Protocolul SPIKES

în comunicarea cu pacienții bolnavi de cancer

Lector ph. Mihaela Gabor Naidin

Comunicarea în medicină

Educaţia în comunicare
Pregătirea persoanelor (care lucrează în sănătate) în comunicare nu se capătă în
şcoală sau în facultate.
Aceasta este clasificată pe ultimul loc ca importanță în achiziția abilităților de
comunicare .

32% din respondenți consideră pregătirea de specialitate ca fiind cea mai

importantă în învățarea modului de comunicare cu pacienții.

50% au căpătat aceste abilități pe parcursul cariererei învățând din

experiență.

96% din respondenți consideră necesare, urgente sau folositoare sesiuni de

educație în comunicare și ghiduri de comunicare.
Comunicarea în medicină

Persoanele care lucrează în domeniul medical reprezintă o verigă

importantă în transmiterea mesajelor ce privesc sănătatea
oamenilor.
Nevoia şi cererea de informații corecte şi relevante legate de starea de
sănătate sunt în continuă creştere.
Comunicarea cere anumite abilităţi care pot fi obținute prin învăţare.
Comunicarea presupune anumite obstacole care trebuiesc învinse.
Comunicare este o relaţie de respect – empatie - sinceritate ce se
stabileşte între profesioniştii în halate albe şi pacienţi (aparţinători)

#VALOROŞI #UNICI #IMPORTANŢI

Comunicarea este cel mai important lucru în stabilirea relaţiei cu
pacientul,
cu aparţinătorii şi cu ceilalţi membri ai echipei medicale.
 O relație mai bună cadru medical -
pacient poate fi ratată, dacă abilitățile
de bază, care sunt esențiale, lipsesc.
  Comunicarea diagnosticului

 reprezintă unul dintre cele mai studiate aspecte legate de

relaţia medic - pacient
A ști să comunici eficient o veste proastă pacientului tău
reprezintă o abilitate esențială în lumea medicală.
Dificultățile apărute în comunicare
pot duce la insatisfacție profesională
și creșterea nivelului de stres ce apar
concomitent cu plângerile venite din
partea pacienților.
 De ce ne este greu să comunicăm o
veste proastă?

 Principalul motiv pentru care transmiterea unei vești proaste este atât de
dificilă este anticiparea reacției negative a pacientului și a modului
în care aceasta va fi afectat de schimbările survenit în viața sa.

Asociația Medicală Americană a stabilit în anul 1847 primul său cod

de etică medicală, care prevedea următoarele:

„Viața unei persoane bolnave poate fi scurtată nu doar prin

fapte, ci și prin vorbele sau comportamentul medicilor. Este,
de aceea, o datorie sacră să îl protejeze pe acesta cu respect
și să se evite toate actele care au tendința de a descuraja sau
deprima pacientul și starea sa de spirit.”
Comunicarea diagnosticelor grave

Transmiterea veştilor proaste este mai dificilă pentru cadrele medicale atunci
când
► relaţia cu pacientul este de durată,
► pacientul este tânăr sau
► şi-a exprimat în mod repetat optimismul privind rezultatele bune ale
investigaţiilor sau tratamentului.
Definirea „veştilor proaste“

 Este important să înţelegem elementul central al veştilor proaste – adică

să încercăm să identificăm ce le face atât de „proaste“ pentru pacient.
 Fundamental, impactul veştilor proaste este proporţional cu efectul pe
care acestea le au asupra „aşteptărilor“ pacientului.

De fapt, o definiţie practică a veştilor proaste este:

„orice ştire care afectează serios şi negativ
percepţia individului asupra viitorului lui/ei“
 Comunicarea unei veşti proaste - nu e
un simplu verdict ci,
un proces complex, desfăşurat în etape
succesive.
Definirea „veştilor proaste“

 Toate veştile proaste au, aşadar, consecinţe serioase pentru pacienţi şi

pentru familiile lor.
 Nu poţi şti care va fi reacţia pacienţilor la veştile proaste până când nu
constaţi percepţia lor despre situaţia lor clinică.

