A.

Prezentare generala:

Profil :

•Mercurul este un agent iritant, inflamator şi distructiv a cărui acţiune este

universală asupra organismului.
•Este unul din cele mai mari şi importante remedii homeopatice.

•Este un remediu cu un mare polimorfism simptomatologic, care permite cu

mare greutate să se găsească o punte de coerenţă între unele din aceste
simptome, uneori absolut antagoniste şi neaşteptate.

•Totodată este unul dintre remediile cele mai schimbătoare, cu cele mai
multe agravări la factorii înconjurători şi cu foarte puţine ameliorări.

Sursa :

Patogenezia Mercurului a fost făcută pornind de la Mercurius solubilis şi

Mercurius vivus, două preparate puţin diferite, dar nu în
măsură să putem face, în practică, o distincţie între ele,
(Kent).
• Mercurius vivus, sau Mercurul metalic, este un metal
alb strălucitor, ca argintul, lichid la temperatura
obişnuită, extrem de mobil, de unde şi numele popular
de “argint viu”.
•

În natură, se găseşte rar în formă nativă, mai mult în

starea de sulfură roşie de mercur sau cinabru.
•Primele trei dinamizări ale remediului homeopatic se
prepară prin triturare hahnemanniană. Se poate, apoi, trece la dinamizări
superioare fie tot prin triturări fie prin procedeul diluţiilor obişnuite.

El poate fi înţeles mai bine, plecând de la descrierea acţiunilor sale

asupra întregului organism, remarcate în timpul intoxicaţiilor accidentale
sau tratamentelor mercurice care au dominat terenul în terapeutica
sifilisului, in ultimele secole.

Tabloul intoxicaţiei cu mercur :

În intoxicaţia acută provocată de Mercur, se observă următoarele

manifestări :
- Inflamaţie dureroasă a tubului digestiv, cu:
- stomatită, gingivită, salivaţie, fetiditate a halenei,
- faringită,
- greţuri şi vomismente de materii filante şi sanghinolente,
- diaree sanghinolentă de tip dizenteric;
- albuminurie, hematurie, anurie,
- hemoragii polimorfe,
- slăbirea contracţiilor cardiace,
- încetinirea respiraţiei,
- sudori reci, vâscoase,
- colaps.

Moartea se produce în 24-30 ore în stările supraacute, în următoarele 12-15

zile în cele acute.

Acţiunea sa asupra sistemului nervos cerebro-spinal

- agitaţie motorie, tremurături mici ale extremităţilor, limbii şi buzelor;

- chiar paralizii flasce şi fără atrofie, cu preferinţă pentru muşchii
extensori;
- depresie cerebrală foarte puternică, într-un stadiu mai avansat.

Acţiunea sa asupra sistemului nervos vegetativ

În sfera vegetativă Mercurius influenţează în mod particular tubul

digestiv şi aparatul urinar ;
- în privinţa tubului digestiv el acţionează, inflamând amigdalele,
ficatul, intestinul, glandele salivare, pancreasul.
- iritaţia arborelui urinar, după o primă fază de excitaţie diuretică,
determină fenomene inflamatorii cu reducerea sau chiar
suprimarea funcţiilor renale.

Acţiuni asupra altor organe şi ţesuturi

• În stare acută, Mercurius excită circulaţia producând bufee sanghine ale

feţei.

•În intoxicaţiile prelungite şi profunde, el perturbă într-atât nutriţia

organismului încât se ajunge la emaciere caşectică. El alterează sângele
fluidificându-l, distrugând sau deformând globulele roşii, aparând frecvent
hemoragii cauzate de aceste alteraţii sanghine şi de caracterul ulcerant al
inflamatiilor sale.

De fapt, toate ţesuturile sunt atacate de Mercurius:

- la nivelul ţesutului limfatic: adenite acute şi cronice.

- la nivelul mucoaselor: stări inflamatorii cu catar, mai întâi clar apoi
muco-purulent;
- la nivelul pielii: erupţii variate, acute şi cronice, mergând de la
simplul eritem în limfangite, la erupţii veziculoase, papulo-
pustuloase, sifiliforme, în timp ce secreţia sudorală este extrem de
mult crescută.
- la nivelul articulaţiilor: se manifestă de asemenea, în mod
particular, iritaţia ţesutului fibros şi seros ;
- la nivelul ţesutului subcutanat şi al oaselor: se notează o stare
inflamatorie a ţesutului celular subcutanat şi ţesutului osos,
inflamaţia prinzând în special periostul şi oasele lungi

În toate stările inflamatorii provocate de Mercurius există tendinţa

producerii de:

==> supuraţii;
==> ulceraţii
==> necroze.

Ca orice metal, determină procese cronice lente şi prelungite.

Intoxicaţia cronică provocată de Mercur redă tabloul frapant al diferitelor

manifestări ale sifilisului. Acesta pare a fi şi aşa zisul “geniu al remediului”,
întrucât există o mare similitudine, pe de o parte, între simptomele
intoxicaţiei cronice şi cele ale patogeneziei sale şi între manifestările nu
numai primare şi secundare ci şi cele parasifilitice ale centrilor nervoşi.
Această similitudine este subliniată odată mai mult şi prin marea
modalitate a acestui remediu, agravarea nocturnă a simptomelor.

Caracteristici generale clinice

Tabloul clinic al manifestărilor sale inflamatorii acute, de tip scofulos,

inclusiv caracterul lor distructiv încă de la început, se aseamănă cu cele ale
terenului ereditar sifilitic.
De aceea, influenţa lui terapeutică antiinflamatorie îl indică în acele stări
acute în momentul în care inflamaţia intră, ca şi la Pulsatilla, în stadiul de
“cocţiune”, după Aconitum, Belladonna, Bryonia.
Trebue menţionată şi apariţia, pe prima scenă a simptomelor sale, a
hipersecreţiei glandelor digestive, în mod special salivaţia sa
caracteristică, cu gust metalic, un simptom concomitent foarte obişnuit al
acestui remediu.

Ca tipologie, Mercurius corespunde temperamentelor limfatico-nervoase,

hidrogenoide, simpaticotonice.

