Curs 1 – Boala

Fiziopatologia = se ocupa cu modul de producere a bolilor si este studiul or-

ganismului in conditii patologice
Boala = este o abatere de la normal
-nu orice abatere de la normal este insa considerata o boala

Etapele de producere a bolilor

1. Perioada de incubatie = de la contactul cu agentul patogen pana la aparitia
primelor simptome (minute, ore, zile)
2. Perioada prodronala = perioada care se caracterizeaza prin aparitia de semne
si simptome specifice
3. Perioada de stare = apar semne si simptome specifice clinice bolii, cu ajutorul
carora vom putea pune un diagnostic
In functie de asta bolile pot fi:
• acute – de la acteva zile la cateva saptamani
• subacute – dureaza mai mult timp
• cronice – dureaza ani de zile
4. Vindecarea = precedata de convalescenta
= poate fi completa (restitutio in integrum) sau cu sechele
5. Moartea = are 2 etape :
• moarte clinica: oprirea functiilor vitale si dureaza pana la epuizarea
rezistentei formatiunilor cele mai sensibile la lipsa de O2 (neuronii
corticali – 5-7 minute)
• moarte biologica: presupune dezorganizarea ireversibila a metabolis-
mului celular

Etiologia bolilor = stiinta care se ocupa cu studiul cauzelor aparitiei bolilor

Factorii etiologici: 1. Exogeni – fizici (mecanici, terminici, radiatii), chimici (subst
org si anorg), biologici (bacterii, virusuri, paraziti), sociali (stresul, suprasolicitarea,
informationala)
2. Endogeni – mutatii genetice, alte boli, etc.

Mai pot fi: 1. Favorizanti = incurajeaza producerea bolii in prezenta factoru-

lui
2. Determinanti = in lipsa carora boala nu se poate produce
 Curs 2 -Durerea

Durerea =o senzatie sensibila, neplacuta, de obicei asociata cu leziuni tisulare si

prezinta cauze obiective
Din punct de vedere al duratei:
-acuta – mai putin de 6 luni
-cronica – mai mult de 6 luni
Dpdv al vitezei de transmitere (instalare):
-rapide – percepute in mai putin de 1 sec, bine localizata si transmisa prin fi-
brele A delta
- lenta – perceputa la mai mult de 2 secun da, transmisa prin fibrele C
Dpdv al localizarii:
-superficiala – bine localizata, cutanata
-profunda – nu e mereu bine localizata, iradiaza, nu da informatii concrete
de unde vine durerea (ex: durerea in hipocondrul drept: apendice/colecist/coada
pancreasului/baza plaman)

Pragul sensibilatii dureroase: este acelasi pentru toti; daca ne apropiam de ceva
fierbinte toti simtit durerea,
-este acelasi la fiecare persoana
Toleranta: este diferita si consta in capacitatea individului de a suporta stimulii
fara sa se exteriorizeze
-este influentat de: sex, starea, educatie, etc
Semnificatia durerii: patogeneza= stiinta care se ocupa de mecanismele bolii
1.Semnificatii patogenetice: joaca rolul unui mecanism patogenic in aparitia si
dezvoltarea unor stari patologice
-mec. Care poate sa agraveze starea
-se asociaza mereu cu o componenta afectiv-emotionala de suferinta
2.Semnificatia de aparare: declanseaza reflexe de aparare
3. Semnificatie semiologica: atrage atentia asupra unei stari patologice; sunt im-
portante in localizarea, intensitatea, iradierea durerii pentru a stabili un diagnostic

Mediatori ai dureri: substante endogene care moduleaza senzatia de durere (ex:

encefaline, serotonina, endorfine)

ENDORFINELE = Morfina – analogul sintetic al endorfinelor

 -ele isi exercita efectul recedptorii pentru opioide
-sunt opiode naturale, sintetizate continuu in hipofiza si cresc pragul de sen-
sibilitate al durerii, influentand durerea si buna dispozitie

Rolul endorfinelor:
-moduleaza senzatia de durere
-influenteaza starea psihica

Pe baza mecanismelor de actiune al endorfinelor se pot explica sindroame

care se manifesta la consumul de droguri.

1. SINDROMUL DE TOLERANTA
-administrarea morfinei va fi urmata de ocuparea de catre aceasta a unui
numar de receptori destinati endorfinelor
-pe masura ce se administreaza morfina, tot mai multi receptori pentru en-
dorfina vor fi ocupati de morfina
-se reduce treptat productia de endorfina

2. SINDROMUL DE ABSTINENTA
-se instaleaza in urma stoparii administrarii de morfina
-receptorii raman descoperiti (liberi) => agravarea brutala si generalizata a
senzatiei de durere, precum si la o deteriorare a starii psihice (dezintegrarea psi-
hica)
Trebuie sa dam posibilitatea organismului sa produca endorfine si libertate
receptorilor pentru aceasta.

!Administrarea ENDORFINELOR si MORFINEI – actioneaza prin intermediul acelo-

rasi receptori
 Curs 4 – Cancerul

Transformarea maligna – are o vascularizatie bogata. Incidenta cancerului este in

crestere

Tumorile = proliferari anormale ale celulelor

Celula normala are anumite proprietati:

• inhibitia de contact = o celulta creste, prolifereaza si se diferentiaza
pana ajunge la o anumita dimensiune. Dupa ce creste, prolifereaza si
diferentierea inceteaza
Inhibitia de contact nu functioneaza in cazul celulelor maligne
• afinitate spcifica = o celula normala nu poate migra dintr-un tesut in altul
(ex: o celula a mucoasei gastrice nu poate sa existe la nivelul creireului), insa
celulele tumorale pot
• adezivitate = o celula normala nu se poate desrpinde, nu poate migra si nu
poate sa se localizeze in mijlocul unor celule de acest tip (ex: o celula hep-
atica nu poate migra la plamani si sa se dezvolte acolo), in schimb celulele
tumorale se desprind si migreaza
Adezivitatea este legata de afinitatea specifica. Celulele cresc si prolifereaza,
se dezvolta numai in celule de acelasi tip.
In metastaze ac functie are loc.

ACESTE PROPRIETATI NU FUNCTIONEAZA PENTRU CELULELE MALIGNE

- exista peste 100 de tipuri de cancere sub diferite forme. Tumorile de identifica
pe baza tesutului din care pornesc si din care se dezvolta.
-Se adauga sufixul “om”la tipul de tesut de unde porneste tumora
Carcinom = transformarea maligna care porneste de la nivelul tesutului
epitelial (piele, rect, stomac)
Linfom = transformarea porneste de la nivelul tesutului limfatic (capilarele
limfatice, ganglionii limfatici, splina)
Sarcom = tesut conjunctiv
Iliom = tesut nervos
Recidiva = se descopera o tumora, se diagnosticheaza, se trateaza chimioterapic,
chirurgical, radioterapic). Dupa care tumora reapare

Nu exista simptome specifice pentru cancer

ex: casexie, anemie, inapetenta = sunt mai mult situatii cand apar aceste simp-
tome

Factori cancerigeni:
-endogeni:
• modificari genetice – exista predispozitie ca si descendentii sa aiba cancer.
Exista 2 tipuri de gene :
➢ gene supresoare ale tumorilor: ne apare impotriva tranformarii maligne,
sunt gene antioncogene si sunt responsabile cu mentinerea unui anumit
ritm de proliferare, crestere si diferentiere a celulelor, incearca sa mentina
situatia sub control (gena RB)
Avem o transmitere a informatiei de la celula mama la celulele fiice, iar informatia
care se transmite trebuie sa fie corecta. Din acest punct de vedere exista gena
p53 – care calcifica proteina p53, proteina responsabila de transmiterea corecta a
informatiei genetice de la celula mama la celulele fiice.
Aceasta gena, prin proteina pe care o sintetizeaza, este deci responsabila ca
informatia transmisa sa fie corecta
Daca gena si proteina p53 detecteaza o eroare genetica, aceasta eroare nu
se mai transmite de la celula mama la celulele fiice. Informatia asteapta sa fie
transmisa pana cand eroarea este indepartata.
In situatia in care, o celula continand o informatie genetica eronata nu
reuseste sa isi revina si sa corecteze informatia, tot datorita genei p53, acea celula
este transmisa spre moarte programata (apoptoza)
Gena rb (retroblasom origine) – este ca o frana in cresterea, proliferarea si
diferentierea celulara. Daca aceasta gena lipsese sau este afectata….. Este respon-
sabila de limitarea ritmului de proliferare, cresterea si diferentiere.

