SICOZA

 
Să ne reamintim unele aspecte generale privind
SIMPTOMATOLOGIA CONSTITUŢIONALĂ ŞI MIASMELE
 
Etiologia unei boli, temperamentul constituţional al pacientului şi totalitatea semnelor şi
simptomelor sunt cei trei factori care constitue tabloul complet al unei maladii. În homeopatie noi vorbim
adesea despre totalitatea semnelor ca fiind la baza alegerii remediului homeopatic, dar adesea uităm de a
asocia acestora factorii etiologici, miasmele şi constituţia fizică a subiectului. Semnele fizice ale
individului sunt fundamentale pentru tratamentul tulburărilor cronice întrucât constituţia şi temperamentul
reflectă moştenirea miasmatică. Noi trebuie să contăm în mod unic pe istoria personală şi familială a
individului pentru a descoperi miasmele. Miasmele sunt prezente în însăşi simptomatologia pacientului.
Sindroamele produse de miasme atrag atenţia asupra cauzei fundamentale chiar şi atunci când ea nu poate
fi legată, în cadrul observaţiei, de un factor etiologic specific.
Fiecare miasmă cronică are semne caracteristice care fac parte integrantă din totalitatea simptomelor.
De exemplu:
       Psora are tendinţă de a induce iritaţie, inflamaţie şi hipersensibilitate ;
       Sicoza: infiltraţie, induraţie, şi excrescenţe ;
       Pseudo Psora are tendinţă de a induce tuberculi, fibroze şi supuraţii ;
       Sifilisul , granulaţie, degenerescenţă şi ulceraţie.
Atât cât permite constituţia fizică:
       Psora face ca organismul să devină intoxicat, pielea nesănătoasă şi să perturbe funcţiile
digestive şi eliminatorii.
       Pseudo Psora are  tendinţa de a produce oase lungi şi fine, un torace strâmt, obraji scobiţi şi ochi
strălucitori.
       Sicoza duce la formarea de oase grele, la retenţie de apă, la excrescenţe de ţesuturi şi la o
lentoare a metabolismului.
       Sifilisul  are tendinţa de a produce  malformaţii congenitale, o structură osoasă asimetrică, dinţi
malformaţi şi o faţă buhăită de tip buldog.
Temperamentul:
       Temperamentul psoric este plin de idei pseudo-ştiinţifice, filozofice, politice, religioase. Ei sunt
foarte expresivi, vorbăreţi, se supraestimează şi pot gândi că ei sunt geniali, dar pentru alţii ei par
nesocotiţi şi nerealişti.
       Pseudo Psoricul (Tuberculinism) este romantic, erotic, monden, extrovertit, cosmopolit,
schimbător, optimist, dar nesatisfăcut şi doreşte să-şi schimbe locul, slujba, partenerii, etc.
       Sicozicul est pesimist, realist fără concesiuni, septic, secret, bănuitor, gelos, cu idei fixe şi un
ascuns dezgust pentru sine însuşi.
       Sifiliticul este un amestec de nebunie şi de geniu cu un simţ ascuţit al ironiei care-l conduce la
obsesia morţii şi destrucţiei. Ei au tendinţă de a se culpabiliza, au tendinţă suicidară şi pot evolua
spre idiotie, demenţă sau suicid.
Durerile:
       Psora resimte ca dureri: mâncărimi, senzaţii de reptaţii furnicătoare, gâdileli şi arsuri ;
       Pseudo-Psoricii  resimt dureri nevralgice, acute, penetrante, perforante , înţepături lancinante;
       Sicoza are dureri bruşte, intense, spasmodice, de tipul crampelor sau colicilor ;
       Sifilis: durerile par absente în etapa actuală sau sunt profunde, nedefinite şi acute, groaznice şi
în special agravate noaptea.
Scurgerile:
       Psora are scurgeri destul de puţin abundente, iritante, pruriginoase ;
       Pseudo Psora  are scurgeri purulente, galbene, sângerânde, cu miros de mucegai ;
       Sicoza are scurgeri apoase, verzui sau murdar închis cu miros acru, de peşte ;
          Lueza are scurgeri foarte urât mirositoare, ca de infecţie, fetide, foarte puternice.
 
Pielea:
        Pielea la Psora est uscată, aspră, neîngrijită, cea mai mică plagă infectându-se uşor iar leziunile
sunt pruriginoase cu secreţie purulentă abundentă.
       Pielea la Pseudo Psora este diafană, delicată, netedă, se lezează şi sângerează cu uşurinţă,
producând multe secreţii purulente.
       Pielea la Sicoză este acoperită de veruci, pete, puncte de frumuseţe, excrescenţe, de culoare
închisă cu dezvoltare excesivă a pilozităţii.
       Pielea la Lueză prezintă pete roşii închise, sau culoare arămie, cu erupţii fără prurit dar cu
tendinţa de a ulcera cu uşurinţă.
 
