Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
: 01
CHIŞINĂU – 2013
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01
INTRODUCERE
Metodele chimice sunt bazate pe proprietăţile chimice a substanţelor medicamentoase,
care sunt condiţionate de prezenţa în moleculă a ionilor pentru substanţe de origine anorganică
sau grupelor funcţionale specifice pentru cele organice.
Scopurile determinate:
1. Pe baza consultării documentaţiei analitice de normare (DAN) de a însuşi
analiza substanţelor medicamentoase după indice „identitatea”.
2. De a deprinde aprecierea calităţii substanţelor medicamentoase în corespundere
cu prevederile DAN.
Planul lucrării:
Pregătirea teoretică pentru îndeplinirea scopurilor propuse;
Lucrarea practică de laborator;
Controlul însuşirii temei.
MATERIAL INFORMATIV
Reacţia cu soluţia de nitrit de sodiu trebuie efectuată sub nişă (se elimină vapori de oxizi de azot
toxici):
2NaNO2 + 2KI + 2H2SO4 → I2 ↓+ 2NO↑ + K2SO4 + Na2SO4 + 2H2O
2NO + O2 → 2NO2↑
În calitate de oxidant FS XI propune de asemenea de utilizat acidul sulfuric concentrat, la
interacţiunea cu iodurile la încălzire se elimină vapori violeţi de iod (reacţia se efectuează sub
nişă).
B. Iodurile formează cu soluţia de nitrat de argint precipitat galben, insolubil în acid
azotic şi amoniac:
I- + Ag+ → AgI↓
Potasiu. А. Sărurile de potasiu formează, la tratare cu acid tartric precipitat cristalin alb –
hidrotartratul de potasiu:
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01
O
O
C OK
C OH
HC OH
HC OH + HCl
+ KCl
HC OH
HC OH
C OH
C OH
O
O
B. Nitraţii pot fi depistaţi, folosind reacţia cu acidul sulfuric concentrat şi cupru metalic
după degajarea vaporilor bruni de dioxid de azot.
C6H5 C6H5
Analiza compuşilor organici de cele mai dese ori este determinată de proprietăţile grupelor
funcţionale, spre deosebire de analiza substanţelor medicamentoase anorganice.
Identificarea substanţelor medicamentoase de origine organică se efectuează după:
grupele funcţionale;
elementele de structură;
elemente ce întră în componenţa substanţei.
Tabelul 1.
Clasele de bază ale compuşilor organici
Esterică O
O R-C
-C Esteri OR
OR
O
O R -C
-C
NH2
Carboxamidă Amide NH2
R
R
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01
2. Esterificare (acilare)
а) vezi 1a
R
Formare de complecşi
OH b) soluţie clorură de R R
O FeCl2
culoare
fier (III) OH + FeCl3
Hidroxil fenolic
(alcool aromatic)
с) diazocompus
culoare sau
+
N N Formarea azocolorantului
N
+
N
preciptat de
R
Cl R
Cl NaOH
O2S
culoare galben-
N N ONa
OH +
ONa
pottocaliu – roşu
O2S - OH
d) reactivul Marquis R e a cOţ Si i- OH
2
de oxidare şi condensare coloraţie roşie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01
OH
3. Vezi r. 2a şi 2b
hidroxil enolic
C
O a) alcool Esterificarea (vezi 1a)
OH
4. Formarea sărurilor soluţii colorate
Grupa carboxilă b) sărurile metalelor O O sau precipitaţi
R-C + MeX R-C + HX
(МеХ) OH OMe
Hidroliza
O O coloraţie sau
O a) Н2О (Н+ sau ОН¯ ) R-C + H2O R-C + R' - OH
R-C OR' OH miros
OR'
O [Ag(NH3)2]OH O
R-C R-C + Ag
– reactivul Fehling etc. H OH precipitat negru
Reacţia de oxidare
C - CH2OH
COONa COONa
O oxidant: r-vul Fehling
9. HC - O HC - OH O O precipitat roşu
etc. R C - CH2OH + 4 Cu + 4 H2O + R-C + H-C + 2 Cu2O
grupa α-cetolică HC - O HC - OH OH OH
O COOK COOK
10. O acid mineral Descompunerea după tratare cu acid mineral miros caracteristic
CH - C
OH O +
O
sau determinarea
OH [H ] O
R - CH - C R-C + H-C
OH OH OH
OH
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01
produşilor de
