TUBERCULINISMUL
 Dr. Ioan Teleianu - note de curs

Generalităţi
Tuberculinismul este cea de a 4-a miasmă desprinsă, deşi nu total, din Psora hahnemanniuană.
 Ca definiţie, deşi au existat şi există unele controverse privind dreptul Tuberculinismului la o strictă
individualizare şi acceptare printre miasmele fundamentale (vezi lucrările dr. Demangeat), trebue
recunoscut că în Tuberculinism  se poate vorbi de o stare dinamică caracterizată printr-o reacţie
inflamatorie patologică care debutează şi se dezvoltă preferenţial la nivelul arborelui respirator având la
origine un agent etiologic, bacilul tuberculos. Mai mult, existenţa certă, la toate cazurile de tuberculoză, a
unor simptome comune, cum ar fi: tuse, expectoraţie, slăbire şi sudori nocturne, regăsite la persoanele
descendente, mai ales la  copii şi la persoanele tinere, fără a decela agentul patogen respectiv (agentul
miasmatic), îi stabileşte acea legitimitate terapeutică  cu efecte sigure, adesea spectaculoase în astfel de
stări.
 Istoric
Burnett a fost primul care a observat la unele persoane cu ascendenţă tuberculoasă că nu se eliberează de
tendinţele lor ereditare şi dovedesc în continuare o slabă vitalitate, îmbolnăvindu-se cu uşurinţă şi
devenind anemici, nervoşi – fenomene încadrate de el în categoria constituţiei „consumptive” -  şi pe care
îi trata cu Tuberculinum.
Kent, care administra acest remediu în diluţii X.M, L.M, C.M., în prize succesive la lungi intervale,
spunea: „acest remediu vindecă majoritatea vegetaţiilor adenoide şi adenopatiilor tuberculoase ale
gâtului...” atribuindu-i efecte de imunizare şi ameliorare a rezistenţei copiilor cu această ereditate.
Nebel din Lausanne a fost cel care a introdus noţiunea de Tuberculinism, folosind ca nozod preparatul de
bază, denumit Tuberculinum K. preparat din exotoxina filtratului bacilar. Elevul său, Leon Vannier, a
reluat şi a dezvoltat această noţiune şi a consacrat-o definitiv în literatura de specialitate, în anul 1924,
editând o lucrare cu această denumire . Pentru el există chiar un stadiu pre-tuberculos, pe care-l putem
recunoaşte pe baza unui ansamblu de manifestări şi semne clinice de impregnare cu toxine particulare:
„Starea toxinică precede apariţia microbului în eliminările organice.” În acest fel bacilul Koch ar fi ultima
fază de evoluţie a unui ultra-virus tuberculinic spre formele granulice ale bolii („granulia pre-bacilară”,
descrisă de Calmette). Tot Vannier precizează că geneza stării pre-tuberculinice aparţine eredităţii şi că
purtătorului acestei stări „nu-i găseşti niciodată nimic, fiind tot timpul bolnav”. El leagă însă totdeauna
tuberculinismul, ca miasmă, de manifestările tipologice ale remediului Phosphorus. Homeopatia
hahnemanniană se referă însă clar la similitudinea simptomelor fiziologice şi patologice, cu cea indusă de
experimentarea unui medicament pe omul sănătos, remediile neputând face blondă  cu ochi albaştri o
Pulsatillă, subţire şi înalt un Tuberculinum, etc.
 Sursa nozodului
Mai pe scurt, trebue ştiut că s-au experimentat şi folosit multe preparate de Tuberculinum.
Finke şi Swan au făcut în 1879 preparate dintr-o picătură de secreţie purulentă recoltată dintr-un abces
pulmonar sau din spută de tuberculos. Un alt preparat, Bacillinum, a f-st preparat de Heath, pentru
Burnett, dintr-un plămân tuberculos, după evidenţierea la microscop a bacilului. Kent a folosit un preparat
din ganglioni de sursă bovină (Bovinum), prelevaţi de un veterinar din Pensilvania în urma unei epidemii
ucigătoare de tuberculoză bovină. Tot Tuberculinum bovinum a folosit şi Boericke şi Pierre Schmidt. Un
alt preparat (Aviaire) provine de la păsări şi este indicat la copii şi bătrâni. Tuberculinum residuum (T.R.)
are reputaţia de a fi mai bine suportat, fiind preparat din tuberculina reziduală (endotoxina) după
prelucrarea specială a filtratului din bulionul culturii microbiene.
