Ministerul Sănătăţii, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"

Facultatea Farmacie
Catedra
Farmacie socială

ANALIZA CORECTITUDINII
PRESCRIPŢIILOR MEDICALE
ÎN CONDIȚII DE AMBULATOR

Chişinău – 2019
 PLANUL

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

Capitolul I. PRINCIPII GENERALE DE PRESCRIERE ŞI ELIBERARE

A MEDICAMENTELOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.1. Modalitatea şi ordinea de prescriere a reţetelor şi eliberare a
medicamentelor din farmacii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.2 Tipurile de interacţiune şi incompatibilitatea substanţelor
medicamentoase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.2.1. Interacţiunea şi incompatibilitatea fizică a substanţelor
medicamentoase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.2.2. Interacţiunea şi incompatibilitatea chimică a substanţelor
medicamentoase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
1.2.3. Interacţiunea farmacocinetică a substanţelor medicamentose. . 30
1.2.4. Interacţiunea şi incompatibilitatea farmacologică sau
farmacodinamică a substanţelor medicamentoase . . . . . . . . . . . . . . 32
1.3. Interacţiunea fitopreparatelor şi speciilor medicinale cu alte
medicamente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

Capitolul II. ANALIZA PRESCRIPŢIILOR MEDICALE STUDIATE . .

....................................................... 51
2.1. Analiza prescripţiilor medicale după corectitudinea perfectării reţetei
de către medici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
2.2. Analiza prescripţiilor medicale după nomenclatura medicamentelor
indicate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57

Concluzii şi recomandări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
 INTRODUCERE

Actualitatea temei

Prescripția medicală este un document scris, adresat farmacistului, semnat și

parafat de medic, în care este medicația pentru pacient în condiții de ambulator. Ea
autorizează eliberarea de către farmacist a unei cantități determinate de
medicamente aflate sub controlul legislației din domeniu. In Republica Moldova
rețetele care ajung în farmacie, deseori, au un scris neclar, în locul DCI este indicat
DC, sunt constatate interacțiuni între medicamente incompatibile astfel avem
nevoie deja de un sistem informational cu date despre pacient pentru evitarea
comiterii erorilor în domeniul prescrierilor medicamentelor, pentru a ușura munca
farmacistului și a doctorului sunt necesare rețetele electronice acest lucru
contribuie la creșterea calității actului medical, reducându-se considerabil riscul de
eroare pe parcursul înscrierii. Motorul de reguli medicale (interacțiuni între
medicamente, contraindicații, corelații între diagnostic, vârstă și medicamentele
prescrise), întreg cadrul tehnic al rețetei electronice reduce riscul de complicații.
În prezent problema prescrierii şi utilizării raţionale a medicamentelor este
foarte actuală şi merită o atenţie deosebită în continuu, deoarece piaţa farmaceutică
din ţară este inundată de un număr enorm de medicamente, cunoscute sub mai
multe sinonime şi care, indiferent de originea lor (sintetică sau naturală) sunt mult
mai active, posedă mai multe proprietăţi farmacologice, mecanisme de acţiune,
efecte adverse, sunt utilizate în mai multe scopuri farmacoterapeutice şi necesită
respectarea mai multor cerinţe la administrarea lor concomitentă cu alte substanţe
medicamentoase.
Utilizarea raţională a medicamentelor în mare măsură este condiţionată de
capacitatea medicului de a determina momentele cheie în evoluţia bolii la pacientul
concret, de a selecta corect medicamentul, de a stabili doza şi regimul de
administrare a lui, de a prevedea posibilele fenomene adverse nefavorabile.
În tratamentul unor maladii medicul deseori recurge la asocierea mai multor
medicamente, administrate bolnavului simultan. Medicul, ţinând cont de diagnoză,
evoluţia bolii, combină raţional remediile terapiei etiologice, patogenetice şi
simptomatice. Totodată se urmăreşte şi scopul de a intensifica şi prelungi acţiunea
terapeutică asupra diferitor verigi etiologice şi patogenetice, atingerea complexului
de efecte, constituit din particularităţile de acţiune a diferitor medicamente.
Farmacoterapia asociată permite micşorarea dozei unor preparate, înlăturarea sau
corijarea substanţială a proprietăţilor toxice nedorite, intensificarea (potenţarea)
acţiunii terapeutice a medicamentelor, lichidarea toleranţei, etc. Necesitatea în
tratament complex creşte în prezenţa a două şi mai multe procese patologice,
fiecare impunând efectuarea farmacoterapiei.
Studiile în clinici au demonstrat, că pacientul în medie primeşte 6-8
medicamente, rar 1-2, iar uneori 10-12 şi mai multe preparate. În afară de aceasta,
industria chimico-farmaceutică livrează în reţeaua farmaceutică mai mult de cinci
mii denumiri de preparate medicamentoase, dintre care multe sunt combinate.
Toate acestea în mod inevitabil duc la apariţia reacţiilor, determinate de acţiunea
simultană a preparatelor indicate.
În cazurile de farmacoterapie combinată nu întotdeauna se iau în
consideraţie interacţiunile complicate a substanţelor medicamentoase, ce se
dezvoltă în organism la prescrierea simultană. În rezultatul interacţiunii
medicamentelor administrate simultan, se modifică farmacocinetica,
farmacodinamica şi activitatea farmacologică a preparatelor. Frecvenţa dezvoltării
reacţiilor nedorite e direct proporţională cu cantitatea remediilor medicamentoase
administrate simultan. De aceea interacţiunea medicamentoasă poate fi considerată
ca unul din factorii principali în etiologia apariţiei reacţiilor adverse
medicamentoase.
 Scopul şi sarcinile

Reieşind din cele relatate mai sus a fost propus drept scop studiul corectitudinii
prescrierii reţetelor pentru bolnavii de ambulator în municipiul Chişinău. Analiza
comparative a prevederilor legislației privind prescriere medicamentelor în
Republica Moldova cu alte țări.

Întru realizarea scopului trasat au fost stabilite următoarele sarcini:

 studiul literaturii privind prescrierea medicamentelor;
 studiul literaturii privind incompatibilităţile şi interacţiunile
medicamentose;
 studiul prescripţiilor individuale bolnavilor de ambulator;
 sistematizarea şi prelucrarea datelor căpătate întru evidenţierea erorilor
comise de către medici.
 Verificarea registrului retetelor nevalabile
 Gasirea solutiei si fonduri pentru a implementa acest sistem
informational medical

Obiectul de studiu şi metodele de cercetare

Drept obiect de studiu au servit prescripţiile medicale din farmaciile publice
din diferite regiuni ale oraşului. Aceste prescripţii au fost analizate prin diferite
metode reprezentative.
 Capitolul I

PRINCIPII GENERALE DE PRESCRIERE ŞI

ELIBERARE A MEDICAMENTELOR

1.1. Modalitatea şi ordinea de prescriere a reţetelor şi eliberare a

medicamentelor din farmacii

Ministerul Sănătăţii din Republica Moldova la 01.10.2012 a emis ordinul Nr.