Sindroame dominante

a) Sindromul de astenie cu tremurături fine;

b) Sindromul sifiloid şi scrofuloid : adenite, tulburări osoase,
ulceraţii;
c) Sindromul de hipersecreţie generală;
d) Sindromul anemic;
e) Sindromul de inflamaţie tisulară : abces, flegmon; catar;
f) Sindromul oro-faringian : inflamaţie; ulceraţie, difterie;
g) Sindromul dizenteric;
h) Sindromul de inflamaţie urinară : dizurie, cistită, anurie;
i) Sindromul cutanat : erupţii veziculo-papuloase, supurante.

Această enumerare justifică afirmaţia privind universalitatea atingerilor

morbide manifestate de Mercurius, dar şi dificultatea stabilirii de repere
simptomatologice specifice.

Găsim aici persoane:

= cu trăsături morale alese, paşnice şi creative, dar şi

= persoane cu trăsături amorale, josnice, cu impulsii distructive.

Istoria mercurului şi geniul remediului :

Materia medicală a acestui remediu este extrem de abundentă şi polimorfă,

cu simptome într-atât de variate şi opuse pe plan fizic şi mental încât apare
prea puţină coerenţă între ele.

Pentru a memoriza şi alimenta intuiţia noastră privind acest remediu, ar fi

binevenite câteva idei de sinteză, sau un oarecare fir călăuzitor... Paradoxal
pentru acest metal care este cu siguranţă un excelent conductor !

Pentru a atinge acest scop, mai multe căi ni s-au părut posibile şi
complementare : fiziologia, fizica, chimia, alchimia, astronomia şi
mitologia, ca mijloace de pătrunde la spiritul remediului, de-a lungul a ceea
ce oamenii au descoperit legat de acest subiect al Mercurului, de utilitatea
lui, a rolului său în viaţa umană şi simbolurile pe care el le-a evocat încă din
Antichitate.

După o primă analiză a datelor din diferitele surse, apar esenţiale două
cuvinte-cheie pentru înţelegerea nucleului Mercur:
a.Mercurul „transmiţător”
b.Mercurul, corp străin

a) Mercurul „transmiţător-conductor” :

Termenul de Mercur a fost introdus în secolul VI, de alchimişti, pentru a

desemna metalul Hydrargir (Hg) – cuvânt grec latinizat semnificând
„argintul lichid” – conferindu-i simbolul celei mai apropiate planete de
Soare. Uimitoarele proprietăţi ale acestui corp, singurul metal lichid la
temperatura obişnuită, foarte sensibil la orice variaţie fizică a mediului
ambiant şi de aparenţă foarte instabilă (ca bula de mercur), le-a reamintit
rapiditatea şi neîncetatele salturi sclipitoare pe cer, ale planetei Mercur. Le
denumeau, de aceea „argint viu”.
Acest metal greu (z = 80), care este absent în corpul uman, nu există în
stare pură pe planeta noastră, ci sub formă de sulfură de mercur sau
cinabru (HgS). El posedă proprietăţi foarte originale din punct de vedere
fizico-chimic : o foarte slabă reactivitate proprie, ceea ce face ca el să
absoarbă şi să transmită foarte uşor toţi stimulii fizici, cum ar fi variaţiile de
presiune (de aici folosirea lui la barometre, regulatoare tehnice, joje, etc. )
de temperatură (termometre), sau de diferenţe de potenţial electric
(comutatoare, redresoare de curent, etc.) şi tot felul de stimuli chimici,
conferindu-i puterea de a se amalgama cu toate metalele grele şi uşoare
(termenul de amalgam, la origine, se referea numai la combinarea
mercurului cu aurul).
Această proprietate de transmiţător este în analogie cu caracteristicele
zeului Mercur al Italicilor, asimilat zeului grec Hermes, dotat cu sandale
înaripate pentru a se putea ridica şi deplasa cu uşurinţă ; el este mesagerul
diligent al lui Jupiter, cel care transmitea oamenilor, mesajele zeilor din
Olimp, şi vice-versa. El este de asemenea zeul călătoriilor (statuile sale
jalonau marile drumuri şi răscruci romane) şi, pe deasupra, zeul
negustorilor, al comercianţilor.
Altfel spus, el reprezintă un principiu de legătură, de schimburi şi de
adaptare. El este unul din simbolurile inteligenţei ingenioase şi realizatoare
care prezidează comerţul. La partea sa opusă, el este de asemenea
simbolul intelectului pervertit şi al respingerii regulilor sociale, şi deci zeul
protector al celor ce înşeală şi fură.
Regăsim această alternativă în însemnul caduceei, atribut al lui Mercur,
care reprezintă confruntarea dintre principiile contrare şi complementare,
singurul mijloc de a accede la inteligenţă şi la socializare : sus şi jos,
stânga şi dreapta, masculin şi femenin, rigiditate şi supleţe, bine (arborele
cunoaşterii) şi rău (şarpele).

În acest fel, Mercur, zeu inteligent, este de asemenea şi zeul

medicinii !...care ajută medicul să înţeleagă, să găsească un echilibru între
forţele opuse în el, ca în cazul pacientului său, şi să se înalţe reprimând
instinctele sale.

b.Mercurul, corp străin :

Din punct de vedere chimic, mercurul este total absent în corpul uman.
El este foarte toxic; este un caustic distrugător, în special al parenchimelor.
El incearca să se combine, amalgameze, cu toate metalele grele şi uşoare
ale organismului, şi în acest fel să perturbe, de fapt să pervertească practic
toate metabolismele (Na, Cl, Cu, S, Pb, Zn, Ca, Mg, Alb, etc.) şi aparatele
cele mai nobile (ochi, hematopoieză, muşchi, sistem nervos, coagulare,
oase, apărare imunitară, etc. ) .

În alchimie, întoarcerea la mercur este intoarcerea la soluţie, ceea ce

reprezintă o regresie totală la o stare nediferenţiată. Regăsim acelaşi gen
de simbolism în medicina chineză, unde mercurul este extras din cinabru,
drogul imortalităţii, pentru că este constituit din două corpuri opuse şi
complementare : sulful şi mercurul ; primul este un element de foc, mascul,
yang iar cel de al doilea, apă, femela, yin, şi deci influenţabil şi dotat cu o
mare plasticitate.
In acelaşi fel, bolnavul Mercurius este influenţabil, deschis, hipersensibil
la mediul exterior şi capabil să se adapteze la situaţii dificile, câteodată
chiar să aibă o conştiinţă „elastică”, părăsind atunci căile moralei.

