Neurastenia

Nevrozele fac parte din marea grupa a psihogeniilor. Prin acest termen se definesc acele afectiuni psihice care debuteaza si
evolueaza in conditii de suprasolicitare psihica. Fenomenele psihice astfel declansate sunt, de obicei, reversibile si nu se insotesc
de alterarea personalitatii.
Pacientul este constient de boala sa, vine singur cerand ajutorul medicului psihiatru, contrar bolnavilor psihotici, care nu au
constiinta bolii, nici atitudine critica fata de tulburarile care necesita asistenta psihiatica.
Nevroza astenica (neurastenia) a fost descrisa prima data de Beard, in anul 1880. Cauza principala a nevrozei astenice este
suprasolicitarea indelungata, care duce la epuizare, oboseala patologica a functiilor psihice, reversibila dupa tratamentul instituit.

Simptome
Spre deosebire de oboseala fiziologica, care cedeaza la o odihna compensatoare, astenia este reversibila numai dupa un tratament
special, in conditii de repaus. Fatigabilitatea crescuta, epuizarea rapida, se insotesc de o hiperexcitabilitate emotiva - bolnavii
izbucnesc repede in plans sau ras neretinut, sunt nerabdatori, nu se pot concentra, atentia slabeste rapid; nu pot achizitiona notiuni
noi, nu pot citi o site, ceea ce le da impresia ca nu mai au memorie.
Somnul este neodihnitor, superficial sau uneori insomnia este totala. La trezire, astenia este mai obositoare decat la culcare.
Sensibilitatea psihica crescuta se dubleaza si de o hiperestezie polisenzoriala: il supara zgomotele, fosnetul foilor de ziar, scartaitul
usii; il supara chiar contactul pielii cu hainele proprii, are furnicaturi, amorteli in membre, vederea i se tulbura - in campul vizual
aparand cercuri luminoase - sau este impaienjenita, cu puncte zburatoare".
Vertijul, senzatia de ameteala, nesiguranta in mers, pocniturile in urechi, sunt alte semne de nevroza astenica pe linie somatica. In
cadrul hiperexcitabilitatii vasomotorii, pacientii au valuri de caldura alternand cu senzatia de frig sau palpitatii cu tahicardie. La
nivelul aparatului respirator nevroza se manifesta prin senzatii neplacute de sufocare sau de nod in gat". Cefaleea are caracterul
unei dureri in casca", cu punct de plecare occipital.

Tipuri
de
Formele clinice ale nevrozei astenice variaza dupa predominanta fenomenelor psihice:

neurastenie

- simpl
neurastenia
clasica
descrisa
mai
sus;
- anxioasa,
la
carese
adauga
anxietatea
excesiva;
- cenestopata, ce se imbogateste cu senzatii neplacute sub forma unor tulburari neurovegetative, traduse de bolnav
prin senzatii de amorteli, intepaturi, furnicaturi in membre, de-a lungul rahisului etc. Aceasta forma evolueaza un timp
indelungat si este destul de rebela la tratament.

De mare importanta in ceea ce priveste diagnosticul diferential al nevrozei astenice, este sindromul pseudonevrotic
prin care incep multe boli psihice: debutul neurasteniform al schizofreniei, debutul neurasteniform in ateroscleroza
cerebrala, unele boli neurologice ca scleroza in placi, cerebrastenia dupa un traumatism cra-nio-cerebral, tumori
cerebrale, unele boli cu etiologie infectioasa sau toxica (hepatita epidemica sau toxica, intoxicatii cu plumb, oxid de
carbon etc).

Tratament
Folosirea cat mai judicioasa a perioadelor de concedii anuale, a zilelor de odihna. Restabilirea somnului prin
medicamente hipnotice, sedative curente (meprobamat), tranchilizante minore (Nozinan, Dormitai, Lauronil etc).
Pentru combaterea asteniei se administreaza tonice: vitaminele B - B6, B12, fosfobion, lecitina sub forma de pulbere
sau sirop, meclofenoxat.

Durerea de cap se poate combate cu injectii intravenoase cu sulfat de magneziu, gimnastica in aer liber, bai, masaj
si, eventual, cura sanatoriala cu program de odihna activa si psihoterapie (culterapie = auditii muzicale, indrumarea
pacientilor spre ocupatii placute, ca pictura, lucrul de mana etc).