 
SICOZA
 
Sicoza nu are nici morfologie nici comportament de tipologie specific sicotică.
Semnele sunt variabile, chiar opuse, potrivit etiologiilor sau diatezelor purtătoare de sicoză;
           
Sunt de reţinut totuşi câteva elemente constante:
-          perturbarea metabolismului apei  fie in sensul infiltrării, fie al dezhidratării;
-          incetinirea circulaţiei la nivel venos şi limfatic – nicidecum  la capilare sau artere;
-          iritaţia mucoaselor,  cu preferinţă pentru sfera ORL şi genitală ;
-          patologie predominantă în regiunea abdomino-pelvină, de unde existenţa constantă a
tulburărilor urinare,intestinale şi genitale ;
-          tendinţa la neoformaţiuni celulare la nivelul pielii şi mucoaselor cu producerea de tumori
moi, daca nu se supra-adaogă un element luezinic ;
-          caracter, ca reactivitate generală : nici hipertermie, nici hipertensiune, nici
hipernervozitate ;
-          astenie fizică disproporţională faţă de eforturi - uneori fără explicaţie ;
-          dificultate de adaptare la diferite imprejurări, ca o intoleranţă interiorizată, de unde
inclinaţie spre pesimism, reţinere, ezitare sau evitare (fugă) , lipsă de curaj în decizii.
Luezinicul spune da, imediat, fara a reflecta asupra riscurilor iar sicoticul spune nu, după ce a
ezitat, dar tot fără a reflecta asupra riscurilor;
-          absenţă de reacţie la remedii bine indicate este un aspect capital care pune mari probleme,
uneori insolubile, explicând eşecurile frecvente ale tratamentului homeopatic şi mai ales
reputaţia homeopatiei de a fi lentă şi incertă adesea in acest tip de patologie ;
 
În concluzie, sicoza este caracterizată prin ritmul său lent şi neregulat, pasivitate fizică şi eşec pe plan
psihic. Este cumva un eşec celular, umoral, un eşec al individului, al medicinii şi al societăţii.
 
Evoluţia sicozei nu are ceva absolut specific, ea se grefează totdeauna pe structurile diatezice de bază,
cărora sicoza le superpune propriile sale polarităţi.
 
Se potrivesc adesea studiului patologiei sicozei – unele trăsături ale procesului de sicozare miasmatică a
unor remedii şi anume:
-          in cazul retenţiei de apă şi tentativei de eliminări : Natrum sulfuricum
-          in cazul iritaţiei mucoaselor şi producţiilor tumorale : Thuya
-          in cazul dezhidratării şi sclerozei : Causticum.
 
În general, întâlnim o caracteristică evolutivă estompată in manifestările morbide din cadrul miasmei
sicotice, ca un fel de vâscozitate reacţională.
-          manifestările sunt din ce în ce mai puţin febrile ;
-          debutul este progresiv, evoluţia trenantă, finalul incert ;
-          boala lasă însă o oboseală care se prelungeşte timp de săptămâni intregi, o stare care duce
la supraîncărcare de aporturi : fortifiante, vitamine, calciu, extracte glandulare, sedentarism şi
inactivitate, etc.
-          atunci când sunt atinse psihismul şi sexualitatea , această oboseală ia aspect de îmbătrânire
prematură şi de depresie.
 -          Din păcate, apar recidivele care agravează şi oboseala şi descurajarea şi supradozările
medicamentoase - un cerc vicios al unei devenite perpetue sicozări .
 
 
Desigur că o puternică amprentă a patologiei este subordonată reactivităţii constituţionale, ceea ce
diversifică tabloul de remedii impuse de strategiile de tratament ale sicozei.
Astfel :
 
a)      In cadrul constituţiei carbonice :
 
Există 2 tendinţe :
- Calcarea carbonica , care e deja lentă şi moale, sicoza apare precoce şi evoluează repede spre Thuya,
cu posibile tumori moi, cum ar fi polipii nazali, bine trataţi cu Teucrium şi Lapis albus.
- In general însă şi în mod special la tipul Sulfur, sicoza apare tardiv – din cauza puterii mai mari de
eliminare ale psorei, în competiţie cu cele de retenţie ale sicozei.
Calea Sulfur -> Natriu sulfuric -> Thuya  pare bine fundamentată teoretic, mai ales dacă apar şi
elemente alergice care poate să acopere simptomele sicozei timp îndelungat.
 
