Psihologia durerii si a situatiilor limita in asistenta medicala.

Durerea-situati perticular deobicei dezagreabila insotita de o serie de fenomene

somatovegetative,refexes de o colaratura psihoafectiva negative,determinata de actiune aunor
stimuli nociceptivi(nocivi) asupra receptorilo specifici. Durerea este neplacuta iar in unele
situatii cind e continua si fulgeratoare atunci cind aparitia s caracterule i sunt imprevizuibile
altreeaza marcat starea afectiva a bolnavului,desi in principiu bolnavii fac o legatura directa
intre intensitatea durerii si gravitatea afectiunii de care sufera ,trebuie de sublinitat ca uneori
durera ca simptom trece pe primul plan inaintea cauzei bolii dominind tabloul clinic.
Durerea prezinta si o importanta pentru medic .Dincolo de faptul ca acesta poate adesea
pune diagnosticul si prescrie un tratament chear numai pe baza caracterelor simptomelor
dureroase ,asa cum apar ele relatate de pacient ,prezenta durerii este valoroasa si in cursul
examenului fizic .Interpretare durerii de catre medic este nuantata astfel el stie ca disparitia
durerii nu este obligatoriu,un semn de prognostic favorabil ci din contra poate traduce o agravare
a bolii ,chera in trecerea intr-un stadiu ireversibil de evolutie.
Durerea vie este apropare intotdeauna un obstacol in calea inteventie terapeutice atit in
timpul operatie cit si ulterior.
Clasificarea durerii raportata la subiectivitatea individuala

a)superficiale-cu o tonalitate clara ,rece,nete ,ascutite si transante.

b)profunde –cu tonalitate inchisa,de tip arsura ,imperioase s incarcate afectiv.

1.dureri cu suport real-exista un agent nociceptiv,extern sau inter care interactioneaza cu

