloraţie albastră.
B. La soluţia sării de nitrit (circă 0,03 g ion de nitrit) se adaugă 1 ml acid sulfuric, se
elimină vapori galbeni-cafenii (deosebire de nitraţi).
C. Câteva cristale de antipirină se dizolvă într-un creuzet de porţelan în 2 picături acid
clorhidric diluat, se adaugă 1 picătură sol. de nitrit (circă 0,001 g ion de nitrit). Apare o coloraţie
verde (deosebire de nitraţi).
Mercur
А. La 2 ml sol. sării de mercur (circă 0,05 g ion de mercur) se adaugă 0,5 ml sol. hidroxid
de sodiu, se formează un precipitat galben.
B. La 1 ml sol. sării de mercur (circă 0,01-0,03 g ion de mercur) se adaugă cu precauţie
cîteva picături sol. iodură de potasiu, se formează un precipitat roşu, solubil în surplus de reactiv.
Sulfat

Стр. 18 из 28
La 2 ml sol. sării sulfat (0,005-0.05 g ion de sulfat) se adaugă 0,5 ml acid clorhidric şi 0,5
ml sol. clorură de bariu. Se formează un precipitat alb, insolubil în acizi diluaţi.
Fosfat
А. La 2 ml sol. neutră sării de fosfat (0,01-0,03 g fosfat-ion), se adaugă câteva picături
sol. nitrat de argint. Apare un precipitat galben. Precipitatul este solubil în acid azotic diluat şi
amoniac.
B. La 2 ml sol. sării de fosfat (0,01-0,03 g fosfat-ion), se adaugă 1 ml sol. clorură de
amoniu, 1 ml amoniac şi 0,5 ml sol. sulfat de magneziu. Se formează precipitat alb cristalin,
solubil în acid acetic, şi acizi minerali diluaţi.
C. La 1 ml sol. sării de fosfat (0,01-0,03 g fosfat-ion),în acid azotic diluat se adaugă 2 ml
sol. molibdat de amoniu şi se încălzeşte. Se formează precipitat galben cristalin, solubil în
amoniac.
Clorură
La 2 ml sol. sării de clorură (0,002-0,01 g clorură) se adaugă 0,5 ml acid azotic diluat şi
0,5 ml sol. nitrat de argint. Apare un precipitat alb brânzos, insolubil în acid azotic, solubil în
amoniac. Pentru sărurile bazelor organice cercetarea solubilităţii a precipitatului obţinut de
clorură de argint se face după separarea precipitatului şi spălarea lui cu apă.
Zinc
А. La 2 ml sol. neutră sării de zinc (0,005-0,02 g zinc-ion), se adaugă 0,5 ml sol. sulfură
de sodiu. Se formează un precipitat alb, insolubil în acid acetic diluat şi uşor solubil în acid
clorhidric diluat.
B. La 2 ml sol. sării de zinc (0,005-0,02 g zinc-ion), se adaugă 0,5 ml sol. hexacianoferat
(II) de potasiu (ferocianura de potasiu), se formează un precipitat alb gelatinos. Precipitatul este
insolubil în acid clorhidric diluat.
Acetaţ
А. Se încălzeşte 2 ml sol. acetat (0,02-0,06 g acetat-ion) cu un volum egal de acid sulfuric
concentrat şi 0,5 ml etanol. Apare miros de etilacetat.
B. La 2 ml sol. neutră de acetat (0,02-0,06 g acetat-ion) se adaugă 0,2 ml sol. clorură de
fier (III). Apare coloraţie roşie-brună, care dispare la adăugarea acizilor minerali diluaţi.
Benzoat
La 2 ml sol. neutră de benzoat (0,01-0,02 g benzoat-ion) se adaugă 0,2 ml sol. clorură de
fier (III), apare precipitat roz-gălbui, solubil în eter.
Salicilat
La 2 ml sol. neutră de salicilat (0,002-0,01 g salicilat-ion) se adaugă 2 picături clorură de
fier (III), apare culoare albastră-violetă sau roşu-violetă.
Culoarea se menţine la adăugarea unei cantităţi mici de acid acetic, dar dispare la adăugarea
acidului clorhidric diluat.
Tartrat
А. La 0,25 ml sol. tartrat (circă 0,005 g tartrat-ion) se adaugă un cristal de clorură de
potasiu, 0,5 ml etanol şi se agită cu o baghetă de sticlă pe pereţii eprubetei. Apare un precipitat
alb cristalin, solubil în acizi minerali diluaţi şi soluţii de baze alcaline.
B. Se încălzeşte 0,25 ml sol. tartrat (circă 0,005 g tartrat-ion) cu 1 ml acid sulfuric
concentrat şi câteva cristale de rezorcină, peste 15-30 secunde apare coloraţia roşu- vişinie.
Citrat
А. La 1 ml sol. neutră de citrat (0,002-0,01 g citrat-ion) se adaugă 1 ml sol. clorură de
calciu; soluţia rămâne transparentă. La fierbere apare precipitat alb, solubil în acid clorhidric.
B. La substanţă (0,001-0,002 g citrat-ion) se adaugă 0,5 ml anhidridă acetică şi se
încălzeşte. Peste 20-40 secunde apare culoare roşie.
Cloramfenicol (levomicetină)
A. Reacţia descompunerii hidrolitică. La 0,1g preparat se adaugă 5ml sol. hidroxid de
sodiu şi se încălzeşte; apare o coloraţie galbenă, care, la încălzirea ulterioară, devine roşu-
portocaliu. La fierberea acestei soluţii culoarea se intensifică; se formează un precipitat roşu-
cărămiziu şi apare un miros de amoniac. Filtratul, după acidulare cu acid azotic, dă reacţie
caracteristică la cloruri.