960 “Cu privire la modul de prescriere şi livrare a medicamentelor”.
În conformitate cu prevederile Legii cu privire la activitatea farmaceutică
(Nr. 1456 - XII din 25.05.1993), Legii pentru modificarea şi completarea Legii cu
privire la activitatea farmaceutică (Nr. 1460 - XIII din 02.04.1998), Legii cu
privire la medicamente (Nr. 1409 - XIII din 17.12.1997), Legii cu privire la
circulaţia substanţelor narcotice, psihotrope şi a precursorilor (Nr. 382 – XIV din
06.05.1999) şi în scopul organizării eficiente a asistenţei cu medicamente a
populaţiei se aprobă: regulile generale de prescriere a medicamentelor;
particularităţile prescrierii stupefiantelor şi psihotropelor; particularităţile
prescrierii medicamentelor compensate integral sau parţial; regulile de eliberare a
medicamentelor din farmacii; lista medicamentelor ce se află la evidenţa
cantitativă în unităţile farmaceutice şi medico-sanitare; lista medicamentelor
înregistrate în Republica Moldova la 28.02.2019 şi permise pentru a fi eliberate
către consumatori fără prescripţie medicală - Lista OTC.
Directorul Direcţiei Sănătăţii a Consiliului municipal Chişinău, directorul
Direcţiei Sănătăţii şi Protecţiei Sociale UTA Găgăuzia, şeful Secţiei Sănătate a
Primăriei mun. Bălţi, conducătorii instituţiilor medico-sanitare indiferent de forma
de proprietate:
    1) vor asigura instituţiile subordonate cu formulare de reţete aprobate, conform
anexelor, necesare pentru prescrierea şi eliberarea medicamentelor, conform
prevederilor prezentului ordin;
    2) vor asigura prescrierea medicamentelor exclusiv conform Denumirii Comune
Internaţionale (DCI), inclusiv pentru medicamentele compensate din fondurile
obligatorii de asistenţă medicală;
    3) vor monitoriza corectitudinea prescrierii medicamentelor în cadrul instituţiilor
din subordine şi vor aplica sancţiuni disciplinare pentru prescrierea neconformă a
reţetelor;
    4) vor asigura prescrierea medicamentelor stupefiante şi pacienţilor, care în baza
cererii depuse pentru transfer, se află la evidenţă în instituţia medico-sanitară, la
locul temporar de trai;
    5) vor asigura accesul pacienţilor la medicamente cu conţinut de substanţe
stupefiante şi psihotrope, conform prevederilor legale.
    Conducătorii instituţiilor de învăţămînt medical şi farmaceutic mediu de
specialitate, universitar şi postuniversitar vor include în curicula de instruire
tematica privind regulile de prescriere şi eliberare a medicamentelor, conform
prevederilor prezentului ordin.
  Conducătorii farmaciilor:
    1) vor asigura informarea sistematică a cadrelor medicale despre medicamentele
aflate în stoc, lipsa temporară a medicamentelor, erorile de prescriere depistate la
etapa de primire a reţetelor; 
    2) vor asigura eliberarea medicamentelor din farmacii şi filialele acestora în
strictă conformitate cu prevederile prezentului ordin, vor asigura  informarea
pacienţilor despre prezenţa în farmacie a medicamentelor – sub Denumiri
Comerciale (DC), ce corespund Denumirilor Comune Internaţionale prescrise,
precum şi enunţarea  preţului  cu amănuntul al acestor medicamente, începînd de la
cel mai mic preţ;
    3) vor asigura prezenţa în farmacii a stocului de medicamente permis de
regulamentul de funcţionare, inclusiv a medicamentelor şi dispozitivelor  medicale
de importanţă socială, aprobate în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii, conform
prevederilor normative în vigoare; 
    4) vor efectua evaluarea permanentă a respectării modului de prescriere şi
eliberare a medicamentelor, cu informarea conducătorilor instituţiilor medico-
sanitare despre erorile depistate şi întreprinderea măsurilor ce se impun.
Agenţia Medicamentului:
    1) va asigura actualizarea periodică a Nomenclatorului de Stat al
Medicamentelor şi plasarea acestuia pe pagina web a Agenţiei (www.amed.md), în
conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare privind autorizarea
produselor medicamentoase de uz uman;
    2) va efectua sistematic modificări la Lista medicamentelor ce pot fi eliberate
din farmacii fără prescripţie medicală (OTC) în baza deciziei Comisiei
Medicamentului, aprobate prin ordinul Ministerului Sănătăţii;
    3) va efectua atît controlul permanent al respectării modului de prescriere de
către medicii instituţiilor medico-sanitare, cît şi a modului de eliberare din farmacii
a medicamentelor, inclusiv ale celor cu conţinut de substanţe stupefiante şi
psihotrope, a prezenţei medicamentelor şi dispozitivelor medicale de importanţă
socială din Lista aprobată în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii;
    4) va aplica sancţiuni, conform legislaţiei în vigoare, în caz de depistare a
încălcării regulilor de eliberare a medicamentelor.
    6. Medicamentele compensate (integral sau parţial) de către Compania Naţională
de Asigurări în Medicină se vor prescrie conform prevederilor actelor normative în
vigoare în cadrul asigurării obligatorii de asistenţă medicală.
    7. Medicamentele industriale, clasate la Lista OTC, cu conţinut de substanţe
stupefiante, psihotrope sau precursori nu sînt obiectul prevederilor prezentului
ordin.
    8. Ordinul va fi publicat în Monitorul Oficial al republicii Moldova.
    9. Controlul executării prezentului ordin se atribuie dlui Octavian Grama,
viceministru.
Direcţia Farmacie şi Tehnică Medicală, Inspectoratului de Stat Farmaceutic;
să efectueze un control permanent al respectării de către unităţile medico-sanitare
şi farmaceutice a modului de prescriere şi livrare a medicamentelor; în cazurile de
depistare a încălcării regulilor de prescriere a medicamentelor, refuz de prescriere,
livrare nemijlocit bolnavului a medicamentelor de către personalul medical să
prezinte informaţia respectivă Ministerului Sănătăţii pentru aplicarea sancţiunilor
prevăzute de legislaţia în vigoare; în cazurile depistării încălcărilor, privind
eliberarea medicamentelor din farmacii, să propună Comisiei de Licenţiere a
Ministerului Sănătăţii aplicarea sancţiunilor de sistare sau anulare a licenţei pentru
activitatea farmaceutică sau a altor sancţiuni în conformitate cu legislaţia în
vigoare; a considera valabile pe teritoriul Republici Moldova formularele de reţetă
pentru prescrierea şi livrarea stupefiantelor, aprobate anterior, până la epuizarea
lor. 2.8. A abroga pe teritoriul Republicii Moldova ordinul MS RM Nr. 278 din
02.10.98 “Cu privire la modul de prescriere şi livrare a medicamentelor” [11].
1.2 Regulile generale de prescriere a medicamentelor 
1. Medicamentele se prescriu exclusiv sub formă de Denumire Comună
Internaţională (DCI) conform indicaţiilor medicale de către medicii instituţiilor
medico-sanitare, indiferent de subordonare şi forma de proprietate în baza căreia
ele activează, pacienţilor pentru tratament ambulatoriu, pe formulare de reţete,
aprobate de către Ministerul Sănătăţii, cu ştampila de antet a instituţiei medico-
sanitare, îndeplinind toate compartimentele reţetei şi confirmînd înscrierile prin
aplicarea semnăturii şi parafei personale a medicului, excepție fac medicamentele
combinate (conțin trei și mai multe substanțe active) care se prescriu în denumiri
comerciale (DC).
2. Alegerea medicamentului adecvat şi a dozei, cît şi prescrierea corectă a
reţetei ţine de responsabilitatea medicului de familie sau medicului specialist de
profil.
3. Medicamentele pentru care nu sînt stabilite anumite particularităţi, conform
anexelor nr.2 şi nr.3, se prescriu pe formularul de reţetă nr.1 (anexa nr.1).
4. Reţetele se prescriu citeţ, cu cerneală sau pix, fără corectări.
5. Denumirea Comună Internaţională a medicamentelor industriale şi
ingredientelor componente ale formelor magistrale, adresarea medicului către
farmacist, indicaţia privitor la prepararea formei medicamentoase şi eliberarea ei
din farmacie se prescriu în limba română sau latină.
6. La prescrierea reţetelor se admit unele abrevieri ale cuvintelor în limba
latină. Abrevierile admise sînt prezentate în anexa nr.2 la prezentele Reguli.
7. În cazul prescrierii medicamentelor magistrale e necesar de a respecta
consecutivitatea de prezentare: în primul rînd substanţele, toxice, stupefiante,
psihotrope, puternic active, apoi cele anodine.
8. Modul de administrare se indică în limba română sau în limba înţeleasă de
pacient, detaliat şi concret (nu se admit specificaţii de ordin general “Cunoscut”,
“Conform schemelor” etc.).
9. În cazul cînd e necesar de a livra urgent medicamentul din farmacie, în
partea de sus a formularului, medicul va indica cuvîntul “cito!” (urgent) sau
“statim!” (imediat), sau la superlativ “citissimo!” (extrem de urgent) sau
“statissime!” (extrem de repede).
 10. Cantitatea substanţelor medicamentoase lichide se prescrie în mililitri,
grame, sau picături, iar a celorlalte – în grame sau unităţi de acţiune (internaţionale
sau alte tipuri).
11. În caz de majorare argumentată a dozei maxime unice stabilită pentru
medicamentele toxice sau puternic active, medicul va prescrie această doză cu
litere şi o va adeveri prin inscripţia “Sic volo” şi semnătura personală.
12. Termenul de valabilitate a reţetelor prescrise pe formularul nr.1 (cu
excepţia celor menţionate în punctul (13), este de 2 luni de zile.
13. Reţetele pentru medicamentele cu conţinut de substanţe toxice, steroizi
androgeni şi anabolizanţi, alcool etilic se legalizează suplimentar prin aplicarea
ştampilei “Pentru reţete”. Astfel de reţete sînt valabile 30 de zile.
14. Norma maximă de prescriere şi eliberare a alcoolului etilic în stare pură,
indiferent de concentraţie, pentru bolnavii de ambulatoriu este de 100 ml.
15. Medicamentele prescrise se includ obligatoriu de către medic în fişa de
ambulatoriu sau fişa de observaţie a bolnavului în staţionar.
16. Se interzice prescrierea medicamentelor pentru anestezie generală
bolnavilor de ambulatoriu şi staţionar.
1.3 Particularităţile prescrierii medicamentelor cu conţinut
de stupefiante, psihotrope şi precursori
1. Medicamentele cu conţinut de substanţe stupefiante şi psihotrope, aflate
sub control internaţional pe teritoriul Republicii Moldova, conform Convenţiilor
Internaţionale, aprobate prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.1088 din
05.10.2004 (Tabelul II, listele nr.1 şi 2), se prescriu pe formularul nr.2 de reţetă
specială (anexă la “Particularităţile prescrierii medicamentelor cu conţinut de
substanţe stupefiante şi psihotrope”). Se permite de a prescrie pe o reţetă şi a
elibera astfel de medicamente în cantităţi necesare pentru durata tratamentului de
pînă la 30 de zile.
 Medicul poate emite o nouă prescripţie pentru acelaşi pacient, înainte de
expirarea duratei tratamentului de 30 de zile, dar nu mai devreme decît expirarea
termenului de valabilitate a reţetei precedente, în cazul epuizării cantităţii
prescrise, sau dacă pe parcursul tratamentului apar modificări în starea de sănătate
a pacientului, care impun schimbarea dozei sau a medicamentelor.
2. La prescriere se va ţine cont de “Regulile generale de prescriere a
medicamentelor”. Reţeta se prescrie nemijlocit de medic, cu aplicarea semnăturii şi
parafei acestuia, indicînd numărul fişei medicale a bolnavului. Pe un formular de
reţetă nr.2 se permite de a prescrie numai un medicament din aceste grupe. Astfel
de reţete sînt valabile pentru a fi prezentate în farmacie în termen de 10 zile.
3. Medicamentele cu conţinut de substanţe stupefiante şi psihotrope aflate sub
control internaţional pe teritoriul Republicii Moldova conform Convenţiilor
Internaţionale (Tabelul III, listele nr.1, nr.2 şi nr.3), precum şi medicamentele ce se
clasează la precursori, aprobate prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova
nr.1088 din 05.10.2004, se prescriu pe formularul de reţetă nr.1 cu aplicarea
parafei medicului şi se legiferează suplimentar cu ştampila “Pentru reţete”. Pe un
formular de reţetă nr.1 poate fi prescris și eliberat doar un medicament cu conținut
de substanțe active din listele menţionate în cantităţi necesare pentru durata
tratamentului de pînă la 30 de zile. Astfel de reţete sînt valabile pentru a fi
prezentate în farmacie în termen de 30 de zile.
1.4 Particularităţile prescrierii medicamentelor pentru eliberare gratuită
1. Medicamentele destinate pentru eliberare gratuită, conform prevederilor
legale, se prescriu pe formularul de reţetă nr.3 (anexă la “Particularităţile
prescrierii medicamentelor pentru eliberare gratuită”).
2. Pe un astfel de formular poate fi prescrisă numai o singură denumire de
medicament. La prescriere se va ţine cont de “Regulile generale de prescriere a
medicamentelor”.
 3. Dreptul de a prescrie asemenea reţete îl posedă numai medicii instituţiilor
medico-sanitare, indiferent de forma de proprietate, abilitaţi să prescrie
medicamente pentru eliberare gratuită.
4. Pentru eliberare gratuită, pot fi prescrise numai medicamente, lista cărora
se stabileşte prin acte normative.
5. Numărul reţetelor pentru prescrierea şi eliberarea gratuită a
medicamentelor, precum şi medicamentele prescrise pe formularul de reţetă nr.3 se
înscriu în mod obligatoriu în fişa medicală a bolnavului, sau în alt document
medical corespunzător.
6. Medicamentele gratuite, dar care se supun evidenţei cantitative, se vor
prescrie atît pe formularul de reţetă nr.3, cît şi pe formularul de reţetă nr.1 sau nr.2
(după caz).
7. Termenul de valabilitate pentru a fi prezentate în farmacie al reţetelor
prescrise pe formularul de reţetă nr.3 este specificat de medic (10 zile, 30 zile sau 2
luni).