organismul.
2.dureri psihogene-acestea pe ling afaptul ca nu se pot pune in evidenta nici un fel de
modificari de natura organica sau actiunea unui stimul nociv,extern /intern s emai caracterireaza
pn c aparitia lor reprezinta practic un simptom cu valoaere diagnosticata in psihiatrie. Tratemntul
lor e in competenta medicului psihiatru.
Durerea din perespectiva psihologica
Durerea existind ca senzatie subiectiva eventual evaluata in comportamente motorii
adecvate si reactii neurovegetative specifice este perceputa la nivel psihic integrata in organism
acceptata m mult sau m putin.
Percetia durerii este forte diferita de la indiv la indv .La fel si rasunetul afectiv al acesteia
si secundar comportamentul prilejuit de durere.Este cunoscut demult ca pragul pu durere este
mai coborit la B decit la F.Tinerii supotta mai usor durerea ca vistnicii dar mai sunt si contra
exemple. In ansamblu se poate spune ca durerea este o senzatie foarte personala ,ce poate fi
teoretic descrisa de la indiv la indiv pn descompunerea ei in diferite compomente:
Calitatea-durerea poate fi taioas ,surda si sfreleditoare.
Localizarea si extinderea-ascutita,punctifoma,regionala.
Procesualitatea durerii-ritmica,stabila,fulgeratoare.
Intensitatea- vaga,slaba,medie,puternica.
Remarcam ca in practica ea nu este o simpla suma ci un sumumum al acestor parametri
pe care simuleaza personalitaea fiecaruia.
Unii descriu note foart epersonale a le durerii astfel Ferster , vb raportat la temp indv de
tipul tetanic-care reactioneaza la duere prin agitatie motorie,revolta, se intereseaza de
prognostic,priveste critic masurile terapeutice,este greu de tratat.Are tendinta la automedicatie,
cu abuz de nalgetice,tutun, alcool si cafea.Tipul patic –hipoton cauta ajutor in exterior,are
tendinta depresive, si nevoi obiectiva de medicamente.
Connan si Tosot, descriu tipul hipoexcitabil la cre leziunea este mai mare decit
iritatia,manifestarile fiind vagi,neclare,incomplete,si inselatoare.Hiperexcitabil-la care leziunea e
m mica decit excitate si manifestarile sunt vii si clare.
 Durea odata aparuta determina o serie de modificari de ordin psihic care duc imediat la o
anumita percetie durerii m ales in cazul cind acesta evaluaza cronic.Ineficienta unui tratament
sau mersul natural al bolii pot duce in conditiile in care se mentine simptomatologia dureroasa la
enxietate si depresie cu prognostic favorabil.
Contributia la evolutia bolii a rasunetului psihic al durerii este variabila de la o afectiune l
alata de la un ind la latul .In literatura se citeaza asa zisa tulburare de predispozitie la durere.In
cadrul acestui sindrom durerea este adesea continua si obscura ca origine si se asociaza acuzii
depresive,insomnie, astenie,nejutorare,disperare. In istorie apar frecvente stresuri psihice si
nevoie de dependenta nesatisfacute,deasemenea alcoolismul si violenta fizica. Inaintea de
debutul bolii sau a durerii subiectii au o viziune idealizata asupra lor insasi dar si asupra relatiilor
familiale,minimalizind conflictele,deasemenea se citeaza suprasolicitare fizica(de exemplu
practicarea mai multor munci concomitent).
Conditionarea tipologiei durerii de prst si de biografia individului. Exista un tip de
pst predispozante la durere chear daca nu se pote da un rs transant ,problema merita analizata in
masura in care durerea ca eveniment negativ de viata este privita ca un stres psihic cu un impact
diferit asupra unui tip de pst si generator de un anume compotament.Legatura strinsa dintre un
anumit comportament si durere este demonstrate de rezultatele pozitive ale terapiilor
comportamentale in special de durerilele cronice. Durerile cronice au citeva particularitati
specifice din punc de vedere psihologic ,individualizarea durerii merge cu pina l aconfundarea cu
acesta (ea este incorporata in fiinta pacientului ,devine ,,naturala,, dar nu mai putin neplacuta) ,ea
idica probleme la nivelul microgrupului social (cerinte mari din partea pacientului vizavi de
familie,posibil tendinat de-a obtine un beneficiu si rezistenta familiei la presiunile pacientului) .
Comportamentul dezadaptiv de evitare a durerii merge pina la aceptarea unui grad de
handicap departe totusi de posibilitatile reale ale bolnavului ,uneori apare dependenta fizica/psi
de analgetice care intaresc rolul de bolnav si potenteaza dizabilitatile acestuia.