Marmorek, un preparat extrem de bine suportat, pornind de la ser de cal vaccinat cu filtratul unor culturi
tinere, se pare că s-a pierdut de produsul-sursă, fiind folosit rar.
Denys este un bulion de cultură cu bacili Koch filtrată. V.A.B. este un vaccin atenuat bilios, de fapt acelaş
B.C.G., care nu poate fi distribuit cu denumirea respectivă prin farmacii deschise. Mai există şi alte surse:
Spengler, din sânge total de iepure imunizat prin cultura de B.K., Bacillinum testium, din orhita
tuberculoasă, etc.
 Ceea ce este foarte important de ştiut este că în repertoriu simptomele care se referă la rubrica
„tuberculinum”, provin din sursele următoare: Tuberculinum, Tuberculinum bovinum, T.K. şi
Bacillinum. Ca atare, e loc şi pentru simptomele  altor surse.
 
 Semne majore ale tuberculinismului:
 Mare sensibilitate de reacţie la toate agresiunile din sfera respiratorie – zonă preponderent preferată de
tuberculinism:
-        Sensibilitate puternică la frig şi la infecţii naso-faringiene:
-       Rinoree ce apare cu mare uşurinţă la schimbarea aerului;
-       otite frecvente, mai ales la copii;
-       Rino-faringite recidivante, disperante când apar la copiii mici;
-        Uşurinţa de a răci la cel mai neînsemnat contact cu vremea răcoroasă, deşi tuberculinicului îi
place aerul răcoros.
-        Evoluţie rapidă spre afectarea bronchiilor şi parenchimului pulmonar:
-       Bronşite
-       Pneumonii
-       Astmul „pur”, legat de alergenii pulmonari este de esenţă tuberculinică, spre deosebire de
astmul „asociat” cu eczemă, de esenţă psorică.
-        Insuficienţă respiratorie de diferite grade, favorizată şi de conformaţia strâmtă a toracelui,
predispusă la deformări: scolioză, cifoză, etc.
 Slăbire, fatigabilitate, demineralizare globală, stare cianotică a individului
-        Tuberculinicul este inteligent, sclipitor, romantic, imaginativ dar este fatigabil, slab, debil, deşi
are un apetit viu (se aseamănă cu tipul hipertiroidian care este de esenţă tuberculinică), aşa cum îl
întâlnim la Natrium muriatic, Iodum, Aborotanum.
-        Fire mobilă, agitată, el „arde” intens în clipele sale de dăruire (Phos.) dar oboseşte, se surmenează
uşor şi devine trist, indiferent, nu-i mai place munca, îndeosebi când e vorba de eforturi intelectuale
susţinute, se eschivează, devine chiar îndărătnic;
-        Copilul tuberculinic, la începutul studiilor este performant dar sfârşeşte mai slab;
-        Tuberculinicul se plânge frecvent de:
- dureri ale coloanei vertebrale dorsale – pentru că tuberculinicul creşte prea repede, spatele
său se curbează uşor, se deformează (ex., durerile din epifizita Scheuerman);
- sensibilitate dureroasă a vertebrelor dorsale (Ph-s.), neputând să stea culcat pe un plan dur (Nat-m.). 
Extremă variabilitate a tuturor simptomelor  fizice şi mentale;
-        Tipic este caracterul paradoxal;
-        Trece repede de la râs la plâns şi invers (Puls., Ign.)
-        Eretism al localizării şi apariţiei durerilor;
-        Agravări neaşteptate dar şi ameliorări aparent promiţătoare – pentru că tuberculinicul se
decompensează rapid, brusc, periculos, fiind fragil, labil; astfel seara  este apiretic, destins iar a
doua zi cu febră mare, intens suferind;
Dureri de cap frecvente:
-        occipito-frontale, sau
-        Totale;
-        Agravate sau declanşate de efortul intelectual şi de raporturi sexuale;
Apetit viu, cu unele caracteristice bine cunoscute la persoanele slabe:
-        Dorinţă de sare, lapte, brânză;
-        Intoleranţă pentru grăsimi care sunt greu digerabile (Puls. Cyclamen: detestă untul)
Scaune moi, diareice, frecvente, influenţate cu uşurinţă de alimentaţie:
-        Cu evoluţie cronică, fără dureri;
-        Însoţite de oboseală şi demineralizare (China, I-dum, Ph-s.).