1.5 Regulile de eliberare a medicamentelor din farmacii

1. Medicamentele, cu excepţia celor incluse în Lista OTC (pentru eliberare

din farmacii fără prescripţie medicală), se eliberează bolnavilor de ambulatoriu din
farmacii numai conform reţetelor, în care este prescrisă Denumirea Comună
Internaţională ale acestora, iar în cazul cînd medicamentul este combinat (conține
trei și mai multe substanțe active) se eliberează conform denumirii comerciale a
acestora. Eliberarea se adevereşte prin semnătura farmacistului pe verso reţetei.
2. Reţetele ce nu corespund regulilor de prescriere sau conţin incompatibilităţi
se consideră nevalabile. Aceste reţete se anulează, aplicînd ştampila specială
“Reţetă nevalabilă” şi se reţin în farmacie. Reţetele anulate se înregistrează în
Registrul reţetelor nevalabile (anexă la Regulile de eliberare a medicamentelor din
farmacii) cu informarea periodică (lunară, trimestrială) a conducătorilor instituţiilor
medico-sanitare în scopul de a lua măsuri concrete pentru excluderea erorilor sau
inexactităţilor.
Eliberarea de către farmacist a medicamentelor prescrise cu erori, ce nu pot fi
corectate conform prevederilor în vigoare, este interzisă. În cazurile în care erorile
depistate în reţetă sînt nesemnificative, ele pot fi corectate de farmacist după
contactarea telefonică a medicului ce a prescris reţeta, iar unele inexactităţi
neînsemnate pot fi concretizate prin comunicarea cu pacientul. După aceasta
medicamentul poate fi eliberat.
3. Fişa de ambulatoriu, fişa de observaţie în staţionar sau altă documentaţie
medicală în nici un caz nu substituie reţetele pentru medicamentele indicate
bolnavului de către medic şi nu pot servi ca temei pentru eliberarea
medicamentelor din farmacie.
4. În cazul formelor medicamentoase magistrale nu se admite eliberarea din
farmacie a substanţelor stupefiante şi psihotrope separat, dacă acestea au fost
prescrise asociate cu alte substanţe medicamentoase.
5. Dacă în prescripţia magistrală, este prescrisă o substanţă toxică, stupefiantă,
psihotropă sau puternic activă în doză mai mare decît doza unică maximă fără
indicaţia specială a medicului, farmacistul va elibera aceste medicamente în
cantitate recalculată, reieşind din 1/2 din doza unică maximă prevăzută pentru
medicamentul respectiv.
6. Pentru preparatele cu conţinut de Morfină medicii vor prescrie doza
eficientă conform Protocoalelor Clinice Naţionale, iar farmaciştii vor elibera
medicamentele conform regulilor aprobate.
 7. Medicamentele cu conţinut de substanţe stupefiante, psihotrope şi
precursori se eliberează numai de către farmaciile autorizate în modul stabilit de
legislaţie cu drept de activitate cu aceste medicamente.
8. Eliberarea medicamentelor din farmacii, costul cărora se compensează din
fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, se efectuează conform
reţetelor instituţiilor medico-sanitare, prescrise pe formularul nr.3 sau formularul
nr.3/C aprobat de Ministerul Sănătăţii şi Compania Naţională de Asigurări în
Medicină (pentru medicamentele integral sau parţial compensate) de către
farmaciile, care au încheiat cu Compania contract de prestare a serviciilor în acest
scop.
9. Se interzice eliberarea din farmacii, conform reţetelor instituţiilor
veterinare, a medicamentelor cu conţinut de psihotrope, stupefiante şi precursori,
precum şi a medicamentelor prevăzute în punctul (13) al “Regulilor generale de
prescriere a medicamentelor”.
10. Se interzice eliberarea din farmacii către bolnavii de ambulatoriu şi
staţionar a medicamentelor pentru anestezie generală, a acidului clorhidric
concentrat, acetonei şi eterului etilic în stare pură. Pentru bolnavii de ambulatoriu
se interzice eliberarea din farmacii şi a medicamentelor antituberculoase (de prima
linie), indicate în anexa nr.5 la prezentul ordin.
11. Se admite eliberarea din farmacii bolnavilor de ambulatoriu, fără
prescripţie medicală, a permanganatului de potasiu în cantităţi de pînă la 10g,
inclusiv în cazul divizării lui în farmacie, cu înregistrarea obligatorie în “Registrul
de evidenţă a elaborărilor farmaceutice”, ce serveşte ca temei pentru evidenţa
ieşirilor.
13. Reţetele perfectate pe formularele nr.2 şi nr.3 se păstrează în farmacii
timp de 3 ani; medicamentele cu conţinut de substanţe ce fac parte din listele
indicate la pct.2, 3, 4 şi 5 a anexei nr.6 la ordin, perfectate pe formularele nr.1 se
păstrează – 1 an, iar medicamentele cu conţinut de substanţe psihotrope,
stupefiante şi precursori ce nu se află la evidenţa cantitativă şi medicamentele
incluse în pct.13 al “Regulilor generale de prescriere a medicamentelor” precum și
rețetele cu conținut de antibiotice se păstrează - 1 lună. Reţetele pentru celelalte
medicamente se restituie pacientului.
14. După expirarea termenilor de păstrare, reţetele se nimicesc prin ardere cu
perfectarea actului respectiv, conform anexei nr.7 la ordin.
15. Cantitatea eliberată a medicamentelor, ce se află la evidenţă cantitativă, se
transcrie de către farmacist pe verso reţetei cu litere.
La eliberarea medicamentelor magistrale cu conţinut de stupefiante sau
toxice,componenţa formei medicamentoase se transcrie pe etichetă.
Actele de nimicire a reţetelor vor fi păstrate pe parcursul unui an de la data
întocmirii.
16. La eliberarea medicamentelor industriale, în cazurile în care reţetele se
reţin în farmacie, pacienţilor li se indică în scris modul de administrare a
medicamentului.
16. Se interzice returnarea în farmacii şi filialele acestora a medicamentelor
procurate.
17. La recepţionarea reţetei farmacistul este obligat să informeze solicitantul
despre prezenţa în farmacie a medicamentelor cu Denumiri Comerciale care
corespund Denumirii Comune Internaţionale prescrise, precum şi să enunţe preţul
cu amănuntul al acestor medicamente, începînd de la cel mai mic preţ.
18. Farmacistul este obligat, în cazurile în care reţetele se reţin în farmacie, să
indice pe verso rețetei denumirea comercială a medicamentului eliberat.
 Capitolul II
ANALIZA PRESCRIPŢIILOR
MEDICALE STUDIATE

Actualmente, in Republica Moldova, conform Nomenclatorului de Stat al

Medicamentelor sunt autorizate 4952 denumiri de medicamente, dintre care 1430
sunt incluse în lista OTC, ceea ce constituie 28,9%, respectiv 3522 denumiri,
conform legislației în vigoare trebuie să fie eliberate în baza rețetelor prescrise de
medic. În România sunt autorizate 35138 denumiri de medicamente, dintre care
2077 sunt OTC, ceea ce constituie 6%. Medicii de familie și specialiști sunt cei
care pot prescrie o rețeta, iar medicamente compensate pot fi prescrise doar de
medicul de familie. În Republica Moldova prescrierea se efectuează doar pe suport
de hârtie, în conformitate cu prevederile ordinului Ministerului Sănătății nr. 960
din 01.10.2012. În România, majoritatea rețetelor sunt in format electronic, acest
lucru contribuie la creșterea calității actului medical, reducându-se considerabil
riscul de eroare pe parcursul înscrierii. Motorul de reguli medicale (interacțiuni
între medicamente, contraindicații, corelații între diagnostic, vârstă și
medicamentele prescrise), întreg cadrul tehnic al rețetei electronice reduce riscul de
complicații. La prescrierea stupefiantelor, psihotropelor și a precursorilor,
medicamente aflate sub control, pacientul primește rețeta pe suport de hârtie în RM
fiind scrisă în 3 exemplare, iar în România – în 4 exemplare, fiind utilizate 2 tipuri
de rețetă: culoarea galbenă când sunt prescrise medicamentele din tabelul 2 și pe
culoare verde – din tabelul 3 (anexa legii 339/2005 RO). În RM circulația acestor
medicamente este reglementată prin Legea 382 din 06.05.1999, Hotărârea
Guvernului nr.1088 din 05.10.2004 și ordinul Ministerului Sănătății nr. 960 din
01.10.2012.
 În vederea verificării respectării prevederilor ordinului nr. 960 din
01.10.2012 “Cu privire la modul de prescriere şi livrare a medicamentelor” a fost
petrecut un studiu privind corectitudinea prescrierii reţetelor individuale de către
medicii din municipiul Chişinău. Studiul a fost petrecut în farmaciile din diferite
regiuni ale oraşului cu diverse forme de proprietate, în cadrul căruia au fost
studiate 310 prescripţii (figura 3), pe care erau prescrie câte 4-5 medicamente pe
fiecare, numărul total fiind de 1321 (figura 4).

350

300

100%
250

200 76,8%

150

100

50 23,2%

0
Total pe formulare pe foite

Figura 3. Structura prescripţiilor medicale analizate

Analizând diagrama de mai sus putem concluziona că nu toţi medicii

folosesc în practica prescrierii medicamentelor formulare de reţetă stabilite prin
ordinul MS RM. Mulţi pacienţi se prezintă fie cu fişa medicală, fie cu foi simple,
pe care sunt enumerate medicamentele indicate.
 UnguentePulberi
Capsule 5% 3%
Suspensii 5%
5% Comprimate
Siropuri 40%
7%

Supozitorii
9%

Soluţii
25%

Figura 4. Structura prescripţiilor după forma farmaceutică

Cele mai solicitate forme farmaceutice de către medici sunt comprimatele

din motivul că nu necesită personal medical adăugător în procesul administrării lor
şi sunt binevenite pentru bolnavii de ambulator. Pe locul doi se poziţionează
soluţiile injectabile, deoarece efectul terapeutic scontat la administrarea acestor
forme se manifestă într-un timp mai scurt, însă administrarea lor necesită un
personal medical specializat, mai ales cele intravenoase. În ce priveşte utilizarea
supozitoarele putem menţiona că în ultimul timp sortimentul lor pe piaţa
farmaceutică s-a mărit considerabil şi creşte din an în an. Dat fiind faptului că
timpul de atingere a efectului terapeutic e aproximativ acelaşi ca şi la soluţiile
injectabile medicii tot mai mult indică această formă farmaceutică. Celelalte forme
sunt prescrise în la aceleaşi proporţii, luând în consideraţie specificul şi
particularităţile maladiei la fiecare pacient în particular.
Corectitudinea prescrierii reţetelor a fost studiată din două puncte de vedere:
 după corectitudinea perfectării reţetei;
  după nomenclatura medicamentelor prescrise.

