Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
dr Secil Omer.
De ce este important sa cunoastem miasmele?
Nu este oare suficient sa urmarim totalitatea simptomelor si sa alegem cel mai similar remediu?
‘Problema este ca nu putem selecta cel mai similar remediu daca nu intelegem modul cum
actioneaza miasmele. Adevaratul similimum se bazeaza intotdeauna pe miasma existenta.’
J.H.Allen
72. Urmãtoarele remarci generale sunt o considerare preliminarã referitoare la primul punct (vezi par 105,
par 146) Bolile omului sunt acute sau cronice. Acelea pe care le numim acute sunt procese morbide
rapide ale principiuluiu vital anormal perturbat. Carecteristic ele îsi urmeazã cursul si ajung la un sfîrsit
mai mult sau mai putin rapid. Celelalte, insignifiante si adesea neobservate la început, perturbã dinamic
organismul viu, fiecare într-un mod caracteristic si-l îndepãrteazã gradat de la starea de sãnãtate în asa fel
încât energia vitalã automatã - forta vitalã - , cu intentia de a pãstra sãnãtate, nu poate oferi decât o
rezistentã imperfectã, nepotrivitã, ineficace atât la început cât si pe parcursul lor si nu le poate elimina
niciodatã de una singurã, cu propria ei putere astfel cã ea este nevoitã sã le lase sã se dezvolte în timp ce
devine mai perturbatã pânã când în final organismul este distrus. Le numim pe acestea boli cronice; ele se
nasc prin contaminarea dinamicã cu o miasmã cronicã.
Caracteristicele unei infectari miasmatice:
Este cuprins intregul organism
Evolutia este catre deces daca nu se trateaza corect.
Se transmite de la o generatie la alta
Infectarea are loc in stadiul la care se afla infectia la partenerul infectant
Este cuprins intregul organism
Rezolvarea locala face de fapt supresie
Condiloame
leucoree
prurit
sancru
Ceea ce este diagnosticat ca ‘boala’ nu este propriu-zis o boala ci efectul unei afectiuni a
intregului organism. Un homeopat adevarat intelege ca nu trebuie tratata o boala particulara a unei
anume parti a organismului ci trebuie tratat organismul ca intreg.
Daca un organ cum este ficatul, rinichiul, cordul este afectat aceasta inseamna ca omul era bolnav
cu mult timp inainte de aparitia acestei expresii patologice.
Evolutia este catre deces daca nu se trateaza corect.
Supresia mai ales iatrogena grabeste evolutia
exitus
condiloame
AVC
Fibrom
uterin HTA
Daca forta vitala nu este ajutata in directia corecta din copilarie atunci organismul va fi supus unei
lungi serii de supresii (vaccinari, tratamente locale, tratarea efectului exterior al bolii) si vor
aparea boli asa zis noi care sunt de fapt expresii ale miasmei predominante la un anume moment.
Se transmite de la o generatie la alta
Medorinum
Prostatita
cronica
Chiste ovariene
MIASME
CREATIE-----MENTINERE-----DISTRUGERE
SICOZA PSORA SIFILIS
HIPER HIPO DIS
PSORA
Manifestari primare- prurit
secundare- enurezis,
epilepsie, vene varicoase
anxietate, iritabilitate
SICOZA
Manifestari primare- condiloame genitale,
scurgere uretrala
secundare- chiste ovariene, inflamatii cronice, moartea subita mai ales cardiaca, HTA,
valvulopatii reumatiamale
SIFILIS
Manifestare primara- sancrul
secundara- fistule,
carii osoase, ulcere,
agg. nocturna,
azoospermie
Adevãratele boli cronice naturale sunt acelea car apar dintr-o miasmã cronicã si care, lãsate
singure farã remediul lor specific, continuã sã creascã indefinit, chinuind pacientul cu o suferintã
mereu mai mare pânã la sfîrsitul zilelor sale, în ciuda celor mai bune obiceiuri mentale si-a unei
diete corecte.