Prin urmare o regulă preţioasă:

„Înainte de a spune, întreabă“.

Studiile arată că 42% dintre cadrele medicale experimentează o
emoţie puternică după ce comunică veştile proaste, iar efectul
stresului durează de la câteva ore până la 3 zile.
Reguli universal valabile

 Indiferent de specialitatea pe care o au cadrele medicale, atunci când

trebuie să comunice un diagnostic nefast pentru pacientul pe care îl
tratează, trebuie să fie atente la ce spun şi, mai ales, cum spun.

 Pentru realizarea unei comunicări eficiente este nevoie de timp

suficient pentru a stabili o relaţie cu bolnavul.
Reguli universal valabile

 Empatia în comunicare este şi ea extrem de importantă, deoarece cu

ajutorul ei cadrele medicale pot înţelege mai bine prin ce stări trece
pacientul şi îl poate încuraja să se exprime deschis şi neîngrădit.
“ Nu poți lăsa emoțiile să interfereze cu mesajul “
Refuzul aflării adevărului

 Ideea potrivit căreia pacientul nu trebuie să afle de ce suferă,

fiindcă vestea rea îi va influenţa negativ evoluţia este depăşită.
Refuzul aflării adevărului

 La fel şi ideea că ar fi un gest inuman să-i comunici diagnosticul

pacientului în condiţiile în care acesta mai are puţin de trăit.
 În general, pacienţi doresc să cunoască diagnosticul.
 Mai multe studii realizate în SUA şi Europa au reliefat că
 90-96% dintre pacienţi doresc să-şi cunoască diagnosticul.

Şi românii preferă să înfrunte crudul adevăr în faţă.

Un studiu realizat la noi în ţară a scos la iveală că 95% dintre
pacienţii români sunt dornici să ştie de ce suferă.

(Popovici- Marsu C.,1990)

LINII DIRECTOARE
ÎN ANUNŢAREA VEŞTII PROASTE

DA NU
Planificarea consultaţiei. Anunţarea veştii pe coridor.
Asigurarea discreţiei. Impresia de grabă/distanţă
Asigurarea timpului “nu se mai poate face nimic”
necesar. “ştiu ce simţiţi”.
Limbaj simplu, direct. NU Răspundeţi furiei cu furie.
Oferiţi sprijin.
La nevoie, prezentarea
faptelor încă o dată.
Se ţine seama de starea
acuală a sănătăţii
pacientului.
Nevoia unei strategii

 În 1998, la întâlnirea anuală a Societăţii Americane de Oncologie Clinică,

aprox. 400 de cadre medicale au participat la o sesiune de comunicare a
veştilor proaste.
 Cadrele medicale au fost chestionate în ceea ce priveşte abilitaţile de
comunicare, dar şi în ceea ce priveşte formarea.
Nevoia unei strategii

 Mai puţin de 5% dintre cei prezenţi au declarat că au fost instruiţi în

a comunica veşti proaste.

 Peste 66% au declarat că trebuie să comunice veşti proaste de 5

-20 ori/lună.

 Aprox.74% au declarat că nu au o abordare planificată, specifică

în acest sens.

 Peste 90% simţeau că momentul cel mai dificil era să se confrunte cu

emoţiile puternice care apăreau în timpul discuţiei.
 Cancerul este responsabil de aproape unul din șase decese la
nivel global, potrivit unui raport al Organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii (OMS), lansat în februarie 2017.
 Anual, peste 14 milioane de oameni dezvoltă o formă de cancer,
iar aproximativ 8,8 milioane mor din această cauză.
 Se estimează că, până în 2030, numărul cazurilor de cancer va
depăşi 21 de milioane.

În acest context, provocările din domeniul oncologiei vor fi tot mai

mari, inclusiv în ceea ce privește capacitatea medicilor de a
relaționa cu pacienții.
 Un diagnostic de cancer reprezintă deseori o transformare
majoră a vieții, boala în sine devine o provocare pentru pacient și
întreaga comunitate din care face parte.

