Farmacologie și Farmacoterapie

LP 4

Antihipertensive
 Baze fiziopatologice-TA -rezultantă a 4 grupe de factori:
Factori cardiaci:
• forța de contracție cardiacă
• frecvența cardiacă
• (Debit cardiac = Debit bătaie x frecvență cardiacă)

Factori vasculari:
• diametrul vascular,
• rezistența arterială (postsarcina),
• elasticitatea arterelor,
• capacitatea venoasă (presarcina);

Factori sanguini:
• volemia
• vâscozitatea.

Factori renali:
• diureza
• retenția hidrosalină
 REGLAREA TENSIUNII ARTERIALE (I)

I.MECANISMUL NERVOS
a)SNV II. MECANISMUL UMORAL:
•Simpatic a) Substanțe endogene
•Parasimpatic vasoconstrictoare:
b)Centrii hipotalamici: •Catecolamine
•posteriorS–vasoconstrictor •Angiotensina II
•anteriorPS–vasodilatator •Vasopresina
c)Centrii bulbari:
b)Substanțe endogene vasodilatatoare
•vasomotori
•Acetilcolina
•vagal
•Histamina
d)Reflexele baroreceptoare
•Bradikinina
•reglarea TA prin mecanism de feed-back pozitiv sau negativ, funcție
de valoarea presiunii la nivelul crosei aortice și sinusului carotidian •Kalidina
e)Reflexele chemoreceptoare
•reglareaTA, prin mecanism de feed-back pozitiv sau negativ, funcție c)Serotonina
de pH și concentrația în CO2 la nivelul chemoreceptorilor din glomusul •vasoconstrictor/vasodilatator –doză
carotidian.
dependent
REGLAREA TENSIUNII ARTERIALE (II)
• III.SISTEMULRENINĂ-ANGIOTENSINĂ–ALDOSTERON(SRAA)
• Renina(enzimă proteolitică, biosintetizată și eliberată de aparatul
juxtaglomerular renal) catalizează transformarea angiotensinogenului(alfa-
globulină,biosintetizată în ficat)în angiotensinăI(decapeptid);
• ECA=Enzima de conversie a angiotensinei I (=kininaza II), metaloenzimă cu
Zn, biosintetizată în ficat și prezentă pe suprafața endoteliului vascular)
catalizează transformarea rapidă a angiotensinei I în angiotensină II;
• Angiotensina II (octapeptidactiv, cel mai puternic vasoconstrictor endogen)
activează receptorii specifici AT-1 și provoacă
• vasoconstricție
• Stimularea eliberării de catecolamine
• Stimularea sintezei de aldosteron
III.SISTEMUL RENINĂ-ANGIOTENSINĂ–ALDOSTERON(SRAA)
HTA. Baze fiziopatologice

• este definită ca o creştere persistentă a tensiunii arteriale sistolice şi diastolice peste

valorile de 140/90 mmHg.
• Factorii de risc majori: fumatul, dislipidemii, diabetul zaharat, obezitate, vârstă (peste 60
ani), postandropauza, postmenopauza, istoric familial de boală CV, antecedente personale
de IMA, IC
Medicamentele antiHTA
scad valorile TA către cele fiziologice prin scăderea debitului cardiac sau
a rezistenţei periferice.
• Clasificare:
1. Simpatolitice Centrale Agonişti alfa-2 presinaptici şi imidazolici I1: clonidina,
moxinidina, rilmenidina
Neurosimpatolitice: reserpina, alfa-metildopa
α1-adrenolitice Prazosin, doxazosin, terazosin, trimazosin
β-adrenolitice Neselectivi (propranolol, oxprenolol)
Selectivi (metoprolol, atenolol)
2. Vasodilatatoare Musculotrope Dihidralazina, diazoxidul, nitroprusiatul de Na
Blocante canale de calciu Dihidropiridine: nifedipina, amlodipina, felodipina
3. Substanţe care Inhibitorii enzimei de Active ca atare: captopril, lisinopril
interferă cu sistemul conversie (IECA) Prodroguri: enalapril, perindopril, ramipril
renină - angiotensină - Antagoniștii AT-1 Candesartan, losartan, telmisartan
aldosteron
4. Diuretice Indapamid, hidroclorotiazida, furosemid
5. Alte mecanisme Antagoniști ai serotoninei ketanserina
 ANTIHIPERTENSIVE= medicamente care scad valorile tensiunii arteriale crescute către valorile
fiziologice.
CLASIFICARE –DUPĂ MECANISMUL DE ACȚIUNE (I)
1. Inhibitoare ale sistemului simpatic (Simpatolitice)

b) Beta-adrenolitice: c) Alfa-adrenolitice:
a)Agoniști ai receptorilor
adrenergici alfa-2 presinaptici (i) neselective •prazosin,
și/sau imidazolici I-1: •propranolol, •doxazosin,
•clonidina •oxprenolol, •terazosin,
•guanfacin •sotalol, •trimazosin;
•tertatolol, •urapidil
•guanabenz
•nadolol, etc d) Neurosimpatolitice:
•moxonidina
(ii) selective beta-1 •guanetidina,
•rilmenidina •atenolol, •guanadrel,
b) Neurosimpatolitice cu acțiune •metoprolol,
centrală:
•reserpina,
•betaxolol,
•alfa –metildopa.
•reserpina •celiprolol,
e) Ganglioplegice:
•alfa-metildopa; •bisoprolol,
•trimetafan.
•talinolol, etc)
 ANTIHIPERTENSIVE CLASIFICARE –DUPĂ MECANISMUL DE ACȚIUNE (II)

2. Vasodilatatoare
a) Blocante ale canalelor de calciu: b) Musculotrope:
•(i) tip nifedipină
•hidralazina
•nifedipina,
•nimodipina, •dihidralazina
•nisoldipina, •minoxidil
•nitrendipina, •diazoxid
•nicardipina, •nitroprusiatde sodiu
•lacidipina,
•felodipina,
•amlodipina,
•lecarnidipina
•(ii) tip diltiazem
•diltiazem
•(iii) tip verapamil
•verapamil
 ANTIHIPERTENSIVE CLASIFICARE –DUPĂ MECANISMUL DE ACȚIUNE (III)
3. Substanțe ce interferă cu sistemul renină -angiotensină

a) Inhibitoare ale enzimei de conversie b. Antagoniști ai receptorilor AT-1 ai

a angiotensinei (IEC): angiotensinei II:

(i) substanțe active ca atare:

•captopril, •candesartan,
•lisinopril •irbesartan,
(ii) prodroguri: •eprosartan,
•enalapril,
•losartan,
•benazepril,
•cilazapril,
•telmisartan,
•fosinopril, •valsartan
•perindopril,
•quinapril,
•ramipril,
•trandolapril,
•zofenopril
 ANTIHIPERTENSIVE CLASIFICARE –DUPĂ MECANISMUL DE ACȚIUNE (IV)
4. Diuretice 5. Alte mecanisme
(i) tiazide și substanțe înrudite:
• antagoniști ai serotoninei:
•hidroclorotiazida,
•clopamid,
ketanserina.
•clortalidon,
•indapamid,
•xipamid

