9 Metod Chim Dozarea IV 12-13-13071

Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.
: 01
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009
Elaborările metodice pentru studenţii şi profesori

la temele de studiu Pag. 1 / 26
(Chimie farmaceutică - II)
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE NICOLAE

TESTEMIŢANU
CATEDRA CHIMIE FARMACEUTICĂ ŞI TOXICOLOGICĂ
Metode chimice de dozare în analiza substanţelor

medicamentoase
Indicaţia metodică pentru studenţii anului IV
Autorii: Tatiana Treapitina – conferenţiar universitar

Tatiana Ştefaneţ – asistent
Redactor: Vladimir Valica – profesor universitar
CHIŞINĂU 2013
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

Determinarea cantitativă a conţinutului de substanţă activă într-o formă medicamentoasă

este o etapă extrem de importantă în controlul medicamentelor. Utilizarea metodelor chimice în
analiza şi controlul medicamentelor este destul de actuală, aceste metode fiind accesibile, ieftine,
destul de exacte şi sensibile, permit determinarea cantitativă după partea activă a moleculei de
substanţă.
Scop: A se forma deprinderi practice pentru petrecerea analizei şi controlului

medicamentelor conform exigenţelor contemporane.
Planul de lucru:
Pentru studierea temei este prevăzută o lucrare de laborator.
Planul lucrării:
 Pregătirea teoretică pentru îndeplinirea scopurilor propuse;
 Lucrarea practică de laborator;
 Controlul general.
Întrebări pentru pregătirea individuală
1. Caracteristica generală a metodelor chimice de analiză.

2. Clasificarea metodelor chimice de analiză.
3. Metode gravimetrice în controlul medicamentelor.
4. Metode titrimetrice (volumetrice) în controlul medicamentelor.
5. Metode de titrare acido-bazică în mediu apos, exemple.
6. Metode de titrare acido-bazică în mediu de solvenţi anhidri, exemple.
7. Titrimetria bazată pe echilibre de complexare (titrare complexonometrică).
8. Titrimetria bazată pe echilibre de precipitare.
9. Titrimetria bazată pe echilibre de oxido-reducere (redoxometria).
10. Indicatorii în dozarea titrimetrică.
11. Procedee titrimetrice directe şi indirecte.
MATERIAL INFORMATIV
Metodele chimice de dozare se bazează pe modificarea concentraţiei analitului din probă,
ca urmare a unui proces chimic. Semnalul analitic este reprezentat de cantitatea de substanţă
produsă sau consumată în cursul transformărilor la care este supusă proba; această cantitate poate
fi măsurată şi se poate exprima în unităţi de masă sau unităţi de volum.
CLASIFICAREA METODELOR CHIMICE DE DOZARE.
În funcţie de specia chimică asupra căreia se execută operaţia de măsurare, metodele
chimice de analiză cantitativă (clasice) se împart în trei grupe:
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

1. metode gravimetrice, în care determinarea concentraţiei unui analit are la bază

masurarea masei unui produs de reacţie, rezultat de cele mai multe ori în urma unui
proces de precipitare, după izolare din mediul de formare şi prelucrarea lui pentru a fi
adus într-o formă pură, stabilă, unitară, binecunoscută.
2. metode titrimetrice (volumetrice), în care dozarea unui analit se face prin măsurarea
volumului de reactiv de concentraţie cunoscută care se aduce în cantitate stoechiometrică
peste soluţia probei.
3. metode gazvolumetrice.
Metode gravimetrice
Pot fi evidenţiate câteva tipuri de analiză gravimetrică.

 Metode de precipitare – analiza se petrece după masa precipitatului, rezultat într-o reacţie
cu un reagent. Precipitatul se separă, se usucă, se calcinează (la nevoie) şi se cântăreşte.
Dacă reacţia de precipitare parcurge stoechiometric, după masa precipitatului se
calculează cantitatea de substanţă care a reacţionat. Dacă se petrece calcinarea produsului
reacţiei, poate avea loc modificarea componenţei precipitatului, de aceea se disting forma
precipitată şi forma gravimetrică a precipitatului.
 Metode de antrenare – a) substanţa se antrenează din amestec şi produsul obţinut se
cîntăreşte; b) substanţa se antrenează şi se absoarbe cu un amestec de absorbţie, se
cîntăreşte amestecul şi după adaosul în masă se determină cantitatea de antrenant; c)
substanţa se cîntăreşte, apoi se antrenează, după antrenare se cîntăreşte iarăsi,
determinând diferenţa în masă se determină cantitatea de substanţă antrenată.
Conţinutul de substanţă (%) se determină conform relaţiilor:

q = a *F
c = a * F * 100 / p
în care:
q – masa substanţei determinate, g;
F – factor analitic;
a – masa formei gravimetrice, g;
p – masa substanţei luată pentru analiză, g.
Metode titrimetrice.
Titrimetria (volumetria) este o metodă chimică de analiză, în care analitul se dozează

prin măsurarea volumului de reactiv de concentraţie cunoscută care se aduce în cantitate
stoechiometrică peste soluţia probei de analizat. Concentraţia analitului se calculează pe baza
ecuaţiei reacţiei chimice, ţinând cont de volumul de soluţie titrantă consumat şi de masele
relative ale reactanţilor. Punctul de echivalenţă corespunde volumului de titrant echivalent
cantităţii de substanţă analizată în probă.
În funcţie de tipul echilibrelor chimice utilizate în determinări, se disting următoarele
grupe de metode titrimetrice:
 Titrimetria bazată pe echilibre de transfer al protonilor (protometria sau metode de
neutralizare);
 Titrimetria bazată pe echilibre de complexare (complexonometria);
 Titrimetria bazată pe echilibre de precipitare.
 Titrimetria bazată pe echilibre de oxido-reducere (redoxometria).
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

Determinările protometrice se pot efectua în diferiţi solvenţi. După mediul de reacţie deosebim
următoarele metode titrimetrice:
 Titrimetria în soluţii apoase,
 Titrimetria în soluţii neapoase (în mediu anhidru).
Exactitatea determinărilor titrimetrice depinde de detecţia reproductibilă a punctului de
echivalenţă. Deosebim metode vizuale de detecţie a punctului final (titrimetrie chimică cu
ajutorul indicatorilor) şi metode instrumentale (titrimetria fizico-chimică).
La realizarea experimentală a metodelor titrimetrice se pot folosi procedee directe şi
indirecte.
Titrarea directă constă în aducerea soluţiei titrante din biuretă peste soluţia probei de
analizat până la punctul final, determinat vizual sau cu ajutorul unui instrument. Procedeul se
aplică atunci cînd reacţia decurge stoechiometric, cu viteză mare, produsul reacţiei este stabil şi
există un indicator care permite evidenţierea punctului final al titrării.
Titrarea indirectă se aplică atunci cînd analitul nu reacţionează cu titrantul, cînd viteza
reacţiei este mică, nu există un indicator adecvat sau cînd analitul sau produsul reacţiei nu este
stabil. În asemenea cazuri se decurge la:
 Titrare prin diferenţă: soluţia analizată se tratează cu un volum determinat de
soluţie titrantă luat în exces, iar cantitatea care nu a interacţionat (restul) cu
analitul se retitrează cu o altă soluţie titrantă în prezenţa unui indicator adecvat.
 Titrarea prin substituţie: dozarea substanţei se realizează prin titrarea unui produs
de reacţie cu un reactiv convenabil ales.
Metode gazvolumetrice se caracterizează prin faptul că se determină concentraţia unui

analit negazos prin măsurarea volumului de gaz rezultat într-un proces shimic. La analiza
gazelor se măsoară variaţia volumului unui gaz în urma unor reacţii (ex: combustie).
EXEMPLE DE UTILIZARE A METODELOR CHIMICE DE DOZARE ÎN

