Comunicarea veștilor proaste în medicină

„Viata unei persoane bolnave poate fi scurtată nu doar prin fapte, ci si prin vorbele sau
comportamentul medicilor. Este, de aceea, o datorie sacră să îl protejeze pe acesta cu respect
si să se evite toate actele care au tendința de a descuraja sau deprima pacientul si starea sa de
spirit.”
Asociatia Medicală Americană (1847) - Cod de etică medicală
În activitateade zi cu zi a asistentului medical generalist, comunicarea nonverbală,
paraverbală, comunicarea tactilă, comunicarea terapeutică și semnalele nonverbale ,
completează , facilitează transmiterea informațiilor către pacienți.
Cercetările extinse au demonstrat că indiferent de cât de multe cunoștințe are medicul sau
asistentul, dacă acesta nu este capabil să inițieze o comunicare deschisă cu pacientul, nu i
poate fi de ajutor acestuia.
Studiile consideră că o comunicare inadecvată a veștilor proaste în practica medicală are în
vedere următoarele aspecte:
 Se evită amânarea discuției/ evitarea pacientului
 Este contraindicată anunțarea veștii proaste pe holuri, sau în prezența altor pacienți
 Nu se comunicî pe grabă sau cu o obiectivitate distantă
 Nu se întrerupe dialogul cu pacientul, chiar dacă acesta acuze lipsite de obiectivitate,
personalul medical nu se angajează într- o ceartă și nu va răspunde furiei cu furie.
 Nu se spune :” Nu se mai poate face nimic!” – întotdeauna se poate face ceva pentru a
ușura suferința unui om.
 Nu se praactică empatia de circumstanță („- Știu ce simțiți!”)
 Nu se folosesc cuvinte dure, cu mare impact emoțional ( moarte iminentă, prognostic
nefast) , având pretenția exprimării adevărului științific.
 Nu se accesptă, în nici o circumstanță, neiformarea pacientului prin ascunderea
informații.
Dialogul în cadrul căruia se comunică o veste proastă parcurge următoarele etape:
 Conectarea cu valorile personale ale pacientului, și implicit, cu prioritățile actuale din
viața acestuia
 Rezumarea situației medicale globale a pacientului, incluzând și conotațiile
contextului psihosocial în care se află pacientul și familia sa.
 Exprimarea propriu- zisă a veștii proaste, cu precauția folosirii unui limbaj adecvat.
 Plasa de siguranță , constă în verificarea de către medic a stării psihice a pacientului
dupî aflarea veștii. Personalul medical trebuie să i- a în considerare înrăutățirea bruscă
a stării pacientului
 Igienizarea se referă la necesitatea ca medicul să- și revizuiască propriile trăiri.

Echitatea – înseamnăcomportarea bazată pe respectarea riguroasă a drepturilor și

datoriilor fiecăruia, șă oferim fiecăruia exact ceea ce are nevoie. Echitatea este punctual
de plecare al tratării corecte.
Egalitatea – de drepturi, de șanse
Atitudini de-a lungul timpului in comunicarea diagnosticului de boala:
  Se considera inițial - influența negativ lupta pacientului cu boala dacă se
comunică diagosticul -> depresie -> scade imunitatea
 În anii 60’ – 70’- a comunica diagnosticul reprezenta un gest inuman
 Societățile angloxasone - orientare spre individ - important este dreptul la
informare
 Tarile mediteraneene si balcanice - orientare spre familie: boala = problema
familie în aceeași măsură cu a individului.

In ROMÂNIA:

 pacientul și familia au dreptul la informații și comunicarea adevărului

(Febr. 2003 – Legea Drepturilor Bolnavilor)
 “Pacientului trebuie să i se comunice diagnosticul numai dacă dorește să
știe”.

Comunicarea diagnosticului de boală = Proces - instrument de interrelaționare

a cadrului medical cu pacientul, cu familia acestuia, cu colegii de breaslă
Comunicarea diagnosticului de boală este unul dintre cele mai studiate aspecte legate
de relația cadru medical - pacient.
Comunicare defectuoasă:

 evoluții clinice si psiho-sociale negative, management mai defectuos al durerii,

reacție mai slabă la tratament, inducerea unor stări de confuzie referitoare la
evoluția bolii, frustrări legate de incapacitatea de a lua o decizie autonomă.

O comunicare studiată:

 mai mare aderență la tratament, îmbunatatirea parametrilor fiziologici si a

rezultatelor clinice, cresterea satisfactiei pacientului, a satisfactiei cadrului
medical, reducerea plângerilor de malpraxis, reducerea costurilor pentru sănătate,
etc..

