PSORA

Dr. Ioan Teleianu - Note de curs:  27 - 28 ianuarie 2007

  Este cea mai intinsă din intreaga patologie şi evoluează sub formă latentă cu răbufniri periodice sub
formă de acutizare a unor dereglări miasmatice profunde.
Clinica sa este cel mai bine reprezentată de Sulphur.
 CARACTERISTICI:
-      alternanţa simptomelor între ele;
-      periodicitatea episoadelor morbide, respectiv predispoziţie la alergie sub toate formele sale:
-        cutanată,
-        respiratorie,
-        digestivă,
-        genitală                                                       
-      tropism cutanat frecvent, la orice agresiune sau morbiditate
-      boli acute cu debut brutal, net, cu febră mare – urmate de ameliorare generală
-      ameliorare prin tot ceea ce facilitează o scurgere exterioară
-        transpiraţie
-        diaree
-        urinare
-        sânge
-      predomină simptomatologia fizică în raport cu cea intelectuală; psihismul este puţin exteri-
rizat (mânie violentă);
-      sensibilitate redusă la durere, psoricul nu se vaită, el suportă durerea fara să se plângă;
-      tendinţă la congestie arterială şi hipertensiune prin pletoră;
-      tendinţă la supraîncărcare metabolică: gută, diabet gras, etc.
-      patologie predominantă pe tubul digestiv ; psoricul nu se opreşte de la mâncare când este
bolnav;
Constituţia carbonică întruchipează in cel mai mare grad această miasmă.
REMEDII PSORICE
Există două serii de remedii adaptate psorei:
            - o serie legată direct de această diateză : unul care marchează debutul ciclului evolutiv şi altul
sfârşitul acestuia, respectiv :  SULPHUR  şi  PSORINUM;
            - altă serie este cea legată de decompensarea progresivă a psoricului în interiorul celei mai
reprezentative şi stufoase constituţii, cea carbonică, pe linia:
              CALCAREA CARBONICA  spre 
                                        CARBO VEGETABILIS şi
                                                              CARBO  ANIMALIS
 EVOLUTIE GENERALĂ
Există două eventualităţi:
a.       Pacient care îşi exteriorizează precoce (devreme) patologia: 
-        În primul rând sub forma afecţiunilor cutanate (furunculi, abcese, eczeme,
piodermite, cruste de lapte -  sau cel puţin prurit şi transpiraţii ;
-        În al 2-lea rând sub forma de afecţiuni acute, de diferite localizări, dar totdeauna
febrile şi cu evoluţie fermă. Adesea e vorba de afecţiuni respiratorii (de ex.
pneumopatiile zise virale ; pneumonia francă lobară acută a adultului sănătos –
descrisă pe vremuri este o formă tipică de boală psorică.
-        Sub formă de afecţiuni digestive : crize hepatice, migrene, hemoroizi, ulcer gastric; 
Spontan sau cel mai frecvent sub influenţa terapeuticilor oficiale, mai mult sau mai puţin
fericite, psoricul de mai sus se declară mai devreme sau mai târziu „ alergic „ şi nu mai
suportă aspirinele, antibioticele, cortizonicele ;
Totodată devine tot mai sensibil la diferitele alte alergene, insecte, vaccinări, etc. care
declanşează reacţii de eliminări de salvgardare a integrităţii biologice.
-         alergie cutanată (urticarie, edem Quincke)
1
 -         alergie respiratorie (b-ala de fân, astm)
-         alergie digestivă (migrenă, criză veziculară, intoxicaţie alimentară)
-         alergie genitală (sindrom premenstrual)
Mai târziu apar fenomene congestive circulatorii, mai întâi arteriale, cu hipertensiune, apoi
venoase, cu varice.
Se ajunge, în continuare, la retenţii toxinice şi perturbări metabolice, cu:
-         litiaze renale – un fel de întoarcere la carbonismul primitiv
      al diatezei, care solicită Calcarea carbonica, ca un fel de
      isoterapic;
-         litiaze veziculare – martor al colmatării emonctoriilor digestive ;
-         diabet, gută - în aceiaşi categorie;
-         scleroze de tot felul cu pierdere de memorie,vertij, insuficienţă renală, dureri
articulare şi anorexie – neobişnuite la psoric – semn de decompensare gravă.
b.      Pacient, multă vreme fără acuze patologice, care se laudă că nu ştia ce este boala, care 
ajunge la consultaţie după vârsta de 50 ani, pentru acuze aparent neînsemnate : astenie, mici
crize de palpitaţii, de dispnee de efort, arsuri gastrice, hemoroizi, reumatism – dar care
persistă.
La acesti pacienţi, adesea euforici, se profilează la orizont afectări organice ca infactul sau insuficienţa
cardiacă.
Alţii surprind prin modificări de caracter, stări de nelinişte, anxietate, tristeţe, iritabilitate, etc. semne de
decompensare şi organicitate.
REMEDII PSORICE EVOLUTIVE
Practica homeopatică arată că organismul uman oferă o mare varietate de tablouri de tip psoric, uneori
chiar la acelaşi remediu, ceea ce se reflectă şi prin stadiile evolutive spre care ne trimit repertorizările, în
cursul tratamentului bolilor cronice la unul sau altul dintre indivizii urmăriţi în timp. Se pot observa fie
evoluţii favorabile, compensate, fie evoluţii decompensate. In acest fel s-au remarcat etape de legătură
între remediile antiopsorice cele mai răspândite, astfel:
 Decompensare diatezică progresivă:
-         Sulphur
-         Hepar sulphur
-         Graphites
-         Lycopodium
-         Psorinum 
Decompensare constituţională:
-         seria carbonică:
-       Calcarea carbonica
-       Magnesia carbonica
-       Kalium carbonicum
-       Natriu carbonic
-       Baryta carbonica
-       Ammonium carbonicum
-       Carbo vegetabilis
-       Carbo animalis 
-         seria sulfurică:
-       Calcarea sulfurica
-       Magnesia sulfurica
-       Kalium sulfuricum
-       Natrum sulfuricum
-       Baryta sulfurica
-       Ammonium sulfuricum
-       Sulfuricum acidum

2
REMEDII DE DRENAJ:
Nebel şi Vanier, ţinând seama de efectele uneori extrem de vulcanice declanşate de unele potenţe greu de
precizat în raport cu reactivitatea diferită a pacienţilor, faţă de remediile antipsorice, în special în cazul
Sulphurului, au dezvoltat o teorie pragmatică de evitare sau de atenuare a acestor reacţii, folosind unele
remedii care au un impact favorabil, în anumite diluţii, asupra pregătirii emonctoriilor de drenaj toxinic
dominant, cu reale avantaje pentru bolnavii cronici.  Acest efect apare, de bună seamă, folosind şi diluţiile
joase ale remediului simillimum dar inconstant. Printre remediile de drenaj se numără:
-       Nux vomica                :  sistem nervos
-       Berberis                      :  ficat şi rinichi
-       Iris versicolor             :  pancreas
-       Glonoinum                  :  artere
-       Aesculus                      :  vene
-       Urtica urens                :  piele, alergii
-       Ledum palustre          :  articulaţii
-       Arnica                         :  muşchi.