CONTROLUL MEDICAMENTELOR.
Metode gravimetrice
Dozarea penicilinelor prin metoda gravimetrică se bazează pe interacţiunea

acestora cu N – etilpiperidina:
O
S CH3
C6H5 - CH2 - C - NH O
CH3 +
N C
O OH N
C6H5
O
S CH3
C6H5 - CH2 - C - NH
N
CH3
C
O . +
O - N
O
H C2H5 alb
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

Analiza gravimetrică a clorhidratului de chinină se bazează pe precipitarea alcaloidului sub

acţiunea hidroxidului de sodiu:
CH2 = CH CH2 = CH
+
N N
HO HO
C H
C
H
H CO . Cl 2- + 2 NaOH
H + 2 NaCl + 2 H2O
3 H CO
3
+
N N
H
Metode titrimetrice.
I. Titrimetria bazată pe echilibre protolitice (protometria) cuprinde metode de dozare a

acizilor şi bazelor moleculare şi ionice, folosind soluţii titrante de electroliţi tari cu funcţie
antagonistă.
In soluţii apoase se dozează eficient şi distingem:
1. Alcalimetria:
 Acizii tari cu baze tari;
 Acizi slabi cu baze tari;
2. Acidimetria:
 Baze tari cu acizi tari;
 Baze slabe cu acizi tari.
Indicatori de pH, utilizaţi în titrarea acido-bazică (protolitică).
Indicatorii de pH sunt acizi sau baze organice slabe care participă la procese protolitice cu
speciile chimice în titrare, modificându-şi o însuşire uşor observabilă în dependenţă de valoarea
pH-ului. În funcţie de modificarea sesizată se disting patru grupe de indicatori de pH.
o Indicatori de culoare
o Indicatori de fluorescenţă
o Indicatori de adsorbţie
o Indicatori turbidimetrici
Indicatorii de culoare (cel mai des utilizaţi) sunt coloranţi organici cu funcţii de acizi sau
baze slabe, care îşi schimbă brusc şi ireversibil culoarea la adaosul unor cantităţi mici de acid sau
bază, sunt solubili în mediul de reacţie şi formează compuşi stabili.
În acidimetrie se utilizează mai frecvent roşu de fenol, metiloranj, roşu de metil, albastru de
timol, albastru de bromfenol, albastru de bromtimol. În titrările alcalimetrice se utilizează mai
frecvent fenolftaleina, roşu neutral, timolftaleina, tropeolina 00. Se pot utiliza şi amestecuri din
doi sau mai mulţi indicatori.
La titrarea în mediu anhidru a bazelor slabe cu acid percloric se foloseşte cristalinul violet,
m-crezol, iar la titrarea acizilor slabi – timolftaleina.
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

1. Alcalimetria în mediu apos.

Titrare directă:
Dozarea acidului clorhidric prin metoda de neutralizare (titrarea cu o soluţie de hidroxid de
sodiu în prezenţa metiloranjului):
HCl + NaOH NaCl + H2O
Acidul glutamic se titrează cu soluţie de hidroxid de sodiu în prezenţa soluţiei de albastru de

bromtimol de la culoarea galbenă la verde- albastru. (pH în punctul de echivalenţă 6,0-7,6).
COOH COOH
| |
CH – NH2 + NaOH → CH – NH2 + H2O
| |
CH2 – CH2 – NH2 CH2 – CH2 - COONa
Determinarea cantitativă a clorhidratului de cocarboxilază se efectuiază prin metoda

alcalimetrică (după DTN) :
+
N CH2 N CH3
O
H3C N NH2 S CH2 - CH2 - O -P - OH . HCl + 3 NaOH
O O
-O P OH
+
N CH2 CH3
N O
H3 C N NH2 S CH2 - CH2 - O - P - O Na + NaCL + 3H2O
O O
-O P ONa
Dozarea alcalimetrică a acidului ascorbic:
OH OH ONa OH
H H
C O + NaOH C O + H 2O
O O
CHOH CHOH
CH2OH CH2OH
Determinarea cantitativăa acidului boric:

09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

Acidul boric este un acid slab. La titrarea acidului boric cu hidroxid de sodiu
punctul de echivalenţă se află la pH 11,0. În această regiune de pH este greu de ales un
indicator suficient. Pe de altă parte, la acţiunea hidroxizilor cu acid boric se formează
sărurile acidului tetraboric şi, în sfârşit, sărurile acidului metaboric. De aceea la titrarea
acidului boric cu hidroxid de sodiu sarea de sodiu a acidului metaboric hidrolizează
uşor:
H3BO3 + NaOH  NaBO2 + 2 H2O
NaBO2 + 2 H2O  H3BO3 + NaOH
În urma hidrolizei reacţia alcalină va apare mai devreme decât se va ajunge la punctul
de echivalenţă şi rezultatul determinării totdeauna va fi mai micşorat. Deci este imposibil a
titra acidul boric cu soluţia 0,1 N de hidroxid de sodiu cu precizia necesară. Pentru a mări
proprietăţile acide ale acidului boric se utilizează proprietatea acidului de a forma cu glicerina
un acid monobazic complex – acidul diglicerinboric care poate fi titrat cu hidroxid de sodiu în
prezenţa fenolftaleinei cu o precizie suficientă:
-
CH2OH HO - CH2 CH2OH HO - CH2
+ +
CH - O O - CH .H + NaOH CH - O O - CH . Na + H2O
B B
CH2O O - CH2 CH2O O - CH2
Determinarea cantitativă se efectuează în amestec (1:4) de apă purificată proaspăt

fiartă (eliberată de CO2) şi glicerină (neutralizată după fenolftaleină) la temperatura ambiantă.
Pentru a evita hidroliza sării complexe de sodiu, înainte de sfîrşitul titrării se mai adaugă
glicerină. Culoarea roză nu trebuie să dispară. În caz că dispare se va mai adăuga glicerină şi
se va prelungi titrarea. Acidul boric poate fi titrat şi în prezenţa unor zaharide (manită, dulcită,
sorbit etc).
Titrare indirectă:
La interacţiunea teobrominei şi teofilinei cu soluţie de nitrat de argint se obţine o cantitate
echivalentă de acid azotic, care se titrează cu soluţie titrată de hidroxid de sodiu.
O
OAg
H N N CH3 N N CH3
+ AgNO3 + HNO3
O N N O N N
CH3 CH3
HNO3 + NaOH  NaNO3 + H2O

2. Acidimetria în mediu apos
Dozarea hidrogencarbonatului de sodiu se face prin metoda de neutralizare.
Proba se titrează cu acid clorhidric în prezenţa indicatorului metiloranj:
NaHCO3 + HCl NaCl + CO2 + H2O

09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

Dozarea tetraboratului de sodiu:

Na2B4O7  10H2O + 2HCl  4H3BO3 + 2NaCl + 5H2O
NaHCO3 + HCl  NaCl + CO2 + H2O
CH3COONa + HCl  NaCl + CH3COOH

Dozarea barbitalului de sodiu:
O O
N C2H5 N C2H5
NaO + HCl HO + NaCl
N C2H5 N C2H5
H O H O
Titrare indirectă:
Dozarea amoniacului în soluţii concentrate se face direct, iar în cele diluate prin metoda
indirectă:
NH3 + HClexces  NH4Cl + HClrest

HClrest+ NaOH  NaCl + H2O
Fenilsaliciclatul se determină prin saponificare şi titrarea excesului de bază alcalină cu acid

(metoda farmacopeică):
O O
C ONa C ONa
+ HCl + NaCl
ONa OH
ONa OH
+ HCl + NaCl
3. Alcalimetria în mediu neapos.