acidul α-oxi- reacţie
carbonic
Grupe funcţionale cu conţinut de azot
Acilare
NH2 O
agentul de acilare R - NH2 + R' - C R - NH - C - R' + HX precipitat
Grupa amină X
O
Grupa nitro
NO2
Formarea compuşilor de tip chinonă
ONa
hidroxid de sodiu R NO2 + NaOH R
+
N
coloraţie galbenă
Grupa nitro O
aromatică
Окисление
H2N - NH2
oxidant: soluţia Oxidare
grupa hidrazinică amoniacală de hidroxid de [O]
H2N - NH2 N2 + 2 H2O după produşi
argint;
H2N - NH2 + [Ag(NH3)2]OH N2 + Ag + 2 H2O
precipitat negru
Formarea colorantului polimetinic
Cl +
H
+
N t
0 N KOH N HO N
NO2
+ Cl
- OH -
NO2 NO2 NO2
NaOH C2H5OH
ciclul piridinic N
C2H5OH
NO2
2,4-dinitroclobenzen şi NO2
NO2 NO2
hidroxid de potasiu
O HO NH2 coloraţie galbenă
C C
H N H N H2O NO2
+ HO
NO2 NO2 C C C C
H O
O H O
NO2 H H
NO2 NO2
Oxidare
b) iod 2 R - SH + I2 R - S - S - R + 2 HI decolorare
Hidroliza
C S
[H+] R
miros de hidrogen
R C O + H2S
grupa tiocarbinolă soluţiile acizilor C S + H2O sulfuros
R' R'
Formarea complecşilor
SO3H
clorură de bariu precipitat alb
R - SO3H + BaCl2 (R - SO3)2Ba + HCl
sulfogrupa
Alte grupe funcţionale
Окислительное расщепление Scindare
O O O
CH - C O R
OH
NH2 O + R - CH - C N - CH - COOH
OH - CO2
NH2
Aminoacid O O
O O
R H2O O
N CH H
+ R-C
NH2 H
coloraţie albastră-
Ninhidrină O O
O O O O violetă
NH4OH
H N
+O
NH2
O O O O
ONH4 O
O O
grupa amidă
O Hidroliză
C
NH-R soluţiile apoase acizilor
miros
sau hidroxizilor
grupa carbamidă
substituită
N
O Hidroliză
H а) soluţiile apoase + H2O O -
acizilor sau hidroxizilor N
O
NH2C OH
H
Grupa lactamică
Formarea complecşilor
O C C O
soluţie hidroxid de sodiu O
HN NH ONa
precipitate
10% şi sărurile metalelor C N C N
Me n
colorate
O grele O + MeX O + NaX
grupa ureidică C N C N
H H
O O
soluţiile apoase acizilor Hidroliză miros de amoniac
H2N - C - OR
sau hidroxizilor
O
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01
grupa uretanică O
Oxidare
O
O [O] O
C oxidant: soluţia
NH - NH2 R-C R-C + N2 + 2 H2O
amoniacală de hidroxid NH - NH2 OH
grupa hidrazinică după produşi
de argint; O O
R-C + [Ag(NH3)2]OH R-C + N2 + Ag + 2 H2O
NH - NH2 OH
precipitat negru
Descompunerea în mediu acid
NH - CH2 - SO3Na
Grupa acid clorhidric R - NH - CH2 - SO3Na + HCl R - NH2 + H2C O + SO2 + NaCl
aminometilensulfon
ică
Neutralizare
R solubilitate
SO2NH - R а) hidroxid de sodiu R' - SO2NH - R + NaOH R' - SO2N + HO
Na 2 sporită
grupa sulfamidică
substituită Formarea complecşilor
O
b) sărurile metalelor R R
grele R' - SO2 - N
Na
+ MeX R' - S - N
Me
+ NaX
n
O
Hidratare oxigenată
decolorarea
b) permanganat de HO OH
KMnO4 permanganatului
Legăturile de potasiu R - C = C - R' R - C - C - R'
de potasiu
carbon nesaturate H H H H
c) clorură de stibiu în
coloraţie
cloroform
Nitrare
R HNO3 conc. şi H2SO4 NO2 coloraţie
conc. R + HNO3
H2SO4
R
inel aromatic
+
C-H
Substituţia atomului de hidrogen
+
reagenţi nucleofili +
C - H + XY C - X + HY
Atom activ de
hidrogen
+
CH2
Condensare
C O aldehide aromatice în
coloraţie
prezenţa acizilor minerali R CH2 O R C CH
grupa metilenică + C
R' C O H R' C O
activată R
Dehalogenarea iodului legat covalent
vapori violeţi de
а) t0 sau H2SO4 конц.
2 C-I I2 iod
Lucrul practic
Amoniu
1 ml sol. sării de amoniu (0,002-0,006 g ionul de amoniu), se încălzeşte cu 0,5 ml sol.
hidroxid de sodiu. Se degajă amoniac, cu miros caracteristic care albăstreşte hârtia de turnesol.
Bromură
A. La 1 ml sol. bromură (0,002-0,03 g ion bromură), se adaugă 1 ml sol. acid clorhidric,
0,5 ml sol. cloramină, 1 ml cloroform şi se agită; stratul de cloroform se colorează în galben-
cafeniu.