Surmenaj
Surmenaj stare patologic ce apare atunci cnd odihna organismului dup o munc grea i
de lung durat este insuficien. Se manifest prin scderea capacitii de munc, scderea
rezistenei organismului la bolile infecioase, prin fenomene de supraexcitare a sistemului
nervos central din cauza reducerii inhibiiei de protecie, indispoziie, iritabilitate, insomnie.
Poate duce la nevroze, la acutizarea bolilor cardiovasculare, bolii hipertonice, bolii ulceroase,
la scderea forelor de protecie ale organismului. Se disting: surmenaj fizic, surmenaj
intelectual i surmenaj psihic. La unele persoane munca intelectual intens duce la nevroze,
mai ales dac ea este nsoit i de o ncordare psihic permanent, de suprancordarea fizic
etc. surmenaj psihic se poate dezvolta la persoanele cu un sistem nervos labil, ce au multe
suferine sufleteti, sunt extrem de ocupate i ndeplinesc concomitent cteva funcii. La copii
cauza surmenajului pot fi suprancordrile (nvtura la dou coli sau participarea la
activitatea ctorva cercuri). Surmenajul poate preveni printr-un regim raional de munc i
odihn, gimnastic de producie, organizarea raional a locului de lucru, printr-o poziie
corect a corpului etc. Pentru copii se recomand somn suficient, respectarea regimului zilei,
evitarea suprancordrilor, alternarea leciilor cu odihna activ, aflarea la aer curat etc.

Meningita
Meningita este o infectie a membranelor (meningele) care invelesc creierul si maduva spinarii si uneori si a lichidului
cefalorahidian (LCR) care inconjoara creierul si maduva spinarii.
Meningita consta in tumefierea (inflamarea) foitelor meningeale ale creierului si in unele cazuri si ale maduvei
spinarii, aparand meningita spinala.
Atunci cand meningele sunt inflamate la celulele creierului ajunge mai putin sange si prin urmare mai putin oxigen.
Membrana meningeala este formata din 3 foite: duramater, arachnoida si piamater.
Daca nu se trateaza, in unele cazuri pot aparea sechele ale creierului. Infectia apare mai frecvent la copii, la adultii
tineri cu varsta cuprinsa intre 15 si 24 de ani, la adultii in varsta si la persoane care au o afectiune cronica, precum o
scadere a sistemului imun (sistemul de aparare al organismului).
Meningita poate imbraca forme usoare sau severe, ce pot ameninta viata. De regula, severitatea depinde de
microorganismul care a cauzat infectia si de varsta persoanei, precum si de starea generala de sanatate a
organismului in momentul infectarii.
Simptome
Cele mai frecvente simptome ale tuturor formelor de meningita includ:
- febra;
- durere de cap severa si persistenta;
- gatul este intepenit si dureros, cel mai bine evidentiindu-se la incercarea de a atinge pieptul cu barbia;
- varsaturi;
- confuzie si un nivel scazut de constienta/luciditate;
- convulsii.
Alte simptome ale meningitei sunt:
- oboseala/lenevire, slabiciune si dureri musculare si senzatii ciudate (cum ar fi furnicaturi) sau slabiciune in intregul
corp;
- sensibilitatea ochilor si dureri ale ochilor la lumina puternica;
- eruptie cutanata;
- momente de ameteala.
Tratament
Tratamentul meningitei depinde de microorganismul care a cauzat infectia, de varsta, de extinderea infectiei si de
prezenta altor afectiuni medicale sau a complicatiilor meningitei.
Se recomanda consultarea imediata a doctorului in cazul in care dumneavoastra sau copilul dumneavoastra
prezentati simptome de meningita, deoareca meningita bacteriana poate duce la aparitia unor complicatii

amenintatoare de viata daca nu sunt tratate cat mai curand.