CE DORESC PACIENȚII?
În general, să cunoască diagnosticul

 SUA și Europa: 90 – 96% dintre pacienți doresc să cunoască diagnosticul

 România: 95% dintre pacienți sunt dornici în aflarea diagnosticului

Reacțiile emoționale ale pacienților în comunicarea

diagnosticului de boală:

 Agresivitate
 Frică
 Durere
  Plâns
 Întristare
 Furie
 Negare
 Umor

Manifestările emoționale – depind întotdeauna de pacient

Determinate de:
* teama de moarte, teama de durere fizică
* starea de depresie (pacientul devine introvertit, retras, disperat, apatic, lipsit de speranță)
* sentiment de abandon, izolare socială
* pierderea autocontrolului, autonomiei, confortului
* rușine manifestată de starea de dependență ca urmare a evoluției bolii
* autocompătimire
NICIO VESTE NU ÎNSEAMNĂ O VESTE BUNĂ,
CI ESTE O INVITAȚIE LA FRICĂ
Nu numai diagnosticul de boala pune probleme, ci orice fel de VESTE PROASTĂ
“orice știre care afectează serios și negativ percepția individului asupra viitorului lui/ ei“
Comunicarea veștilor proaste DIFICILĂ:

 Avem obligțtia să le spunem ceea ce doresc să știe

 Este frecventă și stresantă; adevărul neplăcut supără
 Vrem să fim sinceri dar nu vrem să distrugem speranța
 Pacieții vor să știe adevărul; purtăm povara responsabilității, veștii
 Infuentează și starea de sănătate a pacientului la momentul respectiv
 Teama față de reacția pacientului la aflarea veștilor rele, dar și teama cadrului
medical

de propriile-i emoții după o asemenea informare

Ca urmare, avem REȚINERI în a comunica veștile proaste
Cu atât MAI DIFICIL:

 relaţia cu pacientul este de durată;

 pacientul este tânăr;
 si-a exprimat în mod repetat optimismul privind rezultatele bune ale
investigațiilor sau tratamentului.

Nevoia de a fi înteles – necesitate pentru cadrul medical

Impactul poate fi pozitiv: 55% Mimica si gesturile
38% Intonația și celelalte elemente vocale
7% Cuvintele rostite
Impactul poate fi negative: Emoțiile puternice
 Bariera lingvistică
Bariera culturală
Conștientizarea și acceptarea emoțiilor
Metoda în 6 pași graduali: o strategie, un protocol, NU scenariu
Comunicarea diagnosticului într-o manieră cât mai eficientă
!Accentuează momentele cele mai importante ale comunicării.
! Sugerează moduri de apreciere a situației pe măsura ce ea evoluează pentru a răspunde
constructiv la modificările care apar ulterior.
Setting / Stabilirea întâlnirii
Perception / Percepția pacientului
Invitation / Invitația
Knowledge / Cunoaștere
Empathy / Empatie
Strategy and summary / Strategie si sumar

Percepția pacientului
Pas centrat de principiul „Înainte de a spune, întreabă“
Înainte de a comunica veștile, întrebati-l cum simte și ce așteptări are idee asupra percepției
pacientului referitor la starea lui de sănătate despre felul în care ar trebui să îl abordați
„Sunteți la curent cu situația dumneavoastră actuală de sănătate?”
„Întelegeti de ce am apelat la aceste metode de investigatie?”
„Sunteti îngrijorat că acesta poate fi un lucru foarte grav?“
„Ce ați crezut că se întâmplă când ati simțit ...?“
„Ce vi s-a spus despre asta până acum?“
Observati răspunsul pacientului, limbajul non-verbal, cuvintele pe care acesta le folosesțe și
utilizati-le mai apoi în formulările dumneavoastră
Ajuta la aprecierea decalajului între așteptările pacientului și situația lui medicală reală
(uneori neașeptat de mare)
Pacientul neagă boala:
- nu confruntați această negare la prima discuție
- demontată cu blândețe în următoarele întâlniri
Negarea - mecanism inconstient, ajută pe pacient să suporte ma
Invitarea pacientului să spună câtă informație vrea să primească
Respectăm dreptul pacientului să ȘTIE sau să NU ȘTIE
Pentru a sti din timp modul potrivit de comunicare, se pun întrebări precum:
„Cum ati dori să vă ofer informatiile legate de rezultatul analizelor? ”
„Cât de multe detalii ati vrea să vă dau despre diagnostic si tratament?“
„Vreti să vă dau toate detaliile despre ceea ce se întâmplă sau să vă explic
doar tratamentul pe care vi-l propun?“
„Cât de mult mai am de trăit?”
Răspuns evaziv, fără un interval temporal exact.
Pacientul nu dorește să afle mai multe detalii:
răspundeti la orice alte întrebări referitoare la viitorul său
dacă este posibil, informati rudele sau prietenii pacientului asupra evolutiei bolii pentru a
primi suportul necesar .