B. La 1 ml sol. bromură (0,002-0,03 g ion bromură), acidulat cu acid azotic, se adaugă
câteva picături de azotat de argint. Se formează un precipitat galben-brânzos, insolubil în acid
azotic şi greu solubil amoniac.
B. La 2 ml sol. sării de fier (II) (circă 0,001 g ion de fier) se adaugă 0,5 ml acid
clorhidric diluat şi 1-2 picături soluţiei rodanură de amoniu; apare coloraţie roşie.
C. La 2 ml sol. sării de fier (II) (circă 0,001 g ion de fier) se adaugă sol. sulfură de sodiu.
Se formează precipitat negru. Precipitatul este solubil în acizi minerali diluaţi.
Iodură
А. La 2 ml sol. iodură (0,003-0,02 g iodură) se adaugă 0,2 ml acid sulfuric diluat, 0,2 ml
sol. nitrit de sodiu sau sol. clorură de fier (III) şi 2 ml cloroform. La agitare stratul de cloroform
se colorează în violet.
B. La 2 ml sol. iodură (0,003-0,02 g iodură) se adaugă 0,5 ml acid azotic şi 0,5 ml sol.
nitrat de argint. Se formează un precipitat galben-brânzos. Precipitatul este insolubil în soluţie de
amoniac.
C. La încălzire a 0,1 g iodură de potasiu cu 1 ml acid sulfuric concentrat apar vapori
violeţi de iod.
Potasiu
А. La 1 ml sol. sării de potasiu (0,01-0,02 g ion de potasiu) se adaugă 1 ml sol. acid
tartric, 1 ml sol. acetat de sodiu, 0,5 ml etanol şi se agită. Treptat apare precipitat alb cristalin,
solubil în acizi minerali şi soluţii de baze alcaline.
B. La 2 ml sol. sării de potasiu (0,005-0,01 g ion de potasiu), prealabil calcinată pentru
înlăturarea sărurilor de amoniu, se adaugă 0,5 ml acid acetic diluat si 0,5 ml cobaltnitrit de
sodiu, se formează precipitat galben cristalin.
C. Sarea de potasiu, introdusă în flacăra incoloră, o colorează în violet.
Calciu
А. La 1 ml sol. sării de calciu (0,002-0,02 g ion de calciu), se adaugă 1 ml soluţie oxalat
de amoniu. Se formează un precipitat alb, insolubil în acid acetic şi sol. amoniac, solubil în acizi
minerali.
B. Sarea de calciu, umectată cu acid clorhidric, introdusă în flacăra incoloră, o colorează
în roşu-cărămiziu.
Carbonaţi (hidrocarbonaţi)
А. La 0,2 g carbonat (hidrogencarbonat) de sodiu sau la 2 ml sol.10%, se adaugă 0,5 ml
acid diluat. Se elimină bule de bioxid de carbon. La trecerea lor prin apă de var se formează un
precipitat alb.
B. La 2 ml sol. carbonat (1:10), se adaugă 5 picături soluţie sulfat de magneziu saturată,
se formează un precipitat alb (hidrogencarbonaţii formează precipitat doar la fierberea
amestecului).
C. La sol. carbonat (1:10) se adaugă 1 picătură de fenolftaleină, soluţia se colorează în
roşu (spre deosebire de hidrogencarbonaţi).
Magneziu
La 1 ml sol. sării de magneziu (0,0020-0,005 g ion de magneziu), se adaugă 1 ml sol.
clorură de amoniu, 0,5 ml sol. fosfat de sodiu şi 1 ml sol. amoniac. Se formează un precipitat alb
cristalin, solubil în acizi minerali şi acid acetic.
Sodiu
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01
Cloramfenicol (levomicetină)
A. Reacţia descompunerii hidrolitică. La 0,1g preparat se adaugă 5ml sol. hidroxid de
sodiu şi se încălzeşte; apare o coloraţie galbenă, care, la încălzirea ulterioară, devine roşu-
portocaliu. La fierberea acestei soluţii culoarea se intensifică; se formează un precipitat roşu-
cărămiziu şi apare un miros de amoniac. Filtratul, după acidulare cu acid azotic, dă reacţie
caracteristică la cloruri.
B. Reacţia pentru grupa nitro aromatică. La 0,1g preparat se adaugă 5 ml acid clorhidric
25% şi 0,3 g pulbere de zinc se fierbe timp de 3-4 min. După răcire amestecul se filtrează. La 2
ml filtrat se adaogă 2 ml soluţie nitrit de sodiu 0,1 М. 1-2 picături din soluţia obţinută se adaogă
la 2 ml soluţie bazică β-naftol, apare o coloraţie roşie.
Epinefrină (adrenalină)
A. Reacţia cu clorură de fier (III). 5 mg substanţă (hidrotartrat) se dizolvă în 5 ml apă,
se adaugă o picătură soluţie clorură fierică (III); se iveşte o coloraţie verde de smarald, care
virează în roşu-vişiniu la adăugarea picăturii de hidroxid de amoniu, apoi – în roşu-oranj.