- Majoritatea cazurilor de meningita sunt cauzate de virusuri (determinand meningita virala). Cele mai multe
persoane cu menigita virala de obicei incep sa se simta mai bine dupa 3 zile de boala si se fac bine in aproximativ 2
saptamani.
Meningita cauzata de bacterii trebuie tratata in spital, cu antibiotice. Este mai probabil sa se dezvolte complicatii in
cursul bolii (cum ar fi febra prelugita si convulsii) si complicatii pe termen lung (precum pierderea auzului si probleme
cu vederea) in cazul meningitelor bacteriene decat in cazul celor virale. Daca meningita bacteriana nu este tratata
promt si adecvat, poate surveni decesul. Meningita bacteriana sau menigita virala severa pot impune tratarea in
spital, cu:
- antibiotice. Aceste medicamente se administreaza de obicei in vena (pe cale intravenoasa sau IV). Antibioticele se
administreaza numai daca infectia este cauzata de o bacterie. Administrarea de antibiotice atunci cand nu este
nevoie poate duce la aparitia rezistentei la ele

Profilaxie
Vaccinarea (imunizarea) impotriva unora din microorganismele ce pot provoca meningita este cel mai eficient mod de
a preveni aparitia bolii. Imunizarea impotriva unor cauze comune de meningita includ:
- vaccinul impotriva pojarului, a oreionului si a rubeolei (measles, mumps, and rubella =MMR). Acest vaccin este
administrat de rutina la copii cu varsta intre 12 luni si 15 luni
- vaccinul impotriva varicelei (varsat de vant). Acest vaccin este recomandat la copii cu varsta mai mica de 18 luni,
precum si la copii mai mari, adolescentii si la adultii care nu au avut varsat de vant
- vaccinul impotriva influenzae tipul b. Imunizarea impotriva Haemophilus influenzae tipul b se recomanda la toti copiii
cu varsta intre 2 luni si 5 ani, precum si la toate persoanele cu varsta peste 5 ani care are o afectiune medicala
precum anemia cu hematii in secera (siclemie) sau are sistemul imun afectat.
De la introducerea acestui vaccin in 1985, acesta a dus la o scadere semnificativa a numarului cazurilor de meningita
provocata de aceasta bacterie
- vaccinurile impotriva celor mai frecvente cauze de meningita bacteriana (Streptococcus pneumoniae si Neisseria
meningitidis) sunt recomandate la persoanele cu risc crescut de infectie. Aceste persoane cu risc mare includ
varstnicii si copiii si adultii care au sistemul imun scazut, ca de exemplu cei care prezinta o boala grava sau care nu
au o splina functionala (care este o parte a sistemului imun). De asemenea, persoanele care au avut meningita in
trecut au un risc crescut.

Turbarea Rabia
Rabia (turbarea) este o boala produsa de un virus si care afecteaza sistemul nervos central (creierul si maduva
spinarii) atat la animale cat si la oameni. Animalele infectate cu acest virus pot raspandi boala prin intermediul salivei
sau contactului cu tesutul cerebral.
Oamenii pot dobandi boala in urma muscaturilor, produse atat de la animale salbatice cat si domestice. Datorita
programelor largi de vaccinare impotriva rabiei, afectiunea este din ce in ce mai rara in tarile dezvoltate, fiind insa
mult mai comuna in statele in curs de dezvoltare.

Cauze
Rabia este o boala care are ca si cauza infectia cu un virus, care apare de cele mai multe ori ca urmare a contactului
cu saliva animalelor infectate. In majoritatea cazurilor, virusul este depistat la animale salbatice, cum ar fi liliecii,
ratonii, sconcsii, vulpile sau coiotii. Din acest motiv se recomanda anuntarea autoritatilor medicale ori de cate ori au
loc atacuri ale animalelor, mai ales daca acestea sunt salbatice. In acest fel, persoana sau persoanele respective pot
fi informate despre posibilitatea infestarii cu rabie si daca se impun sau nu masuri profilactice. Ocazional, virusul se
poate transmite si prin intermediul animalelor de companie, cum sunt pisicile sau cainii, insa aceasta se intampla
foarte rar datorita programelor de vaccinare eficiente. Animalele de companie care nu parasesc niciodata
apartamentul au un risc foarte mic de a fi expuse virusului care determina rabia. In situatii si mai rare, unele persoane
se pot infecta fara a fi muscate de un animal infestat, fie prin manipularea unui animal care e infestat, fie prin
inhalarea virusului, mai ales in locuri in care acesta se gaseste in cantitate foarte mare (pesterile in care traiesc lilieci
de exemplu).