(ii) de ansă:
•furosemid,
•bumetanid,
•acid etacrinic

(iii) antialdosteronice:
•spironolactona,
•amilorid,
•triamteren
1. Simpatoliticele
1.1. Centrale
Clonidina pătrunde bine în SNC, se foloseşte în fazele avansate, severe de boală, în
asociere cu diuretice,se poate asocia cu vasodilatatoare directe
- Nu se asociază cu α-blocante, β-blocante, deoarece îi scad eficacitatea
- F-tox: uscăciunea gurii, sedare, somnolenţă, constipaţie. Rebound la oprire bruscă!
Moxonidina şi Rilmenidina nu au efecte centrale → nu produc efect sedativ la
dozele terapeutice.
Alfa –metildopa este indicată în HTA cu insuficienţă renală, HTA gestațională -
avantaj menţinerea irigaţiei uteroplacentare.
- F-tox: somnolenţă,sedare, depresie, constipaţie
Reserpina împiedică recaptarea catecolaminelor (NA, DA, 5-HT), are şi efect
central deprimant, fiind folosită ca neuroleptic.
- F-tox: sedare, somnolenţă, congestie nazală, bradicardie, depresie
- CI depresie, ulcer gastro-duodenal,sindrom diareic
1.2. β-adrenoliticele-propranolol, carvedilol,labetalol,pindolol,metoprolol, atenolol
• În toate formele de HTA, singure sau asocieri
• Elecție în HTA însoţită de tahiaritmii, cardiopatie ischemică şi hipertiroidie, crizele hipertensive
ale feocromocitomului
• Tratamentul nu se întrerupe brusc → rebound,
• CI la astmatici, BPOC, IC instabilă, afecţiuni vasculospastice, diabet, dislipidemii, bradicardie
marcată.
1.3. α1-adrenolitice-prazosin, doxazosin, terazosin,trimazosin
• de elecţie în HTA asociată cu hiperplazia benignă de prostată, insuficienţă circulatorie periferică
hipertonă, dislipidemii, diabet, gută, astm bronșic, insuficienţă cardiacă, când beta-blocantele
sunt CI
• Efect benefic pe metabolismul lipidic
• Au fenomenul primei doze –se adm culcat si sub supraveghere - cu hta, amețeală, leșin
• Oprirea tratamentului nu se face brusc
2. Vasodilatatoarele
2.1. Musculotrope
Dihidralazina – ind în forme avansate de HTA, HTA cu IR, HTA gestațională
• RA: cefalee, ameţeli, tahicardie, palpitaţii, edeme, crampe musculare, anemie, leucopenie, parestezii,
polinevrite,colagenoze
Hidralazina- se adm in asoc cu propranolol si un diuretic
Diazoxidul – vasodilataţie arteriolară rapidă energică → i.v. În crize.
• Poate duce la hiperglicemie accentuată de tiazide, diminuând secreţia de insulină.
2.2. Blocantele canalelor de calciu
• Se folosesc frecvent dihidropiridinele (nifedipina, amlodipina),care au efect predominat vasodilatator
• se indică mai ales la vârstnici, în HTA asociată cu astm bronşic, cardiopatie ischemică, arteriopatii
obliterante, diabet zaharat, hipercolesterolemie, insuficiență renală cronică.
• De elecție în sarcină - scad contractilitatea miometrului gravid, nu scad fluxul uterin
F-tox: hta ortostatică, amețeli, cefalee, edeme, tahicardie reflexă, palpitații, tulburări de somn, oboseală
musculară, greață,constipatie

NIFEDIPINA
Fcin.:
•absorbție crescută p.o. și sublingual (90%)
•biotransformare hepatică cu variabilitate
interindividuală mare
•difuziune crescută în țesuturi, prin placentă (nu
este teratogenă); difuziune în laptele matern
Fdin.:
•arteriolodilatator, scade postsarcina cu efect
antihipertensiv;
•coronarodilatator cu efect antianginos;
•deprimare cardiacă redusă pe miocardul
contractil și excitoconductor (nu este
contraindicată în bloc A-V grd.I);
•tahicardie reflexă;
Ftox.:
•hTA ortostatică, cefalee, bufeuri vasomotorii
→ consecința vasodilatației
•tahicardie, palpitații
•nervozitate, tulburări de somn
•senzație de oboseală musculară
•greață (frecvență mare: 10%).
IT:
•Toate formele de HTA, ca monoterapie sau în
asocieri
•De elecție în HTA asociată cu: boală
coronariană sau astm
•Angină vasospastică, angină cronică stabilă
•Insuficiență cardiacă cu HTA.
!!!! dozele se reduc în insuficientă hepatică,
insuficiență renală, asociere cu inhibitori
enzimatici (cimetidină)
Sistemul renină – angiotensină – aldosteron
 3. Inhibitoarele sistemului renină – angiotensină – aldosteron
3.1. IECA
• Angiotensina II - agentul stimulator al secreţiei de aldosteron, responsabil de retenţia de sodiu. Prin
inhibarea ei → crește eliminarea de Na2+ la nivel urinar
• ECA este identică cu kininaza II care inactivează bradikinina → efect puternic vasodilatator
• Angiotensina facilitează hipertrofia celulelor musculare din miocard şi peretele vascular → IECA vor
scădea hipertrofia ventriculară
Captoprilul
• Alimentele îi scad absorbția,adm pe nemancate.Asoc cu tiazide si b-adrenolitice
• F-ter: HTA, IC congestivă, nefropatie diabetică, post IMA.
• F-tox: hta, tuse uscată, obstrucție nazală, disgeuzie, erupții cutanate, prurit, edem angioneurotic,
hiperkalimie
CI asocierea cu diuretice antialdosteronice
Prodrogurile au avantajul unui T1/2 mai lung → o administrare/zi, absorbția nu e influențată
de alimente.
 3.2. Antagoniștii receptorilor AT-1
• F-din: ca IECA
• Avantaj: durata lungă de acţiune, cu administrare 1 doză / zi
• F-tox: hta, hiperkaliemie, afectare renală, efect antiproliferativ și de reducere a creșterii
• Nu provoacă RA date de acumularea de bradikinină!