În calitate de solvenţi se utilizează solvenţi protofili: dimetilformamida, piridina, n-
butilamina, etilendiamina. În calitate de soluţii titrante sunt folosiţi metilatul de sodiu sau
potasiu, soluţia de tetraetilamoniu în alcool, soluţie de metoxid de sodiu sau litiu.
Determinarea cantitativă a barbituricelor (derivaţi de piridină) în forma acidă, se efectuează

prin metoda titrării acido-bazice în mediu de solvent protofil – dimetilformamidă (DMFA) sau
amestecului lui cu benzol.
În calitate de titrant se utilizează soluţie 0,1 mol/l de metoxid de sodiu (litiu), sau
hidroxid de sodiu în amestec cu metanol şi benzol; indicator – albastru de timol.
O O
H
N CH3 N R1 CH3
R1 - +
O + H-C-N
O + H-C-N
R2 CH3 N R2 CH3
N
H H O
O O O H
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

O
N CH3
NaOH R1
NaO + H-C-N + H2O
benzen- R2 CH3
N
metanol H O
O
4. Acidimetria în mediu neapos.

În calitate de solvenţi se utilizează solvenţi protogeni: acidul acetic anhidru, acidul formic,
anhidrida acetică. În calitte de soluţii titrante sunt folosiţi acidul percloric, acidul clorhidric în
amestec de propilenglicol şi cloroform.
Dozarea dimedrolei se efectuează prin metoda de neutralizare în solvenţi anhidri, soluţie titrantă
– acidul percloric, solvent – acidul acetic anhidru, indicator – cristalul violet: R3 - dimedrola
-
R3 + CH3COOH  R3NH + CH3COO
-
HClO4 + CH3COOH  ClO4 + CH3COOH2+
+
- -
R3NH + ClO4  [ R3NH]ClO4
-
CH3COO + CH3COOH2+  2CH3COOH
+
-
R3N + HClO4  [ R3NH]ClO4
Pentru determinarea cantitativă a acetatului de potasiu se foloseşte titrarea acido-bazică în
solvenţi anhidri:
CH3COOK + CH3COOH→← (CH3COOKH)+· CH3COO-
CH3COOH + HClO4 → (CH3COOH2)+ · ClO4-
(CH3COOKH)+ · CH3COO- + (CH3COO2)+ ·ClO4- → KClO4 + 3CH3COOH
CH3COOK + HClO4 → KClO4 + CH3COOH
Pentru determinarea cantitativă a majorităţii sărurilor de alcaloizi şi sărurilor bazelor

azotice în DN sânt incluse metodele titrării acido-bazice în mediu anhidru. Cu scopul măririi
gradului de ionizare a bazei (partea fiziologică activă a moleculei) se dizolvă în solvent anhidru
acid sau în amestec de solvenţi în calitate de solvent acid se foloseşte acidul acetic obişnuit.
Pentru determinarea cantitativă majoritatea substanţelor medicamentoase, derivaţi de
imidazol, ca baze azotoase, se face prin metoda titrării acido-bazice în mediu anhidru (clorhidrat
de pilocarpină, bendazol, metronidazol etc.) sau prin metoda alcalimetrică în mediu apos-organic
după acidul clorhidric.
H5C2 CH2 N CH3 C2H5 CH2 N CH3

. HCl
+ NaOH
+ NaCl + H2O
O N O O N
O
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

Dozarea sulfatului de atropină conform farmacopeei se face în mediul anhidru, cu

acid percloric 0,1 mol/l în acid acetic, folosind ca mediu de titrare acidul acetic glacial şi ca
indicator cristalul violet:
CH2OH
CH3 2-
CH3COOH conc.
+ N O C CH HSO4 . H2O + 2 HClO4
H
C6H5
O 2
CH2OH
CH3
2 + O C -
N CH . ClO4
H
C6H5
O 2
Determinarea clorhidratului şi diclorhidratului de chinină se efectuează în mediu de acid

acetic glacial la adăugarea anhidridei acetice şi acetatului de mercur (II). În condiţii analoge se
efectuează analiza cantitativă a sulfatului de chinină.
CH2=CH CH2=CH
+
+
N
HO H - N
HSO4 HO H
C
H C
H
H CO
. H CO -
3
+ 3
2 ClO4
+
+
N
- N
H
ClO4 H
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

Determinarea cantitativă a clorurei de tiamină se efectuiază prin metoda de titrare acido-

bazică în mediu de acid acetic anhidru (acetat de mercur) .
-
+ Cl
CH2 CH3
N N + (CH3COOH)2Hg + 2 HClO4
. HCl
CH2 - CH2OH CH3COOH
H3C N NH2 S
-
+ ClO4
N CH2 N CH3 . HClO
4
+ HgCl2
H3C N NH2 S CH2 - CH2OH
5. Acidimetria în solvenţi hidro-organici.

Pentru determinarea sărurilor de sodiu a barbituricilor, a salicilatului de sodiu ş.a se
folosesc amestecuri de solvent organic cu apa. Solventul organic are menirea de a extrage
produsul obţinut în urma reacţiei:
O O
C C
ONa + HCl OH + NaCl
OH eter OH
6. Alcalimetria în solvenţi hidro-organici.

Solventul organic se adaugă pentru dizolvarea analitului:
Dozarea fenobarbitalului în mediu de apă-alcool:
H O O
N N
C2H5 C2H5
O + NaOH NaO + H 2O
C6H5 C6H5
N N
H O H O
În mediu hidro-organic se petrece dozarea alcalimetrică a bazelor organice şi a sărurilor

lor (alcaloizi, vitamine), care se determină după acizii clorhidric, azotic sau alt acid, solventul
fiind adăugat pentru solubilizarea produselor reacţiei:
Dozarea clorhidratului de pilocarpină:
H5C2 CH2 N CH3 C2H5 CH2 N CH3

. HCl
+ NaOH
+ NaCl + H2O
O O N O O N
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

Dozarea hidrotartratului de platifilină:

OH
OH
O C C - CH2 - CH - C C O
COOH O C C - CH2 - CH - C C O
CH - CH3 CH3 CH3 O COONa
O CH2 CH - CH3 CH3 CH3 O
. CHOH + NaOH O CH2
N . CHOH
CHOH H2O N
CHOH
COOH
COOH
II. Titrimetria bazată pe echilibre de complexare (complexonometria)
Metoda complexonometrică se bazează pe reacţia de formare a complecşilor dintre ionii

metalelor şi reactivi organici capabili de a forma complecşi – complexoni, care sunt mai
durabili decît complexii formaţi între metal şi indicatorii metalocromici.
 Exemple de complexoni (soluţii titrante): Trilona B (sarea bi-sodică a acidului
etilendiamintetraacetic), acidul nitriltriacetic.
 Exemple de indicatori metalocromici: eriocrom albastru, eriocrom negru,
murexid, albastru de pirogalol, violet de pirocatehină.
Determinarea cantitativă a clorurii de calciu se face prin metoda
complexonometrică. Indicatorul eriocrom – albastru în prezenţa soluţiei tampon
amoniacale (pH 10-12) formează cu ionul de calciu un compus complex, colorat în roz.
H2O OH2
OH OH OH OH O Ca O
H2O
N=N N=N
NaO3S SO3Na NaO3S SO3Na
La titrarea cu trilon B în reacţie mai întâi intră ionii de calciu din soluţie:
CH2 - COONa CH2 - COONa

N N CH2 - COO
CH2 - COOH
CH2 2+ CH2 +
+ Ca Ca+ 2H
CH3 CH3
CH2 - COOH
N N CH2 - COO
CH2 - COONa
CH2 - COONa
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