Copilul Mercurius :

După coloratura sa miasmatică, copilul Mercurius va putea evolua în

direcţii opuse, mercurul având totdeauna un dublu sens, datorită faptului
că el se poate adapta la orice;
= fie în sensul bun, şi va fi un realizator pozitiv, la „sensul bun”
pragmatic, cel care înţelege totul, în maniera lui Hermes, zeul
hermetismului, adică al misterului şi artei de a descifra;
= fie în sensul rău, şi va putea deveni anticonformist, asociabil,
mincinos, hoţ, pervers, anormal, purtător de anomalii luetice, distrugător
moral pentru alţii şi fizic pentru el (ulcere, carii, patologie osoasă,
distrugeri parenchimatoase, etc.), abrutizat şi stupid.

Cităm aici comentariile Dr Didier Grandgeorge :

« Precis datorită mesajului divin, de la proximitatea lui cu soarele,
Mercurul are misiunea de a transmite acest mesaj restului umanităţii. El
are, pentru aceasta, mijloacele, cu curajul său, îndrăsneala sa, autoritatea
sa, elocinţa sa.
Totuşi, perversiunea îl pândeşte şi, prin egocentrism, el este tentat să
deturneze mesajul pentru propria sa folosinţă. Chiar tipul de delict al
Mercurului este delictul iniţiatului...foarte precoce în ale zeilor secrete.
Mercurius remediu sifilitic, oedipian, va putea să-şi ucidă tatăl (impulsie
bruscă de a ucide pe cei pe care îi iubeste mai mult), odată ce le cunoaşte
mesajul, pentru a-l folosi pentru el-însuşi şi a manipula pe ceilalţi cu vârful
nasului.
B. Prezentarea simptomelor:

Mercurius solubilis :
Merc.

Stări mentale
• introvertit, închis în sine, intens emoţionabil şi suspicios;
• impulsuri lăuntrice, violente deseori, idei distructive (să înjunghie pe cineva, etc.);
impulsul de a ţipa;
• grabă, iritabilitate;
• precocitate;
• teamă de: boală, moarte, demenţă, întuneric, cimitire, locuri înalte, fantome,
oameni;
agorafobie, teamă de sărăcie (zgârcenie accentuată);
• răspunde lent, se bâlbâie;
• anxietate şi panică, atacuri de panică cu teamă puternică de demenţă;
• dereglări compulsive (porniri nestăpânite, irezistibile, ritualuri, constrângeri
auto-impuse);
• retras, deprimat; impulsuri sinucigaşe;

Generalitati:
• remediu luezinic;
• agravare generală noaptea;
• agravare şi la frig şi la căldură (Nat-c., Ip.);
• agravare când se încălzeşte în pat;
• agravare la vreme umedă;
• agravare în aer liber;
• scurgeri cu miros respingător;
• scurgeri suprimate cu agravări consecutive;
• mare debilitate şi slăbiciune;
• agravare generală de la transpiraţie;
• sudori nocturne; ptialism
• înfăţişare: figură palidă, serioasă, pielea feţei are pete şi e translucidă ca
marmura;
Cap:
• acnee cronică din care se elimină serozitate şi puroi, lăsând cicatrici;
• rinită cronică, rinoree verzuie şi arsuri în nas;
• afte în gură şi pe limbă; ulceraţii bucale şi faringiene;
• otită acută sau cronică;
• limbă amprentată de dinţi;
• gust metalic în gură;
• respiraţie cu miros greu, respingător;
• salivaţie excesivă, mai ales noaptea în pat;
• gingivită; dureri de dinţi;
Gât:
• faringită acută sau cronică, limbă încărcată şi salivaţie;
• adenopatie cervicală;
• pielea gâtului şi pieptului, în partea superioară, se înroşeşte după o emoţie
puternică (Nat-m.);

Gastro-intestinal:
• doreşte pâine cu unt, dulciuri, sare;
• aversiune: dulciuri, sare, anghinare;
• gastro-enterită acută cu diaree şi senzaţia de ne-evacuare completă;
• scaun cu miros greu;
• colită ulcerată;

Uro-genital:
• -nevoi frecvente de a urina
• -hemoragie uretrală
• -ulcere ale prepuţului şi glandului
• -dureri înţepătoare, deşirante, ovariene
• -lactaţie în timpul menstrelor (nu in sarcină)
• -Lactaţie în locul menstrelor
• -prurit vaginal cu arsuri
• înclinaţii sexuale intense, uneori pervertite;
• -ejaculare prematură;
• -paleativ în cancerul uterin şi de sân (Kent)

Extremităţi:
• -tremur general, în special al mâinilor, mai accentuat când scrie sau
mănâncă
• -secuse musculare, mişcări convulsive, dezordonate (copii) -folosit în paralizia
agitantă
“Tremurăturile, slăbiciunea, sudorile, fetiditatea, supuraţiile şi ulceraţiile, ca şi
agravarea nocturnă şi agravarea la căldură şi la frig, constitue ceea ce impresionează
la acest remediu” (Kent)

Piele:
• eczemă; prurit, agravat la căldura patului sau când transpiră;
• ulceraţii ale pielii, de obicei superficiale şi cu tendinţa de a se extinde;
• erupţii cu miros respingător, ce lasă cicatrici; psoriasis; furunculi; erizipel;

Mercurius corrosivus
(Biclorura de mercur)
Merc-c.