Mecanismul de acțiune al IECA și al blocanților AT-1

4. Diureticele
• Mecanismul acţiunii antiHTA se explică prin eliminarea la început a Na2+ → scad volumul
plasmatic, debitul cardiac şi valorile tensiunii arteriale. La bolnavii cu HTA există o
tendinţă de reţinere a ionilor de sodiu în peretele vascular. Diureticele elimină şi sodiul
intracelular
• Se folosesc în general în combinații, mai puțin monoterapie
 Tratamentul în trepte al HTA
Iniţial se recomandă măsuri nefarmacologice:
• suprimarea fumatului
• limitarea consumului de alcool (max./zi: 30 ml la bărbaţi şi 15 ml la femei)
• regim hiposodat (sub 40 mmol = 2,3 g Na, adică sub 6 g NaCl/zi), prin suprimarea adaosului de
sare la alimente
• aport corespunzător de potasiu (90 mmol/zi), magneziu şi calciu
• dietă echilibrată: săracă în grăsimi saturate şi colesterol (carne grasă, untură, unt, smântână) şi
bogată în vegetale (Iegume, fructe) şi peşte
• scăderea greutăţii la obezi, prin regim hipocaloric (sărac în grăsimi animale, dulciuri, făinoase şi
bogat în legume şi fructe)
• exerciţii fizice (30-45 min/zi, mers rapid pe jos sau pe bicicletă, înot; exclus exerciţiul izometric ca
ridicarea de greutăţi, deoarece poate creşte TA)
• reducerea stresului
• !!!În cazul în care după aplicarea măsurilor nefarmacologice TA nu scade în
4 săptămâni se trece la tratamentul în trepte:
 • Farmacoterapia:
Etapa I-a: monoterapie
- de primă alegere: diuretice sau beta -adrenolitice
- de alternativă, funcţie de bolnav şi patologia asociată: blocantele canalelor de calciu (tip nifedipină), alfa
1 -adrenolitice (tip prazosin), centrale (clonidină, reserpină), IECA (tip captopril sau enalapril)
Etapa a 2-a: asociere de 2 antihipertensive
- de primă alegere: diuretic + beta-adrenolitic, diuretic + IECA, diuretic + alfa -adrenolitic, diuretic +
clonidină
- de alternativă, funcţie de bolnav şi patologia asociată: de ex. blocante ale canalelor de Ca2++ IECA
Etapa a 3-a: asocierea a 3 antihipertensive
- de primă alegere: asocierea unui vasodilatator musculotrop (tip dihidralazină);
- de alternativă, funcţie bolnav: altă asociere; de ex. la un bolnav cu tonus simpatic crescut, se adaugă un
al doilea simpatolitic (alfa -metildopa)
La vârstnic:
- de primă alegere: diuretic tiazidic sau furosemid (în disfuncţie renală)
- de alternativă: clonidină (în caz de CI ale diureticelor în general sau diureticelor tiazide: hipovolemie,
adenom de prostată, gută, diabet, hipercolesterolemie); nifedipină (în cardiopatie ischemică); beta-
adrenolitice (în aritmii cardiace); IECA (în insuficienţă cardiacă)
• Interacțiuni

Sinergism cu potențarea efectului antiHTA Antagonism cu diminuarea efectului antiHTA:

Vasodilatatoarele periferice și cerebrale Simpatomimetice si anorexigene amfetaminice

Anestezicele generale AINS și AIS
Hipnoticele Antidepresive triciclice (împiedică recaptarea
Tranchilizantele NA și ADR din fanta sinaptică)
Neurolepticele
Clasificarea medicamentelor antiHTA în UE
 Farmacologie și Farmacoterapie
LP 3

ANTIARITMICE ȘI ANTIANGINOASE
 Aritmiile. Baze fiziopatologice

• Miocardul se află în două stări ce evoluează ciclic

(ciclul cardiac): starea de acţiune (sistola) şi
starea de repaus (diastola). Trecerea de la sistolă
(depolarizare) la diastolă (polarizare) se face prin
intermediul perioadei refractare (repolarizare).
• Aritmiile cardiace sunt tulburări ale frecvenţei
cardiace şi/sau regularităţii ritmului fiziologic
cardiac (tahiaritmii, bradiaritmii, extrasistole,
tahicardii paroxistice, fibrilaţii, flutter atrial).
• Medicamentele antiaritmice previn sau tratează
aritmiile cardiace (dereglări de frecvenţă şi
alură), reducând dereglările automatismului
cardiac şi conducerii impulsului în miocard,
precum şi focarele ectopice de formare a
impulsurilor.
Clasificarea antiaritmicelor

Clasa 1 Blocantele Clasa 1A chinidina, procainamida, disopiramida, sparteina

canalelor de Clasa 1B lidocaina, tocainida, mexiletina, fenitoina
sodiu
Clasa 1C flecainida, encainida, lorcainida, indecainida, propafenona

Clasa 2 Blocantele beta-adrenergice propranolol, metoprolol, atenolol, esmolol

Clasa 3 Blocantele canalelor de amiodarona, bretilium, sotalol, ibutilida, dofetilida

potasiu

Clasa 4 Blocantele canalelor de calciu verapamil, gallopamil, diltiazem

Beneficiile scontate ale terapiei cu antiaritmice sunt următoarele:

- reducerea simptomelor asociate aritmiei (palpitaţii, sincopă, stop cardiac)
- reducerea pe termen lung a mortalităţii la pacienţi asimptomatici (efect evidenţiat cert,
exclusiv pentru beta-blocante)
 1. Blocantele canalelor de sodiu
1.A. Antiaritmice tip chinidină
• F-cin: p.o. absorbţie bună, cu bd mare, acumulare în multe ţesuturi, inclusiv în miocard, T 1/2
mediu (cca 6-7h)
• Au și efect de relaxare a musculaturii striate și stimularea contractilității miometrului
• F-tox: hipoacuzie, tulburări de vedere, cefalee, ameţeli, hta, febră.
Sindromul toxic cauzat se numeşte cinconism.
• F-ter: aritmii ventriculare şi supraventriculare: extrasistole, fibrilaţie atrială (consolidarea
efectelor după defibrilare electrică), flutterul atrial, crizele de tahicardie paroxistică
supraventriculară sau ventriculară
Interacțiuni:
+ blocante ale canalelor de calciu (verapamil) -> potenţarea deprimării miocardului
+ vasodilatatoare -> risc de hTA severă
+ anticolinergice -> potenţarea acţiunii parasimpatolitice a chinidinei, cu apariţia tahicardiei
+ inhibitoare enzimatice (cimetidină, paracetamol) -> cresc efectele şi toxicitatea chinidinei, +
inductoare (fenobarbital, fenitoină, rifampicină) -> scade eficacitatea
+ carbonat acid de sodiu (p.o. ca antiacid sau în perfuzie) sau acetazolamidă -> se alcalinizează
urina, scade eliminarea chinidinei şi creşte durata de acţiune
+ digoxină -> cresc conc. plasmatică și toxicitatea digoxinei
+ anticoagulante orale -> risc de accidente hemoragice
• 1.B. Antiaritmice tip lidocaina
• Lidocaina (Xilina) se indică în tahiaritmii ventriculare, accese de tahicardie, extrasistole, inclusiv
cele din infarctul miocardic acut, în chirurgia cardiovasculară, intoxicaţia digitalică.
F-tox: dezorientare, convulsii în doze mari, hta
• Fenitoina are proprietăţi asemănătoare, dar efect mai lung. Este indicată în aritmii cauzate de
supradozarea de digitalice
• Mexiletina (Mexitil) este un antiaritmic cu o durată de acţiune mai lungă, se administrează oral în
aritmiile ventriculare din cadrul bolii coronariene sau produse de digitalice
• 1.C. Antiaritmice tip flecainida
• F-ter: aritmii supraventriculare şi ventriculare
• Dezavantaj! risc crescut de efect advers aritmogen
 2. Beta-blocantele
• F-ter: tahicardii sinusale, tahiaritmii supraventriculare, aritmii diverse, de origine
simpatocatecolaminergică: în emoţii, efort, hipertiroidie.
• F-tox: bradicardie, bloc, deprimarea conducerii miocardice
• Se recomandă cele selective pe receptorii β-1.
• Prudență la pacienții astmatici, chiar si la cele cardioselective
3. Blocantele canalelor de potasiu
Amiodarona
- compus iodat de sinteză cu proprietăţi antiaritmice şi antianginoase.
- o durată de acţiune foarte lungă, acumulându-se în organism, t1/2 fiind de 4-8 săptămâni.
- F-tox: efect proaritmic, bradicardie, tulburări tiroidiene, microdepozite corneene galben-brune,
fotosensibilizare, tremor, ataxie
- Este un inhibitor enzimatic!
- Nu se asociază cu β-blocante, verapamil, chinidină → risc bradicardie, bloc A-V
 • 4. Blocantele canalelor de calciu
• Inhibă procesul de depolarizare prin scăderea influxului ionilor de calciu, micșorând astfel
frecvența sinusală și încetinind conducerea atrioventriculară
Verapamilul
• efect deprimant cardiac important, vasodilatator, antiaritmic, antianginos, antiHTA
• F-tox: bradicardie, bloc A-V, IC, hta, cefalee, astenie
Interacțiuni:
+ beta-blocante, chinidină sau alte deprimante miocardice se accentuează efectul cardiodepresiv
+ digoxinul, îi va crește acesteia conc. plasmatică și toxicitatea
Diltiazemul – acțiune asemănătoare dar cu efect vasodilatator mai marcat
Cardiopatia ischemică. Baze fiziopatologice
• Boala arterială coronariană (insuficienţa coronariană) este reprezentată de diminuarea
diametrului vascular coronarian, cu diminuarea debitului coronarian şi perfuziei cu sânge
a miocardului, având drept consecinţe reducerea oxigenării miocardului, ischemie
miocardică cu suferinţe cardiace, cunoscute sub denumirea generală de cardiopatie
ischemică. Clinic, poate fi dureroasă şi nedureroasă.
Formele clinice ale cardiopatiei ischemice dureroase sunt:
• angina pectorală - dureri precordiale, agravate la efort şi
care cedează Ia repaus sau tratament cu NTG sublingual
• infarctul miocardic (IMA) – obstrucţie totală a
unei regiuni → necroză miocardică