Стр. 19 из 28
B. Reacţia pentru grupa nitro aromatică. La 0,1g preparat se adaugă 5 ml acid clorhidric
25% şi 0,3 g pulbere de zinc se ferbe timp de 3-4 min. După răcire amestecul se filtrează. La 2
ml filtrat se adaogă 2 ml soluţie nitrit de sodiu 0,1 М. 1-2 picături din soluţia obţinută se adaogă
la 2 ml soluţie bazică β-naftol, apare o coloraţie roşie.
Epinefrină (adrenalină)
A. Reacţia cu clorură de fier (III). 5mg substanţă (hidrotartrat) se dizolvă în 5 ml apă, se
adaugă o picătură soluţie clorură fierică (III); se iveşte o coloraţie verde de smarald, care virează
în roşu-vişiniu la adăugarea picăturei de hidroxid de amoniu, apoi – în roşu-oranj.
B. Reacţia de formare adrenocromului. La 1 ml soluţie 0,2% se adaugă 5 ml soluţie
tampon hidrotartrat cu pH-ul 3,56 şi 2 ml soluţie iod 0,1 mol/l, se lasă pe 5 minute, după care se
amestecă cu 3 ml soluţie tiosulfat de sodiu 0,1 mol/l. Soluţia menţine coloraţie roşie-întunecată
(spre deosebire de norepinefrină). Determinarea se efectuează la fel cu 10 ml soluţie tampon cu
pH-ul 6,5; apare coloraţie roşie-violetă.
C. Reacţia pentru tartrat. La 1 ml soluţie tartrat se adaugă un cristal de clorură de
calciu, 0,5 ml alcool şi se freacă cu bagheta de sticlă pereţii eprubetei; apare precipitat alb
cristalin, solubil în acizi minerali şi soluţiile hidroxizilor alcalini.
D. Reacţia pentru clor-ion. Substanţa (circă 0,002 g clor-ion) dă reacţie pozitivă la
cloruri.
Sulfanilamida (streptocida)
A. Reacţia pentru amine aromatice. 0,05 g substanţă se dizolvă în 2 ml apă, se
acidulează cu 3 picături acid clorhidric, se adaugă 3 picături soluţie nitrit de sodiu 0,1 mol/l şi se
agită; Soluţia obţinută se adaugă la 3 ml soluţie bazică de b-naftol; apare o coloraţie roşie-
vişinie sau un precipitat roşu-oranj.
B. Reacţia de formare a topiturii. 0,1 g preparat se încălzeşte în eprubetă uscată la
flacăra becului de gaz, se formează o topitură de culoare albastru-violet şi se simte miros de
amoniac şi anilină (deosebirea de alte sulfanilamide).
Sulfacetamida sodică (sulfacil sodic)

A. Reacţia pentru amine aromatice (Vezi sulfanilamida).
B. Reacţia cu sulfatul de cupru. 0,1 g preparat se dizolvă în 3 ml apă şi se adaugă 1 ml
soluţie sulfat de cupru; se formează un precipitat verde-albăstrui, care nu se schimbă.
C. Determinarea punctului de topire. 1 g preparat se dizolvă în 10 ml apă. Se adaugă 6
ml acid sulfuric diluat şi se filtrează. Precipitatul se spală cu o cantitate mică de apă şi se usucă
0 0 0 0
la temperatura de la 100 С pînă la 105 С timp de 4 ore. Punctul de topire e de 181 С - 185 С.
D. Reacţia de esterificare.1 g preparat (vezi mai sus) se dizolvă în 5 ml alcool. Se adaugă
0,2 ml acid sulfuric şi se încălzeşte. Se simte miros de etilacetat.
E. Determinarea ionului de sodiu. (vezi sarcina 1).
Ftalilsulfatiazol (ftalazol)
А. Reacţia de formare a azocoloranţilor. 0,05 g preparat se fierbe în 2 ml apă şi 3
picături acid clorhidric diluat timp de 1-2 minute. Soluţia obţinută dă reacţie caracteristică la
aminogrupa aromatică primară (vezi sulfanilamida).
В. Reacţia de formare a topiturii. La 0,05 g preparat se adaugă 0,05 g rezorcină, 1-2
picături acid sulfuric concentrat şi se topeşte la flacăra becului de gaz timp de 1-2 minute. După
răcire masa obţinută se dizolvă în 2-3 ml soluţie hidroxid de sodiu şi se varsă în apă; se observă
fluorescenţă verde-deschisă.
С. Determinarea sulfului. În eprubetă se ia 0,1 g preparat, se adaugă 3 ml acid sulfuric
diluat şi 0,5 g praf de zinc, se încălzeşte. Hîrtia, îmbibată cu acetat de plumb se colorează în
negru.
Sarea de potasiu a benzilpenicilinei
А. Reacţia formării hidroxamatului de cupru. Câteva cristale de preparat se aplică pe o
sticlă de ceas sau într-o capsulă de porţelan la care se adaugă o picătură soluţie de amestec din 1
ml clorhidrat de hidroxilamină 1 mol/l şi 0,3 ml soluţie hidroxid de sodiu 1 mol/l. Peste 2-3 min
la amestec se adaugă o picătură acid acetic 1 mol/l, se amestecă minunţios, apoi se adaugă
opicătură nitrat de cupru (II). Se formează un precipitat de culoare verde.