B. Reacţia de formare adrenocromului. La 1 ml soluţie 0,2% se adaugă 5 ml soluţie
tampon hidrotartrat cu pH-ul 3,56 şi 2 ml soluţie iod 0,1 mol/l, se lasă pe 5 minute, după care se
amestecă cu 3 ml soluţie tiosulfat de sodiu 0,1 mol/l. Soluţia menţine coloraţie roşie-întunecată
(spre deosebire de norepinefrină). Determinarea se efectuează la fel cu 10 ml soluţie tampon cu
pH-ul 6,5; apare coloraţie roşie-violetă.
C. Reacţia pentru tartrat. La 1 ml soluţie tartrat se adaugă un cristal de clorură de
calciu, 0,5 ml alcool şi se freacă cu bagheta de sticlă pereţii eprubetei; apare precipitat alb
cristalin, solubil în acizi minerali şi soluţiile hidroxizilor alcalini.
D. Reacţia pentru clor-ion. Substanţa (circă 0,002 g clor-ion) dă reacţie pozitivă la
cloruri.
Sulfanilamida (streptocida)
A. Reacţia pentru amine aromatice. 0,05 g substanţă se dizolvă în 2 ml apă, se
acidulează cu 3 picături acid clorhidric, se adaugă 3 picături soluţie nitrit de sodiu 0,1 mol/l şi se
agită; Soluţia obţinută se adaugă la 3 ml soluţie bazică de -naftol; apare o coloraţie roşie-vişinie
sau un precipitat roşu-oranj.
B. Reacţia de formare a topiturii. 0,1 g preparat se încălzeşte în eprubetă uscată la
flacăra becului de gaz, se formează o topitură de culoare albastru-violet şi se simte miros de
amoniac şi anilină (deosebirea de alte sulfanilamide).
Ftalilsulfatiazol (ftalazol)
А. Reacţia de formare a azocoloranţilor. 0,05 g preparat se fierbe în 2 ml apă şi 3
picături acid clorhidric diluat timp de 1-2 minute. Soluţia obţinută dă reacţie caracteristică la
aminogrupa aromatică primară (vezi sulfanilamida).
В. Reacţia de formare a topiturii. La 0,05 g preparat se adaugă 0,05 g rezorcină, 1-2
picături acid sulfuric concentrat şi se topeşte la flacăra becului de gaz timp de 1-2 minute. După
răcire masa obţinută se dizolvă în 2-3 ml soluţie hidroxid de sodiu şi se varsă în apă; se observă
fluorescenţă verde-deschisă.
С. Determinarea sulfului. În eprubetă se ia 0,1 g preparat, se adaugă 3 ml acid sulfuric
diluat şi 0,5 g praf de zinc, se încălzeşte. Hîrtia, îmbibată cu acetat de plumb se colorează în
negru.
Sarea de potasiu a benzilpenicilinei
А. Reacţia formării hidroxamatului de cupru. Câteva cristale de preparat se aplică pe o
sticlă de ceas sau într-o capsulă de porţelan la care se adaugă o picătură soluţie de amestec din 1
ml clorhidrat de hidroxilamină 1 mol/l şi 0,3 ml soluţie hidroxid de sodiu 1 mol/l. Peste 2-3 min
la amestec se adaugă o picătură acid acetic 1 mol/l, se amestecă minunţios, apoi se adaugă
opicătură nitrat de cupru (II). Se formează un precipitat de culoare verde.
В. Reacţia pentru ionul de potasiu. Prin calcinare se obţine un reziduu care umectat cu
acid clorhidric colorează flacăra în violet.
Ampicilina
А. Reacţia cu ningidrină. 0,02 g preparat se dizolvă în 2 ml apă , se adaugă soluţie ninhidrină
0,25 %, proaspăt pregătită se fierbe timp de 2-3 min. Apare o coloraţie roşie-vişinie.
В. Reacţia cu reactivul Fehling. 0,01 g preparat se dizolvă în 1 ml apă şi se adaugă 2-3
picături reactiv Fehling, apare o coloraţie violetă.
Sulfat de streptomicină
А. Proba maltol. La10 mg sulfat de streptomicină se adaugă 2 ml soluţie hidroxid de sodiu şi
se încălzeşte pe baia de apă timp de 3-4 min; apare o coloraţie galbenă şi se percepe miros de
amoniac. După răcire, la soluţia obţinută se adaugă 4 ml soluţie acid clorhidric diluat şi 2-3
picături soluţie clorură fier (III) 3 %; apare o coloraţie violetă.