➢ gene protooncogene
Gena myc – este responsabila de viteza cu care se produced cresterea, pro-
liferarea si diferentierea celulara
Gp(rotooncogena) – stabileste viteza cu care se face cresterea, dif si prolif
celulara
GP – periculoase cand se transforma in gene oncogene
 Trebuie sa existe un echilibru intre GST si GP, cand aceste echilibru se rupe si
cand GST nu mai functioneaza corespunzator, atunci se initiaza transformarea ma-
ligna

• hormoni -hormonii estrogeni = exces la nivelul sanilor favorizeaza dez-

voltarea maligna.
Persoanele care au avut un ciclu menstrual instalat precoce, mai
abundent, care dureaza o perioada mai lunga de timp → persoane care au h. es-
trogen crescut => cancer de endometru/cancer mamar
Femeile care au o productie crescuta de progesteron sunt mai prote-
jate de cancerul de san si de cancerul in sfera genitala

• statusul imunologic -pacientii dupa transplant trebuie sa urmeze toata viata

tratament cu imunosupresoare. Terapia cu imunsupresoare afecteaza
raspunsul imun.
In cazul pacientilor transplantati care urmeaza o terapie cu imuno-
supresoare, acestia sunt mai expusi la agenti cancerigeni. In cazul unui status
imunologic compromis, riscul de cancer este mai crescut.

-exogeni:
• fizici – radiatii
• chimici – s. organice → galben de anilina(rinichii), E-uri, nitrati, alfa toxine
(in mucegai)
- s. anorganice → nichel
• biologici – paraziti sau bacterii – care nu prea dau cancer
- virusuri – sunt implicate in cancer
ex: virusul Ebstain Bar – implicat in patogeneza limfomului Burktih
virusul HPV – cancer in sfera genitala
virusul B/C – cancer hepatic

-factori comportamentali: fumatul, obezitatea, toxine liposolubile si hormoni cu

caracter cancerigen, activitate sexuala cu parteneri multipi, neprotejat,

STRESUL NU DUCE LA CANCER! Expunerea cronica la stres prin afectarea produc-

tiei de leucocite insa poate duce la transformare maligna.

PRODUCEREA TRANSFORMARII MALIGNE:

1. Initierea transformarii maligne – nu are simptome, nu se simte ceva rau,
2. Promotie – poate dura ani sau zeci de ani, nimeni nu va avertiza prez. La cancer
3. Progresie – pierderea inhibitiei de3 contact, pierderea afinitatii specifice,
adezivitatii. Acum se diagnosticheaza tumorile si apar simptome nespecifice
(anorexie, faticabilitate,etc)

Anaplazie – fiecare celul, fiecare tesut are rolul si functiile ei. In momentul in care
se produce o transformare maligna, poate sa apara acest fenomen:
-un anumit tip de celula maligna capata alte proprietati decar cele pe care
le-ar avea in mod obisnuit si capata proprietati ale altor structuri, altor tesuturi
In cadrul anaplaziei, exista posibilitatea ca anumite celule tumorale sa sinte-
tizeze substante cu efect hormon-like (sintetizeaza substante cu efet asemanator
hormonilor)
ex: cancerul pulmonar cu celule mici, scuamoase in care din cadrul acestui tip de
cancer celulele tumorale de la nivelul plamailor sintetizeaza substante cu efect h-
like
Spre ex. Pacientii cu osteoporoza se trateaza, cand de fapt cauz este can-
cerul pulmonar

Markerii tumorali:
-subtantele pe care organismul le are intr-o anumite concentratie, dar care
cresc in cadrul transformarilor maligne
ex: alfa-beta-proteina: proteina onco-fetala, este un marker pentru cancerul de fi-
cat (hepatic)
Antigenul calcio-embrionar - cancer de tub digestiv; antigenul specific pro-
static (PSA) – tumora de prostata; gonadotropina-corionica-mamara (HCG) →
sfera genitala la femei
CA19-9-tumori de pancreas
CA125-ovariene

Sunt situatii in care markerii tumorali sunt crescuti, iar pacientul nu are cancer.
Markerii tumorali NU sunt pentru tumorile de tip benign, doar MALIGN.
 Curs 5 – Inflamatia

Inflamatia =reactia nespecifica locala cu caracter de aparare (opreste si

combate actiunea agentilor inflamatori)
Sufixul “ita” la tesutul inflamat: endocardita, apendicita, gingivita, pleurita
etc
Este insotita de reactii generale: Febra, leucocitoza, cresterea proteinei C
reactiva.
Proteina C reactiva= proteina de faza acuta care creste atunci cand avem infla-
matii acute.
Termenul de inflamatie vine din latina: “inlammatio” care inseamna “arde”.

Semne celsiene ale inflamatiei:

• rubor (roseata)
• calor (caldura)
• dolor (durere)
• tumor (tumefactie)
• function lesae (lezarea functiei tesuturilor)

Cauzele aparitiei semnelor Celsiene: apar datorita modificarilor care se produc la

nivelul microcirculatiei (arteriala aferenta, reteaua de capilare, venulele eferente)

Inflamatia presupune doua etape:

• etapa vasculara – presupune mediatori vasoactivi, care produc o vasodi-
latatie arteriolara astfel: -asupra arteriolei acestia produc o vasodilatatie ar-
teriolara, crescand fluxul sanguin de la nivelul microcirculatiei in zona infla-
mata
- la nivelul venulei eferente acestia produc o
vasodilatatie, astfel se creeaza niste spatii intre celulele endoteliale la nivelul mi-
crocirculatiei in zona inflamata.
• etapa celulara – prezinta zona venulei eferente cu fluxul sanguin si spatiile
dintre celulele endoteliale prin care elementele figurate circula. La nivelul
zonei inflamate se elibereaza diferite tipuri de substante cu efect chemotac-
tic.
Agentii etiologici produc niste mediatori vasoactivi ai inflamatiei, rezulta media-
tori vasoactivi pentru ca prin actiunea lor permint declansarea semnelor Celsiene.
Chemotaxie = procesul de atractie al elementelor sanguine.
In momentul existarii spatiilor intre celulele endoteliale si substante cu efect
chemotactic, atunci leucocitele actioneaza primele, gasindu-se in zona centrala a
vasului si sufera procesul de leucocitatie marginala datorita efectului chemotactic.

Proceesul de marginatie= produce iesirea leucocitelor din axul central al vasului si

deplasarea lor langa peretele vascular. Dupa procesul de marginatie este urmat
procesul de diapedeza.

Diapedeza = Traversaera peretelui vascular prin spatiile creeate printre celulele

endoteliale, intra leucocitele in zona inflamata unde se defasoara procesul de
fagocitoza.
Primele care trec si au cel mai rapid efect sunt PMN (polimorfonucleate
neutrofile, bazofile, eozinofile, monocite), acestea intervin in procesul de aparare
in inflamatie si infectie.

PMN + Agent etiologic = un conflict care va face ca leucocitele sa moara, lu-

cru care va rezulta in aparitia puroiului.
• Leucocite 4000 – 8000 mm3
• PMN neutrofile – 50 – 65%
• Eozinofile – pana la 1 %
• Monocite 5-8 %
• Limfocite – Restul
Ne intereseaza neutrofilele si monocitele. Monocitele sunt cele mai mari dintre
leucocite si intervin la sfarsit avand capacitate de fagocitare foarte mare. Pentru
ca aceste monocite sa actioneze (fagociteze) trebuie sa se transforme in
macrofage.