Deşi multe dintre caracteristicile remediului Mercurius solubilis se regăsesc şi la

Mercurius corrosivus, acesta din urmă se deosebeşte prin violenţa manifestărilor,
arsurile intense ale excoriaţiilor şi extensia rapidă a leziunilor distructive
Tropism mare pentru:
 ochi
 tub digestiv (dizenterie)
 organe urinare

Generalităţi:
• scurgeri care produc arsuri şi excoriere;
• agravare generală noaptea;
• -tenesme;
• -tendinţă la ulceraţii şi hemoragii

Cap:
• irită cu arsuri intense, lacrimaţie şi fotofobie;
• ulceraţii ale conjunctivei;
• faringită sau ulceraţii cu arsuri intense şi dureri, şi dorinţa constantă de a înghiţi,
deşi pacientul simte dureri foarte mari când înghite;
• dureri în gât şi apăsare în gât, agravate de atingeri exterioare;
• spasme în gât sau în esofag când înghite;
• salivaţie;
• pioree;

Gastro-intestinal:

• colită sau dizenterie cu tenesme constante, încordare care nu relaxează nici

după evacuare;
• diaree cu sânge, cu mucus; arsuri la defecaţie;
• diaree cu senzaţia că materiile evacuate sunt fierbinţi;

Uro-genital:
• cistită cu nevoia puternică de a urina; deseori senzaţia nu se ameliorează după
urinare; tenesme; nevoie constantă de urinare;
• dizurie, arsuri dinspre uretră;
• uretrită cu scurgeri purulente, arsuri intense şi excoriere;
• fimoză; balanită;

Indicaţii clinice:
Balanită; Boala Crohn; Cistită; Colită; Faringită; Fimoză; Irită; Uretrită.

Comparaţii:
- Canth.: Nevoia de a evacua din intestin şi vezica urinară, tenesme, diaree hemoragică,
urină hemoragică, arsuri şi excoriere;
- Merc., Nux-v., Ars.
Mercurius cianatus :
(Cianura de mercur)

A fost folosit mai mult în formele maligne de difterie, cu membrane cenuşii, rapid
propagate în nas şi pe o mare suprafaţă şi cu exudaţie mai intensă şi putenică decât la
celelalte remedii mercurice. Indicată în ulceraţii fagedenice (larg extinse).

Mercurius iodatus flavus :

(Proto-iodura de mercur)

Remediu mai mic:

Preferă lateralitatea dreaptă, mai ales în faringite, dar şi în otite, amigdalite, etc. ,
chiar şi pentru dureri nevralgice pe partea dreaptă.(de ex. în nevrita braţului drept,
întâlnită la scriitori: durerea este penibila în repaos sau în camera caldă dar se
ameliorează mergând în aer liber, modalitate proprie numai acestui compus mercuric)

Mercurius iodatus ruber :

(Bi-iodura de mercur)

Are preferinţă pentru partea stângă.

Remediu esenţial pentru amigdalită în stânga sau faringită în stânga, chiar mai
folositor în astfel de cazuri decât Lachesis.
Ca şi precedentul, în cazul ulceraţiilor, are o rapidă tendinţă la induraţie şi extindere
(fiind preferat odinioară în terapia cu preparate mercurice a vechilor sifilitice).

Mercurul metalic ( Hg )

Mercurul metalic ( Hg ) se foloseste la termometre, amalgame dentare si unele baterii.

Ionul mercuros (Hg+) si cel mercuric (Hg2+) se pot combina cu alte substante
chimice, cum ar fi carbonul, clorul sau oxigenul, pentru a forma compusi pe
baza de mercur, anorganici sau organici. Toate cele trei forme de mercur sunt
toxice in diferite grade. Compusii organici continand mercur se desfac cu timpul
si formeaza compusi anorganici; reciproc, mercurul anorganic poate fi convertit
de catre microorganismele din sol si apa in compusul organic, mercur metil.
Pestii, in special tonul si pestele sabie, pot concentra mercur metil in cantitati
mari; aceasta contaminare a pestilor datorata deversarii industriale si ingerarii
ulterioare a fost responsabila de epidemia de intoxicatie cu mercur din golful
Minamata, Japonia, 1955. Expunerea profesionala la compusii anorganici ai
mercurului continua in unele industrii: chimica, prelucratoare de metal, de
echipament electric, de automobile si in constructii, ca si in serciile medicale si
stomatologice. Expunerea datorata mediului are loc probabil cel mai adesea prin
 ingerarea de peste contaminat si prin inhalarea vaporilor generati de amalgamul
dentar obisnuit, care contine in mod tipic aproape 50% mercur metalic. Exista,
de asemenea, o preocupare prind expunerea datorata apei poile contaminate in
zonele cu deseuri toxice incluse pe Lista de Prioritati Nationale, dintre care
aproape jumatate contin mercur, si inhalarea de fum provenind de la
incineratoarele care ard deseuri contaminate cu mercur. Exista controverse prind
riscul semnificativ de toxicitate datorat acestor ultime tipuri de expunere.

METABOLISMUL :

Mercurul liber nu se absoarbe bine prin tractul gastrointestinal si este excretat aproape
complet in fecale dupa ce a fost ingerat; totusi, cand persista, mercurul se
volatilizeaza la temperatura camerei in vapori care sunt bine absorbiti de catre
plamani. Odata absorbit, mercurul sub aceasta forma este liposolubil,
traverseaza bariera hemato-encefalica si placenta, si poate fi oxidat de catre
catalaza si peroxidul de hidrogen in clorura de mercur, care este retinuta in
rinichi si creier ani de zile. Mercurul liber din sange are o perioada de
injumatatire de aproximativ 60 de zile si este excretat in special in urina si
fecale.
Absorbtia gastrointestinala si cutanata a mercurului anorganic este
semnificativa. Supradozele mari distrug barierele gastrointestinale, favorizand in
continuare absorbtia. Odata absorbit, mercurul anorganic se desface in mercur
metalic si mercuric. Relativ putin din acest mercur traverseaza bariera
hematoencefalica; majoritatea este excretat in urina sau fecale, cu un timp de
injumatatire de 40 de zile, sau este retinut in rinichi ca ion mercuric.
Mercurul organic, in particular metilmercurul, se poate evapora si se supune
absorbtiei pulmonare. Formele ingerate (de exemplu, in pestele contaminat) sunt
bine absorbite. Doar cantitati mici sunt absorbite prin piele. Mercurul organic
absorbit este liposolubil, traverseaza usor bariera hemato-encefalica si placenta,
apare in laptele matern si se concentreaza in rinichi si sistemul nervos central.
Metilmercurul este acetilat in ficat, excretat in bila, reabsorbit si apoi excretat in
urina. Metil mercurul poate fi de asemenea conjugat cu cisteina sau glutation.
Numai 1% din mercurul organic este excretat nemodificat in urina. Timpul de
injumatatire al compusilor mercurului organic se situeaza in jur de 70 de zile.
Expunerea la mercur sub orice forma stimuleaza rinichii sa produca
metalotioneina, o proteina care leaga metalele ce ofera o protectie partiala
impotriva toxicitatii mercurului.