Problemele psihologice ele asistentei bolnavilor cu cancer /boli oncologice

Chear daca progresele medicinei au redusc considerabil nr bolnavilor care mor de
canacer persista din nefericire multe localizari ale bolii fara sanse reale de evitare a cumplitului
deznodamint . In plus, chera in cazurile cu posibilitatile practice de stopare a evolutiei bolii
diagnosticul este aedesea pus intr-un stadiu tardiv fara probabilitatea salvarii vietii dupa
instituirea terapiei oncologice .
Larga raspindire a bolii ca si inspaimintatoarele transformari atit de evidente pu cei din
jur ale infatisarii omului bolnav de cancer ajung sa constituie sursa de nelinisti permanente pu
toti cei care u asistat pina la sfirsit lamotiv cumplita drama a bolii inheiata intr-o zgomotoasa
suferint ale celui condamnat uneori fr dar adesea si din propria vina (cum este cazul bolnavilor
de cancer pulmonar). O serie de indivizi ipohondrici dar si din rindul celor anxiosi cu o
preocupare maladiva pu cele mai mici modificari ale sanatatii ajung sa dez o teama obsesiva de
imbolnavire de cancer (cancerofobie), fapt care se datoreaza in priml rind cunoasterii
simptomelor pe care le-au prezentat bolnavii cancerosi la a caror suferinta au asista in calitate de
ruda sau cunostinta cele mai mici asemanari ale simptomelor pe care le prezinta cancerofobii cu
ceia ce ei stiu ca au acuzatsi bolnavii de cancer intilniti declanseaza preocupari intense
concretizate in examinari medicale repetate (mai ales abuz de investigatii costisitoare,de la
simple ecografii la tomografii ) spre a resipi nelinistea Din fericire marea majoritate a acestora
cancerofobi sunt in mare masura bolnavi neurotici dificil de ingrijit dar oricum fara prerspectiva
mortii .
In taril dezvolatate propanganda inmpotriva fumatului ,ed femeilor privind autocontrolul
sinilor, ca si necesitate consultului periodic ginecologic dupa 40-45 de ani ,sau alte masuri
privind modul de viata sau alimentatie ,toate aceste constituie semnalele unei
ofensive,promitatoare pentru limitarea cumplitului flagel . Din nefericire atit in aceste tari cit mai
ales in zonele cu o poplatie subeducata si cu un nivel de trai sub limitele decentei ,recomandarile
cu caracter profilactic mentionate sunt ignorate. Asistam la un paradox generat de consumul
crescut de asistenta medicala de catre cancerofobi ,pe de o parte , si de subestimarea unor acuze
sugestive pentru cancer de catre medicii exasperati ,de abundenat acestor cancerofobi . Astfel
ajung sa fie diagnosticati bolnavii de cancer in sadi avansate ale bolii cind datorita unor
mecanisme de aparare,crescute in cursul acestei situatii de amenintare vitala insisi bolnavii
respectivi se autoamegesc cu ideia ca au alte boli curabile .

Problema adevarului in cazul bolnavilor cancerosi

Intr-ucit acesta disputa intr ecele 2 tabere care separa adeptii ,,adevarul cu orice pret ,, de
cei care invoca obligatia medicului de-a menaja bolnavul de stresul major al diagnosticului este
in curs de reglementare .Desi 95 % din bolnavii de cancer doresc o comunicare sincera a
diagnosticului ,cunoasterea adevarului ds cancer reprezint aun stess major pu orice bolnav fapt
de obliga la evaluarea rolului stresului psihic in cancer .Exista o serie de dovezi in acest sens :
1.Experimentale-stresul psihic deprima imunitatea ,inclusiv cea antitumorala fapt pledat
de o serie de experimente .
2.Epidemiologice- bolnavi cu acelasi tip de localizare si in acelasi stadiu de dez a tumorii
au fost impartit in 2 loturi .Cei carora li sa psus adevarul ds boala si cei caroa le-a fost ascuns
adevarul. Lotul de bolnavi ,,menajati,, a supravietuit mai medie cu 6 luni mai mult decit cel acre
a fost stresat prin punerea in fata a crudului adevar.
In afra unor considerente etice cu caracter general pentru acesta obligatie a medicului(de-
a respecta dreptul fiinte umane la adevar ) pledeaza si o serie de circumstante de ordin prectic
specifice biografiei si prst si afiecarui bolnav.Pornind de la cazurile unor bolnavi cu serie de
responsabilitati economico financiare sau sociale care aveau de reglementat unele probleme
importante pentru ei si pentru ceilalti ale succesiunii n domeniile respective sa ajuns intr-o serie
de state la creaea unui cadru juridic care sa reglementeze obligatiile corpului medical de-a
informa prompt pe bolnav asupra diagnosticului si pe cit posibil sa estimeze timpul de
supravetuire.In unele tari inca se aplica selectiv acesta dezvaluire a adevarului ,in functiede tipul
de prst a bolnavului da si de conditiile sale de viata.

Modificări psihologice al ebolnavilor cu cancer .