 Comunicarea cu copiii și adolescenții bolnavi de cancer ar trebui

încadrată în contextul familial sau al altei rețelei de suport
existente.

Acest lucru face comunicarea despre boală cu pacienții copii

mult mai sensibilă și mai complexă decât cea cu pacienții adulți
 Dialogul cu prietenii şi rudele despre cancer
 Explicațiile oferite unui copil atunci când unul din părinţi se
confruntă cu cancerul
 Discuţiile dintre pacienţii care au cancer
 Discuţii cu un pacient care are cancer - copil, adult
 ...
Comunicarea eficientă şi empatică dintre medicul oncolog şi
pacientul suferind este una la fel de importantă precum
tratamentul in sine.
Protocoale pentru comunicarea
veștilor proaste pacienților

 În ultimii ani, bazându-se pe abordarea centrată pe pacient,

comunitățile medicale au formulat recomandări pentru a
îmbunătăți abilitățile de comunicare ale profesioniștilor din
domeniul medical, care au ca impact creșterea auto-
eficicității percepute a acestora în privința capacității de a
transmite veștile proaste.

 Astfel, au apărut protocoale precum: SPIKES, ABCDE,

BROKE ...
Nevoia unei strategii

 Când le-a fost prezentată

strategia SPIKES, care se
centrează pe acceptarea şi
conştientizarea emoţiilor, 99%
dintre medici au declarat că este
un protocol uşor de înţeles şi de
reţinut.
Protocolul SPIKES

 Protocolul SPIKES (Robert Buckman) cu aplicaţiile sale, publicat în

revista The Oncologist martie/aprilie 2005, s-a dovedit a fi un
instrument util şi practic, întrucât furnizează o strategie simplă,
uşor de învăţat, de comunicare a veştilor proaste şi sugerează căi de
apreciere rapidă a situaţiei, pe măsură ce ea evoluează, pentru a le
răspunde pacienţilor rapid şi constructiv.

 Deşi comunicarea veştilor proaste nu va fi niciodată uşoară, având

un plan de acţiune şi înţelegând că îţi poţi susţine emoţional
pacientul să treacă printr-o perioadă dificilă, ajută în mod
considerabil.

 Protocolul SPIKES oferă indicii folositoare care sunt frecvent folosite în

educarea viitoarelor cadre medicale pentru a găsi cea mai bună cale de a
da veştile proaste.
Protocolul SPIKES

Protocolul SPIKES reprezintă o strategie, nu un scenariu.

O strategie recentă, dar larg folosită și este acronimul unui proces în
6 etape.
Acestea accentuează cele mai importante momente ale discuţiei şi
sugerează moduri de apreciere a situaţiei pe măsură ce ea evoluează
pentru a răspunde constructiv la modificările care apar ulterior.
Protocolul SPIKES

Scopul ei principal este de a ajuta personalul medical să atingă 4

obiective majore în procesul comunicării veștilor proaste:
(1) strângerea informațiilor despre pacient,
(2) transmiterea informațiilor medicale,
(3) oferirea de suport pacientului și
(4) colaborarea cu pacientul pentru a dezvolta un plan de
acțiune sau a adopta un plan de tratament.
Protocolul SPIKES

 S is for Setting (CONTEXT)

Cadrul în care ar trebui să aibă loc o astfel de situaţie
trebuie să fie intim, privat, într-un birou, o cameră izolată
sau la patul pacientului, izolat de restul camerei cu
draperii.
Protocolul S PIKES

 P is for Perception (PERCEPŢIE)

Sesizaţi perspectiva pacientului, punând întrebări de genul:
“Ce ţi s-a spus până acum?” sau “Eşti îngrijorat de că
lucrurile ar putea deveni mai grave?”
Protocolul SP KES I
 I is for Invitation (INVITAŢIE)
Invitaţi pacientul la discuţie. Nu presupuneţi că pacientul
vrea detalii.
Exemplu: “Câte informaţii doreşti să-ţi comunic despre
diagnosticul şi tratamentul tău?”
Protocolul SPI KES