TOXICOLOGIE CLINICA :

Inhalarea vaporilor de mercur metalic este forma de expunere la mercur care a fost cel
mai bine studiata in termeni de toxicitate. Este mai probabil sa apara nivele
crescute ale expunerii la locurile de munca unde vaporii de mercur sunt generati
prin volatilizarea mercurului metalic indusa la caldura. Tusea, dispneea si
 durerea toracica avand caracter de apasare sau arsura sunt simptome comune ce
pot fi acompaniate de infiltrate difuze sau de un aspect de pneumonita la
radiografia toracica. In cazurile relativ severe pot sa surna sindrom de detresa
respiratorie, edem pulmonar, pneumonie lobara, fibroza si descuamarea
epiteliului bronhiolar, care uneori pot duce la deces. Inhalarea acuta de vapori de
mercur poate cauza de asemenea toxicitate neurologica, manifestata prin
tremuraturi (care incep la nivelul mainilor), labilitate emotionala, cefalee si
polineuropatie. Expunerea cronica la mercur metalic produce un tremor
intentional caracteristic si eretism mercurial, o gama de manifestari incluzand
exciilitate, pierderea memoriei, insomnie, timiditate si uneori delirul ce a fost
descris la muncitorii cu expunere profesionala in industria palariilor de fetru —
de unde si expresia „nebun ca un palarier\". Dentistii cu expunere profesionala la
mercur au rezultate sub cele normale la testele neurocom-portamentale ale tezei
motrice, acuitatii zuale, memoriei auditive si zuale si coordonarii oculomotorii.
Expunerea la nivele scazute datorate amalgamelor dentare poate fi de asemenea
asociata cu reactii imunologice adverse la indizii cu anumite genotipuri ale
antigenelor umane leucocitare majore; in acest domeniu este necesara
continuarea cercetarilor.
Ingerarea acuta de doze mari de mercur anorganic provoaca coroziune
gastrointestinala severa cu greata, voma, hematemeza si durere abdominala; pot
aparea ulterior insuficienta renala acuta, soc si colaps cardiovascular. Doza
letala de mercur anorganic este estimata a fi in intervalul 10-42 mg/kg. Nivele
mai reduse de expunere cauzeaza forme mai blande, cu inflamatie
gastrointestinala, gingita si pierderea dintilor, hipertensiune arteriala, tahicardie
si sindrom nefrotic. Se pot dezvolta simptome similare cu eretismul. Expunerea
cutanata indelungata la saruri mercurice poate cauza dermatita exfoliativa.

Ingestia de compusi ce contin mercur organic este urmata de diaree, tenesme si formare
de cule la nivelul tractului gastrointestinal superior. Doza fatala de mercur
organic este estimata la 10-60 mg/kg. Persoanele care au ingerat faina
contaminata cu W-(etilmercur)-p-toluensulfonanilida dezvolta bradicardie,
alungirea intervalului QT, subdenivelarea segmentului ST si inversarea undelor
T. Neurotoxicitatea consecutiva expunerii la mercur organic se caracterizeaza
prin: parestezii; tulburari ale vederii periferice, auzului, gustului si mirosului;
vorbire ingreunata, insilitate a mersului si membrelor; astenie musculara;
iriilitate; pierderea memoriei; depresie. in general, asemenea simptome
debuteaza la doze peste 1,7 mg/kg. Aspectele descoperite la autopsie sugereaza
ca leziunile la nivelul ganglionilor bazali si al materiei cenusii a cortexului
cerebral si cerebelului sunt, in mod special, responsabile pentru aceste
simptome. Expunerea la mercur organic, in principal prin ingestia de cereale
tratate cu fungicide mercurice sau de peste contaminat, se asociaza, de
asemenea, cu un risc crescut de toxicitate fetala. Dupa intoxicatia accidentala cu
mercur din 1955, Minamata, Japonia, mamele expuse au dat nastere la copii cu
retardare mentala; pastrarea reflexelor primitive; simptome cerebeloase;
dizartrie; hiperchinezie; hipersalivatie; atrofierea cortexului cerebral, corpului
 calos si cerebelului; citoarhitectura neuronala anormala. Aceasta ultima
modificare poate reflecta tulburari in migrarea neuronala in decursul dezvoltarii
fetale.
Expunerea copiilor la mercur, in oricare dintre formele sale, poate cauza un
sindrom particular cunoscut sub numele de acrodinie sau boala roz. Aceasta
situatie se caracterizeaza prin eritem, prurit, inflamatie, tahicardie, hipertensiune
arteriala, salivatie si transpiratie in exces, iriilitate, astenie, rash morbiliform si
descuamarea palmelor si telor.

INVESTIGATII DE LABORATOR :

Nivelurile de mercur in sange si urina nu trebuie sa depaseasca 180 ninol/l (3,6 /dl)
si respectiv 0,7 [imol/1 (15 [ig/dl). Simptomele se pot dezvolta cand nivelurile
de mercur in sange si urina depasesc 1 [imol/1 (20 Hg/dl) si, respectiv, 3
[imol/1 (60 /dl). Daca nivelul bazai al mercurului urinar in 24 de ore este scazut,
poate fi utila repetarea masuratorii dupa o doza orala unica de 2 g de Succimer,
pentru a dovedi incarcatura renala crescuta la pensionarii care au fost expusi
intoxicatiei cu mercur la fostul loc de munca; o crestere de peste 20 (ag in urina
colectata in 24 de ore sugereaza expunere anterioara. Nivelurile in par pot fi
utilizate pentru dozarea expunerii cronice la mercur organic. Disfunctiile
neurocomportamentale la copii pot sa apara daca in parul mamei concentratia
mercurului depaseste 30 nmol/g (6 (ig/g).