Consecinţe cardiovasculare grave: aritmii severe

deficit acut al funcţiei ventriculare, insuficienţă
cardiacă, anevrism.
Medicamentele antianginoase
• combat dezechilibrul dintre necesarul de oxigen al inimii şi aportul redus. Efectele clinice sunt:
- profilaxia sau suprimarea crizelor anginoase;
-creşterea rezistenţei la efort;
-prevenirea complicaţiilor cauzate de ateroscleroză (ruptura plăcilor de aterom, trombozele
şi infarctul acut de miocard, precum şi aritmiile severe)
Clasificare:

1. Nitraţi organici - nitroglicerina, isosorbid dinitrat, isosorbid mononitrat, pentaeritril tetra-

nitrat, nitrit de amil
- compuşi similari farmacologic - molsidomin
2. Beta-adrenolitice propranolol, oxprenolol, metoprolol, atenolol, bisoprolol
3. Blocantele nifedipina, amlodipina, verapamil, gallopamil, diltiazem, prenilamina,
canalelor de calciu trimetazidina, lidoflazina
4. Alte structuri şi amiodarona, carbocromena, dipiridamol, lidoflazina
mecanisme
 1. Nitraţi organici
• F-din: - Cresc aportul de oxigen la nivelul miocardului producând coronarodilataţie
puternică (sunt donori de NO), venodilataţie sistemică şi scăderea presarcinii cardiace.
Au si efect antiagregant plachetar, antispastic slab.
Tiol dependente → tahifilaxie (excepție molsidomin)
• F-tox: - methemoglobinemie
- scăderea tensiunii arteriale cu hTA şi tahicardie reflexă
- cefalee datorată vasodilataţiei craniene cu hipertensiune intracraniană şi dureri la
nivelul globilor oculari
- congestie cutanată
• F-ter: angină pectorală, vasodilatatoare în IC
Nitrații organici, mecanism de acțiune. Alți donori de NO
 2. Beta-blocantele
• Reduc necesarul de oxigen al miocardului prin scăderea travaliului cardiac. Blochează receptorii
beta-1 cardiaci cu diminuarea forţei de contracţie şi a frecvenţei cardiace.
• F-ter: angina cronică stabilă şi post IMA (administraţi cronic, din prima zi de debut a infarctului,
conduc la scăderea mortalităţii postinfarct şi a riscului unui nou infarct)
Interacțiuni:
 cresc concentraţia plasmatică a lidocainei cu apariţia efectelor toxice
 cresc efectul hipoglicemiant al insulinei și al ADO
 Antiacidele întârzie absorbţia beta-blocantelor
 AINS le scad efectul
 Barbituricele le cresc metabolizarea
 Cu glicozizii cardiotonici → potenţarea efectului bradicardizant
 Cu blocantele de calciu →creste toxicitatea, risc de bloc A-V
 3. Blocantele canalelor de calciu
• Blochează selectiv canalele de calciu lente de tip L, inhibând specific influxul de calciu extracelular
în celulă, la apariţia potenţialului de acţiune.
• F-din: acțiune antihipertensivă, antianginoasă, antiaritmică și efect antiaterogen ce întârzie
evoluţia leziunilor aterosclerotice coronariene
Se disting 3 subclase:
Fenilalchilamine verapamil - deprimă predominant miocardul contractil şi ţesutul nodal
galopamil - indicate în primul rând ca antiaritmice, dar si în angina pectorală
1,4 – nifedipină - acţiune predominantă la nivelul arteriolelor periferice cu
dihidropiridine amlodipină vasodilataţie puternică
felodipină - indicate în special în HTA
- reduc postsarcina cu scăderea travaliului cardiac, coronarodilataţie
puternică → acţiuni utile în tratamentul anginei
Benzotiazepine diltiazem Acţionează prin ambele mecanisme, având însă o selectivitate mai
mare pe coronare
 4. Alte antianginoase
Inhibitoare ale recaptării adenozinei
• dipiridamol, lidoflazina
• Acţioneză prin inhibarea recaptării adenozinei → adenozina acumulată produce
coronarodilataţie cu creşterea aportului de oxigen la nivelul miocardului
Dipiridamolul
• coronarodilatator
• efect inotrop pozitiv moderat
• produce vasodilataţie periferică prin inhibarea fosfodiesterazei cu creşterea concentraţiei
intracelulare de AMPc şi scăderea postsarcinii
• are şi acţiune antiagregantă plachetară fiind indicat în prevenirea tromboemboliilor
Farmacoterapia anginei pectorale cronice stabile
 Farmacologie experimentala
Acţiunea nitritului de amil, nitroglicerinei şi nitritului de sodiu asupra omului
Materiale și metodă:
• Voluntari
• Nitrit de amil: 1-2pic, inhalator
• NTG: 1 cp, sublingual
• Nitrit de sodiu: 1cp, p.o.
Rezultate: Nitrit amil NTG Nitrit sodiu
Latența < 1min 1,2 min 10-20 min
Durata actiune 5-10min 20-30min 1-2h