В. Reacţia cu acid sulfuric concentrat şi rezorcină. La 2 ml soluţie sulfat streptomicină 1 %
se adaugă 2 ml acid sulfuric concentrat, 10 mg rezorcină şi se încălzeşte pe baia de apă; apare o
coloraţie roşie.
С. Reacţia cu reactivul Nessler. La 2 ml soluţie sulfat de streptomicină 1 % se adaugă 0,5
ml reactiv Nessler; apare un precipitat negru (depunerea mercurului metalic).
D. Reacţia cu soluţia amoniacală de nitrat de argint. La 2 ml soluţie sulfat streptomicină 1
% se adaugă 1 ml soluţie amoniacală nitrat de argint se încălzeşte pe baia de apă timp de 3 min;
pe pereţii eprubetei apare precipitat de argint (reacţia oglinzii de argint).
E. Reacţia de oxidare cu nitroprusiat de sodiu. 10 mg preparat se dizolvă în 1 ml apă şi se
adaugă 1 ml nitroprusiat de sodiu oxidat ( se amestecă volume egale: soluţie nitroprusiat de sodiu
10 %, hexacianoferat de potasiu (III) 10 % şi soluţie hidroxid de sodiu 10 %). Peste 15-20 min
1 ml soluţie obţinută se aduce pînă la 10 ml cu apă; apare o coloraţie roşie.
G. Reacţia pentru sulfat-ion (vezi sarcina 1).
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01
Sulfat de Canamicină
А. Reacţia cu orcină. 0,1 g preparat se dizolvă în 20 ml apă. La 2 ml soluţie obţinută se
adaugă 0,8 ml soluţie alcoolică orcină 20 %, 10 ml acid clorhidric concentrat care conţine 0,06 %
clorură de fier (III) şi se încălzeşte pe baia de apă pentru 20 min; apare o coloraţie verde.
В. Reacţia pentru sulfat-ion. (vezi sarcina 1).
Glicerină
A. Formarea acroleinei. La 1 ml glicerină se adaugă 2 g de hidrofosfat de potasiu şi se
încălzeşte; se formează acroleină cu miros caracteristic.
B. Formarea gliceratului de cupru. La 1 ml soluţie 5% sulfat de cupru se adaugă 3-4
picăzuri hidroxid de sodiu; precipitatul albastru obţinut de hidroxid de cupru se dizolvă la
adăugarea a câtorva picături de glicerină cu formarea unei soluţii de culoare albastră.
Difenhidramina (dimedrol)
A. Formarea sării de oxoniu. Pe sticla de ceas se pun 3-4 picături acid sulfuric
concentrat şi se adaugă 0,02 g preparat. Apare o coloraţie galbenă-deschis, care trece treptat în
roşu-cărămiziu. La adăugarea cîtorva picături de apă coloraţia dispare.
B. Reacţia de formare a benzhidrolului. Se dizolvă 0,1 g difenhidramină în 5 ml apă, se
adaugă 2 ml acid clorhidric diluat şi se fierbe timp de 3 min. După răcire cristalele se filtrează şi
se recristalizează într-un volum mic de apă. Temperatura de topire a benzhidrolei obţinute este
62-67ºC.
C. Reacţia pentru clor-ion. Se efectuează reacţia pentru ionii de clor în 2 ml soluţie
difenhidramină (1:100)
Hexametilentetramină
A. Reacţia descompunerii hidrolitice. Se încălzeşte 2ml soluţia preparatului (1:10) cu
2ml acid sulfuric diluat; apare miros de formaldehidă. Apoi se adaugă 2ml soluţie 30% hidroxid
de sodiu şi din nou se încălzeşte. Apare miros de amoniac.
B. Reacţia de formare colorantului aurinic. La 0,01 g substanţă se adaugă 0,01-0,02 g
salicilat de sodiu, 2-3 picături acid sulfuric concentrat şi se încălzeşte; se iveşte o coloraţie roşie.
Glucoza
A. Reacţia cu fenol. La cîteva cristale de glucoză se adaugă un cristal de fenol şi se
îmbibă cu acid sulfuric concentrat; apare coloraţie – de la violet la roşu.
B. Reacţia cu fenoli. La 2ml soluţie 0,01% glucoză se adaugă cîteva picături soluţie
alcoolică de α-naftol sau un alt oarecare fenol, apoi cu picătura se adaugă acid sulfuric
concentrat, la hotarele dintre două straturi se formează un inel colorat.
C. Reacţia cu reactivul Fehlihg. 0,1 g glucoză se încălzeşte la fierbere cu 5 ml reactiv
Fehling; se formează precipitat roşu-cărămiziu.
Acid ascorbic
Reacţiile de tip acid.
Soluţia apoasă 2% de substanţă colorează hîrtia de turnesol în albastru.
La soluţia din 0,05 g preparat în 2 ml apă se adaugă 0,1 g hidrocarbonat de sodiu şi
circa 0,02 g sulfat de fer (II), se agită şi se lasă. Apare o coloraţie violetă-închis, care
dispare la adăugarea 5 ml acid sulfuric diluat.