Apoi trilona B leagă ionul de calciu din complexul calciu – indicator. De aceea în
punctul de echivalenţă soluţia capătă culoarea indicatorului liber (albastru - violet).
H2O OH2 CH2 - COONa

OH O Ca O N CH2 - COO
CH2 2+
N=N Ca
+ Tr B CH3
NaO3S SO3Na
N CH2 - COO
CH2 - COONa
OH OH OH
+ N=N
NaO3S SO3Na
Distingem complexonometria indirectă (prin diferenţă), când la soluţia cercetată se

adaugă un volum exces de complexon, soluţia tampon, indicatorul adecvat, iar restul de
complexon ce nu a format un complex cu metalul se titrează cu o soluţie de concentraţie exactă
de alt metal.
III. Titrimetria bazată pe echilibre de precipitare.
Dintre metodele de titrare sedimentară o răspândire majoră în controlul

medicamentelor a căpătat-o argentometria. Se titrează argentometric halogenurile şi
pseudohalogenurile cu soluţie de azotat de argint, sau se titrează sărurule de argint cu
soluţie de halogenură alcalină sau tiocianură de amoniu. Prin procedee indirecte pot fi
titrate sărurile organice care precipită cu cationul de argint.
Se cunosc mai multe procedee de titrare argentometrică:
1. Metoda argentometrică cu folosire a cromatului de potasiu în calitate de indicator
(metoda Mohr) – titrare directă:
HCl + AgNO3 AgCl + HNO3
2AgNO3 + K2CrO4 Ag2CrO4+ 2KNO3
2. Titrarea argentometrică indirectă (metoda Wolhard).
NaBr + AgNO3 (ex) AgBr  + NaNO3 + AgNO3 (rest)
AgNO3 (rest) + NH4SCN  AgSCN  + NH4NO3
NH4SCN + Fe(SO4)2NH4  Fe(SCN)3 + 2(NH4)2SO4
3. Metoda argentometrică cu folosire a eozinatului de sodiu în calitate de indicator
adsorbantpentru dozarea iodurilor (metoda Fayans) – titrare directă.
NaI + AgNO3 AgI + NaNO3
[AgI]I-  [AgI]AgNO3  [AgI]AgInd
Alte exemple de titrare argentometrică:

09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

Reacţia de formare a sării de argint de bendazol (dibazol) stă la baza determinării

argentometrice, care constă în precipitarea sării de argint a bendazolului şi filtrării.
N
N
N
CH2 + AgNO3 CH2 + HNO3
N
H
Ag
Precipitatul de pe filtru se dizolvă în acid azotic.

N
N
CH2 + HNO3
N
N
CH2 + AgNO3
Ag
H
Nitratul de argint format în cantitate echivalentă se titrează cu soluţie 0,1mol/l tiocianură

de amoniu (indicator alăuni de fer amoniacali).
AgNO3 + NH4NCS  AgNCS  + NH4NO3
3 NH4NCS + Fe(NH4)(SO4)2  Fe(NCS)3 + 2 (NH4)2SO4
Titrarea argentomentrică a bromhidratului de tiamină. Determinarea cantitativă prin această
metodă constă din 4 etape. La prima etapă se petrece neutralizarea bromurei de tiamină ca
NH-acid cu sol. 0,1 mol/l hidroxid de sodiu.
-
+ Br
N CH2 N CH3
+ NaOH
OH . HBr
H3 C N NH2 S CH2 - CH2
-
+ Br
N CH2 CH3
N
+ NaBr + H2O
H3C N NH2 S CH2 - CH2 OH
La etapa a doua se pregăteşte indicatorul – tiocianură de fer (III). Pentru aceasta la un

anumit volum de sol. 0,1 mol/l tiocianură de amoniu, se adaugă sol. alauni de fer amoniacali:
3 NH4SCN + NH4Fe(SO4)2 Fe(SCN)3 + 2 (NH4)2SO4

coloraţie roşie
La etapa a treia suma bromurilor se titrează cu sol.0,1 mol/l azotat de argint:

09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

-
+ Br
N CH2 CH3
N
+ NaBr + 2 AgNO3
NO-3
CH2 +
N N CH3
+ 2 AgBr + NaNO3
La etapa a patra se titrează tiocianura de fer (III) obţinută în urma celor două etape cu
sol.0,1 mol/l azotat de argint, până la dispariţia culorii roşii.
Fe(SCN) + AgNO 3 3 AgSCN + Fe(NO3)3
3
precipitat alb
Volumul sol.0,1 mol/l AgNO3 folosit la titrarea directă a bromurei de tiamină , se calculează
prin diferenţa dintre volumul total mers la titrare şi volumele de hidroxid de sodiu şi tiocianat
de amoniu. V (AgNO ) = V (AgNO ) - V (NaOH) - V (NH SCN)
3 3 4
III. Titrimetria bazată pe echilibre de oxido-reducere (redoxometria).

Metodele de oxido-reducere se bazează pe reacţii de oxidare şi reducere dintre substanţa
analizată şi soluţia titrantă. Redoxometria esta folosită pe largîn controlul medicamentelor.
În dependenţă de soluţiile titrante utilizate distingem mai multe tipuri de titrare
redoxometrică.
Permanganatometria.
Se titrează cu soluţie de permanganat de potasiu în mediu acid, fără indicator, deoarece

titrantul este colorat (se titrează pînă la apariţia coloraţiei roz în punctul de echivalenţă).
Dozarea peroxidului de hidrogen se face prin metoda permanganatometrică în mediu

acid:
5H2O2 + 2KMnO4 + 3H2SO4  K2SO4 + 2MnSO4 + 5O2 + 8H2O
Pentru dozarea fierului redus se utilizează proprietatea Fe2+ de a se oxida până la Fe3+, de
aceea proba preparatului se dizolvă în acid sulfuric la încălzire şi după răcire se titrează cu
soluţie 0.1 N KMnO4 până la culoarea roz stabilă:
Fe + H2SO4  FeSO4+ H2
2FeSO4 + 2KmnO4 + 8H2SO4  5Fe2(SO4)3 + K2SO4 + 2MnSO4 +8H2O
Iodometria.
Se bazează pe reducerea iodului liber până la ion de iod şi invers în mediu neutru.
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

+2e-
I2  2I-
– 2e-
Prin metoda iodometrică poate fi utilizată pentru dozarea oxidanţilor şi reducătorilor.
Determinările se pot efectua fără indicator (până la apariţia coloraţiei galbene la titrarea cu iod şi
până la decolorarea completă la titrarea cu tiosulfat de sodiu) sau în prezenţa indicatorului –
amidon soluţie. Iodometria poate fi directă şi indirectă, poate fi combinată cu alte metode redox
(iodatometria, bromometria, bromatometria, iodclorimetria).
Dozarea iodometrică a acidului ascorbic:
OH OH O O
H I2
H
C O C O + 2 HI
O O
CHOH CHOH
CH2OH CH2OH
Se poate realiza şi iodometria indirectă, adăugând exces de soluţie titrantă, restul căreia se
titrează cu tiosulfat de sodiu:
I2 +2Na2S2O3→ 2NaI + Na2S4O6
Dozarea sulfatului de cupru se bazează pe proprietăţile lui oxidative. Iodura de potasiu

eliberează din sulfatul de cupru iodura de cupru, care se descompune punând în libertate I2 şi
Cu2I2. Iodul se titrează cu Na2S2O3:
2CuSO4 + 4Kl  2CuI2 + I2 + 2K2SO4
2CuI2  I2 + Cu2I2
2CuSO4 + 4Kl  Cu2I2 + I2 + 2K2SO4
I2 + 2Na2S2O3  2NaI + Na2S4O6
O metodă de determinare cantitativă a sulfatului de zinc este metoda iodometrică, bazată

pe reducerea fericianurii de potasiu cu iodura de potasiu pînă la fierocianură de potasiu, care
reacţionează cu ionul de Zn cu formarea sării complexe insolubile. Prezenţa sulfat – ionului
preîntâmpină reversibilitatea reacţiei:
2K3 Fe (CN)6 + 2Kl  2K4 Fe(CN)6 + I2
2K4 FeCN)6 + 3ZnSO4  Zn3K2 Fe (CN)62 + 3K2SO4
Pentru determinarea cantitativă a substanţelor medicamentoase, care conţin grupa

aldehidică, mai des este folosită reacţia de oxidare cu iod în mediu alcalin:
I2 + 2NaOH →NaIO + NaI + H2O