Simptome
Aparitia simptomatologiei marcheaza un stadiu evolutiv al bolii care de cele mai multe ori este fatal. Virusul ataca si
lezeaza sistemul nervos central care include atat encefalul (creierul) cat si maduva spinarii. Pentru a preveni
rabia, persoanele infectate trebuie tratate inainte de aparitia vreunui simptom. Primele simptome pot aparea intr-un
interval cuprins intre cateva zile si aproape un an, insa in majoritatea cazurilor simptomele se dezvolta in 4-6
saptamani de l
momentul infectiei. Tratamentul afectiunii este indicat si in cazul in care simptomatologia nu debuteaza la scurt timp
de la expunerea la virusul ce produce boala.
Simptome la oameni
Perioada tipica de incubatie a virusului rabic este de 4-6 saptamani. In aceasta perioada, de obicei nu este prezent
nici un simptom al bolii. Primele simptome care apar includ durerea si amorteala la locul muscaturii, urmate apoi de
simptomatologie vaga, care poate apare in multe alte afectiuni si care includ:
- febra- tuse sau senzatia de gat uscat
- durere, arsura, mancarime, furnicaturi sau amorteala la locul muscaturii sau al expunerii initiale
- durere abdominala
- anxietate sau neliniste care se accentueaza si poate evolua spre agitatie extrema
Simptomatologia ulterioara este mai specifica si poate include:
- perioade alternante de comportament normal si comportament bizar sau neobisnuit (anxietate, halucinatii, delir);
- frica de apa (hidrofobie) sau frica de aer (aerofobie);
- spasme musculare la nivelul muschilor fetei, gatului sau diafragmului, urmate de convulsii;
- paralizia, care este adesea singurul simptom, se dezvolta in cazul unei forme de rabie mai putin obisnuita, rabia
paralitica, care apare dupa muscatura liliecilor vampir;
- fluctuatii mari ale temperaturii corporale, pulsului si presiunii sangvine;
- coma, insuficienta cardiaca si respiratorie.

Tratament
Dupa o expunere posibila la virusul rabic, se impune curatirea ranii si vaccinarea pentru ca acestea sunt cele mai
eficiente metode de a stopa raspandirea infectiei.
Ingrijirea ranii
Cand o persoana este muscata de un animal, rana trebuie curatata imediat cu multa apa si sapun pentru a reduce
riscul unei infectii. Este indicata efectuarea unui consult medical de specialitate pentru a se stabili un tratament mai
complex al ranii.
Vaccinarea;In cazul expunerii la virusul rabic este necesara administrarea unor vaccinuri. Acestea constituie terapia
post expunere. Vaccinarea ajuta sistemul imun sa combata boala in stadiile timpurii. Cand se administreaza
vaccinurile inaintea aparitiei simptomelor severe, ele previn de obicei dezvoltarea infectiei si cresc sansele de
recuperare. Daca apar simptomele bolii vaccinurile nu mai sunt eficiente si persoana infectata decedeaza. Vaccinul
este administrat in functie de riscul de expunere la virusul rabic. Medicii din cadrul Directiei de Sanatate
Publica locale pot evalua acest risc si pot stabili daca este necesara vaccinarea. Printre factorii luati in calcul in
determinarea riscului se numara:
ProfilaxiaTipurile de vaccin antirabic includ:

- injectarea de anticorpi injectarea de anticorpi (imunoglobuline) antirabie inactiveaza virusul rabic care se gaseste in
apropierea ranii (portii de intrare in organism), dar si cel care s-a raspandit in organism pana cand organismul isi poate sintetiza
singur anticorpii;
- vaccinarea in serie injectarea unor vaccinuri in serie determina sistemul imun sa isi creasca raspunsul impotriva virusului rabic.
Vaccinurile antirabice folosite includ vaccinul cu celule diploide umane, vaccin cu virus rabic atenuat, vaccinul din celule de embrioni
de pui purificati.Organizatia Mondiala a Sanatatii a aprobat si alte vaccinuri, unele dintre ele putand fi administrate subcutan, iar
altele sunt obtinute din tesut nervos. Pentru ca aceste vaccinuri apartin unei generatii mai vechi, ele au mai multe efecte adverse .