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01
Reacţii de oxidare.
La adăugarea la 5 ml soluţie apoasă a preparatului (1:1000) cîte o picătură soluţie iod
0,1 mol/l are loc decolorarea soluţiei de iod.
La adăugarea la 5 ml soluţie de preparat 2% a 4 ml soluţie Fehling are loc formarea
unui precipitat galben-oranj de oxid de cupru (I).
La adăugarea la 2 ml soluţie apoasă 2% de preparat 2-3 picături acid clorhidric
diluat, 1 ml soluţie hexacianoferat (III) de potasiu şi 2 ml soluţie clorură de fer (III)
apare o coloraţie albastră – albastru de berlin.
La adăugarea la 5 ml soluţie preparatului (1:1000) cîte o picătură soluţie permanganat
de potasiu are loc decolorarea soluţiei de permanganat de potasiu.
La adăugarea la 2 ml soluţie apoasă 2% de preparat 0,5 ml acid azotic şi 0,5 ml azotat
de argint se formează un precipitat cenuşiu.
La adăugarea la 2 ml soluţie apoasă 2% de preparat cu picătura soluţie de 2,6,-
diclorfenolindofenol, coloraţia albastră a celui dun urmă dispare ca rezultat al
formării leucobazei.
Nitrofural (Furacilină)
Reacţia cu hidroxid de sodiu. 0,01 g preparat se dizolvă în amestec de 5 ml apă şi 5 ml
soluţie hidroxid de sodiu; apare coloraţie roşie-portocalie. La încălzirea soluţiei obţinute se
degajă amoniac, care se determină după miros sau prin înălbăstrirea hârtiei roşii de turnesol
umedă, întrodusă în vapori lichidului care fierbe.
Rutozidă (Rutină)
A. Reacţia cu reactivul Fehlihg. 0,1 g preparat se fierbe cu 10 ml soluţie acid clorhidric
0,5% şi se filtreză. La 5 ml filtrat se adaugă 0,3 ml soluţie hidroxid de sodiu şi 3 ml reactiv
Fehling; la fierberea amestecului se formează un precipitat roşu.
B. Reacţia cu hidroxid de sodiu. 5 mg preparat se dizolvă în 5 ml soluţie 1 mol/l
hidroxid de sodiu; apare coloraţie galben-portocalie.
C. Reacţia de formare sărurilor de piriliu. 0,02 g preparat se dizolvă în 5 ml alcool 95%
fierbinte, se adaugă cîteva picături acid clorhidric concentrat şi 0,05 g pulbere de zinc ori
magneziu; treptat soluţia se colorează în roşu.
Piracetam
Reacţia cu hidroxid de sodiu. 0,2 g substanţă se dizolvă în 1 ml apă, se adaugă 5 ml
hidroxid de sodiu şi din nou se încălzeşte. Se degajă amoniac, cu miros caracteristic care
albăstreşte hârtia de turnesol.
Bendazol (Dibazol)
A. Reacţia cu soluţie de iod. 0,02 g preparat se dizolvă în 5 ml apă, se adaugă 3 picături
acid sulfuric diluat, 2-3 picături soluţie 0,1 mol/l iod şi se agită; se formează un precipitat roşu-
argentiu.
B. Reacţia pentru clor-ion. 0,02 g preparat se dizolvă în 3 ml apă, se adaugă 1 ml soluţie
amoniac şi precipitatul format se filtrează. Filtratul, acidulat cu 2,5 ml acid azotic diluat, dă
reacţie caracteristică pentru cloruri.
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01
Clorhidrat de piridoxină
А. Reacţia cu 2,6-diclorchinoncloramida. 0,01 g preparat se dizolvă în 10 ml apă. La
0,1 ml soluţie obţinută se adaugă 1 ml apă, 2 ml soluţie tampon amoniacală, 1 ml soluţie 2,6-
diclorchinonclorimidă, 2 ml alcool butilic şi se agită timp de 1 minut; stratul de alcool butilic se
colorează în albastru.
B. Reacţia cu clorură de fier (III). La 1 ml de aceeaşi soluţie se adaugă 2 picături clorură
de fer (III); apare coloraţie roşie, care dispare la adăugarea acidului sulfuric diluat.
Acid nicotinic
А. Reacţia cu carbonat de sodiu. 0,1 g preparat se încălzeşte cu 0,1 g carbonat de sodiu
anhidru. Apare miros de piridină.
B. Reacţia cu sulfat de cupru. La 3 ml soluţie caldă de preparat (1:100) se adaugă 1ml
soluţie sulfat de cupru. Se formează un precipitat albastru.
C. Reacţia cu sulfat de cupru (II) şi tiocianat de amoniu. La 10 ml de aceeaşi soluţie
se adaugă 0,5 ml soluţie sulfat de cupru şi 2 ml soluţie rodanură de amoniu. Apare coloraţie
verde.