2.1. Analiza prescripţiilor medicale după corectitudinea perfectării

reţetei de către medici

Acest aspect al corectitudinii prescrierii a fost studiat reieşind din cerinţele

ordinului nr.195 din 10 iulie 2000 şi a inclus analiza elementelor obligatorii cum ar
fi: ştampila de antet a instituţiei medico-sanitare, data prescrierii, numele şi vârsta
bolnavului, semnătura medicului, parafa personală, termenul de valabilitate etc.
Sistematizând rezultatele cercetărilor s-a observat că în 158 prescripţii a fost
aplicată ştampila de antet a instituţiei medico-sanitare, iar în 152 – lipsea (figura
5):

Figura 5. Frecvenţa aplicării ştampilei de antet a instituţiei medico-sanitare

Total 100

fara stampila de antet 49.1

cu stampila de antet 50.9

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

Acest punct obligatoriu ar putea fi uşor înlăturat, dacă ar fi un control mai

strict în privinţa prescrierii medicamentelor de către conducerea instituţiei
medicale în cadrul căruia activează medicul ce a prescris reţeta.
Un alt punct obligatoriu, fără de care medicamentul prescris în reţetă nu
trebuie eliberat din farmacie este semnătura şi parafa medicului ce a prescris
această reţetă. Frecvenţa prezenţei acestor elemente din reţetă este arătată în figura
6.

100

90 100

80

70

60

50
63.2
61.3
40
38.7
30
36.8
20

10

0
Este semnura Lipseste semnatura Total Lipseste parafa Este parafa

Figura 6. Structura prescripţiilor în dependenţă de semnătura

şi parafa medicului

După cum se vede din diagramă în mediu 37% de medici nu aplică parafa
personală şi semnează reţeta cu medicamentele prescrise, care este nemijlocit
responsabilitatea medicului privind aplicarea terapiei medicamentose. Această
eroare depinde numai de străduinţa şi dorinţa medicului în vederea exercitării
profesiunii sale.
 Elemente obligatorii în componenţa reţetei este numele şi vârsta bolnavului,
cea din urmă fiind un criteriu de bază în verificarea dozelor indicate la
medicamente. Rezultatele căpătate sunt prezentate în figura 7.

100%

75,5%
70,3%

24,5%
29,7%

Total Este numele Nu este numele Este virsta Nu este virsta

Figura 7. Frecvenţa indicării numelui şi vârstei pacientului

Din numărul total de prescripţii numai în 194 a fost indicată data prescrierii
reţetei (figura 8).

100% 100%

62,6%

37,3%

Total Este data Lipseste data Nu e specificat termenul

valabilitatii
 Figura 8. Indicarea datei prescrierii şi termenului valabilităţii reţetei

E regretabil faptul că medicii neglijează punctul din reţetă, unde trebuie

specificată data prescrierii şi termenul valabilităţii, care, cu părere de rău, nu a fost
specificat nici într-o prescripţie studiată.
Nu în ultimul rând, dar unul dintre principalele componente ale reţetei, este
indicarea dozei terapeutice, modul de administrare şi numărul de prize (figura 9).

71,6%

85,2%

91,6%

100%

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

Modul de administrare nr. prizelor Indicarea dozelor Total

Figura 9. Frecvenţa indicării dozei, numărul de prize şi modului de

administrare
Acest compartiment al reţetei, ce ţine nemijlocit de efectul terapeutic al
medicamentului nu în toate cazurile este completat de medic. Este cert că cantitatea
substanţei active în medicament şi durata tratamentului trebuie să fie apreciate de
medic, luând drept baza gravitatea maladiei, bolile însoţitoare, vârsta şi altele. În
acest caz farmacistul nu-şi poate asuma responsabilitatea faţă de aprecierea dozei şi
durata tratamentul, ci numai poate oferi informaţii privind modul de administrare,
în cazul când este lipsă. Aceasta este o încălcare esenţială a cerinţelor ordinului cu
privire la modul de prescriere.

Verso
formularului de reţetă Nr. 1
CĂLĂUZA MEDICULUI
 este obligatorie îndeplinirea tuturor datelor prevăzute în formular;
 amprenta ştampilei de antet a instituţiei medico-sanitare trebuie să fie vizibilă, pentru
a fi uşor determinată denumirea şi numărul instituţiei. Dacă denumirea unităţii
medico-sanitare este aplicată de tipar, atunci ştampila de antet nu se aplică;
 seria prezintă abrevierea oraşului sau a judeţului în care este amplasată unitatea
medicală şi se aplică în mod tipografic; numărul reţetei conţine 6 semne;
 denumirea medicamentului industrial, conţinutul formei medicamentoase extemporale
(denumirile ingredientelor), adresarea către farmacist despre prepararea formei
medicamentoase şi eliberarea ei din farmacie se prescrie în limba latină, citeţ, clar cu
cerneală sau pix; sunt interzise corectările;
 se admite prescrierea pe un formular numai a unui medicament din grupa toxicelor,
stupefiantelor sau psihotropelor;
 se admit numai abrevierile specificate în “Regulile generale de prescriere a
medicamentelor”;
 cantitatea substanţelor lichide se prescrie în mililitri (Sol. Natrii bromidi 3%-200ml),
grame (Gliceroli-10,0) sau picături (Sol. Adrenalini hydrochloridi 0,1%-gtt.XX); a
celor solide – în grame (Natrii bromidi 3,0) sau unităţi de acţiune internaţionale
(Benzylpenicillini natrii 1000000UI ) ;
 modul de administrare se scrie în limba română sau în limba vorbită de pacient; nu se
admit indicaţii de ordin general: “Intern”, “Cunoscut”, etc.;
 semnătura medicului se confirmă cu parafa personală;
 specificarea termenului valabilităţii reţetei se face prin bararea inutilului.

Data A recepţionat A preparat A verificat A eliberat

 Figura 10. Călăuza medicului

Toate erorile descrise mai sus ar putea fi uşor evitate de către medicii ce
prescriu reţete, dacă însăşi medicul are depune un efort în studiului ordinului cu
privire la modul de prescriere a reţetelor, cu atât mai mult că pe verso formularului
este dată călăuza medicului, unde sunt enumerate toate cerinţele pentru perfectarea
corectă a reţetei (figura 10).
Acțiunile întreprinse de către farmacist:
1. Dacă pe rețeta de eliberare a medicamentelor nu sunt prezente cele 3
ștampile necesare, farmacistul nu va elibera preparatul
2. În cazul în care farmacistul nu înțelege scrisul medicului, sunt necesare
corectări în scrierea substanței medicamentoase sau unele date ale
pacientului lipsesc din formularul de rețetă farmacistul va telefona medicul
pentru a putea efectua mici schimbari.
3. In cazul când pacientul se apropie în farmacie cu o rețetă cu termenul expirat
de la data prescrierii farmacistul va reține reteța în farmacie și o va înregistra
în Registrul rețetelor nevalabile
 Analiza statistică conform site-ului amed.md
privind încălcari în modul de prescriere și eliberare
a medicamentelor
250

200

150

100

50

0
2011 2012 2013 2014 2015

2.2 Studii asupra erorilor de prescriere

Erorile de prescriere pot fi definite ca o ,,alegere de medicamente nepotrivite

pentru un anumit tip de pacient”. Astfel de erori pot include dozajul, cantitatea,
indicatia, sau prescrierea unui medicament contraindicat.

Datele din literatura arata ca exista preocupari in acest sens, clasificandu-se

erorile dupa inconvenientele pe care acestea le pot produce asupra pacientilor,
farmacistilor si doctorilor.

Sunt astfel descrise 4 tipuri de erori de prescriptie:

·       Erori de tip A – care pot cauza efecte grave asupra pacientului.
Reteta poate fi periculoasa pentru pacient in cazul eliberarii
acesteia. De exemplu, doza unui medicament pentru tratarea
unei afectiuni cardiace este gresita, fiind exprimata inmultita cu
 un factor de 10; interpretarea gresita a scrisului de mana-
confuzie intre clorpromazina si clorpropamida.
·       Erori de tip B –  care pot cauza efecte majore asupra pacientului – pot fi
rezolvate prin consultarea de catre farmacist a medicului privind tratamentul.
Farmacistul trebuie sa contacteze medicul care a eliberat reteta
pentru a o putea elibera. În acest caz, atat pacientul, cat si
medicul si farmacistul se vor afla intr-o situatie inconvenabila.
De exemplu, retetele de fenitoina in care nu se mentioneaza
forma de prezentare a medicamentului, capsule sau tablete;
scris de mana total ilizibil
·       Erori de tip C – erori minore care pot fi solutionate prin judecata si
experienta profesionala a farmacistului.
Farmacistul trebuie sa ia o decizie profesionista inaintea
eliberarii medicamentelor, desi este capabil sa faca acest lucru
fara a contacta medicul care a eliberat reteta. Acest lucru este
deranjant pentru farmacisti si poate produce mici intarzieri fata
de pacienti. De exemplu, mentionarea eronata a cantitatii unui
preparat dermatologic.
·       Erori de tip D – care nu conduc la afectarea sigurantei pacientului.
De exemplu, solutie in loc de gel cu preparate antacide; greseli

                                  gramaticale.

In general se acorda  atentie sporita acestui aspect doar in situatia cand se

produce o reactie adversa severa. Cu toate acestea este important sa fie
monitorizate mai atent toate aspectele care pot sa genereze greseli privind
utilizarea unor medicamente, fie ca aceste greseli apartin prescriptorului fie celui
care elibereaza medicamentul.
       Lipsa cunostiintelor despre medicamentul prescris, despre doza
recomandata, si despre particularitatile pacientului  pot contribui la aparitia erorilor
de prescriere. Alti factori care contribuie la acestea includ:

·       scrisul ilizibil

·       confundarea numelui medicamentului

·       utilizarea inadecvata a zecimalelor; un zero ar trebui sa preceada intotdeauna o

virgula (ex. 0,1). În mod asemanator, erorile de zece ori mai mari de dozare au avut
loc ca si rezultat al utilizarii unui zero ramas in urma, ex. 1,0)

·       utilizarea abreviatiilor (ex. AZT a dus la confuzia intre zidovudina si

azathioprina).

Într-un studiu de patru saptamani din Ucraina, realizat pe un numar de  36200

prescriptii, s-a descoperit ca 1-5% dintre acestea contineau o eroare de prescriere,
dintre care 25% erau potential grave. Cand s-au examinat doar erorile grave, 58%
din erori si-au avut originea in decizia de prescriere si 42% in scrierea medicatiei.
Distribuirea este diferita de cea observata la erorile non-grave. La fel de
ingrijorator a fost si faptul ca majoritatea erorilor au fost facute de personal
medical relativ tanar care este responsabil.             S-a constatat ca majoritatea
greselilor au aparut ca si rezultat al lipsei de atentie.

Factorii de risc pentru dezvoltarea erorilor de prescriere, cum ar fi mediul de lucru,

cantitatea de munca, comunicarea in interiorul echipei, si lipsa de cunostiinte, au
fost cu totii identificati. [18]
            Factorii organizationali, cum ar fi pregatirea inadecvata, importanta scazuta
acordata prescrierii medicamentelor, o echipa medicala ierarhica au contribuit si
ele la aparitia erorilor. In asistenta primara, rata erorilor de prescriere a fost
estimata la 11%.