Стр. 20 из 28
В. Reacţia pentru ionul de potasiu. Prin calcinare se obţine un reziduu care umectat cu
acid clorhidric colorează flacăra în violet.
Ampicilina
А. Reacţia cu ningidrină. 0,02 g preparat se dizolvă în 2 ml apă , se adaugă soluţie ninhidrină
0,25 %, proaspăt pregătită se fierbe timp de 2-3 min. Apare o coloraţie roşie-vişinie.
В. Reacţia cu reactivul Fehling. 0,01 g preparat se dizolvă în 1 ml apă şi se adaugă 2-3
picături reactiv Fehling, apare o coloraţie violetă.
Sulfat de streptomicină
А.Proba maltol. La10 mg sulfat de streptomicină se adaugă 2 ml soluţie hidroxid de sodiu şi
se încălzeşte pe baia de apă timp de 3-4 min; apare o coloraţie galbenă şi se percepe miros de
amoniac. După răcire, la soluţia obţinută se adaugă 4 ml soluţie acid clorhidric diluat şi 2-3
picături soluţie clorură fier (III) 3 %; apare o coloraţie violetă.
В. Reacţia cu acid sulfuric concentrat şi rezorcină. La 2 ml soluţie sulfat streptomicină 1 %
se adaugă 2 ml acid sulfuric concentrat, 10 mg rezorcină şi se încălzeşte pe baia de apă; apare o
coloraţie roşie.
С. Reacţia cu reactivul Nessler. La 2 ml soluţie sulfat de streptomicină 1 % se adaugă 0,5 ml
reactiv Nessler; apare un precipitat negru (depunerea mercurului metalic).
D. Reacţia cu soluţia amoniacală de nitrat de argint. La 2 ml soluţie sulfat streptomicină 1 %
se adaugă 1 ml soluţie amoniacală nitrat de argint se încălzeşte pe baia de apă timp de 3 min; pe
pereţii eprubetei apare precipitat de argint (reacţia oglinzii de argint).
E. Reacţia de oxidare cu nitroprusiat de sodiu. 10 mg preparat se dizolvă în 1 ml apă şi se
adaugă 1 ml nitroprusiat de sodiu oxidat ( se amestecă volume egale: soluţie nitroprusiat de
sodiu 10 %, hexacianoferat de potasiu (III) 10 % şi soluţie hidroxid de sodiu 10 %). Peste 15-
20 min 1 ml soluţie obţinută se aduce pînă la 10 ml cu apă; apare o coloraţie roşie.
G. Reacţia pentru sulfat-ion (vezi sarcina 1).
Sulfat de Canamicină
А. Reacţia cu orcină. 0,1 g preparat se dizolvă în 20 ml apă. La 2 ml soluţie obţinută se
adaugă 0,8 ml soluţie alcoolică orcină 20 %, 10 ml acid clorhidric concentrat care conţine 0,06
% clorură de fier (III) şi se încălzeşte pe baia de apă pentru 20 min; apare o coloraţie verde.
В. Reacţia pentru sulfat-ion. (vezi sarcina 1).
Glicerină
A. Formarea acroleinei. La 1 ml glicerină se adaugă 2 g de hidrofosfat de potasiu şi se
încălzeşte; se formează acroleină cu miros caracteristic.
B. Formarea gliceratului de cupru. La 1 ml soluţie 5% sulfat de cupru se adaugă 3-4
picăzuri hidroxid de sodiu; precipitatul albastru obţinut de hidroxid de cupru se dizolvă la
adăugarea a câtorva picături de glicerină cu formarea unei soluţii de culoare albastră.
Difenhidramina (dimedrol)
A. Formarea sării de oxoniu. Pe sticla de ceas se pun 3-4 picături acid sulfuric
concentrat şi se adaugă 0,02 g preparat. Apare o coloraţie galbenă-deschis, care trece treptat în
roşu-cărămiziu. La adăugarea cîtorva picături de apă coloraţia dispare.
B. Reacţia de formare a benzhidrolului. Se dizolvă 0,1 g difenhidramină în 5 ml apă, se
adaugă 2 ml acid clorhidric diluat şi se fierbe timp de 3 min. După răcire cristalele se filtrează şi
se recristalizează într-un volum mic de apă. Temperatura de topire a benzhidrolei obţinute este
62-67ºC.
C. Reacţia pentru clor-ion. Se efectuează reacţia pentru ionii de clor în 2 ml soluţie
difenhidramină (1:100)
Hexametilentetramină
A. Reacţia descompunerii hidrolitice. Se încălzeşte 2ml soluţia preparatului (1:10) cu 2ml
acid sulfuric diluat; apare miros de formaldehidă. Apoi se adaugă 2ml soluţie 30% hidroxid de
sodiu şi din nou se încălzeşte. Apare miros de amoniac.
B. Reacţia de formare colorantului aurinic. La 0,01 g substanţă se adaugă 0,01-0,02 g
salicilat de sodiu, 2-3 picături acid sulfuric concentrat şi se încălzeşte; se iveşte o coloraţie roşie.