Sulfat (clorhidrat) de chinină
Proba taleochinină. 0,02 g de preparat se dizolvă în 20 ml de apă. La 5 ml soluţiei
obţinute se adaugă 2-3 picături apă de brom şi 1 ml de soluţie de amoniac; apare o coloraţie
verde.
Tricononocida
A. Reacţia cu iodură de potasiu. 0,02 g substanţă se dizolvă în 2 ml apă, se
adaugă 0,5 ml sol iodură de potasiu şi se agită; apare coloraţie galbenă.
B. Reacţia de formare colorantului azoic. 0,05 g substanţă se dizolvă în 1 ml apă.
Se adaugă circă 0,2 g pulbere de zinc şi 2 ml acid clorhidric, se încălzeşte 2-3 min şi se filtrează.
O picătură de filtrat se aplică pe hârtie de filtru. Apoi în centrul spotului se aplică o picătură
soluţie nitrit de sodiu 0,1mol/l şi o picătură soluţie bazică de β-naftol; apare coloraţie roză.
появляется ярко-розовое пятно.
C. Reacţia pentru fosat-ion. 0,05 g substanţă se dizolvă în 10 ml apă în pîlnie de
separare, se adaugă 1 ml amoniac, 20 ml eter şi se agită. Stratul de jos se înlătură prin filtrare. La
20 ml filtrat, neutralizat după fenolftaleină cu acid azotic, se adaugă 0,5 g nitrat de amoniu, 2 ml
molibdat de amoniu şi se încălzeşte. Soluţia se colorează în galben, apoi apare un precipitat
galben.
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01
Clorhidrat de papaverină
A. Determinarea temperaturii de topire papaverinei bază. 0,2 g preparat se dizolvă în 10
ml apă la încălzire până la 60ºC, se adaugă 3 ml soluţie acetat de sodiu şi se lasă până la
formarea cristalelor bazei de papaverină; se filtrează, se spală cu apă şi se usucă la 60ºC timp de
1½ ore. Temperatura de topire a bazei formate 145-147ºC.
B. Reacţia pentru identificarea ionului de clor. La 2 ml soluţie clorură (circă 0,002 g de
ion clor) se adaugă 0,5 ml acid azotic diluat şi 0,5 ml sol. nitrat de argint; se formează un
precipitat alb, cazeos, solubil în sol. de amoniac. Pentru sărurile bazelor organice, determinarea
solubilităţii precipitatului format clorură de argint se efectuează după filtrarea şi spălarea
precipitatului cu apă.
C. Reacţia cu bicromat de potasiu. 0,002-0,003 g de preparat se dizolvă în 0,5 ml apă.
Soluţia se acidulează cu 1-2 picături soluţie acid sulfuric diluat, se adaugă o picătură soluţie
bicromat de potasiu 5%, 0,5 ml de cloroform, o picături peroxid de hidrogen. La agitare stratul
de cloroform se colorează în violet.
Barbital-sodic
A. Reacţia cu sulfat de cupru. Circa 0,1 g preparat se dizolvă în 1 ml apă, se adaugă
0,1 ml de amestec de carbonat şi hidrogenocarbonat de potasiu şi 0,1 ml soluţie sulfat de cupru;
se formează coloraţie albastră, treptat apare precipitat roşu-liliachiu.
B. Reacţia de obţinere a formelor acide. 0,3 g preparat se dizolvă în 5 ml apă, se
adaugă 1ml acid clorhidric diluat, se amestecă şi se lasă 3-5min. Precipitatul format se filtrează,
se spală cu apă şi se usucă la 100-105ºC până la masa constantă. Temperatura de topire a
acidului dietilbarbituric este de 189-192ºC.
C. Reacţia pentru identificarea ionul de sodiu. Sarea de sodiu, introdusă în flacăra
incoloră, o colorează în galben.
Fenobarbital
A. Reacţia cu sulfat de cupru. Circa 0,1g de preparat se agită timp de 1-2 min. cu 1ml
soluţie de 1% hidroxid de sodiu, se adaugă 0,2 ml de amestec de carbonat şi hidrocarbonat de
potasiu şi 0,1 ml soluţie de sulfat de cupru; apare un precipitat liliachiu-pal care nu se schimbă.
B. Reacţia pentru identificarea radicalului fenil. La 0,1 g preparat se adaugă 1 ml acid
sulfuric concentrat, 0,3-0,5 g nitrat de sodiu şi se încălzeşte la baia de apă 10min., apare o
coloraţie galbenă (nitrofenobarbital). La răcirea soluţiei se adaugă 10 ml apă şi pulbere de zinc.