             Prescrierea electronica poate ajuta la reducerea riscului de aparitie a

erorilor care rezulta din scris ilizibil desi, la randul ei, poate duce la alte probleme,
cum ar fi selectarea gresita a medicamentelor. Sistemele de introducere
computerizata a comenzilor medicilor elimina nevoia de transcriere a comenzilor
de catre asistente si de interpretare a comenzilor de catre personalul din farmacie,
si s-a aratat ca ar avea un efect semnificativ asupra reducerii erorilor de
medicatie. Totusi, efectele unor astfel de sisteme asupra rezultatelor pacientilor
raman prea putin studiate si, cand sunt studiate, ofera rezultate variabile.

Într-un studiu efectuat  intr-un spital din Londra in anul 2002, fiecare a

cincea comanda de medicatie scrisa pentru bolnavii spitalizati a fost examinata
timp de 4 saptamani. S-a estimat ca numarul total de comenzi de medicatie scrise
in aceasta perioada a fost de aproximativ 36 000.

  Farmacistii care au facut studiul au identificat erori de prescriere in aproximativ

1,5%  din comenzi dintre care 0,4% erau considerate potential grave. Exemplele
specifice includ: un pacient caruia i s-a dat de cinci ori doza intentionata de
diazepam; unul pentru care s-a prescris o doza de captopril de 10 ori mai mare
decat cea corecta (dar nu i-a fost si administrata); si unul cu o concentratie in
plasma de fenitoin sub intervalul tinta si la care doza a fost redusa in loc sa fie
crescuta.
            Un studiu retrospectiv de la Universitatea din Washington a implicat un
esantion mult mai mic (1411 comenzi) pe o perioada de 5 luni, intr-o clinica de
medicina interna. În jur de 28% din prescriptii contineau cel putin o eroare, dar
doar o cincime dintre acestea erau clasificate ca fiind clinice, si acestea au inclus:
interactiuni medicamentoase nerecunoscute, alergii care nu au fost luate in
considerare, si duplicari terapeutice. Doar intr-un caz pacientul a fost vatamat
( perturbare electrolitica la o femeie mai in varsta careia i s-a administrat din
greseala un diuretic - metolazon).[20]

            Într-un studiu recent, 2006 , in doua spitale din Tarile de Jos, rezultatele au

fost mult mai socante. Aproape 60% din peste 7200 de comenzi de medicatie
contineau cel putin o greseala de prescriere sau eroare de transcriere, si au existat
103 efecte adverse care puteau fi prevenite (1,4%  din numarul total de comenzi).

            Studiul a scos in evidenta ca 92 dintre pacienti au trecut prin ceea ce autorii

au descris ca „vatamare temporara”. De exemplu, o dozare inadecvata intr-un
regim de eradicare a Helicobacter ar fi putut sa contribuie la aparitia unui ulcer
peptic recurent si singerind, in timp ce in cel mai grav gaz, supradoza de heparina
cu greutate moleculara mica a cauzat un atac cerebral fatal.

            Alte erori au implicat probleme deja notate, cum ar fi esecul de a observa

contraindicatiile si alergiile, esecul de a recunoaste interactiunile medicamentoase
sau alegerea gresita de monoterapie, in cazuri grave, in care trebuia utilizata
asocierea de medicamente.

Dupa cum sugereaza raportul NPSA (National Patient Safety Agency),

exista mai putine date despre greselile de prescriere in asistenta medicala primara
decat in spitale. Totusi, tiparul este asemanator.
 Un studiu al prescriptiilor eliberate la 40 de farmacii alese la intamplare din
Danemarca a aratat o rata de corectare a prescrierilor de 23 per 1000 prescriptii,
desi mai putin de jumatate dintre acestea puteau fi descrise strict ca si erori clinice.
[21]

Un alt grup danez a incercat o examinare sistematica a 14 studii pentru a

evalua frecventa si natura evenimentelor adverse care puteau fi prevenite in
asistenta medicala ambulatorie, desi, de fapt, ei au luat in considerare si alte 15
studii realizate in spital. Ei au estimat ca rata de evenimente adverse era de 15 per
1000 persoane pe luna si rata de evenimente adverse care puteau fi prevenite de 5,6
per 1000 persoane pe luna, desi intervalele de siguranta erau foarte mari in ambele
cazuri. Totusi, ei au observat ca cele mai frecvente probleme erau prescrierea unui
medicament inadecvat sau esecul de a monitoriza tratamentul (de exemplu,
echilibrul electrolitic din timpul terapiei diuretice).

  Un studiu al erorilor de prescriptie a fost efectuat si de catre un grup de

cadre didactice de la Universitatea de Medicina si Farmacie ,,Victor Babes” din
Timisoara care si-au propus  o analiza a frecventei erorilor de prescriere a
medicamentelor si clasificarea acestora in functie de frecventa aparitiei acestora
si etapele in care ele pot sa apara.

            Studiul a fost efectuat de autori, prin analiza a 2545 de retete prescrise in

ambulator prescriptiilor medicale din cateva farmacii din Timisoara si  eliberate in
4 farmacii  din Timisoara, pe o perioada de 3 luni.

Din 2545 de retete analizate , au fost sesizate erori de prescriere intr-un

numar de 279 ceea ce reprezinta un procent de 11% din totalul retetelor luate in
studiu,  erorile de prescriptie fiind in numar  de 61  Aceasta dovedeste ca o reteta
poate sa contina una sau mai multe erori.  In acest numar au fost incluse
toate tipurile de erori de prescriere gasite in urma analizarii  retetelor.

Studiul a scos in evidenta o gama larga de erori de prescriere care au fost

clasificate de autori in mai multe tipuri.

            Cele mai multe erori intalnite in prescriptiile analizate au fost cele

prin omisiune (lipsa datelor de identificare ale pacientului, a diagnosticului, lipsa
duratei tratamentului, a specificarii concentratiei medicamentului, lipsa formei
farmaceutice etc).

            A doua categorie de erori semnalate au fost erorile de dozaj si

cantitate (doze insuficiente sau crescute nejustificat)

Neclaritatile (scris ilizibil, prescurtari) in ceea

ce  priveste  diagnosticul,  denumirea medicamentului, forma farmaceutica, au fost
o  sursa de aparitie a unor greseli de eliberare a medicamentului.

Erorile de prescriptie semnalate in studiul citat  au fost definte ca erori de

gravitate mica sau medie si care nu au condus la accidente severe privind
administrarea unui tratament medicamentos.

Foarte interesant din punct de vedere al finalitatii si al feedback-ului primit

din partea medicilor a fost un studiu al tuturor retetelor scrise de catre opt medici
specialisti din trei cabinete medicale din cadrul centrului de sanatate Westgate,
Dundee, pe o perioada de trei luni (din decembrie 1995 si pana in februarie 1996).

Cabinetele au fost implicate intr-un proiect pe termen lung pentru a

introduce si a evalua un manual farmaceutic. Acest proiect necesita utilizarea unor
copii speciale ale retetelor la emiterea tuturor retetelor.
 Au fost luate asfel in studiu duplicatele tuturor celor 15 916 de medicamente
eliberate pe reteta intr-un interval de trei luni. Retetele care contineau erori erau
apoi evaluate iar personalul care se ocupa de proiect a evalut efectele potentiale ale
fiecarei erori fata de pacienti, farmacisti si medici.

Dupa o perioada de observatie de trei luni, informatiile cu privire la erorile

in cadrul retetelor au trimis de doua ori feedback in mod confidential catre medici.

Feedback-ul a luat forma unei declaratii scrise, descriind numarul de retete

emise de catre medicul emitent pe parcursul lunii anterioare, numarul de
medicamente eliberate pe reteta implicate, numarul total de erori si procentajul
ratei erorii. Fiecare eroare a fost enumerata pe baza unui pacient mentionat
nominal, impreuna cu o observatie adecvata. Erorile au fost analizate folosind
copiile retetelor.

Din 15 916 medicamente prescrise, s-a inregistrat un total de 504 erori

(3,17%). Pe parcursul perioadei de observatie de trei luni, nu au fost intalnite erori
de tip A (cu potential grav pentru pacient), insa s-au notat 169 erori de tip B
(pericol major) (1,06% din numarul total de medicamente), 273 erori de tip C
(pericol minor) (1,72%) si 62 erori de tip D (obisnuite) (0,39%). Natura erorilor si
clasificarea acestora in cadrul celor patru tipuri sunt prezentate in tabelul nr.2

2.3 Feedback-ul prescriptorilor

·       „Eu nu gresesc niciodata” Procentul de erori in cadrul retetelor pentru un
medic oarecare – pe baza lucrarilor publicate si din monitorizarea acestui
studiu in cadrul unei farmacii – este de aproximativ 5%. Chiar si medici care
au un procent al erorii cu o valoare de 2% pot trimite anual catre farmacistii
locali aproximativ 260 de erori care trebuie corectate.
 ·       „Erorile sunt obisnuite, oricum”. Corespondenta dintre procentul erorilor
de tip B si de tipurile C si D din cadrul studiului sugereaza faptul ca medicii
care fac erori cu grad minor de periculozitate sau erori obisnuite sunt
capabili sa faca si erori cu grad major de periculozitate si, prin implicatie,
unele cu potential grav.
·        „Farmacistii vor corecta erorile” Este posibil ca medicii sa nu isi dea
seama de erorile repetate, in special acelea de tip C, pe care farmacistii au
competenta sa le corecteze ei insisi. Acest lucru denota nu numai un
profesionalism indoielnic prin a se baza pe altii pentru corectarea propriilor
greseli, insa medicii care lucreaza in cadrul cabinetelor care se ocupa si cu
eliberarea medicamentelor nu se pot baza pe farmacisti pentru a corecta
erorile.

2.4 Metode de prevenire a erorilor

§      auditul anual, cu interventii tinta, este foarte eficient.
§      in multe tari, este recunoscut faptul ca farmacistii clinicieni
pot aduce o contributie importanta prin impiedicarea aparitiei
erorilor de prescriere care ar putea vatama pacientii.
§       utilizarea de sisteme de prescriere computerizate care pot,
printre alte caracteristici importante, sa identifice dozajele
incorecte si sa avertizeze despre posibilele interactiuni ale
medicamentelor.