      Aici apar:
-          creştere ponderală (infiltraţie),cu depuneri in special la şolduri şi bazin, puţin influenţabile
de regimurile restrictive ;
-          eliminări trenante la nivelul mucoaselor sinusale şi genitale ;
-          alteraţie a fanerelor
-          tendinţă anormală la oboseală şi pesimism
 
După ani de latenţă pot apare leziunile organice : fibromul uterin, adenomul de prostată, cancerul,
pronosticul acestora fiind cu atât mai puţin grav cu cât apar mai târziu ;
 
Poluarea urbană şi industrială impune adesea in tratarea unor tablouri sicotice ale acestei constituţii
remedii ca : Petroleum (erupţii cu fisuri, crevase, bulimie, ameţeli şi greţuri, etc.) şi Rauwolfia (cefalei,
ameţeli, palpitaţii, senzaţie de căldură, ingreunarea picioarelor, etc.)
 
b) In cadrul constituţiei fosforice
 
Apare indicaţia schemei Natrum muriaticum  - Silicea.
Sicoza apare precoce din cauza slabei rezistenţe imunitare, mai ales după terapeuticele supresive şi
vaccinărilor:
 
            Aici sicoza se manifestă prin :
 
-          afecţiuni acute, grefate pe zonele sale preferenţiale, adică:
o        infecţii urinare: cistite, infecţii cu colibacili sau proteus;
o        infecţii genitale : metrite, salpingite, endometrioză ;
o        infecţii intestinale : intoxicaţii alimentare, salmoneloze, hepatită virală ;
În toate acestea antibioticele vin să agraveze sicoza.
-          manifestări mai specifice tuberculinismului : otite, bronşite, rinite, astm, uveite, reumatism
articular acut  -  sau decompensări accelerate în interiorul acestei constituţii, copilul Pulsatilla
devenind Natriu muriatic, apoi Silicea sau Phosphorus.
 
-          În anumite cazuri  copilul tuberculinic slab şi prăpădit începe să se dezvolte – ceea ce
impresionează anturajul – trecând de la Natrum muriatic la Natrum sulfuric – ceea ce deschide
calea  altor remedii de continuitate care corespund evoluţiei depresiunii fizice sau psihice
(Levomepromazina, Manganum, Selenium,).
 
c).   În cadrul constituţiei fluorice
 
Schema teoretică stabileşte linia Calcarea fluorica  - Causticum.
Ar fi prea simplu, pentru că şi aici sicoza impune caracterele ei imprevizibile şi variate. Există atingere
simultană a ţesutului elastic şi a ţesutului reticulo-endotelial, care duc rapid la prăbuşiri decompensatorii,
cu semnale de alarmă de tipul :
-          oboseală fizică şi intelectuală, fapt anormal la constituţia tipic luezinică;
-          alteraţia psihismului spre depresie, cu scurte perioade de excitaţie şi panica de a avea
cancer sau o boală incurabilă ;
-          slăbire progresivă care alimentează anxietatea;
-          atingere cutanată fluorică şi sicotică (pete melanice, pete roşii, veruci dureroşi şi
sângerânzi);
-          alterări ale venelor, capilarelor şi limfaticelor. Adenopatii
 
Un fapt inedit: pe teren fluoric neoformaţiile nu mai sunt de consistenţă moale ci dure, de tipul Conium,
Asterias rubens,  Phytolacca.
 
De fapt, acesta este terenul cel mai ameninţat de cancer, evoluând foarte rapid in special in caz de
atingere ganglionară sau sanghină.
 
De asemenea, pe acest teren sicoza duce la decompensări grave ale sistemului nervos .
 
Evoluţiile posibile pot duce la remedii ca :
 
Nepentes (are de la fluorism nerăbdarea şi iritabilitatea iar de la sicoză precipitaţia
ineficace. In plus  dispepsie cu uscăciunea gurii, balonări, frigiditate – semne care îl apropie de
Argentum nitricum şi Medorrhinum).
 
Haloperidol : mare remediu al imbătrânirii cerebrale şi naufragiilor psihismului în toate
constituţiile. Gesturi şi mimică fixe, dezorientare în timp şi spaţiu, impresie că trăieşte în alt
univers, dureri  osoase, nevoie de sare, etc.  care-l fac indicat în boala Parkinson şi debutul bolii
lui Alzheimer. Este un fel de Causticum mai grav.
 
Chlorpromazina: Iritabilitae şi depresie, după cumpăna diatezică, rigiditate musculară,
mioclonii, hipotensiune, hipotermie, extremităţi reci, perturbarea formulei sanghine. Remediu
indicat în boli degenerative ale sistemului nervos (scleroza în plăci, Parkinsonism,Alzheimer),
afecţiuni sanghine (purpură, trombopenie, agranulocitoză), tulburări cortico-hipofizare. Apropiat
de Agaricus.