TRATAMENT :

Ingestia acuta de saruri mercurice poate fi tratata prin provocarea vomei sau prin
lavaj gastric. Se pot administra oral rasini cu politiol, pentru a lega mercurul din
tractul gastrointestinal. Agentii chelatori cei mai eficienti sunt
Dimercaprolul, Succimerul si Penicilamina, care prezinta grupe active
mono- si ditiol. Intoxicatia acuta cu mercur anorganic poate fi tratata cu
Dimercaprol in doze care nu depasesc 24 mg/kg zilnic, administrate
intramuscular in mai multe doze. Tratamentul se imparte in cure de cate 5 zile,
separate de cateva zile de pauza. Forma W-acetil a penicilaminei este, de
asemenea, utila la doze de 30 mg/ kg zilnic, in doze dizate. Dializa peritoneala,
hemodializa si hemodializa extracorporala regionala cu complexare cu succimer
au fost utilizate cu un oarecare succes in tratamentul pacientilor cu insuficienta
renala.
Intoxicatia cronica cu mercur organic este cel mai bine tratata cu W-Acetil
Penicilamina .

Descriere :
Mercurul este un metal fluid alb-argintiu intalnit atat in rocile vulcanice si sedimentare,
cat si sub forma minereului cinabar (sulfid de mercur). Este neesential pentru procesele
biologice si toxic pentru toate organismele. Mercurul si compusii sai au numeroase
aplicatii industriale: contoare electrice, termometre, aditivi, conservanti antimicrobieni in
vopsele, cosmetice si produse farmaceutice.
In mod obisnuit mercurul in forma organica nu este intalnit in mediul industrial.
Intoxicatia acuta sau cronica cu mercur afecteaza rinichii, SNC si tractul gastrointestinal.
Triada simptomatica in intoxicatia cu mercur este urmatoarea: disfunctii articulare,
perturbarea activitatii musculare si ingustarea campului vizual. Expunerea cronica la
formele metalice si anorganice ale mercurului determina nervozitate, tremor si iritatia
mucoaselor. Intoxicatia cu mercur anorganic este asociata in principal cu efecte
periferice: gastroenterita si nefrita tubulara, pe cand expunerea la compusii organici
afecteaza in principal SNC, fiind posibile leziuni severe si ireversibile.
Intoxicatia cronica cu mercur anorganic este o boala profesionala ce afecteaza in special
minerii si muncitorii din topitorii.
Cea mai obisnuita sursa neindustriala de intoxicatie cu mercur este consumul de peste
contaminat cu metil-mercur.
In cazul expunerii profesionale, limita biologica tolerabila (LBT)=10 μg/L sau 35
μg/g creatinina.

Recomandari :

Recomandari pentru determinarea mercurului:

- mercurul in sange: cel mai bun test pentru diagnosticul intoxicatiei cu mercur organic
(aceasta forma de mercur este localizata in principal in eritrocite);
- mercurul in urina: monitorizarea expunerii la mercur (in special forma anorganica).

Pregatire pacient :

Pentru evaluarea expunerii profesionale, momentul optim al recoltarii probelor de sange

este la incheierea schimbului, la sfarsitul saptamanii de lucru; probele de urina vor fi
recoltate inainte de intrarea in schimb.

Metoda :

Se foloseste metoda spectrometrica cu absorbtie atomica.

Pentru cadre medicale :

Specimen recoltat - 1) sange venos; 2) o proba de urina spontana.

Cauze de respingere a probei - specimen coagulat.

Recipient de recoltare - 1) vacutainer pentru metale ce contine EDTA sau heparinat de

litiu ca anticoagulant; 2) eprubeta pentru urina.

Cantitatea recoltata - 1) cat permite vacuumul; 2) 10 mL.

Prelucrare necesara dupa recoltare - nu este necesara.

Stabilitate proba - probele de sange si urina se pastreaza la temperatura camerei pana in

momentul lucrului.

Intoxicatie cu mercur :

Semnele sunt, in principal, neurologice (tulburari psihice, afectare a cerebelului, cu

tremuraturi, deteriorare intelectuala) si renale (insuficienta renala). Se incepe prin
cautarea cauzei contaminarii, apoi, la spital, medicul administreaza un antidot (
Dimercaprol, D-penicilamina ), medicament care capteaza si elimina mercurul.
Sinonim: hidrargirism.

Mercurul si intoxicatia cu mercur :

Mercurul era cunoscut de chinezii si indienii antici, fiind gasit si in mormintele egiptene
(1500 i.Hr.). In China, India si Tibet, mercurul era utilizat pentru a prelungi durata de
viata, pentru a vindeca fracturi si a mentine starea de sanatate, in mod paradoxal fata de
ceea ce se cunoaste astazi despre proprietatile acestui element. Se spune ca primul
imparat al Chinei, Qin Shi Huang Di, este ingropat intr-un mormant ce contine „rauri
curgatoare” de mercur, ce reprezinta miniaturi ale raurilor Chinei. Primul imparat a
suferit de dementa si afectiuni ale ficatului, astazi explicate prin otravirea cu pilule ce
contineau mercur. Acestea aveau drept scop conferirea vietii vesnice. Grecii utilizau
mercurul in unguente, iar egiptenii si romanii il foloseau in cosmetice. Incepand cu anii
500 i.Hr., mercurul era utilizat la confectionarea unor amalgame cu alte metale. A fost
intrebuintat pe scara larga in diferite formule de catre alchimisti. In dialectul hindi,
cuvantul „alchimie” are corespondentul „rasavatam”, care inseamna „calea mercurului”.
Alchimistii il considerau „materia primara” din care se formau toate metalele. Se credea
ca diferitele metale se puteau produce prin varierea cantitatii sau tipului de sulf care se
putea adauga mercurului. Se incercau transformari ale diferitelor metale considerate
impure in singurul metal pur, aurul, cu ajutorul mercurului.
Hg este simbolul chimic al mercurului si vine de la forma latinizata hydrargyrum a
cuvantului grecesc hydrargyros, cuvant compus din doi termeni care inseamna apa si
argint (argint lichid). Elementul a fost denumit mercur, dupa zeul roman Mercur, printre
ale carui calitati se numarau mobilitatea si viteza.