• vasodilataţia predomina la nivelul tegumentelor feţei, gâtului şi toracelui → Temp. tegumentelor

creşte.
• Subiectiv: senzaţie de greutate, cefalee, pulsaţii intracraniene, ameţeli
• TA scade puţin, frecvenţa contracţiilor cardiace este crescuta, uneori apar palpitatii, creşterea
frecveţei şi amplitudinii mişcarilor respiratorii.
 Concluzii:

• au acţiune vasodilatatoare prin efect direct asupra musculaturii netede vasculare

• Prin vasodilatație → scăderea TA iar aceasta declanşează reflex creşterea frecvenţei
cardiace
• Tot prin mecanism reflex este stimulata şi respiraţia
• Coronarodilatație → resimtiță în cazul episoadelor de angină
• Prin vasodilatație periferică→ înroșirea feței, creșterea temperaturii la nivel local
• Prin vasodilatație cerebrală → perceperea pulațiilor intracraniere, cefalee
• Intensitatea şi durata efectelor diferiţilor nitriţi este variabilă, funcţie de proprietăţile lor
fizico-chimice
 Farmacologie și Farmacoterapie
LP2

STIMULATOARE ALE CONTRACȚIEI MIOCARDULUI

Baze fiziopatologice
Muşchiul inimii (miocardul) este constituit din două tipuri de ţesuturi:
• - ţesut contractil (atrii, ventricule)
• - ţesut excitoconductor (nodul sinoatrial, nodul atrioventricular, fasciculul atrioventricular
His, reţeaua Purkinje)
Proprietăţile fiziologice ale miocardului sunt corelate cu cele două tipuri de
ţesuturi miocardice şi anume:
• miocardul contractil caracterizat prin excitabilitate (funcţia batmotropă), tonicitate
(funcţia tonotropă) şi contractilitate (funcţia inotropă)
• miocardul excitoconductor caracterizat prin ritmicitate (funcţia cronotropă) şi
conductibilitate (funcţia dromotropă)
 lnsuficienţa cardiacă
• Este caracterizată prin deficit de pompă cardiacă şi disfuncţie sistolică, cu
incapacitate de a asigura cantităţile de sânge necesare ţesuturilor şi organelor.
Clasificare NYHA:

Clasa I asimptomatică şi fără reducerea activităţii fizice obişnuite

Clasa II cu simptome ce determină o uşoară limitare a activităţii fizice obişnuite;
de ex. dispneea în efort limitează viteza mersului şi forţează mersul şi
urcuşul Ia pas
Clasa III cu simptome ce determină o limitare importantă a activităţii fizice
obişnuite; de ex. dispneea în activităţi uşoare ca spălat, îmbrăcat
Clasa IV cu simptome incluzând dispneea, la orice activitate şi chiar în repaus
Simptomatologie în IC
 Mecanisme compensatorii
• adesea sunt depășite în evoluția IC
• în timp devin nocive pentru miocardul contractil

hipertrofia ventriculară

mecanisme neuroendocrine prin:

• simpaticotonie cu tahicardie, ↑tonusul vascular
• sistemul RAA cu vasoconstricție, retenție hidrosalină, ↑ volemiei
• periferic apar: redistribuirea debitului sanguin spre organele vitale (creier, miocard) și
privarea celor “neesentiale” cum ar fi tegumentele, sistemul muscular; de asemenea ↑
desaturarea Hb (cianoza) și metabolismul anaerob (fatigabilitate).
 Clasificarea medicației active în insuficienţa cardiacă

1. Medicamentele stimulează forţa de contracţie şi ameliorează deficitul de pompă cardiacă

inotrop pozitive
2. Inhibitorii - reduc postsarcina și presarcina
enzimei de - reduc tonusul simpatic
conversie și - reduc remodelarea ventriculară şi vasculară pe termen lung, cu consecinţă
blocanţii benefică în reducerea morbidităţii şi mortalităţii
receptorilor AT-1
3. Vasodilatatoarele reduc postsarcina sau/şi presarcina, uşurând munca inimii
4. Beta — - reduc frecvența cardiacă
blocantele - reduc remodelarea
- reduc RA produse de concentraţiile înalte de catecolamine
5. Diureticele elimină excesul de sare şi apă → scad volemia → reduc presarcina
scad excitabilitatea vasculară şi cardiacă
 1. Medicamentele inotrop pozitive
Medicamentele inotrop pozitive stimulează contractilitatea miocardului (forţa şi
viteza de contracţie), fiind utile terapeutic în insuficienţa cardiacă (IC) şi în alte tulburări ce
se manifestă cu deficit de pompă cardiacă (ca de ex. şocul cardiogen)
Clasificarea, funcţie de extinderea efectului stimulator cardiac:
a. Stimulatoare ale miocardului contractil şi inhibitoare ale miocardului excitoconductor:
- glicozizii cardiotonici
b. Stimulatoare ale întregului miocard (contractil şii excitoconductor):
- beta-1 adrenergice neselective şi selective
- inhibitoarele fosfodiesterazei tip teofilină şi tip amrinonă
 Glicozizii cardiotonici
• inhibitoare ale pompei de Na+/K+, cresc concentrația ionilor de Na+ în sarcoplasmă și
stimulează schimbul ionic de Na+/Ca2+, crescând astfel concentratia citoplasmatică de
calciu, disponibilă pentru mecanismul contracției.
• de natură vegetală, obţinuţi din specii de Digitalis (purpurea şi lanata), Strophantus,
Convallaria majalis, Heleborus niger
• F-ter: Insuficiență cardiacă, tahiaritmii supraventriculare

Clasificare, funcție de profilul farmacocinetic:

Digitoxina, acetildigitoxina Digoxin, deslanozid, lanatozid strofantina
C
Absorbție digestivă înaltă Absorbție digestivă medie Absorbție digestivă foarte mică

Administrare p.o. Administrare p.o. Și i.v. Administrare i.v.

Latență și durată de acțiune lungă Latență și durată de acțiune Latență și durată de acțiune scurtă
intermediară
 F-tox:
• indice terapeutic mic, de aceea la bolnavii cu risc este necesară monitorizarea
concentraţiei plasmatice.
• Reacţiile toxice sunt favorizate de hipokaliemie, insuficienţă renală sau hepatică,
posologie neadecvată cu acumulare, şi constau în:
- bradicardie sinusală, bloc atrio-ventricular, extrasistole, fibrilaţie ventriculară,
tahicardie
- anorexie, greaţă, vomă, diaree, dureri abdominale
- astenie, somnolenţă, cefalee, confuzie, halucinaţii
- tulburări de vedere cu halouri
Interacțiuni
• Cu beta-adrenomimeticele → risc de aritmii severe
• Cu beta adrenolitice, blocante de canale calciu →bradicardie, risc de bloc A-V
• Cu parasimpatomimeticele → potențează bradicardia
• Hipercalcemia creşte toxicitatea, iar administrarea intravenoasă de săruri de calciu este
contraindicată la pacienţii cărora li se administrază glicozide cardiace
• Cu diureticele saluretice → hipokaliemie → creșterea toxicității digitalicelor
• Absorbția digoxinei influențată de antiacide, antispastice, propulsive GI
• Cresc concentrația plasmatică și efectul digoxinei: chinidina, amiodarona, propafenona,
verapamilul, alprazolamul, indometacinul, unele AB (claritromicina, eritromicina,
tetraciclina)
 Beta-1 adrenergice neselective şi selective
(Adrenergice şi dopaminergice)