CH2O + NaIO + NaOH → HCOONa + NaI +H2O
În mediu acid excesul de hipoiodură de sodiu interacţionează cu iodura de sodiu, se
degajă o cantitate echivalentă de iod, care se titrează cu tiosulfat de sodiu:
NaIO + NaI + H2SO4 → I2 + Na2SO4 + H2O
I2 +2Na2S2O3→ 2NaI + Na2S4O6
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

Proprietăţile reducătoare a furacilinei se folosesc pentru determinarea cantitativă prin

metoda iodometrică în mediu bazic:
I2 + 2NaOH  NaI + NaIO + H2O
+ 2NaIO + NaOH NaCl

O
O2N O CH = N - NH - C - NH2
C
+
O2N O
H
O
+ N2 + NH4I + Na2CO3 + NaI
NaIO + NaI + H2SO4I2 + Na2SO4 + H2O

I2 + 2 Na2S2O3  2 NaI + Na2S4O6
Iodclorimetriă se bazează pe titrarea soluţiilor de substanţă cu monoclorură de iod luată în exces,

restul căreia se determină iodometric.
OH OH
I I
+ 3 ICl + 3 HCl
ICl + KI  I2 + KCl
I2 + 2Na2S2O3  2 NaI + Na2S4O6
Bromatometria.
În titrarea bromatometrică are loc reducerea în mediu acid a ionilor bromat până la ioni Br - .
În analiza medicamentelor bromatometria se utilizează frecvent la dozarea compuşilor aromatici.
Metoda bromatometrica determinare cantitativa a fenolilor

La actiunea bromatului de potasiu în prezenţă de bromură de potasiu în mediul acid se
elibereaza bromul molecular, care reacţionează cu fenolul, timolul, rezorcina:
Br Br
+ 2KI ; 2HCl
4 Br2 + HBr + I2
- 4HBr
Br Br Br Br
OH OBr OH
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

KBrO3 +5KBr +3H2SO 3Br2 + 3K2SO4 +3H2O

Acidul salicilic ca fenol poate fi dozat prin metoda bromatometrică:

COOH Br Br
+ 3 Br2 + 3 HBr + CO2
OH OH
Br
Excesul de brom se determină iodometric.
Nitritometria.
Se utilizează pentru dozarea aminelor aromatice primare, a derivaţilor lor acilaţi (după hidroliza
preventivă) sau a nitroderivaţilor aromatici, care uşor pot fi reduşi până la amine aromatice.
Analitul se titrează cu soluţie de nitrit de sodiu în mediu acid, în prezenţa indicatorilor externi
(hârtie de iod-amidon) sau interni (tropeolină 00, amestec de tropeolină 00 cu metilen albastru):
+
NH2 N N
NaNO2
-
Cl
HCl
SO2 - NH - R SO2 - NH - R
Cerimetria se bazează pe utilizarea în calitate de soluţie titrantă a soluţiei de sulfat de ceriu

(IV), care este un oxidant puternic în mediu acid :
Се4+ + е → Се3+
Punctul de echivalenţă se determină cu ajutorul indicatorilor redox (difenilamină, o-
fenantrolină) sau potenţiometric:
Dozarea vicasolului:
O O
CH3 CH3
SO3Na + NaOH + Na2SO4 + H2O
O O
vicasol 2-metil-1,4-naftichinonă
O OH
CH3 CH3
Zn, HCl
O OH
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

1,4-dioxi-2-metilnaftalină
OH O
CH3 CH3
+ 2 Ce(SO4)2 + Ce2(SO4)3 + H2SO4
OH O
Formule de calcul a conţinutului cantitativ de substanţă activă:

V·TB/A·K·100
X%=
a
(V1K1-V2K2)·TB/A·K·100
X%=
a
X%= V·TB/A·K·100·10
а (100-b)
(V-Vк.о.)·TB/A·K·100 (Vк.о.-V)·TB/A·K·100
X%= a или sau X%= a
X%= V·TB/A·K·Vbal.
a·Vpipet.
PARTEA PRACTICĂ
Problema 1. Metoda acido-bazică
Metoda acido-bazică în mediu apos
Metoda directă:
Determinarea cantitativă a tetraboratului de sodiu.
Circa 0,5g preparat (masă exactă) se dizolvă în 30ml apă şi se titrează cu soluţie 0,1 mol/l
acid clorhidric până la coloraţie roz-oranj. (indicator metiloranj)
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

1ml soluţie 0,1 mol/l acid clorhidric corespunde la 0,01907g tetraborat de sodiu, care
în preparat trebuie să fie nu mi puţin 99,5% şi nu mai mult de 103,0%.
Metoda indirectă:
Hexametilentetramina
0,12 g (cantitate exactă) de preparat se dizolvă într-un balon conic în 10 ml apă, se adaugă 50
ml soluţie de acid sulfuric 0,1 mol/l, amestecul se fierbe la foc încet timp de 30 minute apoi
se răceşte. La soluţia răcită se adaugă 2 picături soluţie de roşu de metilen şi excesul de acid
sulfuric se titrează cu soluţie de hidroxid de sodium 0,1 mol/l pînă la culoarea galbenă.
Paralel se efectuează proba control.
1 ml soluţie de acid sulfuric 0,1 mol/l corespunde la 0,003505g de hexametilentetramină,
care în preparat trebuie să fie cel puţin de 99,0%.
Cloralhidratul
0,3g (cantitate exactă) de preparat se dizolvă în 35ml soluţie de hidroxid de sodiu 0,1 mol/l,
se amestecă şi peste 2 min. excesul de hidroxid de sodiu se titrează cu soluţie de acid clorhidric
0,1 mol/l. Ca indicator se foloseşte fenolftaleina. Se efectuează paralel proba control.
1 ml soluţie de acid clorhidric 0,1 mol/l. corespunde la 0,01654 g cloralhidrat, care în
preparat trebuie să fie cel puţin de 99,0% şi cel mult de 101,0%.
Metoda acido-bazică în mediu de solvenţi organici
Determinarea cantitativă a acidului boric.