Nu se poate de spus caă există o prst primară a bolnavului cu cancer ,dar cu siguranță
boal își pune amprenta asupa psi bolnavului iar cunoașterea diagnosticului real poate conduce la
stări nevrotice sau chear psihotice ,uneori jungînd pînă la tentativa de suicid . De regulă bolnavii
cnceroți prezintă un sindrom neoroasteniform secundar bolii ,ira anxietatea și starea de depresie
se instalează pe măsură ce se epuizează progresiv șansele de supraviețuire .Evoluția stărilor
psihice prin care trece bolnavul paralel cu stadiile parcurse de boală poate fi circumscrisă în
cadrul unor mecanisme de apărare . Aceste mecanisme a fost sistematizate în :
1.teama de mutilare(firească mai ales în cazul cancerului mamar ), cu generarea unor
modificări ale schemei corporale.
2.confruntarea subită cu propriasa mortalitate,generînd anxietate ,depresie,și enunțările la
luptă ,,chea daca prognoticul este favorabil moartea apare mult mai apropiată decît viitorul,,
3.teama de pierdere a controlului ,cauzată de excesul informației vitale pentru bolnav și
legate în primul rînd de boala sa cae îi amenință viața.

Reacțiile compensatorii sunt concretizate printr-un activism și prin alegerea unor tratamente
nonortodoxe menite să-i permită bolnavului să-și păstreze controlul .

Modalități practice de asistență psih a bolnavilor oncologici.

Wiz pornind de la realitatea clinico evolutivă că boala canceroasă nu presupune eminența
decesului propune următoarea stadializare :
I.Momentul stabilirii diagnosticului : a) bolnavul poate avea 2 atitudini- #de ignoare a
pimejdiei prezente la orizont , continuă să fumeze neglijează investigațiile pescrise (de ex
mamografiile în caz de suspiciune a cancerului la sîn) # de jenă și ivitare a doctorului cînd teerile
acestuia s-au adeverit și bolnavul se teme că va fi dojenit și eventual abandonat.
b)medicul va căuta în acestă fază de diagnosticare să păstreze o atitudine optimistă dar
fermă de îndrumare a bolnavului spre investgațiile necesare fără a stresa suplimentar bolnavul
prin comunicarea suspiciunii de cancer .
II.Momentul inițierii tratamentului :
a)aspecte relaționare – #bolnavul ajunge pe mîna specialistului situații ce periclitează
relația terapeutică cu medicul său curant generalist (în MD medicul de familie), acesta
din urmă poate menține binevol acestă relație prin vizite la bolnav , convorbiri
telefonicecu acesta și acordarea unor sfaturi cînd li se cere .
#Consecințe somato- psihice ale terapiei oncologice-cunoscînduse nr efecte secundare ale
terapiei canceroase(vărsături, anemii) este de așteptat ca bolnavul să intre într-o stare de
depresie pe care sprijinul moral dublat de sfaturi competente profesional al medicului său
curant poate să i-o înlăture.
III.momentul remisiunii –chear dacă poate fi exploatat de medicul curant îîndite de către
bolnav n sensul accentuarii speranțelor redob chear și în acestă etapă se cer respectate
cîteva principii : 1.Vigilența pu a nu se opri tratamentul ( de către bolnavii pripiți care se
consideră deja vindecați ) 2.încurajarea permanetă a bolnavului,torturat de anxietatea
recidivei.
IV.momentul recidivei –generează la bolnav o adevărată teroare împingăndul în brațele
disperării . Se poate încerca de către medic o încurajare, deasemenea pot interveni agravări ale
stării generale a bolnavului drept consecință a fectelor secundare a tratemntului sau medicației.
V. Stadiul terminal –în acestă fază e necesară o înțelegere a disperării bolvavului și o
susținere în plan afectiv combinată cu un tratament simptomatic cît mai eficace supracuziilor
subiective ale bolnavului , În nici un caz bolnavul nu trebuie abandonat ira conduita medicului
trebuie să se conformeze unor noi reguli cele care privesc asistența psihologică a bolnavului
muribund .