Mielita
Mielit transvers se prezint ca o reacie inflamatorie a mduvei spinrii. Mielit transvers poate fi
acut, subacut i cronic. Se manifest fie ca un sindrom medular, fie ca o form clinic medular n
cadrul unui sindrom de encefalomielit. De cele mai multe ori semnele sunt localizate strict la nivelul
mduvei. Mielit transvers poate face parte din tabloul unor boli ca scleroz multipl, boala Devic, lupus
eritematos sistemic ,sarcoidoza , boli vasculare de colagen, sindromul Sjogren i boala Behcet.
Cauze
Mielita transvers este asociat cu infecii n antecedente sau cu vaccinarea recent. n marea majoritate
a cazurilor, agentul infecios este virotic. Boala poate urma unei infecii virale cu virusul gripal, virusul
Epstein-Barr sau virusul citomegalic, sau poate fi rezultatul unei afeciuni eruptive ca rujeola,
varicela, rubeola, oreionul. Poate s apar n timpul tratamentului antirabic, n urma unei infecii
microbiene (Mycoplasma) sau dup o infecie luetic. Mielita transvers debuteaz pe masura ce
pacientul pare s se vindece dup o infecie, dar agenii infeciosi nu au putut fi identificai n sistemul
nervos al persoanelor infectate. Din acest fapt rezult ca boala este o afeciune autoimuna declanat de
infecie.
Manifesari
clinice
Forma acut se manifest prin semne generale infecioase, cu temperatura crescut, durere cu caracter
focalizat, cervical sau posterioar i semne meningiene. Semnele neurologice se instaleaz n decurs
de cateva zile, rezultnd un sindrom de sectiune transversal medular. Apar variate combinaii de
parestezii, tulburri de sensibilitate, pareza motorie i tulburri sfincteriene. Reflexele osteotendinoase
sunt abolite. Escarele apar nc din primele zile i au tendina la extindere n profunzime i n suprafaa,
putnd rezulta cu timpul necroza i denudarea regiunilor comprimate. Dac evoluia este favorabil, dupa
2-3 sptmni simptomatologia dispare, apar contracii musculare i semnul Babinski, reapar reflexele
osteotendinoase care pot deveni exagerate. Paralizia areflexica persistent indic necroza unor
segmente multiple medulare. n formele usoare pot exista doar simptome senzitive moderate. Formele
severe evolueaz cu un sindrom de secionare transversal functional a mduvei. n forma ascendent
a lui Landry sunt afectate i membrele superioare i apare paralizia muchilor respiratori, iar evoluia este
de
cele
mai
multe
ori
grav,
spre
exitus.
Formele subacute i cronice au o evoluie lent, manifestndu-se sub forma unei parapareze spastice
cronice, cu tulburri sfincteriene i fr tulburri de sensibilitate. Diagnostic Imaginile prin IRM (imagistica
prin rezonan magnetic) arat o edematiere variabil a mduvei spinrii. ntreruperea barierei
hematoencefalice n cazurile acute, asociat cu inflamaia perivenoas se traduce n imaginile IRM prin
intensificarea contrastului. Obligatoriu trebuie realizat o IRM cerebral pentru a determina dac nu
cumva mielita transvers reprezint un atac iniial al sclerozei multiple. Lichidul cefalorahidian n mielit
transvers prezint de cele mai multe ori pleiocitoza cu predominana mononuclearelor; nivelul
proteinelor este usor crescut.

Oboseala
Reprezinta
scaderea
anormal
de
rapida
a
fortei musculare. oboseala
cronica reprezinta un sindrom constand intr-o stare permanenta de oboseala cu
epuizare la cel mai mic efort. oboseala cronica se caracterizeaza printro obosealaintensa, declansata de cel mai mic efort, cu reducerea la cel putin
jumatate a activitatii obisnuite, insotita de febra,dureri musculare si dorsale, dureri

de cap, tulburari de somn si de dificultate in concentrare. tratamentul cuprinde

luarea de: acizi micsti, oligoelemente ca manganul, cupru, calciu, magneziu,
o alimentatie regulata si echilibrata, precum si luarea de vitamine: A,D,E si
vitaminele grupului B1. Se va evita utilizarea amfetaminelor, anabolizantelor si
a medicamentelor dopante.
Sinonim: fatigabilitate.