Cunoaștere (K)
Anterior comunicării veștilor proaste,
avertizați pacientul că urmează vești nu tocmai bune
Stabiliți anterior comunicării:
CARE este ordinea de furnizare a datelor?
CE tip ce informație i se va oferi pacientului?
CUM îl veți face să înțeleagă ceea ce îi împărtășiți?
Nu aruncați direct cu „bomba“ - pregătiți pacientul acordând secunde pentru a se putea
pregăti psihic
„Domnule X, îmi pare foarte rău că trebuie să vă spun...“
„Din păcate, am veși proaste pentru dumneavoastră, domnule...“
Empatia
Evitarea limbajul tehnic, știintific - pacientul să înțeleagă ceea ce i se comunică
Oferirea informațiilor „pe bucățele“ - clarificați dacă pacientul a înțeles ce i s-a comunicat
după fiecare parte. „Înțelegeți ce vreau să spun?“, „Are sens până acum?“. Întrebați
des.
Ajustarea densitații informaţiilor. Dacă pacientul a înteles clar totul, puteți trece mai
departe. Dacă nu, reluți informațiile
Unghi de abordare optimist
Pacientul plânge – opriți discuția, veți relua în momentul în care se simte pregătit.
Pacienții sunt mai interesati de metodele de a-si controla, ameliora durerile, de a trata
simptomele asociate bolii, decât de a auzi mai multe aspecte negative legate de
maladie.

Empatia
Validarea sentimentelor - nici corecte, nici greșite - pur si simplu există
diminuati cât de mult emotiile apărute (sentimentele de rusine, de izolare)
sunt perfect normale și este bine să și le manifeste
Pasul 1: Ascultă activ si identifică emoția - „Cum vă face asta să vă simțiți?“
Pasul 2: Identifică sursa sau cauza emoțiilor - “Înteleg de ce vă simțiți așa.”
Pasul 3: Demonstrați ca ați identificat emoția si originea ei - „Clar, această veste este
una care v-a întristat“ .
 INSTRUMENTUL
N.U.R.S.E
Name or mirror the emotion / Numeste sau oglindește emoția. “Vă văd foarte anxios.”
Understand the emotion / Înțelegerea emoției. “Înteleg de ce vă simtiti asa.”
Respect the patient / Respectă pacientul. “Aveti tot dreptul să vă simtiți în felul acesta.”
Support the patient / Sustineti pacientul. “Sunt alături de dvs și vom lupta împreună.”
Explore the emotion further / Explorarea emoțiilor. “Cum vă afectează această veste?”

Strategia pentru viitor și sumar

Strategia pas cu pas, explicând pacientului ce presupune fiecare etapă
verificați dacă sunteți „pe aceeași lungime de undă“ cu pacientul
sumarul informațiilor, întrebați dacă sunt neclarități
implică pacientul în decizia terapeutică
nasigurați pacientul de disponibilitatea dumneavoastră
ndiscuția se încheie cu un plan ce include pașii următori și rolul pe care fiecare îl va avea în
continuare
Pacientul are dreptul de a lua singur decizii legat de planul de îngrijire.
Putem sa nu fim de acord cu decizia luată de el, dar trebuie să respectam si să sprijinim
dreptul pacientului de a face alegeri,
în special atunci când vindecarea nu este tocmai o optiune.

Recomandări în “ Comunicarea veștilor proaste în

medicină” :
Pacienții si familiile lor își aduc aminte:

 modul în care li s-a comunicat diagnosticul de boală

 cuvintele exacte folosite de cadrul medical
 detalii legate de atitudinea acestora
  detalii legate de felul în care arătau.

Recomandări generale:

 Tratați pacientul în același mod în care ați dori să fiți tratat.

 Documentați-vă în legătură cu istoricul medical al pacientului, cu situația sa
prezentă și opțiunile de tratament pe care le are.

Nu îi spulberati speranta. Evoluția metodelor de tratament - aliat de succes în sprijinirea

încrederii unui bolnav.
Nu oferiti false speranțe, dar discutați despre alternative posibile de terapie.
Fiți deschis către dialog și acceptați propunerile rezonabile ale pacientului - de exemplu,
alăturarea unui membru al familiei la discuție.
Păstrati-vă optimismul.
Adaptați comunicarea în funcție de fiecare pacient, ținând cont de situația vulnerabilă
în care se află!

Bibliografie :

1. Coordonator Prof. Dr. Marcean Crin , “ Tratat de îngrijiri medicale“ ,

Editura Universitară “ Carol Davila” București 2021, pag 334- 362