Aceste boli sunt de departe cele mai grave, cele mai numeroase flageluri ale umanitãtii dupã
acelea cauzate de abuzul de medicamente (vezi par 74). Cea mai robustã constitutie fizicã, cel mai
ordonat mod de viatã si cea mai activã energie vitalã nu sunt suficiente pentru a le eradica *.
Pânã acum sifilisul a fost oarecum, recunoscut ca o boalã cronicã miasmaticã, boalã care,
netratatã, dispare doar la moartea individului.
În timp ce celelalte douã manifestã boala lor internã specificã cronicã prin sancrul veneric si
respectiv excrescentele conopidiforme, miasma cronicã monstruoasã, interioarã a psorei se anuntã
doar dupã infectarea internã completã a întregului organism printr-o eruptie cutanatã caracteristicã
însotitã de o mâncãrime voluptoasã, de nesuportat, ca o gîdiliturã si un miros specific iar uneori
numai prin câteva vezicule
Aceastã psora este adevãrata cauzã subiacentã si creatorul celor mai multe nenumãratele forme de
boalã care nu se datoreazã sifilisului si sicozei * printre care: neurastenia, isteria, ipohondria,
mania, melancolia, idiotia, nebunia, epilepsia si toate formele de convulsii, rahitismul, scrofula,
scolioza si cifoza, cariile osoase, cancerul, guta, hemoroizii, icterul si cianoza, hidropizia,
amenoreea, hemoragia gastricã, nazalã, pulmonarã, vezicalã si uterinã, astmul si supuratiile
pulmonare, impotenta si infertilitatea, migrena, surditatea, cataracta si amauroza, litiaza renalã,
paraliziile, deficitul simturilor, orice fel de durere etc toate mentionate în cãrtile de patologie ca
boli individuale.
81. Transmiterea gradatã si dezvoltarea incredibilã a acestor vechi contaminãri, prin sute de
generatii si milioane de organisme umane, explicã într-o oarecare mãsurã nenumãratele forme de
boalã în care a evoluat de la un cap la altul al întregii rase umane în special când considerãm
numãrul mare de factori extrinseci * si diversitatea de nedescris a constitutiilor umane distincte ce
au contribuit la formarea acestei mari varietãti de boli cronice (simptome secundare ale psorei).
vegetalele il amelioreaza
ii plac si ouale
frica
M
E
F
157. Dar oricât de sigur este faptul cã un remediu ales homeopatic, din cauza similaritãtii lui si a
dozei foarte mici, înlãturã cu blândete si distruge boala sa acutã analoagã fãrã manifestarea
simptomelor persistente nehomeopatice, adicã fãrã stârnirea a noi tulburãri semnificative, este
totusi obisnuit pentru el (dar numai când doza nu este atenuatã adecvat) sã producã o oarecare
micã agravare în prima orã sau primele câteva ore dupã ce este luat si pentru mai multe ore dacã
doza este prea mare. Aceastã agravare este atât de similarã bolii originale încât pacientului îi pare
a fi o agravare a propriei sale afectiuni; de fapt este o boalã medicinalã foarte similarã dar ceva
mai puternicã decât cea naturalã.
Agravarile pot fi: -ale simptomelor
- ale bolii
- ale remediului
1)Agravarile simptomelor sunt agravarile homeopatice veritabile.De regula apar brusc si rapid
dupa remediu fiind insotite de ameliorarea starii generale.
2)Agravarile bolii sunt accentuari ale simptomelor care apar gradual si progresiv cu inrautatirea
starii generale. Remediul e complet diferit de similimum.
3)Agravarile remediului sunt constituite de aparitia unor simptome ale remediului dat,cu starea
generala agravata
1. 2. 3.
Exista unele agravari in bolile cronice cind dupa un remediu apar o serie de agravari si ameliorari
cu intensitate progresiv mai mica la intervale din ce in ce mai lungi.(bronsitele)
Deci uneori ameliorarile sunt intrerupte de agravari secundare si inainte de a repeta remediul
trebuie sa fim siguri ca recaderea este completa.(se asteapta cam 15 zile)
Intensit
simptomelor
1 luna 2 luni
Perioada de timp
Intensit
atea
simpto
melor
Perioada de timp
Problema principala care era de regula una fizica este mai bine. Starea generala, energia, starea
emotionala si mentala sunt neschimbate dar au aparut simptome noi.