MEDIATORI VASO-ACTIVI:

a) Amine biogene
• HISTAMINA – Provine din decarboxilarea histidinei
Are efect: - vasodilatator la nivelul arteriolei aferente
- vasoconstricor la nivelul venulei eferente
-potentarea senzatiei de durere
Efectele histaminei se manifeste prin 2 tipuri de receptori:
 -H1 – responsabil de afectiunile alergice
-H2 – responsabil de afectiunile gastrice (cresterea productiei de suc gastric)

• SEROTONINA – Are aceleasi efecte ca si histamina dar de intensitate mai

mica
b) Sistemul kininelor plasmatice - bradikinina, lizil-bradikinina, metionin-lizil-
bradikinina.
Kininele plasmatice = au acelasi efect ca si histamina, potenteaza foarte mult sen-
zatia de durere.

c) Produsi de metabolism ai acidului arahidonic (acidul provine din fosfolipide)

Acidul arahidonic e metabolizat pe doua cai – pe calea ciclo oxigenazei, =>
prostaglandinele E, F, I + tromboxan
- calea hipo oxigenazei => leucotriene

Prostaglandinele – au efect vasodilatator (E, F, I)

Prostaglandina I (Prostaciclina) -efect antiagregant
Prostaglandinele E1, E2 – intervin in reactiile febrile

Tromboxan A2 - Reactie opusa cu prostaciclina, efect vasoconstrictor si proagre-

gant

Leucotrienele (Mediatori vasoc.) - spre exemplu leucotrienele B4 – efect chemo-

tractant

d) Citokine – Pot fi produse de celule endoteliale, leucoctie, limfocite, fibroblaste

- Mai multe citokine pot avea acelasi efect sau o citokina mai multe efecte
Citokinele transmit mesaje intre celule:
Inteleukina 6 duce la inflamarea cailor respiratorii
Interleukina 10 – efect antiinflamator
Interferonii alfa, beta, gamma - intervin in medierea inflamatiei si apararea an-
tivirala.

Agentii etiologici prin intermediul mediatorilor vasoactivi produc niste modifi-

cari la nivelul microcirculatiei => aparitia semnelor Celsiene.
Aspirina – blocheaza ciclo-oxigenaza => nu se mai produce prostaglandina si
tromboxan A2.

REACTIA FEBRILA – Reactie generata in inflamatie

FEBRA – Reactie generala nespecifica care pana la un anumit punct are caracter
de aparare.
Nespecific = poate fi decalnsata de o varietate mare de agenti etiologici. Are car-
acter de adaptare pentru ca atunci cand temperatura organismului creste, anu-
mite microorganisme nu se mai pot multiplica.

Echilibrul homeotermic (36.8 grade C) este mentinut de hipotalamus.

Piretoterapie = producerea artificiala de febra prin administrarea unor proteine
straine.

Semne si simptome in caz de febra:

• frisoane
• stare generala alterata
• paloare
• tahicardie
• tahipnee
• extremitati reci
Dupa aceste semne se ajunge la un nou punct homeotermic. Apare hiperemia, se
ajunge la valori ale punctului homeotermic coborate (valoare normala)

Punctul homeotermic are la baza 2 procese

• Termogeneza – Producere de caldura
• Termoliza – Pierdere de caldura

Cand apare frisonul se rupe echilibrul dintre termogeneza si termoliza.

Frisonul = accentuarea termogenezei, contractii ale musculaturii striate.

Devierea la stanga = cand se observa in sangele periferic leucocite tinere, ima-
ture.
 Curs 6 – Eritropoeza

Sunt 2 tulburari esentiale ale eritropoezei:

-anemii
-poliglobulii
Anemia = scaderea hemoglobine, hematocritului si nr de hematii sub valorile con-
siderate normale in functie de sex si varsta
-la barbati valorile sunt mai mari
-la nou nascuti – valori crescute comparativ cu adultii
Valori normale:
-hemoglobina – 12-18gr%
-hematocrit = raportul dintre plasma si elementele figurate (femei 40+/- 5,
barbati 45+/- 5)
-hematiile adulte sunt anucleate, forma de disc biconcav. Diametrul mediu
normal al hematiilor este de 1-2 microni
-Hematia adulta are in mijloc o zona palida, care nu depasteste 1/3 din
suprafata hematiei
-volum eritrocitar mediu – 80-90 microni/mm3
-hemoglobina eritrocitara medie = Q de Hb de pe un eritrocit = 26-30
picograme
-c% de hb eritrocitara medie = Q de Hb din 100 ml masa eritrocitara

Clasificare:
a) Dpdv morfologic
1. ANEMIE NORMOCITARA NORMOCROMA – diametrul eritrocitar mediu este
normal si este prezenta zona palida din mijlocul hematiei (1/3)
ex: anemie prin pierdere acuta de sange (anemie posthemoragica acuta) in caz de
sangerari accidente
2. ANEMIE MICROCITARA HIPERCROMA – diametrul hematiilor de pe frotiu e mai
mic decat 7,2 microni, iar coloratia hematiilor este insuficienta, adica zona palida
care exista in centrul hematiei este mai mare
ex: anemia prin carenta de fie, anemia feripriva sau in anemii posthemoragice
cronice
3. ANEMIE MACROCITARA HIPERCROMA – diametrul hematiilor este mai mare
de 7.2 microni, iar coloratia este exagerata, adica zona palida e redusa, uneori
poate sa dispara
ex: este caracteristica deficitului de vit B12 si sau acid folic

b) Dpdv eritrochinetic
Hematii tinere = reticulocite (au resturi de nucleu)

1. ANEMIE REGENERATIVA = exista tendinta de regenerare, de a reface capitalul

eritrocitar pierdut
ex: anemie posthemoragica acuta
In anemia regenerativ numarul reticulotelor este mare.
Numarul normal al reticulocitelor = 5-18 reticulocite la mia de hematii
- mai multe reticulocite vor fi trimise in circulatie

2. ANEMIE HIPOREGENERATIVA = nu exista aceeasi tendinta de refacere a capi-

talului eritrocitar si nu vom gasi reticulocite in sangele periferic
ex: anemia posthemoragica cronica si anemia megaloblastica

c) Dpdv clinic
1. ANEMIE USOARA = pana la 10-11 gr de Hb
2. ANEMIE MODERATA = 10-8 gr de Hb
3. ANEMIE SEVERA = sub 7 gr

! Criteriul etiopatogenetic (pe baza mecanismelor de producere)

-anemie prin carente de fier
-anemie megaloblastica -carenta de vit B12/ acid folic
-anemie hemolitica – durata de viata a hematiei e mai mica/ scade sub 120 de zile
-anemie plastica

ANEMIA FERIPRIVA
In organism exista 4-5 gr de fier, provenind din alimente. 10% din fierul in-
gerat se absoarbe. Absorbtia fierului in org se face la nivelul duodenului si je-
junului. Fierul din alimente se gasesc sub forma de fier feric, valenta 3+; pentru a
fi absorbit la nivelul jejunului, fierul trb redus din Fe3+ la Fe2+. Asta se intampla
sub actiunea acidului ascorbic.
Mecanisme de producere:
1. Carentele (aport deficitar)
• Permeabilitatea duce la carenta de fier.
Nasterea prematura =50% din rezervele de fier ale nou nascutului de la mama la
fat in utlima luna de sarcina.
• Intarzierea diversificarii alimentatiei (laptele de mama e sarac in fier)
• aparitia menstruatiei
• carenta de fier in sarcina, alaptare
2. Pierderea exagerata de fier
• hemoragii cronice – cale genitala (=pacientul de alerteaza) sau calea tractu-
lui digestiv (=prin scaun → hemoragii oculte =hemoragii care nu sunt viz-
ibile si prezenta sangelui in scaun este detectata microscopic)

ANEMIA MEGALOBLASTICA
-se produce cand avem deficit de vit B12 sau acid folic
1.Vit B12: este imp in activitatea maduvei hematopoetice, in finisarea er-
itropoezei si in sinteza de ADN. Are rol protector dpdv neurologic
-se gaseste exclusiv in carne. Pentru a se absorbi, vit B12 trb sa formeze un
complex cu factorul intrinsec (factor Casttle), care e produs de celulele parietale
din mucoasa gastrica
-vit B12 ingerata formeaza un complex cu factorul intrinsec, complex care
ajunge la nivelul intestinului subtire, in port distala, la niv ileonului
-absorbtia complexului se face la nivelul ileonului, prin intermediul unor re-
ceptori. Dupa ce se produce abs, complexul se desface si vit B12 e preluata de
transcobalamine (proteina)
-transobalaminele transporta vit B12 la niv ficatului unde este depozitata
-Q de vitB12 care se poate gasi la niv ficatului este de aprox 3-5mg (aceasta
cantitate ajunge pentru a aprox 2 ani, pana inainte de a se instala carenta)
!!! ANEMIA PRIN VIT B12 ESTE O ANEMIE MACROCITARA HIPERCROMA,
HIPOREGENERATIVA