Adrenomimetice neselective, alfa şi beta -adrenergice adrenalina, dopamina, etilefrina,

midodrina
neselective, beta -adrenergice isoprenalina
selective, beta-1 adrenergice prenalterol, pirbuterol, dobutamina
Dopaminergice - mecanism direct pe receptorii dopamina, dobutamina, ibopamina
dopaminergici D1B şi adrenergici beta-1
-indirect prin eliberarea de
noradrenalină

• Adrenalina, este indicată în caz de resuscitare cardiacă, când se injectează intravenos lent
cu prudenţă în doză de 0,5 mg (la nevoie intracardiac 0,1-0,2 mg).
• Isoprenalina este indicată în unele forme de şoc cu debit cardiac scăzut, în sincopa
cardiacă, în bradicardii excesive, în caz de bloc atrioventricular.
• Efedrina se poate folosi uneori dar predomină efectul vascular → cazuri de hta.
• Dobutamina creşte contractilitatea miocardului, provoacă tahicardie moderată,
favorizează conducerea atrioventriculară, măreşte uşor presiunea arterială.
F-ter:insuficienţă ventriculară stângă -prin infarct miocardic, la coronarieni.
• Dopamina indicată pentru corectarea tulburărilor hemodinamice din stările de şoc: -
şoc cardiogen sau după traumatisme
- infecţii grave cu şoc toxico-septic
- în timpul operaţiilor pe cord deschis
- scădere marcată a TA
 Inhibitoarele fosfodiesterazei
inhibă fosfodiesteraza, enzimă ce metabolizează AMPc → cresc concentrația
citoplasmatică de AMPc
Clasificare, funcţie de structura chimică:
• Derivaţi xantinici: teofilina, aminofilina
• Dipiridine: amrinona, milrinona
• Imidazoli: enoximona, fenoximona, piroximona
• Benzimidazoli: sulmazol, pimobendan, adibendan
Clasificare, funcţie de selectivitatea pentru fosfodiesteraza de tip III miocardică:
• - Inhibitori neselectivi: tip teofilină (teofilină, aminofilină)
• - Inhibitori selectivi: amrinona, milrinona, enoximona
 Teofilina și aminofilina
• Inhibitoare ale fosfodiesterazei și antagoniști ai adenozinei
• F-din: efect inotrop pozitiv slab, tahicardie, venodilatație, bronhodilatație
• F-tox: risc aritmii, stimulare psihomotorie, efect proulcerigen
• Utilizare limitată în cardiologie, i.v. În IC acută, cu rezistență pulmonară crescută
2. Inhibitori ai sistemului renina-angiotensină-aldosteron:
• IEC - medicamente de primă alegere în tratamentul tuturor formelor de IC.
• Efecte: - reduc postsarcina (scad rezistenţa periferică)
- reduc presarcina (indirect, prin diminuarea secreţiei de aldosteron cu scăderea
retenţiei hidrosaline),
- reduc tonusul simpatic (prin scăderea nivelului angiotensinei tisulare)
-reduc remodelarea ventriculară şi vasculară pe termen lung
• Blocantele AT-1 pot fi utilizaţi în caz de intoleranţă la IEC sau atunci când acestea sunt
contraindicate, având aceleaşi beneficii terapeutice.
3. Vasodilatatoare:
• uşureză munca inimii prin reducerea presarcinii şi/sau a postsarcinii.
• arteriolodilatatoare → reducerea postsarcinii în caz de asociere a IC cu HTA
• venodilatatoare → reducerea presarcinii în caz de stază venoasă evidenţiată prin dispnee.
• în IC se administrează uzual vasodilatatoare neselective, ce amelioreză atât presarcina cât şi
postsarcina.
4. Beta-blocante:
• sunt indicate la toţi pacienţii în stadiile stabile II, III, IV NYHA.
• excepţie - pacienţii instabili hemodinamic, cei cu cardiopatie ischemică şi cei cu dispnee de repaus.
• De elecţie - bisoprololul, carvedilol şi metoprololul
• F-din: - reduc frecvenţa cardiacă
- reduc activitatea mitogenică a catecolaminelor cu reducerea remodelării cardiace
- reduc reacţiile adverse produse de concentraţiile mari de catecolamine (inclusiv apoptoza)
5. Diuretice:
• F-din: - scad volemia
- reduc presarcina
- scad excitabilitatea vasculară şi cardiacă
• Pot fi utilizate acut sau cronic.
• De elecţie sunt tiazidele dar în cazul edemelor persistente şi al urgenţelor se preferă furosemidul.
• Se administrează în IC clasele II-III.
• Se monitorizează kaliemia, în caz de hipokaliemie se compensează prin administrare de KCl sau de
diuretice ce economisesc potasiul.
 Farmacoterapie experimentală
Înregistrarea modificărilor activităţii cardiace în cursul intoxicaţiei cu
digoxină
• Materiale: 1 broască, planşetă, kimograf, peniţă de înscriere, stativ, foarfecă mare şi
mică, pensă, serfin, pipetă Pasteur, aţă, digoxină sol. 0,1 ‰, uretan etilic.
• Metodă: Broasca, narcotizată cu uretan etilic pe cale cutanată, se fixează pe planşetă în
decubit dorsal. Se îndepărtează plastronul costal, se decolează pericardul, se secţionează
frâul şi se prinde vârful inimii un serfin care se leagă de peniţa de înscriere echilibrată
izotonic. Se înregistrează cardiograma normală, apoi se picură pe cord 1-2 picături din
sol. de digoxină 0,1‰.
• Se înregistrează cardiograma, urmărindu-se modificările de ritm şi contractilitate.
Observarea se continuă până la oprirea inimii în sistolă.
• Rezultate şi interpretare: Acţiunea digitalicelor asupra cordului se manifestă prin creşterea
amplitudinii contracţiilor (efect inotrop pozitiv), bradicardie (efect cronotrop negativ), creşterea
tonusului ventricular (efect tonotrop pozitiv), iar după doze toxice apar tulburări de ritm datorită
scăderii coductibilităţii atrioventriculare (efect dromotrop negativ) şi creşte excitabilitatea în
focare ectopice: axtrasistole, bigeminism, (efect batmotrop pozitiv). În final cordul se va opri,
ventricolul fiind în contractură sistolică.
Farmacologie și Farmacoterapie
LP 1