Inimă iritabilă, hiperexcitabilă
-        Tahicardie;
-        Algii precordiale, cu înţepături de origine neuro-vegetativă;
-        Hipotensiune ortostatică, cu stări de rău, senzaţie de sfârşeală, leşin;
Tuse frecventă, pentru că răceşte uşor, de la bronşite recidivante, interminabile;
-        Agravată de căldură;
-        Ameliorată la aer răcoros;
      (invers ca la Rumex crispus)
 
Cistalgii şi cistite frecvente, mai ales la femei.
-        Recidivante, cu caracter de suferinţe cronice;
 -        Colibaciloze, greu tratabile cu antibiotice, care întreţin şi agravează patologia;
Hipersexualitate:
-        Ce duce la impotenţă (Phos.), sau din contra la
-        Frigiditate (Sepia)
Menstre abundente:
-        În avans, de regulă, epuizante;
-        Tendinţă hemoragică marcată
Dureri articulare acute:
-        Cu caracter eratic, agravate de umiditate;
-        Frecvente dureri de creştere (coloana vertebrală, membre)
Congestie venoasă periferică;
-        Acrocianoză (Puls.)
-        Degerături;
Transpiraţie pr-fuză, tenace:
-        Care nu ameliorează;
-        Care apare mai ales noaptea (spate);
Tendinţă la hemoragii cu sânge roşu:
-        Abundente;
-        Repetate:
-       Epistaxis;
-       Hemoptizii;
-       Spută hemoptoică;
(Phos., Ferrum phosphoricum)
-        Hematurii (Formica rufa, Colibacillinum);
-        Purpură;
Pusee febrile sau subfebrile, neaşteptate, fără cauză aparentă:
-        Febră de creştere;
-        Stări de dezechilibru termic, ocazionale:
-       Hipertermie sineomateria (Phos., Iodum, Nat-m.)
-       Frilozitate extremă (Kalium carbonicum, Calcarea phosphorica).
Modalităţi:
-        Agravări:
-       Căldura patului dar şi frig la torace în contact cu suprafaţă rece;
-       Încăperi închise, neaerate suficient;
-       Vreme umedă şi rece; Furtună;
-       Crepuscul;
-        Ameliorări:
-       Aer liber, răcoros;
-       Repaos, cu mişcare uşoară;
-       Zona de munte, deal (înălţime mijlocie), peisaj de ţară;
Dinamica patologică
Principala caracteristică a patologiei tuberculinismului este aceea că atinge în mod esenţial persoanele
tinere, semnele de impregnare tuberculinică putând apare foarte curând după naşterea copilului. Tot atât
de esenţial este însă şi faptul că eficienţa remediului este cu atât mai mare cu cât administrarea lui are loc
cât mai aproape de primele semne certe şi intense de impregnare la noul născut.
Se şi spune că „Se naşte tuberculinic şi se moare psoric...”
- a doua caracteristică este fondul cronic al reactivităţii de tip tuberculinic, care respectă trăsăturile
globale descrise, peste care apar din când în când accidente acute, intense, chiar violente – declanşate de
factori diverşi în faţa cărora tuberculinicul, bogat în energie vitală, răspunde cu vigooare exagerată.
 Principalele direcţii patologice:
-        Patologia respiratorie – pe prim plan:
-       Afecţiuni repetate ale barierei naso-faringiene (rinite, rino-faringite,otite, mai ales ale
urechii interne – legate de inflamaţiile reactive ale cavumului);
-       Traheo-bronşite, bronşite, pneumonii, pleurezii, etc.
-       Acutizări alergice respiratorii (coriză spasmodică, renumita febra de fân, sensibilizări la
polenuri, astm – ca reacţie la acarieni, mucegaiuri, etc
 Toate acestea produc secreţii ale mucoaselor respiratorii, recidivante, de consistenţă groasă, neiritante,
gălbui (Puls., Stannum) – uneori cu striuri de sânge (Phos., Ferrum) – care realizează acele eliminări
toxinice ale tuberculinismului, descrise de şcoala franceză.
-        Patologia nervoasă, axată pe variatele tablouri de instabilitate psihică şi emoţională ale
individului, astfel:
-       Indiferenţă pentru orice (Phos., Kali-phos.);
-       Izolare (Phos-ac., Sepia);
-       Stări depresive ce se succed cu uşurinţă după stări de hiperexcitabilitate şi exaltare;
-       Manifestări schizoide sau schizofrenie;
-       Demenţă precoce,
-       Spasme şi contracturi de tip hipersimpaticotonic (spasmofilia poate fi, cel mai adesea, de
esenţă tuberculinică);
-       Somatizări diverse, de ex. cele legate de apetit, ca bulimia sau din contra anorexia psihică.