Este o supresie. Adica agravare de la remediu.Trebuie reluat cazul. Daca cu simptomele noi nu s-a
clarificat cazul (nu e one-sided disease) trebuie luate simptomele initiale si dat remediul
similimum.
Daca nu se gaseste un remediu potrivit se asteapta pina apar simptome clare. In cazul in care
pacientul nu suporta starea se poate antidota actiunea primului remediu. Antidotarea se face cu medicatie
alopata sau cu cafea, menta, musetel, cacao timp de 1-2 saptamini dupa care se ia din nou cazul. Nu se
recomanda antidotare cu un remediu homeopat pentru ca se zapacaste si mai mult forta vitala.
1 luna
Pacientul s-a simtit mai bine dar acum e chiar mai rau ca la inceput.
Deci este o ameliorare fara agravare. Pacientul se simte in prezent mai rau ca la inceput iar
simptomele lui indica un nou tablou de remediu..
Este un caz incurabil si trebuie dat un alt remediu pe baza simptomelor cu scop pur paleativ.
Trebuie schimbat rapid remediul pe baza simptomelor.
Intensit E
simptomelor M
F
perioada 1 luna)
Pacientul declara ca a fost mai rau dar se simpte mai bine in ultima saptamina.
In aceasta situatie pacientii de regula ignora imbunatatirile recente.
De aceea trebuie chestionati foarte atent.
De regula sunt pacienti cu o patologie profunda care au suferit mult, descurajati, care incearca sa
te convinga sa faci ceva deosebit pentru ei. Prezenta agravarii este elementul de prognostic bun.
Intrebarea este de ce dureaza asa mult agravarea. Pentru ca e o patologie profunda.
Remediu corect.
Prognostic bun.
SE ASTEAPTA
Intensit
simpto
melor
Perioada de timp
1 luna
Pacientul este mult mai rau din toate punctele de vedere.Este o agravare a tuturor simptomelor.
Fie remediul a fost complet antidotat de un tratament alopatic fie e departe de a fi similimum iar
boala isi urmeaza cursul ei natural.(mai ales la intreruperea unui medicatii supresive)
Trebuie reluat cazul.
Daca este acelasi remediu dupa ce gasim si alte simptome care sa ne convinga il dam in potenta
mai mare.
Daca agravarea nu este asa de serioasa, atunci putem astepta citeva saptamini pentru ca forta vitala
sa exprime mai clar remediul.
Daca agravarea este serioasa atunci trebuie dat un remediu similimum al situatiei respective.
Se poate folosi in acest caz un remediu cu viza paleativa.
E
Intensit M/E
simptomelor F
158. Aceastã usoarã agravare homeopaticã din primele ore este un semn bun cã boala acutã va fi
probabil vindecatã de prima doza si nu este nimic neobisnuit din moment ce boala
medicamentoasã trebuie sã fie cumva mai puternicã decât cea naturalã care este tratatã pentru a o
învinge si a o elimina asa cum o boalã naturalã trebuie sã fie mai puternicã pentru a o anihila pe o
alta similarã
159. Cu cât doza din remediul homeopatic este mai micã în tratarea bolilor acute cu atât mai
blândã si mai scurtã este aceastã aparentã intensificare a bolii în primele ore.
161. Când spun cã aceastã asa-zisã agravare homeopaticã sau mai degrabã actiunea primarã a
medicament homeopatic, care pare sã amplifice oarecum simptome bolii originale, are loc în
primele câteva ore de la administrare, aceastã este cu sigurantã adevarat pentru problemele acute
cu debut recent; dar când un medicament cu actiune lungã trebuie sã învingã o boalã cronicã
veche sau foarte veche niciuna din aceste aparente exacerbãri ale bolii originale nu trebuie sã-i fie
permis sã aparã în timpul tratamentului. Ele nu apar dacã medicamentul ales cu acuratete si
administrat în doze mici potrivite care sunt treptat mãrite este de fiecare datã oarecum modificat
printr-o nouã dinamizare (vezi par 247) *. Dacã se procedeazã în acest mod exacerbãrile
simptomelor originale ale bolii cronice pot apare doar la sfârsitul tratamentului când vindecarea
este completã sau aproape completã.