Mecanisme de producere:
• vegetarianismul
• lipsa factorului intrinsec (afectiuni gastrice, atrofie gastrica, situatie in
care mucoasa gastrica e distrusa si celulele parenchimatoase sunt dis-
truse). Exista si anticorpi impotriva fact intrinsec
• inflamatii la niv ileonului
• rezectii intestinale
• Sdr imerslund – deficit de receptori la niv ileonului
• lipsa de transcobalamine (nu se transporta vitamina la ficat)
 • exacerbare bact (la nivelul intestinului exista o multitudine de bacterii
care consuma vit B12)
• bifidobacterium lactis

2. Acid lactic
-provine din surse animale si vegetale
-carenta de acid folic este mai rara decat carenta de B12
-forma activa – metil tetrahidrofolatum
-absorbtia se face la nivelul duodenului si jejunul, are aceleasi functii ca si
B12, se depoziteaza in ficat: 10-20 mg si chiar daca cantitatile sunt mai mare,
carenta de acid folic se instaleaza mai repede decat carenta de B12 at cand intre-
rupem aportul

Mecanism de producere:
• inanitie (alcoolici)
• preparare termica prelungita a alimentelor sau alimente conservate
• alimentatie excesiva cu lapte de capra (e saraca in acid folic)
• medicamente care se folosesc pentru afectiuni maligne si care act
impotriva acidului folic

ANEMIA PLASTICA
Apare in situatii in care maduva hematoformatoare nu mai e capabila sa
produca si sa elibereze o cant coresp de elemente ale seriei rosii (hematii).

Mecanism de producere:
• maduva hematoformatoare e inlocuita cu tesut tumoral
• inlocuirea maduvei hematoform cu tesut grasos (varstnici)
• la pacientii care urmeaza chimoterapie
• administrarea de citostatice
• expunere la radiatii

! Este o anemie normocitara normocroma hiporegenerativa !

ANEMIA HEMOLITICA
- se caracterizeaza prin scaderea duratei de viata a hematiei (120 de zile in mod
normal)
Mecanism de producere:
• tulburari in membrana hematiei (modificari structurale: exista la
nivelul membranei proteine membranare a caror prezenta este nece-
sara penru a conferi forma hemaiei si plasticitate. Daca una din pro-
teine lipseste, exista riscul sa se schimbe forma hematiei)
ex: Daca lipseste spectrina = forma sferica → boala SFEROCITOZA
-aceste hematii sfeerice isi pierd plasticitatea si sunt retinute la niv capi-
larelor splenice si sutnt lizate. In acest caz, hematia moare mai repede de 120 zile
• deficit enzimatic: glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza (aceasta enzima
protejeaza hematia impotriva actiunii agresoare a unor agenti oxi-
danti). Exista mai multe variante de glucozo-6-fosfo-dehidrogenaza
(A+, B, A-, mediteranean). Cand aceasta enxima lipseste si hematia e
expusa la act unei subst chimice (act oxidanta) → hemoglobina din
hematie precipita si formeaza corpii Heinz. Acestia, cand hematia tra-
verseaza capilarele splenice, sunt extrasi din hamatie si duce la dis-
trugerea acesteia.

Favism = boala care duce la distrugerea prematura a hematiei

-apare in zonele mediteraneene si provine dintr-o “vicia faba” fasole cu
boabe mari, care reprezinta triggerul si declanseaza criza de hemoliza
-criza de hemoliza apare la persoanele care au variante medit de glucozo-
6…
-intalnirea dintre fasole si varianta medit => criza de hemoliza. Uneori doar
mirosul de “vicia faba”declanseaza criza de hemoliza

Hemoglobinopatii:
-sunt de 2 feluri:
• cantitative = str normala, dar cantitativ suficienta
• calitative = cantitate normala de Hb darcu str modificata

Siclemie si talasemie
-Hb normala a adultului :
A1 – pana la 97%, doua lanturi alfasi 2 lanturi beta
A2 – pana la 3%, 2 lanturi alfa, 2 delta
 F – pana la 1 %, 2 lanturi alfa, 2 gamma

Globina = formata din 2 lanturi alfa si 2 non-alfa

Hemoglobinopatie calitativa = siclemia
-acidul glutamic din pozitia a 6-a a lantului beta din globina este inlocuit de
alina. In consecinta nu va mai fi hemoglobina normala – Hb A1 ci Hb S
-cantitatea de Hb care va fi patologica depinde de statutul de heterozigoti sau ho-
mozigoti ai pacientului.

40% Hb S 80%Hb S
20%Hb F

HbS duce la aparitia hematiilor in forma de secera, care nu au plasticitate. Cand

aceste hematii in forma de secera trec prin capilarele mici sunt retinute si lezate.
In cazul capilarelor mici de la nivelul extremitatilor duc la tromboze foarte
dureroase care merg pana la amputarea degetelor.

Sicelmia este o boala genitala si pacientul nu poate avea o viata normala.

Hemoglobinopatia cantitativa : TALASEMIA – Alfa si beta
Cromozom 16 = sinteza lanturilor alfa
Cromozom 11 = sinteza lanturilor non-alfa
Hemoglobina A1, A2 si F au lanturi alfa.
Cromozomul 16 are 4 gene responsabile de sinteza lanturilor alfa.

TALASEMIA ALFA: Lipses 1,2,3 sau toate 4 gene care sunt responsabile de sinteza
lanturilor alfa (lipsa tuturor celor 4 gene e incompatibila cu viata)
TALASEMIA BETA: Nu se sintetizeaza lanturile beta (forma severa = anemia Coo-
ley). Genele de pe cr11 care sunt lanturi beta sunt defecte si nu se sintetizeaza. La
nastere pana la cateva luni de viata Hb este de tip F (Hb Fetala)
Problema apare cand se transforma Hb F in Hb A1 si pentru ca avem o productie
deficitara de lanturi beta, cand apare Hb adultului apar episoadele de hemoliza =
se distrug hematiile pentru ca lipsesc lanturile Beta.

Se elibereaza e cantitate mare de fier care se depune la diferite nivele. In cazul in

care da pacientului sange, se dau hematii dar cantitatea de fier creste si mai mult,
caz in care trebuie sa administram medicamente care leaga si elimina fier.
 Curs 7 – Hemostaza si coagularea

Hemostaza = proces biochimic, care se opune pierderilor de sange

CAUZE BRESA = traumatism, placa de ………… care se uper, reactie Ag-Ac
Exista mai multe modalitati prin care se ajunge la o bresa la nivelul vasului
de sange in mom cand se produce acea bresa, intervine hemostaza fiziologica.

Etapele hemostazei:
1. Faza vasculara
• presupune o vasoconstrictie refleza
• vasoc reflexa este favorizata, intensificata de endotelina de tip I
• endotelina de tip I este produsa de celulele endoteliale
• prima faza a hemostazei fiziologice
• vasco reflexa nu ete suficienta pentru oprirea sangerarii, decat in cazul
vaselor foarte mici
2. Faza plachetara (trombocitara):
Trombocite:
• fragmente din megacariocite
• valoare: 150-450.000
• durata de viata: pana la 10 zile
• intervin in faza plachetara
In cazul valorilor mai mari, vasoc reflexa nu poate opri sangerarea. Atunci intra in
actiune trombocitele
Trombocitele actioneaza in 2 feluri:
a. aderarea plachetara = la nivelul bresei se acumuleaza substante din zona
subendoteliala cu sarcini electrice pozitive. Ele vor exercita o atractie asupra
trombocitelor care circula. Trombocitele ar fi atrase de zona afectata
Aderarea trombocitelor este favorizata de cativa factori:
-factorul Von Willebrand
-glicoproteina 1B
-glicoproteina 2B3A
b. agregarea plachetara = se depun tot mai multe trombocite la nivelul bre-
sei si acopera bresa vasculara
Agregarea este favorizata:
-ADP
-Tromboxan A2
c. secretia
• dupa ce trombocitele au aderat la nicelul bresei vasculare, se produce se-
cretia, adica trombocitele produc niste substante (serotonina, ioni de Ca,
factorul 3 si 4 plachetar, etc). Aceste substante sunt necesare pentru fa-
vorizarea fazei plachetare.