Стр. 21 из 28
Glucoza
A. Reacţia cu fenol. La cîteva cristale de glucoză se adaugă un cristal de fenol şi se
îmbibă cu acid sulfuric concentrat; apare coloraţie – de la violet la roşu.
B. Reacţia cu fenoli. La 2ml soluţie 0,01% glucoză se adaugă cîteva picături soluţie
alcoolică de α-naftol sau un alt oarecare fenol, apoi cu picătura se adaugă acid sulfuric
concentrat, la hotarele dintre două straturi se formează un inel colorat.
C. Reacţia cu reactivul Fehlihg. 0,1 g glucoză se încălzeşte la fierbere cu 5 ml reactiv
Fehling; se formează precipitat roşu-cărămiziu.
Acid ascorbic
Reacţiile de tip acid.
• Soluţia apoasă 2% de substanţă colorează hîrtia de turnesol în albastru.
• La soluţia din 0,05 g preparat în 2 ml apă se adaugă 0,1 g hidrocarbonat de sodiu şi
circa 0,02 g sulfat de fer (II), se agită şi se lasă. Apare o coloraţie violetă-închis, care
dispare la adăugarea 5 ml acid sulfuric diluat.
Reacţii de oxidare.
• La adăugarea la 5 ml soluţie apoasă a preparatului (1:1000) cîte o picătură soluţie iod
0,1 mol/l are loc decolorarea soluţiei de iod.
• La adăugarea la 5 ml soluţie de preparat 2% a 4 ml soluţie Fehling are loc formarea
unui precipitat galben-oranj de oxid de cupru (I).
• La adăugarea la 2 ml soluţie apoasă 2% de preparat 2-3 picături acid clorhidric diluat,
1 ml soluţie hexacianoferat (III) de potasiu şi 2 ml soluţie clorură de fer (III) apare o
coloraţie albastră – albastru de berlin.
• La adăugarea la 5 ml soluţie preparatului (1:1000) cîte o picătură soluţie permanganat
de potasiu are loc decolorarea soluţiei de permanganat de potasiu.
• La adăugarea la 2 ml soluţie apoasă 2% de preparat 0,5 ml acid azotic şi 0,5 ml azotat
de argint se formează un precipitat cenuşiu.
• La adăugarea la 2 ml soluţie apoasă 2% de preparat cu picătura soluţie de 2,6,-
diclorfenolindofenol, coloraţia albastră a celui dun urmă dispare ca rezultat al
formării leucobazei.
Nitrofural (Furacilină)
Reacţia cu hidroxid de sodiu. 0,01 g preparat se dizolvă în amestec de 5 ml apă şi 5 ml
soluţie hidroxid de sodiu; apare coloraţie roşie-portocalie. La încălzirea soluţiei obţinute se
degajă amoniac, care se determină după miros sau prin înălbăstrirea hârtiei roşii de turnesol
umedă, întrodusă în vapori lichidului care fierbe.
Rutozidă (Rutină)
A. Reacţia cu reactivul Fehlihg. 0,1 g preparat se fierbe cu 10 ml soluţie acid clorhidric
0,5% şi se filtreză. La 5 ml filtrat se adaugă 0,3 ml soluţie hidroxid de sodiu şi 3 ml reactiv
Fehling; la fierberea amestecului se formează un precipitat roşu.
B. Reacţia cu hidroxid de sodiu. 5 mg preparat se dizolvă în 5 ml soluţie 1 mol/l
hidroxid de sodiu; apare coloraţie galben-portocalie.
C. Reacţia de formare sărurilor de piriliu. 0,02 g preparat se dizolvă în 5 ml alcool 95%
fierbinte, se adaugă cîteva picături acid clorhidric concentrat şi 0,05 g pulbere de zinc ori
magneziu; treptat soluţia se colorează în roşu.
Piracetam
Reacţia cu hidroxid de sodiu. 0,2 g substanţă se dizolvă în 1 ml apă, se adaugă 5 ml
hidroxid de sodiu şi din nou se încălzeşte. Se degajă amoniac, cu miros caracteristic care
albăstreşte hârtia de turnesol.
Bendazol (Dibazol)

Стр. 22 из 28
A. Reacţia cu soluţie de iod. 0,02 g preparat se dizolvă în 5 ml apă, se adaugă 3 picături
acid sulfuric diluat, 2-3 picături soluţie 0,1 mol/l iod şi se agită; se formează un precipitat roşu-
argentiu.
B. Reacţia pentru clor-ion. 0,02 g preparat se dizolvă în 3 ml apă, se adaugă 1 ml soluţie
amoniac şi precipitatul format se filtrează. Filtratul, acidulat cu 2,5 ml acid azotic diluat, dă
reacţie caracteristică pentru cloruri.
C. Reacţia cu soluţie nitrat de cobalt. La 0,01 g preparat se adaugă 3 picături soluţie
spirtoasă de nitrat de cobalt; se formează coloraţie albastră.
Metamizol sodiс (analgină)
A. Reacţia cu acid clorhidric. La încălzirea preparatului cu acid clorhidric diluat se simte
un miros înţepător de anhidridă sulfuroasă, iar apoi de formaldehidă.
B. Reacţia de formare a colorantului aurinic. În creuzeta de porţelan se încălzeşte 0,01-
0,02 g de metamizol sodic cu un cristal de salicilat de sodiu şi 2-3 picături de acid sulfuric
concentrat; se formează o culoraţie roşie. Analgina la încălzire cu acizi minerali degajă aldehida
formică, care la interacţiunea cu salicilat de sodiu în prezenţa acidului sulfuric concentrat
formează colorant aurinic.
Clorhidrat de piridoxină
А. Reacţia cu 2,6-diclorchinoncloramida. 0,01 g preparat se dizolvă în 10 ml apă. La
0,1 ml soluţie obţinută se adaugă 1 ml apă, 2 ml soluţie tampon amoniacală, 1 ml soluţie 2,6-
diclorchinonclorimidă, 2 ml alcool butilic şi se agită timp de 1 minut; stratul de alcool butilic se
colorează în albastru.
B. Reacţia cu clorură de fier (III). La 1 ml de aceeaşi soluţie se adaugă 2 picături clorură
de fer (III); apare coloraţie roşie, care dispare la adăugarea acidului sulfuric diluat.
Acid nicotinic
А. Reacţia cu carbonat de sodiu. 0,1 g preparat se încălzeşte cu 0,1 g carbonat de sodiu
anhidru. Apare miros de piridină.
B. Reacţia cu sulfat de cupru. La 3 ml soluţie caldă de preparat (1:100) se adaugă 1ml
soluţie sulfat de cupru. Se formează un precipitat albastru.
C. Reacţia cu sulfat de cupru (II) şi tiocianat de amoniu. La 10 ml de aceeaşi soluţie
se adaugă 0,5 ml soluţie sulfat de cupru şi 2 ml soluţie rodanură de amoniu. Apare coloraţie
verde.
Sulfat (clorhidrat) de chinină
Proba taleochinină. 0,02 g de preparat se dizolvă în 20 ml de apă. La 5 ml soluţiei
obţinute se adaugă 2-3 picături apă de brom şi 1 ml de soluţie de amoniac; apare o coloraţie
verde.
Tricononocida
A. Reacţia cu iodură de potasiu. 0,02 g substanţă se dizolvă în 2 ml apă, se adaugă 0,5