Circa 0,2g preparat (masă exactă) se dizolvă în 10ml apă proaspăt fiartă şi răcită, se adaugă
40ml glicerină, neutralizată în prealabil după fenolftaleină. Soluţia se amestecă, se adaugă 15
picături soluţie fenolftaleină şi se titrează cu soluţie 0,1 mol/l hidroxid de sodiu până la
coloraţie roză. Apoi la soluţia titrată se adaugă încă 10ml glicerină neutralizată, şi dacă
coloraţia roză va dispărea , se titrează din nou până la apariţia culorii roze a soluţiei.
Adăugarea glicerinei şi titrarea cu hidroxid de sodiu se petrece până când la ultimele 10
picături de glicerină neutralizată coloraţia roză a soluţiei nu va dispărea.
Cu glicerina acidul boric formează un acid complex monobazic glicerinoboric, care
are mediul reacţiei acid.
10ml soluţie 0,1 mol/l hidroxid de sodiu corespunde la 0,006183g acid boric, care în
preparat trebuie să fie nu mai puţin de 99,5%.
Acid salicilic.
0,25 g substanţă se dizolvă în 15 ml alcool etilic, neutralizat după fenolftaleină şi se titrează
după acelaşi indicator cu soluţie 0,1 mol/l hidroxid de sodiu până la coloraţie roză. 1 ml soluţie
0,1 mol/l hidroxid de sodiu corespunde la 0,01381 g acid salicilic (cel puţin 99,5% în preparat).
Benzoat de sodiu.
0,3g substanţă se dizolvă într-un balon cu dop rodat în 15 ml apă, se adaugă 15 ml eter şi 3-4
picături de amestec de indicatori (1 ml sol. metiloranj şi 1 ml sol. metilen albastru) şi se titrează
cu soluţie 0,1 mol/l acid clorhidric până la apariţia coloraţiei liliachii a stratului apos (la sfârşitul
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

titrării se agită bine). 1 ml soluţie 0,1 mol/l acid clorhidric corespunde la 0,01441 g benzoat de
sodiu (cel puţin 99,5% în preparat).
Clorhidrat de papaverină.
Circa 0,15 g preparat (masa exactă) se dizolvă în 10 ml apă, se adaugă 5 ml de cloroform, 3-4
picături soluţie fenolftaleină. Apoi se titrează cu sol. Hidroxid de sodiu 0,1 mol/l, până la
colorarea soluţiei în roz.
1ml soluţie hidroxid de sodiu 0,1 mol/l corespunde 0,03759 g C20H21NO4·HCl.
Fenobarbital.
Circa 0,25 g de preparat (masa exactă) se dizolvă în 15 ml de alcool neutralizat după
timolftaleină, şi se titrează cu 0,1 mol/l soluţie de hidroxid de sodiu până la culoarea albastră.
1 ml 0,1 mol/l soluţie de hidroxid de sodiu corespunde 0,02322 g C12H12N2O3.
Bendazol (Dibazol).
Circa 0,1g preparat (masă exactă) se dizolvă în 10ml alcool neutralizat după fenolftaleină sau
cloroform neutru şi se titrează cu soluţie 0,1mol/l hidroxid de sodiu la o agitare energică până la
coloraţie roză a stratului superior (indicator – fenolftaleina).
1 ml soluţie 0,1 mol/l hidroxid de sodiu corespunde la 0,02445 g bendazol.
Barbital-sodic.
Circa 0,5 g preparat (masa exactă) se dizolvă în 30 ml de proaspăt fiartă şi răcită şi se titrează cu
soluţie 0,1 mol/l acid clorhidric pînă la obţinerea culorii roz (indicator metiloranj).
1 ml 0,1 mol/l de soluţie de acid clorhidric corespunde 0,02063 g de C 8H11N2NaO3. La
prezenţa în preparat a bazei libere din conţinutul procentual găsit, se scade conţinutul procentual
de bază liberă, înmulţit cu coeficientul 5,15.
Conţinutul de C8H11N2NaO3 în preparat trebuie să fie nu mai puţin de 98,5%.
Baza liberă. La 40 ml alcool se adaugă 10 picături soluţie de timolftaleină şi se adaugă
soluţie hidroxid de sodiu 0,05mol/l până la culoarea albastră stabilă. Soluţia se împarte în două
părţi egale şi se toarnă în două eprubete identice cu dop rodat. În una din ele se introduce 0,5 g
preparat, se agită şi se centrifughează. Se toarnă centrifugatul de pe precipitat în altă eprubetă de
aşa fel şi se titrează din semimicrobiuretă cu 0,05 mol/l soluţie de acid clorhidric până la
culoarea probei de control.
1 ml 0,05 mol/l de soluţie de acid clorhidric corespunde 0,002 g de NaOH, care în
preparat trebuie să fie nu mai mult de 25%.
Problema 2. Complexonometria
Determinarea cantitativă a sulfatului de magneziu.

Circa 0,15g preparat (masă exactă) se dizolvă în 50ml apă, se adaugă 5ml soluţie tampon
amoniacală şi se titrează la agitare energică cu soluţie 0,05mol/l trilonă B până la culoare
albastră (indicator – negru de eriocrom). Paralel se petrece proba de control.
1ml soluţie 0,05mol/l trilonă B corespunde la 0,01232 g sulfat de magneziu, care în
preparat trebuie să fie nu mai puţin de 99,0% şi nu mai mult de 102,0%.
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

Gluconat de calciu.
Circa 0,4g preparat (masă exactă) se dizolvă la încălzire în 20ml apă. La răcire se adaugă 10ml
soluţie tampon amoniacală, circa 0,1g amestec de indicator sau 7 picături soluţie crom albastru-
întunecat acid şi se titrează cu soluţie 0,05mol/l trilonă B pînă la culoarea violet-închis.
1ml soluţie 0,05mol/l trilonă B corespunde la 0,02242g gluconat de calciu care în
preparat trebuie să fie nu mai puţin de 99,5% şi nu mai mult de 103,0%.
Problema 3. Argintometria
Metodica determinării cantitative a bromurii de potasiu

Se ia o cantitate exactă de 0,2g de preparat, în prealabil uscat la 110 0C timp de 4 ore, se
dizolvă în 20 ml apă purificată şi se titrează cu soluţie 0,1 N de nitrat de argint până se obţine
o culoare galben-oranj(indicator cromat de potasiu).
1ml soluţie 1mol/l de nitrat de argint corespunde la 0,01190g bromură de potasiu, care în
preparatul uscat trebuie să fie nu mai puţin de 99,0% şi nu mai mult de 100,6%.
Metodica determinării cantitative a iodurii de potasiu

Se ia o cantitate exactă de 0,3g de preparat, în prealabil uscat la 110 0C timp de 4 ore, se
dizolvă în 30 ml apă purificată, se adaugă 1,5 ml de acid acetic diluat, 5 picături de soluţie
0,1 N de nitrat de argint până la trecerea culorii precipitatului de la galben la roz. În acest caz
se foloseşte indicator de adsorbţie – eozinat de natriu.
1ml soluţie 1mol/l de nitrat de argint corespunde la 0,01660g iodură de potasiu, care în
preparatul uscat trebuie să fie nu mai puţin de 99,5%.
Bendazol (dibazol).
Circa 0,02g (masă exactă) preparat se dizolvă în 10 ml apă, se adaugă 5 ml alcool neutralizat
după fenolftaleină, 2 ml soluţie amoniac 25%, 5 ml soluţie 0,1 mol/l de azotat de argint, se agită
şi se lasă pentru 15 min. Se filtrează, clătind balonul şi reziduul de pe filtru cu apă până la reacţie
negativă pentru ionul de argint. Precipitatul de pe filtru se plasează în acelaşi balon, se adaugă 2-
3 ml acid azotic, se încălzeşte puţin până la solubilizarea precipitatului, se răceşte, se adaugă 30
ml apă purificată şi se titrează cu soluţie 0,1 mol/l rodanură de amoniu. Indicator - alăuni de fer
amoniacali.
Bromizoval.
0,4g bromizoval se fierbe cu 20 ml soluţie hidroxid de sodiu înt-un balon cu dop rodat timp de
30 minute; după răcire se adaugă 50 ml apă, 30 ml acid nitric şi 30 ml azotat de argint 0,1 mol/l,
2 ml alăuni de fer amoniacali şi se titrează cu tiocianat de amoniu 0,1 mol/l până la colraţie roşie.
1 ml azotat de argint 0,1 mol/l corespunde la 0, 02231 g bromizoval.
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