Dupa aceste 3 faze, se termina faza plachetara. Faza plachetara duce la for-
marea trombului alb. Acest tromb alb este reprezentat de trombocitele care au
aderat/agregat si au eliberat produsul de secretie.
Trombul alb acopera bresa vasculara astfel incat nu se mai produce pierdere
de sange.
Trombul alb poate fi usor mutat de la nivelul bresei.

3. Faza plasmatica – se poate realiza pe 2 cai

-calea enfogena – intrinseca
-calea exogena – extrinseca

a. Calea endogena
• inepe de la factorul XII – f. Hageman
• f. XII activat actioneaza asupra f XI pe care il activeaza
• f. XI actioneaza asupra facyotului IX
• f. IX impreuna cu factorul VIII care este activat pe alta cale, actioneaza
asupra f. X
b. Calea exogena
• Porneste de la f. III = f. tisular, care activeaza f. VII
• f. VII activeaza f.X

Aceste cai au mecanisme diferite, dar au un punct comun – f. X

F. X impreuna cu f. V care este activat sub aciunea unor proteine (C si S), vor
actiona asupra f. II = protrombina
-protrombina va actiona asupra fibrinogenului si il separa in monomeri de
fibrina si fibrinopeptide A si B
-monomerii de fibrina sub actiunea f. XIII (f. stabilizator al fibrinei) formeaza
o retea de fibrina
-reteaua de fibrina va cuprinde hematii si intareste trombul alb existent
 -prezenta hematiilor in reteaua de fibrina face ca la incheierea fazei plas-
matice sa fie formarea trombului rosu (care prezinta dificultati pentru circulatie in
vas)

4. Fibrinoliza fiziologica
• se bazeaza pe plasmina (o proteaza serica activa care provine din plasmino-
gen)
• plasminogen = precursor al plasmine, produc in ficat
• plasminogenul se transforma in plasmina sub actiunea activatorului tisular
al plasminogenului si care este sintetizat in celula endoteliala (activatator
tisular al plasminogenului)
• plasmina va liza reteaua de fibrina si reduce dimensiunile trombului vascu-
lar (circulatia revine la conditiile normale)

TULBURARI

I. FAZA VASCULARA
Tulburarile fazei vasculare se caracterizeaza prin aparitia unei hemoragii
mici, punctiforme.
Purpure vasculare = vasculopatii(la nivelul limbii, genunchiului, fata mediala
a antebratului)

3 mecanisme principale prin care se produc vasculopatii:

1. Vasculopatii prin hipersensibilizare
• exista reactia Ag-Ac. Ag se formeaza impotriva Ac, se produce reactia
Ag-Ac
• se formeaza complexe imune circulante care se depun la peretele va-
sului
• se creaza o bresa
• se produc hemoragiile punctiforme
• vasc. Prin sensibilizare: 50%- agentul patogen este streptococul
• streptococul poate sa reprezinte Ag care in urma unei reactii cu Ac
duce la formarea complexului imun, depunerea lor la nivelul celulei
endoteliale si crearea breselor.
• Nu doar streptococul poate face asta, exista alergeni alimentari care
pot declansa aceasta reactie Ag-Ac (fructe de mare, capsuni, nuci, etc)
2. Agentii bacterieni : purpure severe cu meningococ/ pneumococ
3. Afectarea tesutului conjunctiv pervascular sau musculara vasului
VASCULOPATII – congenitale (osteogeneza imperfecta)
- dobandite (scorbut, Boala Rendu Osler
Scorbut = apare datorita carentei de vit C, care este necesara pentru sinteza
hidroxiprolinei. Hidroxiprolina este necesara pentru sinteza colagenului, care intra
in structura tesutului conjunctiv.
= se manifesta prin hemoragii gingivale, la nivelul radacinii firului de par, pe
fata med a antebrat.
SOLUTIE: aport ecogen de vit C

Boala Rendu-Osler = alterarea tunicii medii, hipoplazie a stratului muscular

peretelui vasului. Cand exista aceasta hipoplazie se produc sangerari.
=aceasta boala duce la sangerari la nivelul tubului digestiv, la niv plamanilor,
rinichilor.

II. FAZA PLACHETARA

-modificari cantitaive: trombocitopenii/ trombocitoza
-modificari calitative: trombocitopatii

Trombocitopenii:
• productie deficitara a trombocitelor la nivelul maduvei hemato-formatoare
• distructie exagerata in periferie
• raportul intre trombocitele secretate in splina este de 70%/30%

Productie trombocitara: - prin afectiune a maduvei (maduva este inlocuita cu

tesut grasos, cu tesut tumoral, etc)
Distructie exagerata si consum exagerat – in tromboze, in coagularea intravascu-
lara diseminata

Trombocitopatii:
• numar normal de trombocite
• functia lor este alterata
Trombocitoza:
• productie exagerata
• dupa: sangerari acute, desihdratari, administrare de B12 si acid folic si
splenectomie

III. FAZA PLASMATICA

Hemofilia: timp de sangerare nemodificat (2-4 min)
timp de coagulare crescut (6-12 min)
Hemofilia A
• deficit al factorului VIII al coagularii
• este 100% congenitala
• se transmite prin femeie, dar apare doar la barbat
• se caracterizeaza prin colectii sangvinolente de dimensiuni mari
• apare la nivelul coatelor si henunchilor pentru ca la copii cele mai expuse
lovirii sunt aceste articulatii
Hemofilia B
• poate fi congenitala (deficit congenital de f. IX) sau dobandita (deoarece f. IX
se sintetizeaza in ficat sub actiunea vit K, f. IX face parte din complexul pro-
trombinic. f. II, VII, IX se sint in ficat sub act Vit K)
• deficit de vit K
• boli hepatice severe
Vit K se gaseste in vegetale si este activata si intervine in productia factorilor com-
plexului protrombinic.
 Curs 8 – Metabilosmul proteic

Proteine = substante organice complexe, constituite din aminoaiczi

Roluri:
• structural
• energetic (prin arderrea unui gr de proteine se obtin 4.1 cal)
• enzimatic
• hormonal
• mentinerea echilibrului electroliyic
• in coagulare
• mentinerea echilibrului acido-bazic
• mentinerea presiunii coloid osmotice
Intr-o dieta echilibreata necesarul de proteine = 1g/kg corp / 24h

Proteine: 60% de origine vegetala

40% de origine animala

PRODUSII DE CATABOLISM (creatinina, ureea, acid uric)

- cand are loc cresterea produsilor de catabolism => semnificatie pentru functia
renala
-produsii de catabolism = substante care se elibereaza in urma metabolismului
proteis si care se elibereaza pe cale renala
-cand avem o afectiune a cailor renale, creste % produsilor de catabolism (elim-
inarea lor fiind deficitara)
Aportul de proteine ne ajuta sa se indeplineasca functiile pe care le au pro-
teinele (functia fiecarei proteine depinde de complexul de aa pe care il contine)
Dupa procesare, componentii dietei (aa) se filtreaza glomerular. In mod nor-
mal in urina putem avea urme fine de proteine, care ar fi imunoglobuline, pro-
teine tubulare, proteine …………………, insa in mod normal nu avem proteine in
urina finala, deoarece aceste se absorb in intergime.