 K is for Knowledge (CUNOŞTINŢE)

Înainte de a da veştile, avertizaţi pacientul că urmează să
primească veşti proaste.
Acest lucru îi va oferi câteva secunde în care să se
pregătească psihic pentru ce urmează.
Puteţi spune ceva de genul “Domnule Popescu, îmi pare
rău că trebuie să vă comunic.. ” sau “Din păcate, trebuie
să vă dau nişte veşti proaste, domnule Ionescu” şi apoi
faceţi o scurtă pauză.
Protocolul SPIK ES
 E is for Empathy (EMPATIE)
Empatizaţi.
Ascultaţi ce are pacientul de spus despre starea lui
emoţională şi observaţi indiciile comportamentale despre
aceasta.
Arătaţi-i pacientului că aţi identificat emoţiile sale.
Puteţi spune ceva de genul: “Aflarea rezultatelor analizelor
dumneavoastră e clar că v-a şocat destul de mult” sau “Se
vede că ce v-am spus v-a supărat foarte mult”.
Protocolul SPIK ES
Recomandări:
 Observați ce emoții vin din partea pacientului: lacrimi,
tristețe, tăcere sau șoc;
 Identificați starea prin care trece pacientul prin a-i pune
întrebări directe despre cum se simte și ce gândește;
 Stabiliți dacă doar vestea negativă este motivul pentru care
pacientul a devenit emotiv;
 Oferiți-i timp de repaus și gândire, precum și libertatea de a-
și manifesta emoțiile.
Protocolul SPIKE S

Sis for Strategize and Summarize (STRATEGIE şi

SUMARIZARE)
Faceţi un rezumat al informaţiilor oferite şi daţi-i pacientului
ocazia să îşi expună preocupările sau să vă adreseze
întrebări.
Gândiţi-vă dinainte la un plan cu următorii paşi care trebuie
urmaţi şi expuneţi-l.
 Pregătirea întâlnirii.

Ce ştie pacientul ?

Răspuns la emoţiile
Pacientului.

Cât de mult doreşte

pacientul să cunoască?

Oferirea informaţiei.
Recomandări generale

 Tratați pacientul în același mod în care v-ați dori să fiți tratat.

 Documentați-vă riguros în legătură cu istoricul medical al
pacientului, cu situația sa prezentă și opțiunile de tratament pe
care le are.
 Nu îi spulberați speranța. Evoluția metodelor de tratament din
ultimele decenii poate fi un aliat de succes în sprijinirea încrederii
unui bolnav. De asemenea, nu oferiți false speranțe, dar discutați
despre alternative posibile de terapie.
 Fiți deschis către dialog și acceptați propunerile rezonabile ale
pacientului - de exemplu, alăturarea unui membru al familiei la
discuție.
 Păstrați-vă optimismul.

 Folosiți notițe despre particularitățile cazului.

Modelul ABCDE

Modelul a fost dezvoltat de Rabow și McPhee, este foarte practic și

cuprinde o serie de recomandări pentru fiecare dintre cele 5 etape.
A= Advance Preparation / Faceți pregătirile necesare
B = Build a therapeutic environment & relationship / Construiți o
relație și un cadru terapeutice
C = Communicate Well / Comunicați eficient
D = Deal with patient and family reactions / Răspundeți reacțiilor
pacientului și familiei lui
E= Encourage and validate emotions / Încurajați și validați
emoțiile
Protocolul B.R.E.A.K.S.

Reprezintă o strategie simplă și sistematică de a transmite

veștile proaste pacienților.
B = Background / Istoric medical
R = Rapport / Consolidarea relației
E = Exploring / Explorare
A = Announce / Comunicarea veștilor proaste
K = Kindling / Stârnirea reacțiilor pacientului
S = Strategize and Summarize/ Strategie şi Sumarizare
De știut!