Diureticele
BAZE FIZIOPATOLOGICE
• Rinichiul. Este principalul organ de excreţie al organismului,
indispensabil funcţionării organismului şi vieţii. Rol în:
• eliminarea deşeurilor metabolismului
• homeostazia hidrică, ionică, acido-bazică
• echilibrul hidro-electrolitic între cele trei spaţii hidrice: intravascular,
intercelular, intracelular
• Unitatea morfofunctională a rinichiului responsabilă pentru procesul
de formare a urinii este nefronul situat în cea mai mare parte a sa în
corticala rinichiului cu excepția ansei lui Henle și tubului colector care
trec din corticală în medulara renală
Formarea urinei
1. Filtrarea glomerulară
• Este un proces pasiv de filtrare a apei şi substanţelor dizolvate, din sânge în
capsula Bowmann, prin membrana "poroasă" a ghemului de capilare ce
constituie glomerulul Malpighi, datorită gradientului de presiune hidrostatică.
2. Reabsorbţia tubulară
• Este un proces de reabsorbţie în sânge, a unor substanţe şi ioni, din urina primară
ajunsă din capsula Bowmann în tubii renali.
3. Secreţia tubulară
• Este procesul de transport activ al unor substanţe organice şi ioni, din sânge în
urina tubulară:
- în tubul contort proximal: se secretă activ H+ (format în celulele epiteliului tubular,
sub acţiunea anhidrazei carbonice) şi se reabsoarbe prin schimb HCO3-, cu un
echivalent electrochimic de Na±;
- în tubul contort distal: se secretă activ şi se reabsoarbe prin schimb Na+ (schimb
stimulat de aldosteron).
Edemul
• constă în acumularea de lichid în spaţiul interstiţial. Acumularea de lichid poate fi şi
în cavităţile seroase, respectiv: peritoneu (ascită); pleură (hidrotorax); pericard
(hidropericard)
• în cavităţile seroase şi în ţesutul subcutanat (anasarcă = edem generalizat)
Fiziopatogenia edemelor este foarte diversă:
• insuficienţă renală, cu reducerea filtrării glomerulare
• reabsorbţie renală de Na+ şi H2O, crescută (inclusiv de etiogenie medicamentoasă)
• hiperaldosteronism
• hipersecreţie de ADH
• flux sanguin la nivelul arteriolelor aferente renale, scăzut (hipotensiune arterială,
insuficienţă cardiacă )
• hipoproteinemie, cu presiune coloidosmotică plasmatică, redusă
• permeabilitate capilară crescută (inflamaţii, alergii)
• Forme de edeme, funcţie de fiziopatogenie: renal, cardiac, carenţial, inflamator,
alergic, angioneurotic, medicamentos
Diureticele – baze farmacodinamice
Definiție. Diureticele sunt medicamente care cresc excreţia renală de
apă şi electroliţi fiind utile în tratamentul edemelor.

Clasificare funcţie de locul, mecanismul de acţiune şi structura chimică:

I. DIURETICE CU PROFIL FARMACOLOGIC DE TIP TIAZIDIC (DE ANSĂ

TERMINALĂ)
Inhibă reabsorbţia de Na+, la nivelul segmentului terminal, cortical, al ansei
Henle:
• I.1. - Tiazide (sulfonamide benzotiadiazine: hidroclorotiazida, butizida,
ciclopentiazida, meticlotiazida, ciclotiazida, politiazida)
• I.2. - Substanţe înrudite farmacologic (sulfamide heterociclice: clopamid,
clortalidon, xipamid, indapamid)
 PARTICULARITĂŢI FARMACOLOGICE ALE DIURETICELOR TIAZIDICE
ŞI A CELOR ÎNRUDITE

• Corelat cu efectul antiHTA

 Na +
• risc de hiponatriemie (cirotici) Ca+

• risc de hipokaliemie
• diminuarea eliminării urinare a
 K+ • posibile interacţiuni calciului (efect benefic în
medicamentoase! hipercalciuria idiopatică)
• risc de aritmii, encefalopatie • creştere uşoară şi tranzitorie a
 Mg2+ hepatică (la cirotici cu ascită) calcemiei

Efecte metabolice

Glicemia  Uricemia Lipidele

plasmatice
•crescută de tiazide, puţin influenţată de •competiţie cu
sulfamidele heterociclice acidul uric la
• creştere uşoară
nivelul eliminării
 Hidroclorotiazida (25-100mg/zi)-Nefrix Indapamidul (1,5 – 5mg/zi), Tertensif, Rawel

T1/2 scurt 2.5h T1/2 lung – 14h

- Efect diuretic - Efect diuretic (se menține și în I.R)

- -antiHTA - Vasodilatator
- Antidiuretic, în diabetul insipid hipofizar și - antiHTA
nefrogen

R.A: hta, hipokaliemie, alcaloza hipocloremică, Nu influențează glicemia, metabolismul lipidic,

hiperglicemie, hiperuricemie, hiperlipemie (↑LDL, hiperuricemie slabă
VLDL, ↓HDL)

F-ter: edeme F-ter: edeme

HTA HTA
Diabet insipid nefrogen – elecție!
Hipercalciurie idiopatică
Adjuvant în litiaza urinară oxalică

!!! Prin hipokaliemie, ambele cresc toxicitatea cardiotonicelor și a sărurilor de litiu

Efecte adverse:

-depleția de potasiu
-hiperuricemie
-depleția volumica-hta ortostatică
-hipercalcemia
-hiperglicemia
-hipersensibilitatea:supresia măduvei oasoase, dermatită, vasculită necrozanta,
nefrită interstițială
II. DIURETICE DE ANSĂ (ASCENDENTĂ)

- Inhibă reabsorbţia de Na+, la nivelul segmentului ascendent, al ansei Henle:

- Acizi carboxilici (furosemid, bumetanid, piretanid, acid etacrinic, indacrinona)
- Sunt cele mai puternice diuretice, active şi în condiţiile unei filtrări glomerulare scăzute

• corelată cu efectul antiHTA

 Na +
• risc de hiponatriemie (EFECT
SALURETIC) •creşte eliminarea urinară a
Ca+ calciului
• risc de hipokaliemie
 K+
• posibile interacţiuni
medicamentoase!
Efecte metabolice – similare
 Mg2+ • risc de aritmii
tiazidelor
Furosemidul
(20-100mg/zi, I.R. 500mg-1g/zi)
• T1/2 scurt ± 90minute , per os 4-6 h;i.v2-3 h
• Efect diuretic și anti HTA
F-ter: edeme inclusiv urgențe ca edem pulmonar acut, edem cerebral, Intoxicații cu
barbiturice, I.R.A. cu oligurie, HTA fond + criză
Efecte adverse
• ototoxicitatea- in special in asociere cu antibioticele aminoglicozidice
• hiperuricemia
• hipovolemia acuta cu posibilitatea apariției hta, socului si aritmii cardiace
• Depleția potasiului
• Hiperglicemie redusa
• Creste calciuria
III. INHIBITORII ANHIDRAZEI CARBONICE

Inhibă anhidraza carbonică şi formarea de H+, în tubul contort proximal, diminuând

astfel secreţia de H+ şi reabsorbţia de Na+ şi KHCO3, prin schimb cu H+:
- Sulfonamide heterociclice (acetazolamida, metazolamida)
- tendinţă de acidoză metabolică

Efecte extrarenale:
- scad secreţia umorii apoase → scad presiunea intraoculară
- la nivelul urechii interne diminuă secreţia de endolimfă, influenţând favorabil
fenomenul de vertij
- inhibare SNC cu efect antiepileptic
- în doze mari, efect hiposecretor gastric (scad volumul și aciditatea)
- efect hiposecretor pancreatic

R.A.: hipokaliemie, cristalurie, hiperglicemie, hiperuricemie, somnolență, parestezii

F-ter: edeme, ulcer gastric și duodenal, glaucom, epilepsie, rau de altitudine
 IV. ANTIALDOSTERONICE
• Inhibă reabsorbţia de Na+ prin schimb cu H+ și K+, stimulată fiziologic de aldosteron, la nivelul
tubului contort distal, prin două mecanisme:
• Antagonişti competitivi ai aldosteronului (spironolactona, canrenona)
• Antagonişti de efect ai aldosteronului (triamteren, amilorid)

SPIRONOLACTONA Blochează acţiunea

aldosteronului
- Analog structural al aldosteronului
- T1/2 lung, aprox. 14 ore cu eliminare urinară lentă.