Exista mai multe tipuri de proteine:

• aminoacizi diaminomonocarboxilici – cu 2 grupari NH2 si o grupare COOH
(carnitina, cisteina)
• aminoacizi monoaminomonocarboxilici cu 1 gr NH2 si a gr COOH
• aminoacizi (proline, hidroxi-prolina, glicocolul)
 Succesiunea de aa din structura proteinelor face diferenta si da anumite
proprietati acestora.
Exista mecanisme de absorbtie diferite pentru proteine:
1. Poate sa existe un mecanism care duce la afectarea absorbtiei de aa di-
aminomono., iar in aceasta situatie avem in urina aa din aceasta categorie (BOAL
= cistinutie)
2. Aa monoamino (sdr. Hartnup = prezenta in utina finala a unui aa monoamino.)
3. Iminoaicizi = sdr Jozer

Determinarea proteinuriei in laborator:

• cu ajutorul unor bandelete de plastic
• pe aceste bandelete sunt lipite cateva rondele cu reactivi
• avem rondele care determina prezenta proteinelor in urina, hematiilor, leu-
cocitelor, nitratilor, pH-ului
• se inmoaie rond in proba de urina
• se scot si se lasa 60 s.
• dupa 60 s, in functie de compozitia urinii, rondelele care contin reactivi isi
schimba culoarea
• culoarea de pe rondele este comparata cu o culoare standard care se gas-
este pe cutia cu bandelete
• aceasta analiza da o apreciere semi-cantitativa
• utilizarea bandeletei permite sa vedeme exista sau nu proteina in urina fi-
nala

Deeterminarea proteinuriei cantitative:

• se masoara cantitatea de proteine din urina pe 24h
• se aduna urina pe 24h si exista un mecanism de calcul al c% de proteine din
urina de pe 24h
• exista o valoare de 25g pe 24h, care face diferenta intre proteinueia carac-
teristica sindromului nefrotiv si alt tip de proteinurie
Aa se filtreaza glomerular si se reabsorb la nivelul tubului contort proximal,
doar ca exista o anumita capacitate de reabsorbtie a proteinelor la nivelul tubului
contort proximal
In momentul in care cantitatea de proteine care este filtrata glomerular, de-
paseste capcitatea de reabsorbtie a proteinelor la nivelul tubului contort proximal
=> apare proteinurie
Cand avem un aport excesiv de proteine = proteinuria nu este patologica
 In mod normal, c% proteinelor serice totale in sange este de 6-8,5 g%. Pro-
teinele serice se impart in 2 categorii:
-albumine (50-65% din totalul de proteine), greutate moleculara pana la 150.000
daltoni
-globuline = au o greutate moleculara de la 150.000 pana la 1.000.000 daltoni)
Raportul intre ele este de 1-1,5.

Electroforeza = metoda de separare a proteinelor, care se bazeaza pe migrarea

proteinelor intr-un camp electric, in functie de incarcatura lor electrica

Globuline:
• alfa 1 globuline – au o c% intre 3-5%
• alfa 2 globuline – 7-12%
• beta globuline – 10-14%
• gamma globuline – 18-23%

Modificarea c% proteinelor:
- cresterea c% a proteinelor serice totale = hiperproteinemie
-scaderea c% a proteinelor serice totale = hipoproteinemie

HIPOPROTEINEMIA – mai rar intalnita

- apare in :
• ingestie crescuta de protenie
• gamopatii mococlonale = cresterea c% prot serice in cadrul acestei
afectiuni
5 categorii de gamma globuline: 1GG, 1GA, 1GM, 1GD, 1GD
Gamopatiile monoclonale – proliferare maligna a unei singure fractiuni
Poate creste: 1GG, 1GM (acestea doua cel mai frecvent), 1GA, 1GD, 1GE
In cazul cresterii patologice maligne – hiperproteinemie REALA
!Trebuie sa luam in considerare ca in cazul hipo sau hiperproteinemiei, sa nu ex-
iste stari de deshidratare sau hiperhidratare. Un pacient desihdradat, creste c%
proteinelor => hiperproteinemie aparenta (hemoconcentratie a serului sangvin)

Hiperproteinemie reala se produce in:

• aport crescut (mai rar) pentru ca eliminarea compenseaza aportul
• gamopatiile monoclonale in cursul careia se prolifereaza o clona de
imunuglobuline
 HIPOPROTEINEMIILE (mai frecvent intalnite)
Apar in:
• aport deficitar – cantitativ (cantitatea de protenie ingerata e scazuta,
anorexie, posturi prelungite) – calitativ (vegetarianismul)
• absorbtie deficitara – abs prot de produce la nivelul intestinului. Aceasts si
se intalneste in cazul unei afectiuni intestinale, inflamatii intestinate, rezectii
intestinale, rezectii gastrice. Proteinele se sintetizeaza la nivelul ficatului.
Imunoglobulinele se sintetizeaza la nivelul sistemului limfoplasmocitar.
• Afectiuni hepatice severe (ciroza hepatica, cancer hepatic)
• pierderi de proteine
◦ pe cale renala = se produce sdr nefrotic = situatie patologica caracteri-
zata prin pierderea unei cantitati mari de 3,5 g de proteine pe 24h

Sindromul nefrotic pur = se pierd proteine cu greutate moleculara mica, pana la

150.000 daltoni (albuminele)
Sindromul nefrotic impur = se pierd proteine cu greutate moleculara intre 150.00
si 1.000.000 daltoni, unde sunt si globulinele
• pe cale cutanata: in arsuri = se produc plasmoragii (se pierd proteine),
enteropatii exudative, inflamatii intestinale
 Curs 9 – Metabolismul glucidic

Hidratii de carbon – principala sursa de enegrie

- prin arderea unui gram de hidrat de carbon rezulta 4,1 cal
-au rol important in diete
-procentul in dieta variaza intre 30-90%
Variatia procfentului depinde de nivelul economic al fiecarei tari, familii, etc,
deoarece hidratii de carbon sunt foarte ieftini. In zonele unde populatia este mai
saraca, concentratia de hidrati de carbon in diete este mai crescuta. (paine este
foarte bogata in hidrati de carbon)
In tarile dezvoltate,bogate % de hidrati de carbon este mai scazuta.

Un aport prea mare de hidrati de carbon va duce la transformarea lor in

trigliceride. Depozitarea lor are loc la nivelul tesutului adipos, astfel apare un
tesut adipos exagerat.
In cazul unui aport scazut de hidrati de carbon, o dieta saraca in h de c si
sport, furnizarea energiei va fi transferata de la substratul litiaza-carbon la alte
substraturi: lipidic, proteic. In aceasta situatie se vor produce acizi grasi liberi ca
sursa de energie. Energia va fi produsa prin arderea altor substraturi decat hidratii
de carbon.
Nu e bine sa fie nici in exces, dar nici carenta de hidrati de carbon.

Forma sub care gasim hidratii de carbon in circulatie la nivel tisular este
GLUCOZA.
In alimtente, forma de hidrati de carbon cel mai des intalnita este
AMIDONUL.
Pentru a se absorbi hidratii de carbon, ei trebuie transformati in monoza-
haride. Absorbtia este diferita a monoazzaharidelor (glucoza, galactoza, fructoza,
maltoza, riboza), dar pentru a se absorbi la nivelul intestinului subtire, zaharidele ,
polizaharidele si dizaharidele trebuie transformate, hidrolizate in monozaharide.
Dizaharide: LACTOZA, MALTOZA, ZAHAROZA
Aceste dizaharide din alimentatie trebuie hidrolizate, transformate in
monozaharide, dupa care ele sunt absorbite la nivelul intestinului subtire, la
nivelul marginii in perie
 Enzimele care participa la transformarea dizaharidelor in monozaharide:
• lactoza sub actiunea lactazei => glucoza + galactoza
• maltoza sub actiunea maltazei => 2 molecule de glucoza
• zaharoza/sucroza sub actiunea zaharazei/sucrazei => glucoza + fructoza

Mecanism de absorbtie al monozaharidelor:

GALACTOZA SI GLUCOZA se absorb printr-o difuzie, printr-un mecanism ac-
tiv care implica niste carrier (transportori) si care se produce cu consum de en-
ergie.
FRUCTOZA se absoarbe prin difuzie facilitata
RIBOZA SI MANOZA se absorb prin difuzie simpla