O analiza sistematica recenta a 25 de seturi de prescriptii a aratat o reducere

semnificativa a riscului de erori de medicatie prin prescriptie electronica in 23
dintre ele, dar gradul de reducere a variat de la 13% la 99% si autorii au observat
variatii mari ale metodelor si calitatii -  o poveste familiara in acest domeniu de
cercetare.
 Totusi, prescrierea electronica nu este o solutie totala: desi reduce
semnificativ rata erorilor si nevoia interventiei farmacistilor, ea poate introduce noi
erori specifice sistemului, cum ar fi prescrierea dozei gresite daca sistemul seteaza
o valoare prestabilita pentru un anumit medicament. În mod clar, atat cel care
prescrie, cat si farmacistul care elibereaza medicamentul trebuie sa fie constienti de
aceste potentiale surse de erori.
Din motiv ca multe din preparate au o DC asemanănătoare, în cazul unui scris
neciteț pot interveni momente de confuzie, de exemplu:
Lasix (furosemide) Losec (omeprazole)
Aprazol (pantoprazole) Alprozolam
Panangin Panadol
Rinoxil(xylomethazolinum) Rivotril(clonazepam)
Digoxin Dioxidin

3.1 Tipurile de interacţiune şi incompatibilitatea substanţelor

medicamentoase

Interacţiunea dintre substanţele medicamentoase se numeşte un asemenea

fenomen, când utilizarea concomitentă a două sau mai multe preparate
medicamentoase provoacă un efect, care se deosebeşte de efectul generat de
folosirea fiecăruia din ele separat

Dacă la utilizarea unei combinaţii de substanţe medicamentoase forţa lor de

acţiune este egală cu suma efectelor, provocate de fiecare din aceste medicamente
aparte, un asemenea fenomen se numeşte sumare sau sinergism aditiv. În acest caz
acţiunea unui component nu depinde de schimbările din organism, generate de altă
(sau alte) substanţă medicamentoasă
 De obicei în aşa mod interacţionează preparatele, ce posedă mecanisme şi
direcţii de acţiune asemănătoare.
Combinarea medicamentelor, acţiunea terapeutică a cărora se sumează,
permite de a reduce doza şi în aşa mod de a micşora posibilitatea complicaţiilor.
Dacă în rezultatul interacţiunii preparatelor se observă o amplificare
esenţială a efectului unei substanţe medicamentoase sub influenţa alteia şi acţiunea
finală depăşeşte suma efectelor, provocate de fiecare medicament, un asemenea
fenomen se numeşte potenţiere sau sinergism supraaditiv. În acest caz
mecanismele şi de asemenea localizarea acţiunii preparatelor este diferită.
Potenţierea poate fi folosită pentru obţinerea unui efect optimal.
Exemple de rețete:
1. Rp. : MgB6 1 tab. de 3 ori în zi
Cinnarizine 1 tab. de 3 ori în zi
Liposom forte (fosfolipide hipotalamice) 28 mg/2 ml
2. Rp. : Etoricoxib 90 mg 1 tab. în zi
Etodolac 400 mg 1 tab. de 3 ori în zi
Gel cu Chondroitina aplicare locală
3. Rp: Carbamazepina 200 mg 1 tab. de 3 ori în zi
Keltican 5 mg + 1.33 mg 1 tab. de 3 ori în zi
4. Rp. : Meloxicamum 15 mg 1 tab. de 2 ori în zi
Cremă cu Thiocolchicosida 4 mg aplicare locală
5. Rp. : Dexamethasonum 4mg/1 ml
Loratadine 1 tab. în zi
Cremă “Stiderm” local
Cremă “Bacoderm” local
Toate exemplele specificate mai sus reprezintă tratamente in condiții de
ambulator pentru diferite afecțiune, unde, putem observa că acțiunea
acestor preparate se sumează astefl crește efectul minimum de
complicații.
Pentru realizarea unei farmacoterapii raţionale medicul practician trebuie să ia în
consideraţie posibilitatea sumării sau potenţierii nu numai a efectelor dorite
(terapeutice), dar şi a celor nedorite (secundare) [6].
Fenomenul, când la folosirea combinărilor de preparate acţiunea unuia din
ele se minimalizează sau se înlătură pe deplin sub influenţa altui preparat se
numeşte antagonism.
Deseori efectul final al combinării unor asemenea preparate în mare măsură
depinde de doza (concentraţia) fiecărui component. Acest fenomen este pe larg
folosit în toxicologie (terapia antidot) şi de asemenea pentru preîntâmpinarea şi
înlăturarea acţiunii secundare a substanţelor medicamentoase în acele cazuri, când
antagoniştii, înlăturând efectele nedorite, nu influenţează sau chiar amplifică
acţiunea utilă a medicamentelor.
De exemplu: Intoxicatia cu atropine care poate fi fatală – are antidot
Neostigmina sau Pilocarpina.
Termenul “antagonist” este folosit şi pentru denumirea acelor mijloace
medicamentoase, care împiedică acţiunii substanţelor biologic active cum ar fi:
vitaminele, hormonii, ionii, metaboliţii.
De exemplu, în practica medicală se folosesc antagoniştii vitaminei K,
aldosteronului, ionilor de calciu [19].
Dacă sunt două preparate A şi B, atunci interacţiunea lor potenţiară poate fi
descrisă prin intermediul a trei formule:
EAB O EA+ EB – sumare
EAB > EA + EB – potenţiere
EAB < EA + EB – antagonism
unde EA şi EB sunt mărimea efectului, provocate de substanţele medicamentoase A
şi B separat, iar EAB – mărimea efectului, observat în rezultatul folosirii
combinării acestor substanţe medicamentoase.
TIPURILE DE INTERACŢIUNI ŞI INCOMPATIBILITĂŢI ALE
MEDICAMENTELOR

Interacţiunea şi Se manifestă sub formă de antagonism al

incompati- componenţilor care interacţionează
bilitatea fizică

Are loc sub formă de reacţii între

Interacţiunea şi mijloacele medicamentoase sau
incompati- metaboliţii lor, în rezultatul cărora se
bilitatea chimică formează substanţe care posedă sau nu
posedă activitate biologică.

Sub influenţa unei substanţe

Interacţiunea
medicamentoase se schimbă
farmacoci-netică
concentraţia altui medicament sau a
metabolitului

Aprecierea superficială a posibilelor

influenţe farmacodinamice şi ca urmare –
manifestarea incompatibilităţii
Interacţiunea şi farmacologice a complexului de substanţe
incompati- medicamentoase utilizate. Se deosebeşte
bilitatea incompatibilitate directă, indirectă,
farmacologică unilaterală, bilaterală, antagonism
funcţional particular, antagonism de
concurenţă
 3.1 Interacţiunea şi incompatibilitatea chimică a substanţelor
medicamentoase

Interacţiunea chimică are loc sub formă de reacţii între mijloacele

medicamentoase sau metaboliţii lor, în rezultatul cărora se formează substanţe care
posedă sau nu posedă activitate biologică. În primul caz poate avea loc nu numai
amplificarea efectului terapeutic, dar şi apariţia unei acţiuni nedorite. Aşa, de
exemplu, la administrarea preparatelor ce conţin iod el se elimină prin glandele
lacrimale şi pentru tratamentul conjunctivitelor nu se poate de folosit unguente,
care conţin mercur, deoarece interacţionând cu iodul, mercurul formează iodid de
mercur, care la rândul său posedă o acţiune de cauterizare .
La formarea compuşilor insolubili de substanţe medicamentoase în tractul
digestiv ei foarte rar se absorb în intestin şi acţiunea lor resorbtivă se micşorează
sau se înlătură în genere. Ca exemplu clasic este interacţiunea tetraciclinei cu ionii
bi- şi trivalenţi ai unor metale, şi de asemenea cu preparatele din bismut. De aceea
eficacitatea tetraciclinelor poate să scadă brusc, dacă vor fi administrate împreună
cu aşa preparate ca “Almaghel” şi “Almaghel A”, care conţin aluminiu şi magnneziu
sau cu tebletele “De nol” în componenţa cărora este bismut.
În procesul interacţiunii compoziţiile medicamentoase pot deveni
incompatibile în rezultatul faptului că ingredienţii intră în interacţiune chimică
unul cu celălalt. O asemenea incompatibilitate se numeşte chimică.
În cazul incompatibilităţii chimice cel mai des au loc reacţii de oxidare sau
reducere a substanţelor medicamentoase, de neutralizare reciprocă, de
descompunere sau hidroliză, de schimb dublu. În ultimă instanţă drept rezultat al
incompatibilităţii chimice are loc sau devalvarea terapeutică a compoziţiei
medicamentoase, sau denaturarea influenţei ei, sau chiar obţinerea toxicităţii din
contul combinaţiilor noi formate.
Incompatibilitatea chimică de cele mai dese ori se observă la prescrierea
formelor medicamentoase lichide, care conţin în calitate de mediu apa.
Transformările chimice ale ingredienţilor pot avea drept consecinţe schimbarea
aspectului exterior al medicamentului (tulburare, căderea precipitatului)
Un exemplu de incompatibilitate chimică se observă în reţeta da mai jos.
Reţetă: Vit. B1 0,001
Vit B6 0,001
Acidi nicotinici 0,001
Acidi glutaminici 0.05
M. f. pulvis
D.t.d. nr. 60
S. 1 pulbere x 3 ori
Conform datelor literaturii este interzisă administrarea concomitentă a
vitaminelor B1, B6, şi acidului nicotinic din cauza, că piridoxina împiedică
transformarea tiaminei în forma sa biologic activă (fosforilată), iar acidul nicotic o
distruge.
În tabelul 1 sunt prezentate cazurile importante de incompatibilitate a
vitaminelor între ele şi cu alte preparate medicamentoase.
Tabelul 1
Felurile de incompatibilităţi ale vitaminelor

Incompatibilitatea vitaminelor solubile în apă şi grăsimi

Vitamine Cauza incompatibilităţii
B1 (tiamină) B6, B12 (la introducerea lor Descompunerea a 2 vitamine. Amplificarea
într-o seringă) influenţei alergizante a vitaminei B1.
B2 (riboflavină) B12 Distrugerea vitaminei B2 cu ionul de cobalt
B2 B1 Oxidarea tiaminei
 Distrugerea vitaminei B6;
B6 (piridoxină) B12
Acumularea ionilor de cobalt
B12 (cianocobalamină) C, B6, PP Distrugerea vitaminelor cu sărurile de cobalt
B12 E, acid folic Distrugerea din cauza diferenţei de pH
B12 C, B1 Distrugerea B12 (oxidarea)
PP (acid nicotinic) B12 Distrugerea vitaminei PP, acumularea cobaltului
C (acid ascorbic) B12, E Distrugerea acestor vitamine din cauza diferenţei de
şi acid folic pH.
P (vitamina penetrabilităţii) B12 Distrugerea vitaminei P de către ionii de cobalt
A (retinol) C Dereglarea schimbului vitaminei C
Atenuarea reciprocă a acţiunilor. Insuficienţă de
AD
vitamina D la administrarea retinolului şi invers.
D (calciferol) E Oxidarea vitaminei E.