Alte patologii:
-        Patologia hepato-digestivă:
-       Gastro-enterite;
-       Diarei facile şi cronice; sau din contră, constipaţie, cu scaune uscate (Bryonia, Nat-m.,
        Mag-mur.)
-       Alergii alimentare
-        Patologia cardio-vasculară:
-       Palpitaţii, Tahicardii, Hipotensiune ortostatică
-       Congestie venoasă, acrocianoză, etc.
-       Degerături;
 -        Patologia uro-genitală:
-       Cistite repetate cu coli sau cu urină clară la femei;
-       Dismenoree sau amenoree (Puls.)
-       Fosfaturie (Phos.)
-        Patologia osteo-articulară:
-       Dorsalgii, lombalgii, ameliorate culcat sau  pe o suprafaţă dură;
-       Reumatisme inflamatorii, cu VSH crescut;
-       Reumatism articular acut;
-       Poliartrită reumatoidă, ş.a.
-        Patologia cutanată:
-Urticarii, care cel mai des sunt de origine tuberculinică, pe când eczemele sunt de origine psorică;
-       Acnee.
Remedii tuberculinice
Marele remediu al diatezei este
PHOSPHORUS, patogenezia lui reproducând simptomele esenţiale ale tuberculinismului.
Alte remedii:
Calcarea phosphorica, considerat remediu constituţional. Are direcţia de evoluţie dinamică pe traseul:
Kali-ph-s.  Magn-ph-s.  Amoniu-phos.  Phosphoric-acid.   
Remedii temperamentale (de tip hipocratic):
Sanghin (cald şi umed, agravaţi de căldură): Pulsatilla.
Bilios (cald ;I uscat):  Natriu-muriatic şi Iodum.
Limfatic (frig şi umed):  Kali-carbonic, Sepia.
Nerv-s (frig şi uscat): Arsenicum.
De remarcat faptul că Sulphur iodat este remediul cel mai indicat în drenajul tuberculinicului, facilitând
eliminările. Acest lucru se datoreşte iodului care temperează focul sulfului, mai ales că tuberculinicii sunt
hiperreactivi.
Acelaşi lucru se poate spune şi despre Phosphorus, remediu extrem de activ, compusul său Phosphorus
tri-iodatum fiind mai bine tolerat de acei tuberculinici  a căror patologie este combinată cu impregnări
psorice.
La fel, în cazul remediului Arsenicum album, unde compusul său Arsenicum iodat devine adesea oportun
la tuberculinicii hiperactivi.
Remedii cu tropisme mari pentru:
-        Plămâni:
 -       Drosera, Ipeca, Sambucus, Bryonia, Tussilago;
-       Ferrum phosphoricum (anti-inflamator);
-       Kalium sulfuric, Beryllium, Stannum, Manganum
-        Rino-faringe:
-       Allium cepa;
-       Manganum.
-        Tiroidă:
-       Spongia, Aqua marina, Hedera heix;
-       Calcarea iodata
-        Nervi:
-       Ignatia, Kali-phosphoricum, Phosphoricum-acid;
-       Zincum, Magnesia-phosphorica;
-        Ficat:
-       Chelidonium;
-       Carduus marianus.
-        Rinichi şi vezică:
-       Formica rufa;
-       Solidago;
-       Apis.
-        Organe genitale:
-       Helonias;
-       Aletrix farinosa;
-       Cyclamen.
-        Inimă şi artere:
-       Crataegus:
-       Convallaria;
-       Strophanthus.
-        Piele:
-       Apis;
-       Rhus-toxicodendron.
-        Articulaţii:
-       Tendoane şi ligamente: Rhus-tox., Rhododendron.
-       Seroase: Apis, Bryonia;
-        Sânge:
-       China;
-       Ferrum metallicum;
-       Ferrum phosphoricum
 -        Preparate imunostimulatoare:
-       Thymuline;
-       Rosa canina
-       Echinacea
Nozode
-        Tuberculinum (T.K.)
-        Tuberculinum residuum
-        Aviaire
-        V.A.B.
-        B-vinum
-        Denys-        Marm-rek