Bromhidratul de tiamină.
Circa 0,3 g de bromhidrat de tiamină (masa exactă) se dizolvă în 30 ml de apă, se adaugă 1-2
pic. indicator albastru de bromtimol şi se titrează cu soluţie hidroxid de sodiu 0,1 mol/l pînă la
culoarea albastru-verzue. După titrare soluţia se acidulează cu 1-2 ml de acid azotic diluat, 1ml
sol alauni de fer şi amoniu şi 0,1 ml soluţie rodanură de amoniu 0,1 mol/l şi se titrează cu soluţie
nitrat de argint 0,1 mol/l pînă la decolorare.
Din cantitatea de mililitri de soluţie de nitrat de argint 0,1 mol/l, consumaţi la titrare, se
scade 0,1 ml de rodanură de amoniu şi cantitatea de mililitri de soluţie de hidroxid de sodiu de
0,1 mol/l, consumată la titrare.
1ml soluţie de nitrat de argint de 0,1 mol/l corespunde la 0,04352 g bromhidrat de
tiamină.
Problema 4. Permanganatometria
Determinarea cantitativă a soluţiei de peroxid de hidrogen:

Se ia un volum exact de 10 ml preparat şi se adaugă într-un balon cotată de 100 ml şi se aduce
cu apă purificată până la cotă. La 10 ml soluţie obţinută se adaugă 5 ml H 2SO4 şi se titrează cu
soluţie KMnO4 până la o colorare slab roz.
1ml soluţie 0,1mol/l permanganat de potasiu corespunde cu 0,001701g peroxid de hidrogen,
care în preparat trebuie să fie 2,7-3,3%.
Problema 5. Iodometria
Acid ascorbic. 0,1 g substanţă se dizolvă în 10 ml apă, se adaugă 2 ml amidon-soluţie şi se

titrează cu iod 0,1 mol/l până la coloraţie albastru persistent.
1 ml soluţie iod de potasiu 0,1 mol/l corespunde la 0,0088 g acid ascorbic.
Metamizolul sodic
La 0,2 g de preparat se adaugă 20 ml de alcool, 5ml 0,01 mol/l de soluţie de acid clorhidric,
se amestecă până la dizolvare şi se titrează cu soluţie de iod 0,1 mol/l până la colorarea soluţiei în
galben, culoare ce se menţine 30 sec. La interacţiunea metamizolului sodic cu acid clorhidric are
loc hidroliza, cu formarea acidului sulfuros, care se oxidează cu iod.
Trebuie de luat în consideraţie, că determinarea exactă depinde de pH soluţiei şi viteza de
titrare, în legătură cu volatilitatea acidului sulfuros care se degajă la hidroliză.
f ech = 1/2, 1ml soluţie 0,1mol/l de iod îi corespunde 0,01757g de metamizol sodic sau
0,01667g de preparat anhidru.
Cafein benzoat sodiu.

Circa 0,3 g preparat (masă exactă) se dizolvă în 30 ml apă în balon cotat 100 ml. La soluţie se
adaugă 10 ml acid sulfuric diluat, 50 ml soluţie iod 0,1 mol/l, se aduce volumul soluţiei, cu apa,
până la semn şi se agită bine, se lasă în repaos timp de 15 min, apoi repede se filtrează printr-un
mic tampon de vată într-un balon uscat, astupând balonul cu o sticla de ceas. Primele 10-15 ml
de filtrat se îndepărtează. În 50 ml filtrat excesul de iod se titrează cu soluţie tiosulfat de sodiu
0,1 mol/l, adăugând la sfârşitul titrării soluţie de amidon.
Paralel se efectuează proba de control.
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

1 ml soluţie de iod 0,1 mol/l corespunde la 0,004855 g C8H10N4O2 care la recalculare în

preparatul uscat trebuie să fie nu mai puţin de 38 % şi nu mai mult de 40 %.
Problema 6. Nitritometria
Sulfanilamida (streptocidă).
Circa 0,25 g preparat (masă exactă) se dizolvă în 10 ml apă şi 10 ml acid clorhidric diluat. Se
adaugă apă pînă la volumul total 80 ml, 1g bromiră de potasiu şi la agitare continuie se titrează
cu soluţie 0,1mol/l nitrit de sodiu, la început se adaugă câte 2 ml/min , iar la sfîrşitul titrării cîte
0,05 ml peste o minută (0,5 ml pînă la punctul de echivalenţă).
Punctul de echivalenţă se determină cu ajutorul indicatorului (tropeolin 00 în amestec cu
albastru de metilen) coloraţia de la roşu-violet pînă la albastru.
1ml soluţie 0,1mol/l nitrit de sodiu corespunde la 0,01722 g C6H8N2O2S, care în preparat
trebuie să fie nu mai puţin de 99,0 %.
Novocaina: Circa 0,3g preparat (masă exactă) se dizolvă în 10 ml apă şi 10 ml acid clorhidric
diluat şi apoi se efectuează cum este indicat în 5.1. În calitate de indicator se foloseşte roşu
neutru. Titrarea se efectuează până la trecerea culorii de la zmeuriu la albastru.
1ml soluţie nitrit de sodiu 0,1mol/l corespunde la 0,02728 g de novocaină, care în preparat
trebuie să fie nu mai puţin de 99,5%.
Subiectele pentru pregătirea de sine stătătoare:
1. Scrieţi chimismul reacţiilor de dozare a barbitalului (Мr=184,20) prin metoda de

neutralizare în mediu anhidru. Numiţi indicatorul (denumirea, virajul culorii în punctul de
echivalenţă). Argumentaţi alegerea solventului.
Calculaţi masa molară a echivalentului, titrul, volumul metoxidului de sodiu 0,1 mol/l
(К=1,00), care se va consuma la titrarea 0,1497 g barbitalul.
2. Scrieţi chimismul reacţiilor de dozare sulfatului de atropină (Мr = 694,8) prin metoda de
neutralizare. Numiţi indicatorul (denumirea, virajul culorii în punctul de echivalenţă).
Calculaţi masa molară a echivalentului, titrul, masa sulfatului de atropină ca la titrare să
se consume 10 ml soluţie hidroxid de sodiu 0,1 mol/l (К=1,02). Pierderile în masă la uscare
– 2,7%. Conţinuţul sulfatului de atropină recalculat la substanţa uscată trebuie să fie nu mai
puţin de 99,0%.
Argumentaţi necesitatea adăugării acetonei la efectuarea titrării.
3. Scrieţi chimismul reacţiilor de dozare a codeinei (М rcodeină·Н О = 317,39) prin metoda de
2
neutralizare. Numiţi indicatorul (denumirea, virajul culorii în punctul de echivalenţă).