ml sol iodură de potasiu şi se agită; apare coloraţie galbenă.
B. Reacţia de formare colorantului azoic. 0,05 g substanţă se dizolvă în 1 ml apă. Se
adaugă circă 0,2 g pulbere de zinc şi 2 ml acid clorhidric, se încălzeşte 2-3 min şi se filtrează. O
picătură de filtrat se aplică pe hârtie de filtru. Apoi în centrul spotului se aplică o picătură soluţie
nitrit de sodiu 0,1mol/l şi o picătură soluţie bazică de β-naftol; apare coloraţie roză. появляется
ярко-розовое пятно.
C. Reacţia pentru fosat-ion. 0,05 g substanţă se dizolvă în 10 ml apă în pîlnie de
separare, se adaugă 1 ml amoniac, 20 ml eter şi se agită. Stratul de jos se înlătură prin filtrare. La
20 ml filtrat, neutralizat după fenolftaleină cu acid azotic, se adaugă 0,5 g nitrat de amoniu, 2 ml
molibdat de amoniu şi se încălzeşte. Soluţia se colorează în galben, apoi apare un precipitat
galben.
Clorhidrat de papaverină
A. Determinarea temperaturii de topire papaverinei bază. 0,2 g preparat se dizolvă în 10
ml apă la încălzire până la 60ºC, se adaugă 3 ml soluţie acetat de sodiu şi se lasă până la
formarea cristalelor bazei de papaverină; se filtrează, se spală cu apă şi se usucă la 60ºC timp de
1½ ore. Temperatura de topire a bazei formate 145-147ºC.
B. Reacţia pentru identificarea ionului de clor. La 2 ml soluţie clorură (circă 0,002 g de
ion clor) se adaugă 0,5 ml acid azotic diluat şi 0,5 ml sol. nitrat de argint; se formează un
precipitat alb, cazeos, solubil în sol. de amoniac. Pentru sărurile bazelor organice, determinarea

Стр. 23 из 28
solubilităţii precipitatului format clorură de argint se efectuează după filtrarea şi spălarea
precipitatului cu apă.
C. Reacţia cu bicromat de potasiu. 0,002-0,003 g de preparat se dizolvă în 0,5 ml apă.
Soluţia se acidulează cu 1-2 picături soluţie acid sulfuric diluat, se adaugă o picătură soluţie
bicromat de potasiu 5%, 0,5 ml de cloroform, o picături peroxid de hidrogen. La agitare stratul
de cloroform se colorează în violet.
Barbital-sodic
A. Reacţia cu sulfat de cupru. Circa 0,1 g preparat se dizolvă în 1 ml apă, se adaugă
0,1 ml de amestec de carbonat şi hidrogenocarbonat de potasiu şi 0,1 ml soluţie sulfat de cupru;
se formează coloraţie albastră, treptat apare precipitat roşu-liliachiu.
B. Reacţia de obţinere a formelor acide. 0,3 g preparat se dizolvă în 5 ml apă, se
adaugă 1ml acid clorhidric diluat, se amestecă şi se lasă 3-5min. Precipitatul format se filtrează,
se spală cu apă şi se usucă la 100-105ºC până la masa constantă. Temperatura de topire a
acidului dietilbarbituric este de 189-192ºC.
C. Reacţia pentru identificarea ionul de sodiu. Sarea de sodiu, introdusă în flacăra
incoloră, o colorează în galben.
Fenobarbital
A. Reacţia cu sulfat de cupru. Circa 0,1g de preparat se agită timp de 1-2 min. cu 1ml
soluţie de 1% hidroxid de sodiu, se adaugă 0,2 ml de amestec de carbonat şi hidrocarbonat de
potasiu şi 0,1 ml soluţie de sulfat de cupru; apare un precipitat liliachiu-pal care nu se schimbă.
B. Reacţia pentru identificarea radicalului fenil. La 0,1 g preparat se adaugă 1 ml acid
sulfuric concentrat, 0,3-0,5 g nitrat de sodiu şi se încălzeşte la baia de apă 10min., apare o
coloraţie galbenă (nitrofenobarbital). La răcirea soluţiei se adaugă 10 ml apă şi pulbere de zinc.
Peste 10-15min. soluţia se filtrează, la filtrat se adaugă 2-3 picături soluţie de nitrit de sodiu
2%; soluţia obţinută se adaugă cu picătura în soluţia bazică de β-naftol până la formarea culorii
roşu-vişinie (azocolorant).
Clorură (bromură) de tiamină