Intolerent la lactoza:
In cazul unu deficit de lactaza, ingestia de lapte presupune:
• ajungerea dizaharidului in intestine
• aceste dizaharid ar trebui sa fie hidrolizat, dar lactaza lipseste
• astfel absorbtia nu se produce
! Lactoza va stagna la nivelul intestinului !
Aceasta stagnare are 2 consecinte:
1. Exista un substrat reprezentat de hidrati de carbon
- aceste substrat va reprezenta oatractie fata de bacteriile care populeaza intestin-
ult
-va reprezenta un substrat energetic pentru aceste bacterii
-bacteriile vor consuma acest substrat
in urma actiunii bacteriene asupra lactozei care se gaseste in intestin rezulta sub-
stante, printre care si acizi nevolatili
-acesti acizi nevolatili vor exercita un efect iradiant asupra mucoasei intestinale
=>dureri cu caracter colicatil
2. Substratul reprezentat de hidrati de carbon exercita efect osmotic, atrage apa,
iar rezultatul va fi aparitia unei diarei apoase
! Deficitul de lactoza se poate instala congenital. Primele semne apar dupa
nastere (colice, diaree)

Inflamatii intestinale repetate pe parcursul vietii = perturbarea absorbtiei

Iritatie a mucoasei intestinale = enterie
 Deficit de transportori (carrier): malabsorbtie a glucozei si galactozei
(monozaharide)
Tulburarile de hidrati de carbon – cea mai frecvent intalnita dintre aceste
tulburari este diabetul zaharat.

Diabetul zaharat = apare datorita insulinei

Insuline = este secretata de celulele beta ale pancreasului endocrin
• celulele beta reprezinta 80% din celulele pancreasului endocrin
• 20% din celulele pancreasului endocrin sunt celulele alfa –
sintetizeaza glucagon
• celulele D – localizate intre celulele A si B, sunt putine
• celulele F – la nivelul capului pancreasului secreta polipeptidul pan-
creatic

Insula
• hormon hipoglicemiant
• este sintetizat sub forma unui precursos = preproinsulina
• PREPROINSULINA la nivelul microzonilor hepatici este clivata, separata =>
proinsulina
• dupa asta, insulina este eliberata in circulatia de la nivelul celulelor beta ale
pancreasului endocrin de la nivelul insulelor Langherhans si exercita
efectele pe care le are
Efectele insulinei
• asupra metabolismului glucidic – are efect hipoglicemiant:
◦ insulina actioneaza prin intermediul unor receptori celulari si fa-
vorizeaza introducerea glucozei in celula
◦ eliberarea insuline este postalimentara
◦ odata ce glucoza e introdusa in celula, este metabolizata pe
caile obisnuite de metabolizare, anume 3:
• 95% din glucoza este consumata pe cale glicolotica, din
care rezulta energie
• restul este metabolizata pe calea acidului glucuronic, ajuta
la glucurono-conjugare, ajuta la transformarea bilirubinei
neconjugate in bilirubina conjugata
• mai este metabolizata pe calea santului pentozo-mono-
fosfatilor, unde santul p-m-f se produce gucozo-6-fosfat-
dehidrogenaza care protejeaza hematiile
 ◦ din glucoza se formeaza glicogen prin glicogeno-fereza, glicogen
care e depozitat la nivelul ficatului, rinichilor, la nivel muscular
Utilizarea glucozei pe aceste cai duce la mentinere glicemiei (4 cai)

• asupra metabolismului lipidic

◦ glucoza favorizeaza actiunea lipo-protein-lipazei si prin asta favorizeaza li-
pogeneza (depunere lipidelor sub forma de trigliceride la nivelul tesutu-
lui adipos)
◦ insulina inhiba actiunea lipazei hormonosensibile care este implicata in
hidroliza trigliceridelor si in aparitia acizilor grasi liber
In momentul in care lipseste insulina la DZ, este favorizata activitatea lipazei
hormonosensibile. Pacientii care nu au insulina, slabesc in greutate, pentru ca
este favorizata actiunea lipazei hormonosensibile si transformarea trigliceridelor
din tesut adipos in acizi grasi liberi.

• asupra metabolismului proteic

◦ insulina favorizeaza sinteza proteinelor
◦ cand lipseste insulina, aceasta sinteza este deficitara => hipotrofie mus-
culara

DIABETUL ZAHARAT
1. Diabetul zaharat de tip I
• deficit absolut de insulina
• apare cel mai frecvent la copii si la adolescenti
• avem nevoie de o susbtitutie permanenta, continua a insulinei
◦ deficitul de insulina apare:
• anticorpi anticelula beta
• Ac antiinsulina
• decarboxilaza acidului glutamic – 50% din pacienti au predispozitie
la aparitia DZ
• distructie de celula beta
• agresiune asupra celulelor beta exercitata de virusuri (cirusul Ver-
lian => parotidita epidermica=boala infectioasa). In urma actiunii
virusului, se poate produce o distrugere a celulelor beta => tulbu-
rari de glico-reglare (DZ)
• consum cronic de alcool – distructia celulelor pancreatice → pan-
creatita cronica → deficit de insulina → DZ
2. Diabetul zaharat de tip II
• intalnit mai frecvent decat DZ I
• aici nu exista Ac, cu deficit de insulina, distructie
• exista suficienta insulina, dar sunt afectati receptorii celulari care sunt re-
sponsabili de actiunea insulinei
• exista un deficit al receptorilor, acestia pot lipsi de le nivelul celulelor sau
• acesti receptori nu recunosc sau nu reusesc sa introduca in celula, sub ac-
tiunea insulinei, glucoza
• daca insulina nu va fi introdusa in celula => feedbackul va fi ca nu exista sufi-
cienta insulina, iar pancreasul va produce mai multa insulina astfel incat se
poate ajunge la situatia in care pancreasul se epuizeaza
• rezistenta receptorilor la insulina este asociata cu obezitatea
• scaderea in greutat imbunatateste activitatea receptorilor celulari respons-
abili pentru actiunea insulinei

HIPOGLICEMIA = tulburare a metabolismului de hidrati de carbon si este

reprezentata de scaderea sub 50 a valorilor glicemiei
-poate fi mai periculoasa decat hiperglicemia
-poate fi insotita de o serie de tulburari nervoase, neurologice, deoarece
scade nivelul glicemiei si printre tesuturile care sunt private de aportul de glu-
coza, este si tesutul nervos

HIPOGLICEMIA apare:
• la subiectii care sunt deja diagnosticati cu diabet si care isi gresesc dozele de
insulina sau de antidiabetice orale
• apare si la subiectii care nu au diabet, dar depun activitatea fizica, nu se ali-
menteaza corespunzator si se produce o scadere a nivelului glicemiei.
 Curs 10 – Metabolismul lipidic

LIPIDELE = substante organice complexe

Pentru a exista in mediul plasmatic, fractiunile lipidice trebuie sa formeze
complexe cu apoproteinele. Aceste combinatii intre fractiunile lipidice si fractiu-
nile proteice (lipide + apoproteine) => lipoproteine
Toate lipoproteinele sunt compuse din lipide si proteine. Aceste lipopro-
teine au forma unor particule sferice, care au la exterior molecule hidrofile
reprezentate de:
• colesterol liber
• fosfolipide
• proteine
iar in interior au molecule cu grupari hidrofobe:
• trigliceride
• colesterol esterificat
Toate lipoproteinele sunt formate din lipide + proteine, dar diferenta dintre
ele este data de proprietatile diferite, iar proprietatile sunt date de structura.
Totusi, aceste dif dintre lipoproteine este data de procentul dintre lipide si
proteine din compozitia lipoproteinelor.
Unele fractiuni lipoproteice contin mai mult proteine (de ex: alfa lipo pro-
teinele – HDL), altele contin mai multe trigliceride (de ex VLDL – chilomicronii), al-
tele contin mai multe lipide (chilomicronii, HDL, VLDL)
Pentru a face o diferenta si clasificare dintre moleculele lipoproteice, tre-
buie vazut care fractiune lipidica predomina intr-o lipoproteina (avem colesterol,
fosfolipide, trigliceride)
Apoi trebuie vazut care fractiune proteica si anume care dintre apoproteine
sunt predominante in structura unei lipoproteine.
Sunt mai multe tipuri de apoproteine: apoproteina A/B/C/D/E. Din aceasta
cauza lipoproteinele difera. Prin arderea unui gram de lipide obtinem 9,3 cal, dar
nu lipidele sunt cele care sunt folosite in principal ca scop energetic.