Peste 10-15min. soluţia se filtrează, la filtrat se adaugă 2-3 picături soluţie de nitrit de sodiu
2%; soluţia obţinută se adaugă cu picătura în soluţia bazică de β-naftol până la formarea culorii
roşu-vişinie (azocolorant).
Cocarboxilaza
A. Reacţia de oxidare şi de formare a tiocromului. (vezi bromură de tiamină).
B. Reacţia pentru identificare a restului de acid fosforic. 0,01 g preparat se dizolvă în
3ml acid azotic concentrat şi se fierbe 5 min. La soluţia obţinută se adaugă 10 ml apă şi 5 ml
molibdat de amoniu; se formează un precipitat galben.
B. Reacţia cu reactivul Nessler. La 0,002-0,003 g preparat se adaugă, în eprubetă, 2-3
picaturi de reactiv Nessler; apare o coloraţie galbenă, care trece în verde-brun.
C. Reacţia pentru clor-ion. (vezi sarcina 1).
Cafeina
A. Proba murexidă. 0,01g preparat se amestecă în capsula de porţelan cu 0,5 ml soluţie
peroxid de hidrogen, 0,5 ml acid clorhidric diluat şi se evaporă la baia de apă până la sec.
Reziduul se umectează cu 1-2 picături soluţie de amoniac; apare o coloraţie roşie-purpurie.
B. Reacţia cu tanină. 0,01g preparat se dizolvă în 10 ml apă. La 5ml soluţie obţinută
se adaugă cu picătura soluţie tanină 0,1%; se formează un precipitat alb, solubil în exces de
reactiv.
C. Reacţia cu soluţie de iod. 0,05 g preparat se dizolvă în 5ml apă fierbinte, se răceşte,
se adaugă 10 picături de soluţie iod 0,1 mol/l; nu trebuie să se formeze precipitat şi nici
opalescenţă. La adăugarea câtorva picături de acid clorhidric diluat, se formează precipitat brun,
solubil în exces de bază.
Teobromina
A. Proba murexidă. Vezi cafeina.
B. Reacţia cu clorură de cobalt. La 0,1 g preparat se adaugă 2 ml soluţie hidroxid de
sodiu 0,1mol/l, se agită 2-3 min. şi se filtrează. La filtrat se adaugă 3 picături soluţie 2% clorură
de cobalt şi se amestecă; se obţine culoarea violetă intensă care repede dispare şi îndată se
formează un precipitat albastru-suriu.
C. Reacţia cu nitratul de argint. 0,05 g preparat se dizolvă în amestec de 3 ml apă şi 6
ml soluţie hidroxid de sodiu, se adaugă 1 ml soluţie amoniac şi 2 ml soluţie de nitrat de argint
5%. După agitare se formează o masă gelatinoasă densă, care se lichefiază la încălzire până la
80ºC şi din nou se solidifică la răcire.
Teofilina
A. Proba murexidă. Vezi cafeina.
B. Reacţia cu clorura de cobalt. La 0,5 g preparat se adaugă 2 ml soluţie hidroxid de
sodiu 0,1 mol/l, se agită timp de 2 min. şi se filtrează. La filtrat se adaugă 3 picături soluţie de
2% clorură de cobalt şi se amestecă; se formează un precipitat alb cu nuanţă roz.
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01
Aminofilina (eufilina)
A. Proba murexidă. Vezi cafeina.
B. Reacţia cu sulfatul de cupru pentru identificarea etilendiaminei. La 3 ml soluţie a
preparatului (1:40) se adaugă 5 picături soluţie de sulfat de cupru; apare o coloraţie violetă-
deschis.
C. Determinarea teofilinei. Soluţia 1 g preparat în 10 ml de apă se neutralizează cu acid
clorhidric diluat după indicatorul universal la pH 4-5. Precipitatul alb, format, se filtrează, se
spală cu apă şi se usucă la 100-105ºC. Temperatura de topire a precipitatului obţinut este de 269-
274ºC.
Controlul total
BIBLIOGRAFIE
1. Conspectul prelegiilor.
2. Babilev F.V. Chimie farmaceutică, Chişinău: Universitas, 1994.- 675 р.
3. European Pharmacopeia 7th edition. – 2010.
4. Farmacopea Română. Ediţia X-a –Bucureşti: Editura medicală, 1993.-1315 p.
5. Арзамасцев А.П. Фармацевтическая химия / А.П. Арзамасцев. - М.: Гэотар Медицина,
2004. - 640 с.
6. Беликов В.Г. Фармацевтическая химия.- М.: МЕДпресс-информ, 2007. – 624 с.
7. Государственная фармакопея СССР: Вып. 1, ХI изд., – М.: Медицина, 1987. – 336 с.
8. Руководство к лабораторным занятиям по фармацевтической химии:
учеб. пособ./ Э.Н. Аксенова, О.П. Андрианова, А.П. Арзамасцев и др. - М.: Медицина,
2001.
Anexa 1.