A. Reacţia de oxidare şi de formare a tiocromului. 0,05 g preparat se dizolvă în 25 ml
apă. La 5 ml soluţie se adaugă 1 ml soluţie hexocianoferat (III) potasiu, 1 ml soluţie hidroxid de
sodiu, 5 ml alcool butilic sau izoamilic, se agită bine şi se lasă. În stratul superior se observă, în
lumina UV, o fluorescenţă albastră, care dispare la acidulare şi reapare la adăugare de bază.
B. Reacţia cu reactivul Nessler. La 0,002-0,003 g preparat se adaugă, în eprubetă, 2-3
picături de reactiv Nessler; apare o coloraţie galbenă, care trece în neagră.
C. Reacţia pentru brom-ion. (vezi sarcina 1).
Cocarboxilaza
A. Reacţia de oxidare şi de formare a tiocromului. (vezi bromură de tiamină).
B. Reacţia pentru identificare a restului de acid fosforic. 0,01 g preparat se dizolvă în
3ml acid azotic concentrat şi se fierbe 5 min. La soluţia obţinută se adaugă 10 ml apă şi 5 ml
molibdat de amoniu; se formează un precipitat galben.
B. Reacţia cu reactivul Nessler. La 0,002-0,003 g preparat se adaugă, în eprubetă, 2-3
picaturi de reactiv Nessler; apare o coloraţie galbenă, care trece în verde-brun.
C. Reacţia pentru clor-ion. (vezi sarcina 1).
Cafeina
A. Proba murexidă. 0,01g preparat se amestecă în capsula de porţelan cu 0,5 ml soluţie
peroxid de hidrogen, 0,5 ml acid clorhidric diluat şi se evaporă la baia de apă până la sec.
Reziduul se umectează cu 1-2 picături soluţie de amoniac; apare o coloraţie roşie-purpurie.
B. Reacţia cu tanină. 0,01g preparat se dizolvă în 10 ml apă. La 5ml soluţie obţinută
se adaugă cu picătura soluţie tanină 0,1%; se formează un precipitat alb, solubil în exces de
reactiv.
C. Reacţia cu soluţie de iod. 0,05 g preparat se dizolvă în 5ml apă fierbinte, se răceşte,
se adaugă 10 picături de soluţie iod 0,1 mol/l; nu trebuie să se formeze precipitat şi nici
opalescenţă. La adăugarea câtorva picături de acid clorhidric diluat, se formează precipitat brun,
solubil în exces de bază.
Cafeină -benzoat de sodiu

Стр. 24 из 28
A. Reacţia pentru identificarea cafeinei. 0,5 g preparat se dizolvă în 3ml apă, se
adaugă 1 ml sol. hidroxid de sodiu, 10 ml cloroform şi se agită timp de 1-2 min. Stratul de
cloroform se filtrează prin filtru cu sulfat de sodiu anhidru şi se evaporă cloroformul la baia de
apă. Reziduul dă reacţiile, indicate mai sus (vezi cafeina) şi după uscare la 80ºC până la masa
constantă, se determină temperatura de topire – 234-237 ºC.
B. Reacţia pentru identificarea benzoatului. La 2 ml soluţie a preparatului (1:100) se
adaugă 0,2 ml soluţie de clorură fer (III); se formează precipitat de culoare galben-roz.
C. Reacţia pentru identificarea sodiului. Preparatul colorează flacăra incoloră în galben.
Teobromina
A. Proba murexidă. Vezi cafeina.
B. Reacţia cu clorură de cobalt. La 0,1 g preparat se adaugă 2 ml soluţie hidroxid de
sodiu 0,1mol/l, se agită 2-3 min. şi se filtrează. La filtrat se adaugă 3 picături soluţie 2% clorură
de cobalt şi se amestecă; se obţine culoarea violetă intensă care repede dispare şi îndată se
formează un precipitat albastru-suriu.
C. Reacţia cu nitratul de argint. 0,05 g preparat se dizolvă în amestec de 3 ml apă şi 6
ml soluţie hidroxid de sodiu, se adaugă 1 ml soluţie amoniac şi 2 ml soluţie de nitrat de argint
5%. După agitare se formează o masă gelatinoasă densă, care se lichefiază la încălzire până la
80ºC şi din nou se solidifică la răcire.
Teofilina
B. Reacţia cu clorura de cobalt. La 0,5 g preparat se adaugă 2 ml soluţie hidroxid de
sodiu 0,1 mol/l, se agită timp de 2 min. şi se filtrează. La filtrat se adaugă 3 picături soluţie de
2% clorură de cobalt şi se amestecă; se formează un precipitat alb cu nuanţă roz.
Aminofilina (eufilina)
B. Reacţia cu sulfatul de cupru pentru identificarea etilendiaminei. La 3 ml soluţie a
preparatului (1:40) se adaugă 5 picături soluţie de sulfat de cupru; apare o coloraţie violetă-
deschis.
C. Determinarea teofilinei. Soluţia 1 g preparat în 10 ml de apă se neutralizează cu acid
clorhidric diluat după indicatorul universal la pH 4-5. Precipitatul alb, format, se filtrează, se
spală cu apă şi se usucă la 100-105ºC. Temperatura de topire a precipitatului obţinut este de 269-
274ºC.
Controlul total
În verificarea cunoştinţelor totale studenţii demonstrează cunoştinţele referitor la

determinarea identităţii substanţelor de origine anorganică (după cation şi anion), precum şi a
celor organice (conform grupelor funcţionale) (vezi întrebări pentru pregătirea individuală).
BIBLIOGRAFIE
1. Conspectul prelegiilor.
2. Арзамасцев А.П. Фармацевтическая химия / А.П. Арзамасцев. - М.: Гэотар Медицина,
2004. - 640 с.
3. Беликов В.Г. Фармацевтическая химия.- М.: МЕДпресс-информ, 2007. – 624 с.
4. Государственная фармакопея СССР: Вып. 1, ХI изд., – М.: Медицина, 1987. – 336 с.
5. Руководство к лабораторным занятиям по фармацевтической химии:
учеб. пособ./ Э.Н. Аксенова, О.П. Андрианова, А.П. Арзамасцев и др. - М.: Медицина,
2001.
6. Babilev F.V. Chimie farmaceutică, Chişinău: Universitas, 1994.- 675 р.
7. European Pharmacopeia 7 edition. – 2010.
th
8. Farmacopea Română. Ediţia X-a –Bucureşti: Editura medicală, 1993.-1315 p.