Continuarea tabelul 1

Incompatibilitatea vitaminelor în cazul utilizării lor îndelungate

Incompatibilitate din cauza dereglării

Vitamine
schimbului de vitamine

A (retinol) K, E, C, D
B1 (tiamină) PP, B6 , B2 , C
B2 (riboflavină) PP
B6 (piridoxină) PP
PP (acid nicotinic) B1 , acid pantotenic
B12 (cianocobalamină) B1, B2 , acid folic
C (acidul ascorbic) PP
D (calciferol) A

Incompatibilitatea vitaminelor cu unele substanţe medicamentoase

Substanţele cu care are loc

Vitaminele Cauza incompatibilităţi
incompatibilitatea

1 2 3

B1 Redergam Atenuarea efectului hipotenziv

B1 Tanină, strihnină, chinină Distrugerea vitaminei
B1 Substanţe adrenolitice şi simpatolitice Scăderea efectului hipotensiv
Hidroliza inelului lactonic al
B1 Penicilină
penicilinei
 B1 Somnifere Scăderea efectului somnifer
B2 Preparatele ce reacţionează cu bazele Distrugerea riboflavinei
B12 Sărurile metalelor grele Distrugerea vitaminei B12
B12 Oxidanţi şi reducători Formarea hidrogenului de cianură
PP Pituitrină Atenuarea tonusului uterului
Acid Inactivarea
Substanţe de natură bazică
folic
C Substanţe ce conţin fier, cupru, aur Distrugerea vitaminei C
Influenţa de atenuare reciprocă asupra
C Salicilaţi
sistemului de coagulare a sângelui
C Heparină, neodicumarină, fenienă Scăderea efectului de anticoagulare
Distrugerea nitratului de natriu (mediu
C Nitrat de natriu
acid), formarea oxizilor de azot.
Distrugerea vitaminei C sub influenţa
C Eufilină
mediului bazic al eufilinei
Descompunerea hiposulfitului de natriu
C Hiposulfit de natriu
până la anhidridă sulfuroasă şi sulf.
H (bio- Inactivarea, transformarea în
Oxidanţi
tină) sulfobiotină şi acid adenilic.

Continuarea tabelul 1

1 2 3

Micşorarea efectului de coagulare a

K Salicilaţi vitaminei K sub influenţa saliţilaţilor,
distrugerea ei de către baze.
Deprimarea lobului anterior al
A Tiroxină hipofizei, diminuarea procesului de
formare a hormonului tireotrop
A Acizi Distrugerea vitaminei
D Iod şi preparatele lui Inactivarea vitaminei D (oxidarea ei)
E Preparate de fier, argint, oxidanţi Formarea tocoferolhinonei inactive

3.2 Interacţiunea farmacocinetică a substanţelor medicamentoase

Dacă sub influenţa unei substanţe medicamentoase se schimbă concentraţia

altui medicament sau a metabolitului său o asemenea interacţiune se numeşte
farmacocinetică. Concentraţia preparatului depinde de absorbţia, repartizarea,
biotransformarea în organism, eliminarea lui şi a.
Din punct de vedere practic, cea mai mare importanţa are schimbarea
procesului de absorbţie a substanţelor medicamentoase sub influenţa preparatelor
antiacide. Utilizarea lor contribuie la mărirea pH-lui conţinutului stomacului, când
gradul de ionizare a medicamentelor – acizilor slabi se majorează. Ca rezultat
trecerea lor prin membrane, straturile lipide ale cărora sunt puţin penetrabile pentru
combinaţii ionizante, se încetineşte.
Prin aceasta se explică diminuarea acţiunii resorbtive a unor asemenea
preparate ca anticoagulante de acţiune indirectă, digoxină, acid acetilsalicilic,
sulfanilamide, nitrofuranele, observată la utilizarea lor în combinaţie cu preparate
antiacide. În afară de aceasta, acţiunea acidului acetilsalicilic se reduce dacă este
prescris împreună cu cimetidina, care frânează secreţia acidului clorhidric în
stomac.
Cea mai mare parte a medicamentelor se absoarbe în partea proximală a
intestinului subţire. De aceea de viteza de evacuare a conţinutului stomacului
depinde timpul de începere a efectului şi intensitatea lui.

3.3 Interacţiunea şi incompatibilitatea farmacologică sau

farmacodinamică a substanţelor medicamentoase

În activitatea sa practică zilnică medicul deseori se întâlneşte cu cazuri de

complicaţii sau efectul scăzut al terapiei medicamentoase. Una din cauzele acestora
poate fi aprecierea superficială a posibilelor influenţe farmacodinamice şi ca
urmare – manifestarea incompatibilităţii farmacologice a complexului de substanţe
medicamentoase utilizate. Din această cauză gândul despre posibilitatea
incompatibilităţii farmacologice a medicamentelor, alese pentru tratament nu
trebuie să-l părăsească pe medic nici odată. Cu atât mai mult că o asemenea
posibilitate poate fi apreciată corect şi cântărită exact numai de însuşi medicul în
fiecare caz clinic concret.

Farmacologic incompatibile sunt combinările morfinei şi cofeinei, sau

morfinei şi adrenalinei, recomandate pentru tratamentul şocului. Cofeina împiedică
deprimarea sistemului nervos central de către morfină şi astfel micşorează efectul
antişoc şi antidolorant al morfinei, promedolului şi fenadonului. Probabil, că din
cauza influenţei excitante asupra sistemului nervos central adrenalina atenuează
deprimarea de către morfină şi a centrelor de durere (reduce efectul antidolorant).
După cum se ştie pacienţilor care suferă de insomnie (mai ales celor de
vârstă înaintată) li se recomandă de a se abţine de la băuturile ce conţin cofeină
(ceai, cafea, cacao) după sau înainte de administrarea somniferelor. Mai puţin este
cunoscut faptul că efectul somnifer se scurtează vădit de asemenea de tiamină
(vitamina B1), care la fel ca şi cofeina amplifică procesul de excitare a scoarţei, cu
toate că nu atât de intensiv.
Farmacologic incompatibile sunt şi preparatele sedative ce conţin valeriană
cu glicozidele cardiace administrate în acelaşi timp, destul de frecvent prescrise de
medicii practici. După administrarea preparatelor valerianei activitatea unor aşa
glicozide ca strofantina K, nerolina, cimarina, se reduce aproximativ de 2 ori.
Nu este raţională nici prescrierea (în timpul pregătirii pentru operaţie) a
cursului profilactic de preparate sulfanilamide concomitent cu vitaminele C,P, şi K.
Sulfanilamidele micşorează coagularea sângelui şi în aşa fel reduc la zero efectul
vitaminelor.
În ultimii ani prioritatea în terapia chimică o deţin antibioticele. Cel mai
efectiv s-au dovedit a fi combinarea antibioticelor, diverse după natura lor şi
mecanismele de acţiune. Combinarea antibioticelor presupune încetinirea
dezvoltării ştamelor rezistente de microorganisme, uşurarea luptei cu infecţia
combinată, şi, în sfârşit, sporirea eficacităţii acţiunii din contul amplificării,
obţinută prin acţiunea concomitentă asupra diverselor aspecte ale vieţii microbilor.
Practica a demonstrat toate priorităţile utilizării combinate a antibioticoterapiei. În
acelaşi timp, folosirea combinată a antibioticelor uneori este farmacologic
incompatibilă şi duce după sine o amplificare bruscă a influenţei lor toxice.
Eficacitatea antimicrobiană a folosirii combinate
a două chimiopreparate

Preparate 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
Penicilină ++ ++ ++ ++ +++ ++ ++ + ± ± ++ ++ ++
Eritromicină ++ ++ + + + + + +++ ++ ++ + +
Oleandomicină ++ ++ + + + + + +++ ++ ++ + +
Novobiocină ++ ++ ++ + + + + + ++ + ++ + +
Ristomicină ++ + + + + + + + + - ++ + +
Streptomicină +++* + + + + - - - + + + + ++
Monomicină ++ + + + + - - - + + + + ++
Canamicină ++ + + + + - - - + + + + ++
Neomicină + + + + + - - - + + + + ++
Tetraciclină ± +++ +++ ++ + + + + + + ++ + +++
Levomicetină ± ++ ++ + - + + + + + ++ + +++
Nitrofurane ++ ++ ++ ++ ++ + + + + ++ ++ ++ +
Sulfanilamide ++ + + + + + + + + + + ++ +
Nistatină, levorină ++ + + + + ++ ++ ++ ++ +++ +++ + +

Notă: +++ şi ++ combinarea se recomandă;

+ este permisă ;
± puţin dorită (e posibil antagonism);
- este interzisă;
* e posibilă deprimarea miocardului.

Asupra eficacităţii antibioticoterapiei pot acorda influenţă şi alţi factori

medicamentoşi. De exemplu, s-a stabilit că preparatele glandei tiroide, contribuind
la o eliminare mai accelerată a antibioticelor din organism, scurtează durata
acţiunii lor şi micşorează în felul acesta valoarea lor terapeutică. Şi invers,
combinarea antibioticelor, care deprimează flora intestinului, cu preparatele
sulfanilamide brusc amplifică efectul bacteriostatic, dar concomitent esenţial
accelerează dezvoltarea disbacteriozei (candidomicozei).
Cazuri particulare de incompatibilitate a antibioticelor cu substanţe
medicamentoase sunt prezentate în tabelul 3.
În lupta cu acţiunea toxică a antibioticelor şi preparatelor antituberculoase cu
mult succes se folosesc vitaminele, în primul rând componentele grupei B (tiamină,
acizii nicotinic şi pantotenic, piridoxina).
Tabelul 3
Incompatibilitatea farmacologică a antibioticelor
cu unele preparate medicamentoase

Preparatele cu care are loc

Antibioticele Cauza incompatibilităţii
incompatibilitatea
Penicilină Sărurile metalelor grele, alcoolii, Distrugere
bazele, preparatele iodului,
oxidanţii
Penicilină Alcoolii, glicerină Inactivare (formarea eterilor
complicaţi ai acidului penicilic)
Penicilină Levomicetină Intensificarea reacţiilor alergice cu
fenomene de candidomicoză
Penicilină Micerină Majorarea efectului de coagulare a
sângelui
Penicilină Streptomicină Deprimarea capacităţii de contractare a
miocardului
Streptomicină Acizi, baze Inactivarea
Streptomicină Oxidanţi, sărurile argintului Formarea substanţelor puţin active sau
inactive
Streptomicină Vitamina B, glucoză, hiposulfit de Oxidare
natriu
Streptomicină Lobelină, cititonă Deprimarea reflexelor
hemoreceptorilor ganglionilor
carotidieni
Albomicină Tireoidină, Tirohină Micşorarea concentraţiei în sânge cu
20-30% şi eliminarea mai accelerată
cu urina
Clortetraciclină Oxidanţi Hidroliză, inactivare
Clortetraciclină Penicilină, levomicetină Amplificarea posibilităţii de formare a
disbacteriozei
Teramicină Oxidanţi Inactivare
 Teramicină Streptomicină Distrofia grasoasă a ficatului
Levomicetină Ristomicină Influenţă toxică asupra sângelui
Neomicină Streptomicină Agravarea influenţei ototoxice
Neomicină Penicilină Sporirea coagulării sângelui
Spiromicină Sulfanilamide Sporirea posibilităţii apariţiei
disbacteriozei
Cicloserină Levomicetină Excitarea psihotropă, encefalite
Toate antibioticele Somnifere, antipiretice, cortizonă Scăderea imunităţii
Nistatină Glucoza Scăderea efectului terapeutic