Rolul lipidelor:
• rol structural
• sinteza hormonilor sexuali (colesterolul)
• nu neaparat pentru tolul lor energetic
 Pe langa structura diferita, lipoproteinele au si proprietati diferite:
• densitatea – se defineste prin ultracentrifugare
• mobilitate electroforetica - daca exista electroforeza la proteine, exista si la
fractiunile lipidice; mobilitatea unei proteine este data de incarcatura elec-
trica a acestei substante. Mobilitatea mai buna o va avea o fractiune lipidica
in compozitia caareia predomina proteinele
ELECTROFOREZA = separarea fractiunilor lipidice in functie de mobilitatea lor intr-
un camp electric. Proteinele au incarcatura electrica negativa

Intr-un camp electric si vezi cum migreaza, se obtin urmatoarele fractiuni li-
pidice:
1. CHILOMICRONI
• fractiune lipoproteica, caracterizata printr-o compozitie importanta in
trigliceride, fractiunile lipidice sunt foarte bine reprezentate
• contin 1-2% proteine
• restul sunt lipide, dintre lipide % cea mai importana o au trigliceridele exo-
gene (din alimentatie)
2. VLDL
• % dintre proteine si lipide este in favoarea lipidelor
• predomina trigliceridele endogene (produse in organism)
3. HDL
• migreaza cel mai departe fata de VLDL
• predomina lipidele, cel mai mult colesterolul
• lipoproteine cu densitate inalta
• au aproape 50% proteine
• dintre fractiunile lipidice predomina fosfolipidele

Daca ai colesterolul crescut poti face accidente coronariene, cerebrale, daca

ai trigliceride mari exista riscul sa faci pancreatita, etc.

Apoproteinele
• fac parte din compozitia liproteinelor
Roluri:
• datorita legaturile pe care le formeaza cu fractiunile lipidice, aceste fr li-
pidice pot fi mentinute in plasma
• joaca rol de cofactor (ajuta actiunea unor enzime)
ex: apoproteina C2 este un cofactor pentru lipoproteinlipaza
 apoproteina A1 = cofactor pentru lecitin-colesterol-acido-transferaza
• rol de liganzi
ex: colesterolul este introdus in celula si este metabolizat datorita faptului ca un
partner un cofactor, apoproteina B100, care face parte impreuna cu colesterolul
din moleculele de LDL, este recunoscuta, captata si este introdusa in celula de
catre receptorii celulari.

Fractinunile lipidice sunt:

• trigliceridele
• fosfolipidele
• colesterolul

TRIGLICERIDELE
- 2 TIPURI : exogene (din alimentatie) si endogene (sintetizate in organism)
• au rol energetic
• hidroliza trigliceridelor din tesutul adipos pun in liberitate acizii grasi liberi
• din acizii grasi liberi se produce energie, acestia fiind sursa energetica

FOSPOLIPIDELE
• intra in structura membranei celulare
• reprezinta fractiunea pozitiva – au efect benefic
• sunt de 7 tipuri ( fosfatidilcolina, fosfatidilserina, fosfatidilonositol, fosfa-
tidiletanolamina, sfingomieline, lizolecitina)
• una din aceste tipuri este folosite pentru imbunatatirea performantelor/ca-
pacitatii intelectuale – lecitina

COLESTEROLUL
• o alta fractiune lipidica
• provine din 2 surse: endogen (exista o reactie: actelicoenzima A + acetil-
coenzima A + cetoacetilcoenzmia A + cetoacetil coenzima A + inca o meloc-
ula de acetilcoenzima A) si exogen
• rol structural
• participa la sinteza hormonilor sexuali
• se depunde la nivelul vaselor
• LDL si HDL colesterol – sunt 2 fractiuni opuse ca si efecte
 (dezmosterol, lanosterol, zinosterol, colesterol)
acetoacetil coenzima A + o mol de acetilcoenzima A = betahidroxi-betametil-glu-
taril-coenzima A – substanta care se formeaza)
Terapia hipocolesteromianta, prin statine (atuvastatin, rotuvastatin, sinvas-
tatin, etc). In procesul de formare a colesterolului exista acest proce de formare
intre acetoacetil coenzima A + o mol de coenzima A si se ajunge la acest be-
tahidroxi….). Aici e o enzima care favorizeaza transformarea
betahidroxi…...Statinele sunt cele care blocheaza aceasta reductaza si atunci nu se
mai produce transformarea produsului incipient (acetoacetil coenzima A) in pro-
dus evalonat scualent care va duce la elibererea de colesterol.

LDL (low-density-proteins)
◦ se depun la nivelul peretelui vascular
◦ trebuie sa fie sub 100 mg

HDL (high-density-proteins)
• particula buna a colesterolului
• ca rol, aduce colesterolul din periferie la nivelul ficatului unde este neu-
tralizat

! Alimentele foarte bogate in colesterol, iar ingestia lor aduce un risc in procesul
de aterogeneza: creierul ( 100gr creier are 3gr de colesterol), galbenus de ou
( 100 mg – 1,7gr colesterol)

HIPERLIPOPROTEINEMIE – secundara
- primara
Exista anumite afectiuni in cursul carora se produce o creste a fractiunii li-
pidice (colesterol/trigliceride), cum ar fi diabetul zaharat, consumul de alcool.

Hipotiroidism = scaderea nr de receptori celulari pentru apoproteina B100

DZ = se formeaza o hidroliza in exces a trigliceridelor. Creste activitatea unei enz-

ima care se numeste lipaza hormono sensibila, iar aceasta favorizeaza hidroliza/
degradarea a adipocitelor cu eliberare de trigliceride de la nivelului tesutului adi-
pos si mai departe eliberare de acizi grasi liberi.
In alcoolism = de asemenea
Trebuie vazut daca avem un pacient cu trigliceridele/colestrolul crescute,
daca aceasta tulburare, aceasta dislipidemie, este secundara unei allte boli sau e
primara.
Daca e secundara undei alte boli, trebuie vazut daca e din cauza
hipotiroidismului, daca e din cauza diabetului zaharat, din cauza consumului de al-
cool. Putem sa influentam aceasta tulburare prin tratarea bolilor care sunt re-
sponsabile de cresterea fractiunilor lipidice.
Daca e hiperlipoproteinemie este primara, exista o clasificare facute de un
medic, Fredrinkson, care spune ca sunt 5 tipuri de hiperlipoproteinemii:
• de tip I
• de tip II – cu varianta II A si II B
• III
• IV
• V
Dupa ce exludem caracterul secundar al hiperlipoproteinemiei, putem sa
spunam ca e o dislipidemie primara si sa tratam prin:
• blocarea productiei de colesterol prin administrare de statins
• blocarea productie de trigliceride prin administrare de hidrati
Dupa ce vedem daca e primar sau secundar, daca e secundar atunci trebuie
sa evaluam riscul la care se expune pacientul in contextul bolii care a dus si la
cresterea valorilor fractiunilor lipidice.
Daca este o hiperlipoproteinemie primara, pentru a trata trebuie apreciat
efecul laterogen, adica ce riscuri sunt, ce fel de hiperlipoproteinemie, care frac-
tiuni lipidice sunt crescute. Unul este riscul atunci cand creste concentratia de
colesterol, altul e riscul cand creste concentratia trigliceridelor.
Tratamentul pentru colestrol ar avea ca scop scadere acestuia sub 100 sau
70/80 mg%.
Practic, pentru a putea depistat ca exista o tulburare a matabolismului li-
pidic, trebuie sa vedem daca aceasta tulburare e primara sau secundara si trebuie
vazut care este importanta dpdv patogen, ce se intampla, care sunt riscurile la
care se expune pacientul in conditiile in care are aceasta tulburare, dupa care se
iau masuri.
Tratarea colesterolului e un obiectiv asa important incat nu exista protocol
sau schema terapeutica pentru anumite afectiuni de gen cardiovasculare sau neu-
rologice care sa nu implice tratarea dislipidemiilor.