Calculaţi masa molară a echivalentului, titrul, volumul soluţiei de acid clorhidric 0,1
mol/l (К=1,00) care se va consuma la titrarea 0,3007 g codeină. Pierderile în masă la uscare
– 4,5%. Conţinuţul codeinei recalculat la substanţa uscată trebuie să fie nu mai puţin de
99,0%.
4. Scrieţi chimismul reacţiilor de dozare a 1,2-etilendiaminei în aminofilină (eufilină)
(Мretilendiaminei = 60,10) prin metoda acidimetrică conform DAN. Numiţi indicatorul
(denumirea, virajul culorii în punctul de echivalenţă).
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

Calculaţi masa molară a echivalentului 1,2-etilendiaminei, titrul, masa aminofilinei

(conţinutul 1,2-etilendiaminei în proba de analizat în aminofilină 17,5%), ca la titrarea
1,2-etilendiaminei să se consume 15 ml soluţie acid clorhidric 0,1 mol/l (К=1,00).
5. Scrieţi chimismul dozării barbitalului sodic (Мr = 232,24) prin metoda acidimetrică. Numiţi
indicatorul (denumirea, virajul culorii în punctul de echivalenţă).
Calculaţi masa molară a echivalentului, titrul, conţinutul barbitalului sodic în proba
analizată ca la titrare 0,5021 g să se consume nu mai mult de 24,1 ml soluţie acid clorhidric
0,1 mol/l (К=1,01). Pierderile în masă la uscare – 0,9%.
6. Scrieţi chimismul dozării clorhidratului de pilocarpină (Мr=244,7) prin metoda
argentometrică. Numiţi indicatorul (denumirea, virajul culorii în punctul de echivalenţă).
Calculaţi masa molară a echivalentului, titrul, volumul soluţiei standard 0,1 mol/l
(К=0,99), care se va consuma la titrarea 0,1498 g substanţă.
7. Scrieţi chimismul dozării clonidinei (clofelinei) prin metoda de ardere în balon cu oxigen
(МrCl=35,45).
Calculaţi conţinutul clorului (cel puţin 30,2 şi cel mult 31,4) în substanţă, dacă la soluţia
de analizat s-au adaugat 20,0 ml soluţie azotat de argint 0,1 mol/l (К=1,00), iar la titrarea
excesului azotatului de argint s-au consumat 8,5 ml soluţie rodanură de amoniu 0,1 mol/l
(К=0,995).
Numiţi postulatele principale acestor metode.
8. Scrieţi chimismul reacţiilor de dozare a clorhidratului de papaverină (Мr = 375,86) prin
metoda de neutralizare în mediu anhidru. Argumentaţi alegerea solventului.
Calculaţi volumul soluţiei standard 0,1 mol/l ( К = 1,01), care se va consuma la
titrarea 0,2417 g clorhidratului de papaverină, conţinutul substanţei active 98,5%.
9. Scrieţi chimismul reacţiilor de dozare a sulfacetamidei sodice (sulfacilului de sodiu) (М r =
254,24) prin metoda nitritometrică. Indicaţi metodele de determinarea punctului de
echivalenţă.
Calculaţi conţinutul sulfacetamidei sodice în 0,2948 g substanţă, dacă la titrare s-au
consumat 11,95 ml soluţie nitrit de sodiu 0,1 mol/l (К=0,991). Indicaţi necesitatea
respectării regimului de temperatură în metoda dată.
10. Scrieţi chimismul reacţiei de dozare a diazepamului (Мr=284,7) prin titrare în mediu
anhidru. Argumentaţi alegerea solventului. Numiţi indicatorul (denumirea, virajul culorii în
punctul de echivalenţă).
Calculaţi masa molară a echivalentului, titrul, volumul teoretic a soluţiei standarde 0,1
mol/l (К=1,01) care se va consuma la titrare 0,2496 g substanţă.
BIBLIOGRAFIE
1. Conspectul prelegiilor.
2. Арзамасцев А.П. Фармацевтическая химия / А.П. Арзамасцев. - М.: Гэотар Медицина,
2004. - 640 с.
3. Беликов В.Г. Фармацевтическая химия.- М.: МЕДпресс-информ, 2007. – 624 с.
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

4. Государственная фармакопея СССР: Вып. 1, ХI изд., – М.: Медицина, 1987. – 336 с.

5. Руководство к лабораторным занятиям по фармацевтической химии:
учеб. пособ./ Э.Н. Аксенова, О.П. Андрианова, А.П. Арзамасцев и др. - М.: Медицина,
2001.
6. Babilev F.V. Chimie farmaceutică, Chişinău: Universitas, 1994.- 675 р.
7. European Pharmacopeia 7th edition. – 2010.
8. Farmacopea Română. Ediţia X-a –Bucureşti: Editura medicală, 1993.-1315 p.

9 Metod Chim Dozarea IV 12-13-13071

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

9 Metod Chim Dozarea IV 12-13-13071

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.

09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

Elaborările metodice pentru studenţii şi profesori

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE NICOLAE

CATEDRA CHIMIE FARMACEUTICĂ ŞI TOXICOLOGICĂ

Metode chimice de dozare în analiza substanţelor

Indicaţia metodică pentru studenţii anului IV

Autorii: Tatiana Treapitina – conferenţiar universitar

Redactor: Vladimir Valica – profesor universitar

09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

Elaborările metodice pentru studenţii şi profesori

Determinarea cantitativă a conţinutului de substanţă activă într-o formă medicamentoasă

Scop: A se forma deprinderi practice pentru petrecerea analizei şi controlului

Întrebări pentru pregătirea individuală

1. Caracteristica generală a metodelor chimice de analiză.

09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

Elaborările metodice pentru studenţii şi profesori

1. metode gravimetrice, în care determinarea concentraţiei unui analit are la bază

Pot fi evidenţiate câteva tipuri de analiză gravimetrică.

Conţinutul de substanţă (%) se determină conform relaţiilor:

Titrimetria (volumetria) este o metodă chimică de analiză, în care analitul se dozează

09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

Elaborările metodice pentru studenţii şi profesori

Metode gazvolumetrice se caracterizează prin faptul că se determină concentraţia unui

EXEMPLE DE UTILIZARE A METODELOR CHIMICE DE DOZARE ÎN

Dozarea penicilinelor prin metoda gravimetrică se bazează pe interacţiunea

09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

Elaborările metodice pentru studenţii şi profesori

Analiza gravimetrică a clorhidratului de chinină se bazează pe precipitarea alcaloidului sub

I. Titrimetria bazată pe echilibre protolitice (protometria) cuprinde metode de dozare a

09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

Elaborările metodice pentru studenţii şi profesori

1. Alcalimetria în mediu apos.

Acidul glutamic se titrează cu soluţie de hidroxid de sodiu în prezenţa soluţiei de albastru de

Determinarea cantitativă a clorhidratului de cocarboxilază se efectuiază prin metoda

H3C N NH2 S CH2 - CH2 - O -P - OH . HCl + 3 NaOH

H3 C N NH2 S CH2 - CH2 - O - P - O Na + NaCL + 3H2O

Dozarea alcalimetrică a acidului ascorbic:

Determinarea cantitativăa acidului boric:

09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

Elaborările metodice pentru studenţii şi profesori

Determinarea cantitativă se efectuează în amestec (1:4) de apă purificată proaspăt

HNO3 + NaOH  NaNO3 + H2O

NaHCO3 + HCl NaCl + CO2 + H2O

09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

Elaborările metodice pentru studenţii şi profesori

Dozarea tetraboratului de sodiu:

NaHCO3 + HCl  NaCl + CO2 + H2O

CH3COONa + HCl  NaCl + CH3COOH

NH3 + HClexces  NH4Cl + HClrest

Fenilsaliciclatul se determină prin saponificare şi titrarea excesului de bază alcalină cu acid

3. Alcalimetria în mediu neapos.

Determinarea cantitativă a barbituricelor (derivaţi de piridină) în forma acidă, se efectuează

09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

Elaborările metodice pentru studenţii şi profesori

4. Acidimetria în mediu neapos.

Pentru determinarea cantitativă a majorităţii sărurilor de alcaloizi şi sărurilor bazelor

H5C2 CH2 N CH3 C2H5 CH2 N CH3

09.3.1-12 DATA: 06.07.2009

Elaborările metodice pentru studenţii şi profesori

Dozarea sulfatului de atropină conform farmacopeei se face în mediul anhidru, cu

Determinarea clorhidratului şi diclorhidratului de chinină se efectuează în mediu de acid

09.3.1-12 DATA: 06.07.2009