Стр. 25 из 28
Anexa 1.
LISTA SUBSTANŢELOR MEDICAMENTOASE
1.
2. Acenocumarolum
3. Acidum acetylsalicylicum
4. Acidum ascorbinicum
5. Acidum folicum
6. Acidum glutaminicum
7. Acidum nicotinicum
8. Ampicillinum
9. Atenololum
10. Atropini sulfas
11. Benzylpenicillinum
12. Bendazol (Dibazolum)
13. Bismuti citras
14. Calcii chloridum
15. Cefalexinun
16. Cefalotinum
17. Chloramphenicolum
18. Chlorpromazinum
19. Cinnarizinum
20. Clonidinum
21. Clotrimazolum
22. Coffeinum (Coffeinum-natrii benzoas)
23. Cyanocobolaminum
24. Dexamethasonum
25. Diclofenacum natrium
26. Doxicyclinum
27. Ephedrini hydrochloridum
28. Epinephrini hydrochloridum
29. Ergocalciferolum
30. Aethinylestradiolum
31. Furazolidonum
32. Furosemidum
33. Glibenclamidum
34. Inosinum
35. Isoniazidum

Стр. 26 из 28
36. Kalii iodidum
35. Lidocainum
36. Magnesii sulfas
37. Menadionum
38. Mentolum
39. Metamizolum natrium
40. Natrii bromidum
41. Natrii chloridum
42. Nitroxolinum
43. Papaverini hydrochloridum
44. Pentoxiphyllinum
45. Phenobarbitalum
46. Phthalylsulfathiazolum
47. Pilocarpini hydrochloridum
48. Platyphyllini hydrotartras
49. Prednisolonum
50. Procaini hydrochloridum
51. Pyracetamum
52. Pyridoxini hydrochloridum
53. Retinoli acetas
54. Riboflavinum
55. Rutosidum
56. Streptomicynum
57. Sulfacetamidum natrium
58. Sulfadimethoxazolum + Tremethoprimum
59. Tamoxifenum
60. Testosteroni propionas
61. Thiaminum bromidum (chloridum)
62. Thiopentalum natrium
63. Tocopheroli acetas
64. Tramadolum
65. Trihomonacidum
66. Trimeperidini hydrochloridum

Стр. 27 из 28


Стр. 28 из 28

USMF

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

USMF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică

INSTITUŢIA PUBLICĂ UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI

CATEDRA CHIMIE FARMACEUTICĂ ŞI TOXICOLOGICĂ

Metodele chimice în analiza medicamentelor

Indicaţii metodice pentru studenţii anului IV

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/41114110_241976559854…oh=920141e3af1dcfcb0d5acc78f0387091&oe=5B9982B2&dl=1 11.09.2018, 7F57

Scop: A se forma deprinderi practice pentru efectuarea analizei şi controlului

Planul studierii temei:

Metodele chimice în analiza substanţelor medicamentoase

Obţinerea substanţelor medicamentoase noi, precum şi perfecţionarea proceselor

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/41114110_241976559854…oh=920141e3af1dcfcb0d5acc78f0387091&oe=5B9982B2&dl=1 11.09.2018, 7F57

Identificarea substanţelor medicamentoase de origine anorganică

Amoniu. Sărurile de amoniu la tratare cu hidroxizi alcalini sau alcalino-pămîntoşi,

​Bromură. А. Bromură se identifică prin reacţia de obţinere a bromului în rezultatul

​AgBr + 2NH +2H O → [Ag(NH ) ]Br + 2H O

​Вismut. А. Soluţiile sărurilor de bismut, uşor acidulate cu acid clorhidric, formează un

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/41114110_241976559854…oh=920141e3af1dcfcb0d5acc78f0387091&oe=5B9982B2&dl=1 11.09.2018, 7F57

​Fier (II). А. Se identifică prin reacţia cu hexacianoferat (III) de potasiu. Se obţine un

Precipitat este insolubil în acizi minerali. În mediu alcalin se formează Fe(OH)2.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/41114110_241976559854…oh=920141e3af1dcfcb0d5acc78f0387091&oe=5B9982B2&dl=1 11.09.2018, 7F57

​La formarea precipitatului ajută adăugarea alcoolului de 95% şi agitarea eprubetei.

În mediu puternic acid se formează acid nestabil de hexanitrocobaltic H3[Co(NO2)6], care se

CaCl2 + (NH4)2C2O4 → CaC2O4 ¯ + 2NH4Cl

​B. ​Sarurile volatile de calciu, colorează flacăra incoloră în roşu-cărămiziu.

​ CО2 + Ca(CO)2 → CaCO3↓ + H2O

​C. Deosebirea carbonaţilor de hidrogenocarbonaţi este posibilă prin determinarea reacţiei

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/41114110_241976559854…oh=920141e3af1dcfcb0d5acc78f0387091&oe=5B9982B2&dl=1 11.09.2018, 7F57

Carbonaţii au reacţie puternic bazică, datorită hidrolizei

În legătură cu aceasta reacţia mediului soluţiilor hidrogenocarbonaţilor este slab bazică.