Toxicitatea mercurului :
Calea de intrare a toxicilor cu mercur poate fi cutanata, digestiva sau inhalatorie, cea din
urma fiind forma frecventa de expunere in mediul industrial. Ca mecanism molecular al
toxicitatii mercurului, se descrie in principal cel de legare a grupelor sulfhidril din resturi
de cisteina a proteinelor structurale sau functionale din organism, sau fosforilice din
fosfoproteine si acizi nucleici. Legandu-se de aceste grupe functionale, nu mai permite
formarea puntilor –S–S– disulfidice intre cate 2 resturi de Cys. Astfel nu mai este
permisa adoptarea unei conformatii specifice a proteinei pentru rolul biologic pe care il
indeplineste. Proteina are o alta structura tertiara, tridimensionala cu mercurul legat decat
cea pe care ar avea-o in mod fiziologic. Cu noua conformatie, ea nu isi mai poate
desfasura activitatea normal.
Asadar, produce inhibitii enzimatice asupra sistemelor fosforilarii oxidative si a citocrom
C oxidazei. Blocheaza, de asemenea, transportul intracelular al ionilor de potasiu si
transportul monozaharidelor prin membrana. In celula poate interactiona cu alti compusi,
inactivandu-se sau biotransformandu-se in compusi mai toxici (de exemplu, se metileaza
in organism, formand metilmercurul, compus extrem de toxic).
De asemenea, Hg afecteaza si functionalitatea proteinelor de membrana bazala
glomerulara, regasite la nivelul nefronului, in tubulii filtranti. Afectarea lor va duce la
afectarea nefronilor si a functiei de filtrare glomerulare ce se traduce prin proteinurie
severa. Dintre proteinele structurale mai sunt afectate si microtubulinele, care se gasesc
sub forma de centuri in membrana celulara, conferindu-i forma, sau a celor care se gasesc
la nivelul cililor si flagelilor sau a celor care sunt implicate in separarea cromozomilor in
timpul diviziunii celulare.
Ionii de mercur afecteaza procesul mitotic din celulele somatice si induc aberatii
cromozomiale numerice (aneuploidie), defecte ale cromatidelor. S-a dovedit ca
metilmercurul produce rupturi monocatenare in molecula de ADN.
In corp, mercurul metalic inhalat sub forma de vapori se poate oxida la nivelul hematiilor,
in tesuturile creierului si in tesuturile fetale la Hg2+. De asemenea, ionul Hg2+ se poate
reduce la Hg metalic. Hg metalic nu se absoarbe bine din tractul gastrointestinal. Timpul
de injumatatire (T½) plasmatic este de aproximativ 60 de zile. Cum am mentionat mai
sus, traverseaza bariera hemato-encefalica si placenta. Se poate oxida cu catalaza si apa
oxigenata la clorura mercurica si va fi stocat la nivelul creierului si rinichilor timp de
cativa ani.
Compusii anorganici ai mercurului se absorb si din tubul digestiv, dar si prin piele. Doze
mari distrug mucoasa gastrica, iar astfel li se imbunatateste absorbtia. O parte din
cantitatea absorbita se poate reduce la mercur metalic. Ca ioni mercurici, nu traverseaza
bariera SNC, dar se stocheaza la nivelul rinichiului. T½ plasmatic este de circa 40 de
zile. Doza letala este cuprinsa intre 0,5 si 4,0 grame sare.
Compusii organici se fixeaza preponderent in hematii, ficat, rinichi si creier.
Metilmercurul se elimina si prin par, in concentratii de 100-350 de ori mai mari decat in
oricare alt tesut. Produc necroze la nivelul zonelor de substanta cenusie. Compusii
organici se elimina prin fecale sau urina, proportia depinzand de tipul radicalului organic.
Organismul raspunde intr-o anumita masura pentru a combate sau limita efectele toxice
ale metalului intoxicant. Expunerea la Hg in orice stare de oxidare stimuleaza sinteza de
tioneine in rinichi.
Tioneinele sunt o familie de proteine cu greutate moleculara mica, 3 500-14 000 Da,
bogate in resturi de cisteina (cca 30% din resturi) capabile sa lege cel putin 18 metale
diferite care se gasesc in organism in mod fiziologic sau xenobiotice. Ele au rol de
protectie impotriva stresului oxidativ in celula, de protectie impotriva intoxicatiei cu
metale grele si de reglare a metalelor fiziologice. Exista 4 izoforme principale la om.
Sinteza lor este foarte abundenta in nefroni si hepatocite, dar si in enterocite si celule
pancreatice. Biosinteza lor este strict dependenta de disponibilul de metale si de unele
nemetale provenite din alimentatie si de concentratiile celulare de histidina si cisteina.
Mercurul este embriotoxic, producand malformatii grave la nou-nascutii cu mame expuse
la acest metal. Studii arata ca sub forma metilmercurului si a clorurii mercuroase, este
cancerigen.

Tratamentul intoxicatiei cu mercur :

Intoxicatia acuta cu vapori se trateaza simptomatic, cu Hidrocortizon administrat
intravenos, pentru complicatiile pulmonare. Intoxicatiile prin ingestie se trateaza cu
inducerea emezei, efectuarea de lavaj gastric, administrare de substante cu multe grupe
tiolice in molecula pentru a complexa mercurul inca neabsorbit din tubul digestiv. Agenti
chelanti, cum sunt Dimercaprolul, Penicilamina, Acidul α– lipoic, Acidul
Dimercaptopropan-sulfonic se utilizeaza doar pentru saruri anorganice, fiindca ei
indeparteaza Hg doar din plasma, iar Hg din compusii organici se acumuleaza cu
preponderenta la nivelul SNC. Tratamentul nu este complet eficient. Chelatoterapia
poate dura si cativa ani.