Efecte: Elimină Na+, Cl- şi un

-Acţiune diuretică slabă echivalent osmotic de H2O

-Acţiune antihipertensivă

-Acţiune anabolizantă și virilizantă

Scade excreţia de K+, H+

R.A.: hiperkaliemie (scare efectul cardiotonicelor!),

hirsutism la femei, impotență la bărbați
Urina devine alcalină se
F-ter: edem și HTA cu hiperaldosteronism, edeme refractare, elimină bicarbonat
hipokaliemie, sindrom premenstrual
 V. DIURETICE OSMOTICE
• manitol, uree, izosorbid
• Sunt filtrate glomerular, fără reabsorbţie tubulară şi cresc presiunea osmotică a
urinii tubulare, antrenând un coeficient osmotic de apă şi realizând o diureză
apoasă, cu o concentraţie de Na+ redusă (nu sunt diuretice renale saluretice)
Manitolul:
• Nu se absoarbe digestiv
• R.A.: greaţă, ameţeli, cefalee.
• Este indicat ca diuretic i.v. (lent sau în perfuzie) în:
-Profilaxia anuriei la bolnavii cu şoc, arsuri;
- Intoxicaţii acute, cu substanţe care se elimină renal
- Edem cerebral
- Glaucom acut congestiv.
Se poate adm preventiv inaintea intervențiilor chirurgicale pe creier si ochi
CI:anuria, blocaj renal, anuria asociată cu insuficiența cardiacă decompensata
Mecanismul de acțiune al diureticelor
Alte clasificări. 1. Funcţie de efectul asupra K+

CARE ELIMINĂ K+ Puternic: tiazide şi inrudite

Mediu: diuretice de ansă, inhibitorii anhidrazei carbonice

CARE REŢIN K+ Antialdosteronice competitive şi de efect

2. Funcţie de intensitatea efectului diuretic:

Eficacitate mare Diuretice de ansă
Eficacitate medie Tiazide şi înrudite
Eficacitate slabă Inhibitorii anhidrazei carbonice și antagoniştii aldosteronului

3. Funcţie de durata acţiunii:

Durată scurtă (< 6 h) Diuretice de ansă
Durata medie Tiazide: Hidroclorotiazida, ciclopentiazida (6 -12 h); butizida (8-12 h); meticlotiazida (12 -24h)
(6 - 24 h) Antagoniştii de efect ai aldosteronului: triamteren (6 -10 h), amilorid (24 h)
Durata lungă Tiazide: ciclotiazida (24-36 h), politiazida (24-48 h);
(> 24 h) - Sulfonamide heterociclice: clortalidon, clopamid (24 h); indapamid (24-36 h);
Antagoniştii competitivi ai aldosteronului: spironolactona (câteva zile).
Farmacotoxicologie
Dezechilibre electrolitice şi acido bazice
• Hiponatremie acută, după salureticele cu eficacitate mare şi sub dietă hiposodată
(cu somnolenţă, hTA); se tratează cu NaCI
• Hipopotasemie (hipokaliemie), după saluretice tiazide şi înrudite, în timp şi în
hiperaldosteronism secundar (cu tulburări de conducere nervoasă şi de contracţie
musculară, aritmii cardiace şi creşterea toxicităţii cardiotonicelor); se tratează cu
săruri de K+ sau diuretice care produc hiperpotasemie (antialdosteronice)
• Hiperpotasemie (hiperkaliemie), după antialdosteronice (astenie,
hiporeflectivitate, modificări EKG cu QRS larg şi T înalt); se tratează cu săruri de
Ca2+
• Hipomagneziemie, produsă de saluretice care induc hipopotasemie (accentuează
efectele hipopotasemiei); este diminuată de diureticele care induc
hiperpotasemie
• Alcaloză hipocloremică, după tratament lung cu saluretice tiazide şi de ansă (se
datorează eliminării renale de Na+ /Cl în raport de 1:1, în timp ce raportul normal
în sânge este Na+ / Cl- = 1,3); se corectează cu NH4Cl sau CaCl2
• Acidoză hipercloremică şi alcalinizarea urinei, după inhibitoarele anhidrazei
carbonice (prin eliminare de Na+ cu HCO3)
 Dezechilibre metabolice:
hiperglicemie; hiperlipemie; hiperuricemie; hiperazotemie.
Efecte toxice
• asupra măduvei hematoformatoare (cu leucopenie, trombopenie);
• renale şi digestive
Efecte alergice
• erupţii cutanate (la sulfamide)
Dependenţa de diuretice
• La femei de vârstă mijlocie, cu edeme în ortostatism, după oprirea tratamentului cu
diuretice de ansă, se înregistrează agravarea edemelor; în aceste cazuri se evită
diureticele foarte active şi se instituie dieta hiposodată
Efect rebound
• Retenţie hidrosalină şi edeme, la întreruperea bruscă a administrării unui tratament lung
(ca manifestare a unui hiperaldosteronism secundar, indus de depletiţia de Na)
 FARMACOTERAPIE
Indicaţii:
• edeme; HTA
• diabet insipid; altele
• Momentul optim de administrare: dimineața (nu seara, pentru evitarea poliuriei
nocturne)
FARMACOEPIDEMIOLOGIE
• Cl: insuficienţă renală gravă, anurie (prin necroză tubulară), nefrite acute;
insuficienţă hepatică gravă; alăptare (suprimarea lactaţiei, prin hipohidremie)
Interacțiuni:

• Asocierea diureticelor hipokaliemiante cu cele hiperkaliemiante va corecta nivelul de K+.

• Precauție in cazul diureticelor hiperkaliemiante cu alte medicații care rețin K+ (captopril –
IECA)
• Efectul diuretic e scăzut de AINS, AIS
• Tiazidele antagonizează efectul hipoglicemiantelor, uricozuricelor, antiaritmicelor
• Efectul diuretic e crescut de alte diuretice, antiHTA, vasodilatatoare, deprimante SNC,
alcool
 Factorii ce influenţează eficienţa diureticelor

• retenţia hidro-salină (crescută, influenţează pozitiv)

• proteinemia (hipoproteinemia influenţează negativ)
• circulaţia sanguină renală (dependentă de tensiunea arterială)
• echilibrul electrolitic (dezechilibrul electrolitic diminuă efectul diureticelor; dezechilibrul poate fi
produs chiar prin acţiunea diureticelor şi are ca o consecinţă nedorită "autolimitarea" efectului
diuretic, autolimitare care dispare la întreruparea administrării câteva zile sau prin corectarea
terapeutică a deficitului electrolitic)