​Soluţiile hidrogenocarbonaţilor formează un precipitat la fel, însă la fierberea

Pentru preîntîmpinarea formării precipitatului de hidroxid de magneziu la amestecul reactant se

​B. Arseniţii în soluţie apoasă precipită, la tratare cu soluţie de nitrat de argint un

​C. Arseniaţii, cu ionii de magneziu şi amoniu în prezenţa clorurii de amoniu formează un

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/41114110_241976559854…oh=920141e3af1dcfcb0d5acc78f0387091&oe=5B9982B2&dl=1 11.09.2018, 7F57

​Sodiu. А. Ionul de sodiu, în soluţie apoasă, formează la tratarea cu soluţie de

NaCl + Zn[(UO2)3(CH3COO)8] + CH3COOH + 9H2O → Na[Zn (UO2)3(CH3COO)9] · 9H2O↓ + HCl

B. Hexahidroxiantimonat de potasiu în mediu neutru ​ precipită sărurile de sodiu,

2NaNO3 + H2SO4 (conc.) → Na2SO4 + 2HNO3

​C. În comparaţie cu nitriţii, care au şi proprietăţi reducătoare, nitraţii nu decolorează

​Nitrit. А. Reacţia cu difenilamină (vezi nitraţii).

2NaNO2 + H2SO4 → Na2SO4 + 2HNO2

​Mercur (II). A. La tratare cu o soluţie de hidroxizi alcalini, formează un precipitat galben

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/41114110_241976559854…oh=920141e3af1dcfcb0d5acc78f0387091&oe=5B9982B2&dl=1 11.09.2018, 7F57

​B. Are capacitate de a forma compuşi complecşi. În soluţie, formează, la tratare cu o

HgCl2 + 2KI → HgI2↓ + 2KCl

​C. Mercur – Hg (II), în soluţii, formează, la tratare cu o soluţie de sulfură de sodiu, un

​Sulfit.А. Acidul sulfuros, fiind instabil, la descompunere eliberează SO2 cu miros

​C. Fiind reducători, decolorează soluţia de iod:

​Fosfat. А. Ionul fosfat din soluţii se precipită cu nitratului de argint cu formarea

​B. Formează, la tratare cu Mg +2

H3PO4 + 12(NH4)2MoO4 +21HNO3→ (NH4)3PO4+12MoO3↓+21NH4NO3+12H2O

​Clorură. Formează, la tratare cu nitratul de argint, precipitat alb-brânzos, solubil

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/41114110_241976559854…oh=920141e3af1dcfcb0d5acc78f0387091&oe=5B9982B2&dl=1 11.09.2018, 7F57

​B. Formează, la tratare cu o soluţie de hexacianiferat-(II), un precipitat alb gelatinos de

Grupa funcţională – reprezintă atomi sau grupe de atomi legaţi de radicalul

Clasele de bază ale compuşilor organici

Grupa funcţională Clasa Formula comună a clasei

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/41114110_241976559854…oh=920141e3af1dcfcb0d5acc78f0387091&oe=5B9982B2&dl=1 11.09.2018, 7F57

REACŢII GENERALE DE IDENTIFICARE PENTRU

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/41114110_241976559854…oh=920141e3af1dcfcb0d5acc78f0387091&oe=5B9982B2&dl=1 11.09.2018, 7F57

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/41114110_241976559854…oh=920141e3af1dcfcb0d5acc78f0387091&oe=5B9982B2&dl=1 11.09.2018, 7F57

Formarea bazelor Şiff

10. Descompunerea după miros caracteristic

Formarea sării de diazoniu

Bromură. А. Bromură se identifică prin reacţia de obţinere a bromului în rezultatul

AgBr + 2NH +2H O → [Ag(NH ) ]Br + 2H O

Вismut. А. Soluţiile sărurilor de bismut, uşor acidulate cu acid clorhidric, formează un

Fier (II). А. Se identifică prin reacţia cu hexacianoferat (III) de potasiu. Se obţine un

La formarea precipitatului ajută adăugarea alcoolului de 95% şi agitarea eprubetei.

B. Sarurile volatile de calciu, colorează flacăra incoloră în roşu-cărămiziu.

CО2 + Ca(CO)2 → CaCO3↓ + H2O

C. Deosebirea carbonaţilor de hidrogenocarbonaţi este posibilă prin determinarea reacţiei

Soluţiile hidrogenocarbonaţilor formează un precipitat la fel, însă la fierberea

B. Arseniţii în soluţie apoasă precipită, la tratare cu soluţie de nitrat de argint un

C. Arseniaţii, cu ionii de magneziu şi amoniu în prezenţa clorurii de amoniu formează un

Sodiu. А. Ionul de sodiu, în soluţie apoasă, formează la tratarea cu soluţie de

B. Hexahidroxiantimonat de potasiu în mediu neutru precipită sărurile de sodiu,

C. În comparaţie cu nitriţii, care au şi proprietăţi reducătoare, nitraţii nu decolorează

Nitrit. А. Reacţia cu difenilamină (vezi nitraţii).

Mercur (II). A. La tratare cu o soluţie de hidroxizi alcalini, formează un precipitat galben

B. Are capacitate de a forma compuşi complecşi. În soluţie, formează, la tratare cu o

C. Mercur – Hg (II), în soluţii, formează, la tratare cu o soluţie de sulfură de sodiu, un

Sulfit.А. Acidul sulfuros, fiind instabil, la descompunere eliberează SO2 cu miros

C. Fiind reducători, decolorează soluţia de iod:

Fosfat. А. Ionul fosfat din soluţii se precipită cu nitratului de argint cu formarea

B. Formează, la tratare cu Mg +2

Clorură. Formează, la tratare cu nitratul de argint, precipitat alb-brânzos, solubil

B. Formează, la tratare cu o soluţie de hexacianiferat-(II), un precipitat alb gelatinos de