Cazuri de intoxicatie cu mercur intalnite in literatura de specialitate

Intre 1923 si 1926 s-a initiat un studiu stiintific al intoxicatiei cu mercur, de catre
chimistul anorganician Alfred Stock. Cercetatorul s-a intoxicat el insusi cu mercur,
impreuna cu colegii din echipa sa, dupa ce au inspirat vapori de mercur emisi de
echipamentul de laborator (pompe de difuzie, valve de flotare, manometre) ce continea
mercur si care era foarte des utilizat de catre cercetatori.
Prin 1971-1972, intr-o zona rurala din regiunea Basra, Iraq, in urma tratarii de catre
localnici a culturilor de grau cu un fungicid pe baza de metilmercur, s-au soldat 6530 de
cazuri de intoxicatie, dintre care 459 de morti.
Pe data de 14 august 1996, Karen Wetterhahn, profesor de chimie la Colegiul Dartmouth,
SUA, a varsat din greseala 1 sau 2 picaturi de dimetilmercur pe manusa de cauciuc pe
care o purta in timp ce manevra substanta. Cinci luni mai tarziu femeia acuza simptome
neurologice specifice intoxicatiei cu mercur. Dupa trei saptamani, in ciuda chelatoterapiei
agresive, a intrat in coma si a murit.
In 19 martie 2008, Tony Winnet, 55 de ani, cetatean american, a inhalat vapori de mercur
dupa ce a incercat sa extraga aur prin procesul de amalgamare din circuitele laptopului
sau. 10 zile mai tarziu, barbatul a murit intr-un spital din Oklahoma.

Intoxicatria cu Mercur : ( suferinta unui om intoxicat cu Hg )

Daca nu v-ati rezolvat deja problema, parerea mea este ca suferiti de intoxicatie cronica
cu mercur sau alte metale grele. Inainte de orice, incercati sa stopati patrunderea unor
cantitati de mercur in organism. Mercurul se gaseste in plombe dentare din amalgam
(trebuie inlocuite treptat), peste si fructe de mare, alcool, otet, antiseptice, medicamente
chinezesti si/ sau ayurvedice, medicamente alopate care contin thimerosal (sodium
ethylmercurithiosalicylate), diuretice, antidepresive, mercurocrom, pesticide, insecticide,
oua si pui din comert, acetona, clor, deodorant, vopseluri, baterii, solutiile lentilelor de
contact, gratar la carbune, benzina. Aerisiti foarte bine incaperile de locuit. Verificati
daca casa este zugravita cu materiale care contin Pb si Hg.

Ajuta: miscarea de tip aerobic; seleniul 50 mg/zi (este general acceptat ca antidot al
mercurului); homeopatia, biorezonanta (si pentru diagnosticare si pentru tratament),
complexul de vitamine C si E naturale, de provenienta organica; consum suficient de apa;
transpiratii (bai fierbinti de picioare) urmate de dusuri si frecatul pielii cu manusa; argila;
ulei din seminte de in (prelucrate la rece); macris.

Atentie !!!!! Nu e de gluma cu aceasta suferinta! Adresati-va unui specialist in domeniu.

Unui foarte bun specialist, ca sa nu va faca mai mult rau decat bine. Daca vreti sa aflati
mai multe informatii cautati pe internet: intoxicatii cu mercur, intoxicatii cu metale grele,
chelatori, chelation (engleza) etc. Sanatate !!!!

Ansamblu de semne si simptome determinate de toxine particulare :

Toxidroame
Simpatomimetic
Anticolinergic
Colinergic
Opioide
Sedative-hipnotice
Sevrajul
Toxidroame
Simpatomimetic
Anticolinergic
Colinergic
Opioide
Sedative-hipnotice
Sevrajul
Simpatomimetice
Lupta sau fugi
Activarea ? si ? receptorilor

Unde se afla acesti receptori?

Sistemul Nervos Autonom
Simpatomimetice
Midriaza
Diaforeza (transpiratii abundente)
Tahicardie
Hipertensiune
Murmur intestinal normal sau accentuat
Agitatie
Hipertermie
Simpatomimetice
Cocaina
Amfetaminele
Efedrina
Albuterolul
Tratament
Racire
Benzodiazepine

Cum tratam HTA?

Toxidroame
Simpatomimetic
Anticolinergic
Colinergic
Opioide
Sedative-hipnotice
Sevrajul
Sistemul Parasimpatic
Anticolinergic
Tahicardie si hipertensiune
Hipertermie
Midriaza
Murmur intestinal diminuat
Retentie urinara
Halucinatii

Anticolinergice
Tratament
Benzodiazepine pentru sedare
Fizostigmina pentru revenirea starii de constienta
Protectie anticonvulsivanta
Cateter Foley (sonda urinara)
Toxidroame
Simpatomimetic
Anticolinergic
Colinergic
Opioide
Sedative-hipnotice
Sevrajul
Sistemul Parasimpatic
Colinergic
SLUDGE
Salivatie
Lacrimatie
Emisie de urina
Diaree
Crampe intestinale
Varsaturi
Colinergic
Tratament
Suport vital, monitorizarea secretiilor
Atropina
Pralidoxima
Compusi organofosforici
Agenti neurotoxici
Toxidroame
Simpatomimetic
Anticolinergic
Colinergic
Opioide
Sedative-hipnotice
Sevrajul
Opioid
Mioza
Depresie respiratorie
Bradicardie
Hipotensiune
Letargie
Opioide
Tratament
Suport vital
Naloxon
Antagonist competitiv pe receptorii opioidelor
Se administreaza doze mici pentru a preveni sevrajul
Scopul este acela de a imbunatati respiratia
Toxidroame
Simpatomimetic
Anticolinergic
Colinergic
Opioide
Sedative-hipnotice
Sevrajul
Sedative-hipnotice
Coma cu semne vitale normale
Sedative-hipnotice
Tratament
Suport vital
Toxidroame
Simpatomimetic
Anticolinergic
Colinergic
Opioide
Sedative-hipnotice
Sevrajul
Sevrajul
Sevrajul la opioide
Greturi, varsaturi, diaree
Diaforeza, piloerectie
Sevrajul la sedative-hipnotice
Greturi, varsaturi, diaree
Instabilitate autonoma, convulsii
Halucinatii, delir, tremor
Cocaina
Impiedica recaptarea NE
Complicatii ale consumului de cocaina:
IMA
Ischemie mezenterica
AVC
Hemoragie subarahnoidiana 0265/210110 informatii despre toxice