Studiile arată faptul că pacienții și

familiile acestora își aduc aminte
întotdeauna modul în care li s-a
comunicat o veste proastă,
reținând cuvintele exacte pe care le-
a folosit acesta și alte detalii legate
de atitudinea acestora sau de felul
în care arătau.
De final

► Se recomandă informarea pacientului asupra diagnosticului şi

prognosticului, chiar dacă acesta este rezervat.

► Asigurarea unui moment adecvat şi asigurarea caracterului privat al

discuţiei.

► Încă dintr-o fază incipientă, cadrele medicale trebuie să afle cât de multe
ştie pacientul care îi sunt priorităţile şi planurile.

► Nu vom spune niciodată “nu se mai poate face nimic”. Întotdeauna se

poate face ceva pentru a uşura suferinţa.
CONCLUZII

 Responsabilitatea comunicării diagnosticului revine, în mod normal,

medicului curant, fie că este vorba despre o secţie de medicină
internă, cardiologie, chirurgie, neurologie, ginecologie, oncologie
etc.

 Fiecare bolnav are o structură psihică unică, astfel încât o soluţie de

comunicare găsita de medic nu poate fi aplicată tuturor pacienţilor.

 Pacientul trebuie să simtă atât responsabilitatea deciziei sale, cât şi

sprijinul oferit de cadrele medicale. Aşa se va ajunge la o colaborare
pozitivă dintre cadrele medicale şi pacient.
CONCLUZII

 În procesul de transmitere a veștilor proaste nu este afectat

doar pacientul, ci și familia și persoanele apropiate acestuia.

 Este importantă dezvoltarea unor abilități de comunicare care

să faciliteze procesul de furnizare a veștilor proaste

 O serie de protocoale sunt menite să ofere îndrumare în acest

scop, constituind adevărate strategii de acțiune care pot fi
implementate de personalul medical.
 De asemenea, este utilă familiarizarea cu tehnici și
protocoale a studenţilor/rezidentilor/asistentilor medicali
şi a numeroase categorii de clinicieni, care se confruntă
cu aceleaşi tipuri de probleme privind comunicarea unor
informaţii nefavorabile.
frică/neliniște
încredere/calm
Mulţumesc,
Studii de caz 1

 Elena Grigore, 43 ani, la premenopauză este diagnosticată cu o

formaţiune tumorală la unul din sâni.
 În urma biopsiei şi a examenului morfopatologic se precizează
forma de carcinom ductal, fără implicarea nodulilor limfatici,
estrogen receptor pozitiv.
 Pacienta este recent divorţată, a reînceput serviciul, care
reprezintă singura sursă de venit.

 Cum este apreciați că ar trebuie să fie relația cu pacienta cum

obținem rezultatele așteptate?
Studiu de caz 2

 Mihai Aratos,60 ani, o persoană cu o viaţă

profesională de succes, diagnosticat cu insuficienţă
renală de cauză chirurgicală. În timpul operaţiei de
îndepărtare a rinichiului medicul chirurg detectează
o tumoră a porţiunii distale a pancreasului.
 Chiar şi cu tratament agresiv, şansele de vindecare
sunt sub 20%.

 Cum este apreciați că ar trebuie să fie relația cu

pacientul cum obținem rezultatele așteptate?
Studiu de caz 3

 Daniel Luis, fost soldat, 35 ani, casatorit, cu doi copii, a devenit

depresiv dupa la cateva luni dupa ce a fost disponibilizat din
armata.
 In urma analizelor, s-a constat ca a trecut print-un infarct, are
probleme cardiace grave, necesita operatie dublu by pass
coronarian.
 Sansele de reusita a operatiei sunt de 60%.

 Cum este apreciați că ar trebuie să fie relația cu pacientul cum

obținem rezultatele așteptate?
Studiu de caz 4

 Tudor Mihai, 70 ani, fumator (2 pachete/zi), alimentatie

haotica, pensionar, fost medic.
 Conform rezultatelor analizelor medicale, renuntarea la
fumat si adoptarea unui stil de viata sanatos sunt vitale
pentru viata sa.

 Cum este apreciați că ar trebuie să fie relația cu

pacientul cum obținem rezultatele așteptate?
Mulţumesc,