În ultimii ani s-a dezvoltat furtunos vitaminoterapia. Acţiunea biologic înaltă

a acestor substanţe, caracterul lor netoxic, producerea lor de către industria
alimentară au contribuit la prescrierea lor foarte largă şi practic fără control.
În acelaşi timp anume datorită activităţii biologice înalte vitaminele nu sunt
indiferente pentru organismul uman. Ca şi alte substanţe medicamentoase, ele pot
fi farmacologic incompatibile între ele şi cu alte substanţe medicamentoase.
Între vitamine se pot observa antagonisme funcţionale unilaterale şi
bilaterale. Antagonismul funcţional bilateral a fost stabilit între tiamină şi acidul
nicotinic (vitaminele B1 şi PP), şi de asemenea între retinol şi calciferol (A şi D).
Despre aceasta mărturisesc următoarele fapte. Bolnavilor li se administra
tiamină în cazurile de anorexie, depresie, anemii, maladii ale stomacului. După un
curs de 3 săptămâni de injecţii s-a observat apariţia simptomelor tipice ale pelagrei.
Mulţi pacienţi care s-au tratat cu doze exagerate de tiamină în legătură cu boala
beri-beri (avitaminoză B1) s-au vindecat de această boală, dar s-au îmbolnăvit de
pelagră (avitaminoza PP). Şi invers, în experimente şi observaţii clinice s-a stabilit,
că introducerea acidului nicotinic în exces provoacă
Este incompatibilă, de exemplu, combinarea vitaminei A cu preparatele
glandei tiroide. Vitamina A este un antagonist al tiroxinei. Ea reduce acţiunea
amplificatoare a tiroxinei asupra schimbului de substanţe, frânează eliminarea
hormonului tireotrop al lobului anterior al hipofizei. insuficienţa tiaminei şi
intensifică semnele prezente ale hipovitaminozei B1.
3.4 Interacţiunea fitopreparatelor şi speciilor medicinale cu alte
medicamente
Pacienţii care utilizează ceaiuri sau fitopreparate consideră că acestea fiind
naturale, sunt complet lipsite de efecte adverse şi deci n-ar putea reacţiona cu alte
medicamente pe care pacientul le ia pentru tratarea unei anumite afecţiuni.
De asemenea, el uită – tocmai din acest motiv – să-şi informeze medicul,
când acesta îi prescrie un medicament, de faptul că utilizează şi alte preparate, de
provenienţă vegetală.
Dar, ca în cazul oricărei polimedicaţii, există şi în acest caz posibilitatea
apariţiei unei interacţiuni medicamentoase, care este destul de greu de diagnosticat.
În tabelul 5 sunt menţionate unele dintre interacţiunile observate la administrarea
concomitentă a unor medicamente se cinteză cu preparate fitoterapeutice.
Deocamdată, pentru puţine fitopreparate sau chiar produse vegetale ca atare,
sunt semnalate interacţiuni cu alte medicamente, deoarece nici medicul, nici
farmacistul şi, cu atât mai puţin pacientul, nu se gândesc că
acţiunea ]]medicamentului de sinteză ar putea fi influenţată negativ prin
administrarea concomitentă a unui produs natural. Cu atât mai importantă, este
cunoaşterea de către medic şi farmacist a unor astfel de interacţiuni, pentru ca
tratamentul să fie condus în mod adecvat.
Tabelul 5
Interacţiuni medicamentoase dovedite pentru unele medicamente de sinteză la
tratament concomitent cu anumite fitoterapeutice

Medicament de Fitopreparat sau extract

Interacţiune medicamentoasă
sinteză din:

1 2 3
Alprazolam * Kava-Kava Hipersedare
 Echinacea sp. Administrarea conco-mitentă determină o
Ciclosporine şi
 Glycyrrhiza glabra scădere a efectului imunosupresor al chi-
corticoizi
 Asparagus mioterapicelor datorită imunnostimulării
Efect de adiţie
 Plante cu heterozide
Hipokaliemia provocată poate exacerba
cardiotonice
toxicitatea digoxinei
Digoxină  Glycyrrhiza glabra
Potenţează acţiunea digoxinei
 Crataegus sp. Creşte aparent concentraţia serică de
* Eleutherococcus sp. digoxină
*Taraxacum officinale Infuziile administrate concomitent cu anu-
mite diuretice (hidroclorotiazida, furo-
*Arctostaphyllos uva ursi semid) reduc efectul antihipertensiv al
Diuretice acestora
*Vaccinium vitis-idaea Hipokaliemia provo-cată de diuretice poate
fi accentuată prin administrare
*gosipol concomitentă de gosipol
*Chamomilla recutita Datorită conţinutului în tanin inhibă
Fier *Tanacetum parthenium absorbţia fierului
*Hypericum perforatum
*Raphanus sativus Potenţial efect inhibitor asupra funcţiei
Levotiroxină
*Brassica oleracea tiroidiene
*gosipol Potenţează efectul iritant gastrointestinal
*Arctostaphyllos uva ursi
Antireumatice
*produse vegetale iritante
nesteroidiene
ale tractului
gastrointestinal
*Panax ginseng Declanşează cefalee, insomnie, hiperexci-
Inhibitori MAO *Iohimbină taţie musculară, tremurături
*Efedrina/Ephedra sinica
*Artemisia absinthium
*Salvia officinalis (plante
cu tuionă) Scad gradul de percepţie a durerii, fiind
Fenitoină *Oenotherae biennis necesare doze crescute de
Fenobarbital oleum anticonvulsivante
*Borraginis oleum
(datorită conţinutului în
acid gama-linolenic)
*Glycyrrhiza glabra Administrarea conco-mitentă scade efici-
Spironolactona
enţa spironolactonei
Warfarina *Allium sativum
*Zingiber officinalis
*Ginkgo biloba Cresc efectul antico-agulant al warfarinei
*Panax ginseng
 *Tanacetum parthenium

Un studiu efectuat de autori americani pe un număr de 1000 pacienţi

vârstnici care au fost internaţi în serviciile de urgenţă ale unor spitale a urmărit
evidenţierea unor interacţiuni medicamentoase. Dintre pacienţii urmăriţi, la 538 s-
au constatat 1087 interacţiuni diferite, dar numai la 30 de pacienţi acestea au fost
serioase. Pentru 20 de plante medicinale comune studiate s-au pus în evidenţă 46
interacţiuni diferite.
 CONCLUZII şi RECOMANDĂRI

1. În urma sintezei literaturii au fost evidenţiate tipurile de incompatibilităţi şi

interacţiuni medicamentose.

2. Au fost studiate reţetele pentru bolnavii de ambulator în unele farmacii cu

diverse forme de proprietate din municipiul Chişinău privind corectitudinea
prescrierii lor.

3. În urma analizei prescripţiilor au fost evidenţiate următoarele erori ce se comit

la prescriere de către medici

Erori frecvente intalnite in 310 retete din

diferite farmacii

Lipsa celor 3 stampile

lipsesc datele pacientului/medicu-
lui/data prescrierii
1%7% combinarea pe acelasi formular de
5% reteta cu alte preparate
21%
scris necitet
17% lipseste nr de pastile sau calea de
adm
corecte
denumirea comerciala
8% incorecte
1%
41%

4. În urma analizei prescripţiilor reţetei după nomenclatura medicamentelor

prescrise au fost evidenţiate interacţiuni chimice, fizico-chimice,
farmacocinetice, etc.

5. E necesar ca organele de coordonare cu sistemul de sănătate să întreprindă

 măsuri suplimentare referitor la pregătirea medicilor în ceia ce ţine de modul de
indicare şi prescriere a medicamentelor şi referitor la activitatea farmaciştilor în
ceia ce ţine livrarea medicamentelor din farmacii.

6. O facilitare a lucrului de farmacist ar fi introducerea retetelor electronice ca in

Romania avand o multime de avantaje precum:
 se reduce numarul de fraude;
 permite reactualizarea automata a retetei pentru pacient cronic;
 diminuarea erorilor date din cauza scrisului;
 faciliteaza centralizarea informatiilor;
 faciliteaza comunicarea medic-pacient;
 permite verificarea asigurarii pacientului
 BIBLIOGRAFIE
1. Дунисов И. Н.; Шевченко Ю. Л. Клинические рекомендований +
фармакологические справочник рукаводство для врачеи обшеи практики,
врачеи - терапевтов, преподователей и ординаторов, Moscova, 2004

2. Stockley Ivan H. Stockley’s drug interactions a source book of interactions,

their mechanisms, clinicalimportance and management, London, 2002

3. Cullen Robert, PDR guide to drug interactions, side effects and indications,
2007

4. Ghicavîi V. Medicametele și utilizarea lor rațională, Chişinău, 2004, 487 p.

5. Matcovschi C., Ghicavîi V., Nicolai S., Parii B. Manual de receptură, ed.III-a.
Chişinău, 2003

6. Лоуренс Д. Р. Клиническая фармакология, Moscova 2002

7. Ordinul MS RM Nr.960 din 01.10.2012 “Cu privire la modul de prescriere şi

eliberare a medicamentelor”.

8. Procopişin V., Safta V., Brumarel M. Bazele activităţii farmaceutice. Chişinău,

2002, p.71.

9. Legea 1456 din 25.05.1993 „Cu privire ca activitatea farmaceutică”

10.Marcean Crin, Ghid de farmacologie pentru asistenți medicali și asistenți de

farmacie, București, 2011

11. Ghicavii Victor, Particularități de interacțiune a vitaminelor și mineralelor,

Chișinău, 2015

12.Meyler's side effects of drugs: the international encyclopedia of adverse drug

reactions and interactions/ editor, J.K. Aronson: Elsevier,2016.

13.Drug-drug interactions in pharmaceutical development/ [edited by] Albert P.

 Li : Wiley, 2008.

14.Curs IX Descrie modul de prescriere, preparare și eliberarea medicamentului

din farmacie, București

15.Iuliana Popovici, Lăcremioara Ochiuz, Dumitru Lupuleasca, Terminologie

medicală și farmaceutică, Ed Polirom 2007

16.Oana Matei, Gh. Mermeze- Propedeutica Farmaceutica, editura Imprimeriei

deVest – Oradea.

17. Aurelia Nicoleta Cristea – Farmacie Clinica, vol. I, Editura Medicala,Bucuresti

2009.