180. Acest medicament care a fost ales pe cât de bine s-a putut dar care este doar incomplet
homeopatic pentru motivul mentionat mai sus va produce efecte secundare în timpul actiunii lui
asupra bolii, care este doar partial analoagã lui si va adãuga în economia pacientului mai multe
simptome din propriul lui complex de simptome, ca în cazul de mai sus când selectia a fost
imperfectã din cauza numãrului mic de remedii homeopatice (vezi par 162). Dar aceste simptome
sunt în acelasi timp tulburãri apartinând bolii însesi, chiar dacã ele au fost slab simtite anterior sau
chiar deloc.
190. Orice tratament medical corect al unei afectiuni apãrute pe pãrtile externe ale corpului
determinatã de o injurie din afarã minorã sau deloc trebuie de aceea directionat cãtre totalitate,
cãtre anihilarea si vindecarea maladiei generale prin folosirea remediilor interne dacã se vrea ca el
sã fie eficace, sigur, plin de succes si complet (profund).
197. Dar un astfel de tratament este complet condamnabil, nu numai pentru simptomele locale
apãrute din miasma psoricã ci si pentru acelea din miasma sifiliticã sau sicoticã, pentru cã a folosi
local un remediu în acelasi timp cu administrarea lui internã în bolile care prezintã o afectiune
localã persistentã drept simptom principal, are seriosul dezavantaj cã, prin aplicarea localã, acest
simptom principal (boalã localã) *, de obicei dispare vederii înainte ca boala internã sã fie distrusã
si astfel ne însalã cu aparenta unei vindecãri complete. Aceastã disparitie prematurã a simptomului
local face, cel putin, mult mai dificilã si uneori aproape imposibilã judecarea dacã întreaga boalã a
fost distrusã de folosirea simultanã a medicamentului intern.
198. Pentru acelasi motiv este condamnabil sã se foloseascã un remediu ce are puterea de a
vindeca atunci când este administrat intern doar aplicându-l extern la nivelul simptomelor locale
ale bolii cronice miasmatice. Pentru cã dacã simptomul local al bolii cronice este înlãturat doar
prin mijloace externe, deficiente, tratamentul intern care este esential pentru restaurarea completã
a sãnãtãtii rãmâne în obscuritate. Simptomul principal (boala localã) a dispãrut lãsând în urmã
altele mai greu de distins care sunt mai putin stabile si constante decât el si adesea nici nu sunt
suficient de caracteristice pentru a furniza o schitã clarã si completã a imaginii bolii.
201. Se pare cã atunci când este împovãratã cu o boalã cronicã pe care nu o poate învinge cu
propriile ei mijloace, forta vitalã decide (în mod caracteristic) sã formeze o boalã localã pe una din
pãrtile externe, cu singurul scop de a alina boala internã care altfel ar ameninta organele vitale si
viata pacientului. Ea creeazã si o boalã într-o zonã externã neesentialã pentru supravietuire ca si
cum ar distrage si ar încredinta boala internã uneia locale înlocuitoare. In acest mod boala localã
atenueazã boala interna pentru un timp fãrã însã a fi capabilã sã o vindece sau sã o diminueze
material *.
Boala localã nu este niciodatã altceva decât o parte din totalitate bolii, dar este o parte dezvoltatã
disproportionat de forta vitalã organicã si transferatã unei pãrti mai putin periculoase (externe) a
corpului pentru a alina boala internã.
202. Dacã medicul vechii scoli distruge simptomul local prin oarecare mijloace externe, gândindu-
se ca prin aceasta sã vindece întreaga boalã, natura compenseazã asta prin trezirea bolii interne si a
celorlalte simptome ce existau în stare latentã alãturi de boala localã adicã amplificã boala internã.
In astfel de cazuri se spune, de obicei incorect, cã boala localã a fost împinsã înapoi în corp sau asupra
nervilor prin mijloace externe.