Comunicarea dintre medic

și pacientul cu boli cronice

 O buna comunicare și consiliere este o condiție, fără de care desfășurarea
actului medical de calitate este un proiect irealizabil. Prin comunicarea cu
pacienții va fi posibilă ușurarea stării emoționale a bolnavului, încurajându-l,
formându-I cunoștințe, abilități de a înfrunta boala.

Pentru ca procesul de comunicare dintre medic și pacient să fie unul

eficient și benefic pentru ambele părți implicate, este necesar ca, în primul
rând, să existe disponibilitatea mutuală de a asculta.
 Este bine cunoscut faptul că pacientul este expus la stres şi cu cât este
mai mare gravitatea afecţiunii pe care o are, cu atât stresul este mai intens.

În cazul bolilor cronice, stresul devine permanent pentru aceşti pacienţi,

fie că realizează sau nu realizează acest fapt. Stresul la care este expus
pacientul a fost intens studiat, comunicarea medic – pacient devenind un
factor extrem de important în practica de zi cu zi.

Comunicarea cu pacientul a ajuns la ora actuală să aibă aceeaşi

importanţă ca punerea diagnosticului corect sau instituirea terapiei
corespunzătoare. De asemenea, aşa cum adaptăm terapia în funcţie de
pacient, este necesar să adaptăm şi modul de comunicare.
 În ceea ce privește afecțiunile cronice, medicul trebuie să abordeze
pacientul cu răbdare și tact, în vederea facilitării procesului de acceptare a bolii
din partea acestuia din urmă. În acest sens, este important ca medicul să-i
acorde timp pacientului, nu numai pentru a-l ajuta să înțeleagă natura bolii
sale, ci și pentru a-l ajuta să înțeleagă ce are de făcut în acest context. Dacă
bolnavul cronic nu este atras şi nu este învaţat cum să participe la îngrijirea
bolii sale, rezultatele nu vor putea fi pe măsura aşteptărilor. Totuși, în contextul
unor boli grave, este necesar ca bolnavul să fie protejat de diagnostic.
 Acesta trebuie transmis membrilor familiei, însă medicul trebuie să se
asigure că în cazul acelor membri sensibili și care constituie un punct de sprijin
pentru pacient, diagnosticul nu este prezentat în totalitate. Acest lucru este
necesar în vederea menținerii speranței însănătoșirii bolnavului. Dacă
pacientul nu dorește să cunoască prea multe despre boala sa, atunci medicul îi
poate prezenta doar anumite informații cu privire la diagnosticul său, însă în
cazul bolnavilor care doresc să cunoască lucruri despre boala lor, medicul
trebuie să se asigure că îi oferă în continuare speranța vindecării, indicându-i
faptul că diagnosticul nu este în totalitate cert, că există posibilitatea ca
evoluția sa să se manifeste pe o durată lungă de timp, că pot apărea remisiuni
spontane și că, în prezent, domeniul terapeutic beneficiază de progrese rapide
la nivelul cercetărilor medicale.
 Diaconescu & Popa-Velea (2006) introduc în categoria de „pacienți dificili”
acele persoane care se prezintă la medic acuzând tulburări multiple, cu
modificări zilnice și rezistență la tratament, precum și acele persoane care
realizează multiple solicitări și plângeri cu privire la boala lor. Tot în această
categorie sunt încadrați și pacienții cu boli cronice sau cu afecțiuni de natură
neurologică, dar și cei cu neoplazii sau disfuncții sexuale. Ceea ce toate aceste
cazuri au în comun se referă la faptul că relaționarea cu medicul este una
dificilă.
 În ceea ce privește comunicarea cu pacienții care suferă de boli
cronice, este important ca medicul să fie atent la modalitatea de transmitere a
diagnosticului. Este indicat ca medicul să ofere toate informațiile necesare cu
privire la evoluția, complicațiile și procesul terapeutic; să-l învețe pe pacient
cum să trăiască cu boala sa, să-l încurajeze atât pe acesta, cât și pe membrii
familiei sale, în special în perioadele de recădere sau în cele de incertitudine și
să ofere empatie și suport emoțional pe tot parcursul interacțiunii.
Particularitati in comunicarea cu bolnavul cronic:

• Bolile cronice au în comun asistenţa medical frecventă şi pe termen îndelungat.

• Bolile cronice afectează îndeajuns de mult viaţa pacienţilor.
• Managementul bolilor cronice presupune existenţa unei relaţii medic-pacient
de lungă durată.
• Medicul trebue să poată crea un cadru suportiv pacienţilor care se confruntă cu
provocările aduse de boală.
Acţiuni terapeutice ale medicului înainte şi la momentul diagnosticului:
1.Înainte de stabilirea diagnosticului
• Acţiuni orientate pe emoţiile pacientului
• întrebaţi-l care sunt sentimentele sale legate de boală
• admiteţi incertitudinea
• Acţiuni orientate pe problemă
• sugeraţi măsuri paliative de tratament simptomatic
• învaţaţi pacientul să controleze ciclul bolii cronice
Acţiuni terapeutice ale medicului la momentul diagnosticului:
• aşteptaţi-vă la reacţii afective diferite
• investigaţi sentimentele pacientului
• asiguraţi pacientul că înţelegeţi reacţia sa emoţională
• discutaţi toate aspectele cu pacientul, oferindu-i întrega atenţie
• stabiliţi o vizită ulterioară, la scurt timp după comunicarea diagnosticului
• evaluaţi nivelul de informaţie cerută de pacient
• discutaţi natura relaţiei medic-pacient.

Complianţa bolnavilor cronici este în general bună datorită bolilor de care

suferă şi temerilor legate de posibilitatea decesului.
Acţiunile medicului în cazul pacienţilor puţin complianţi:
• Evaluarea motivelor non-complianţei, inclusive motive financiare şi
culturale;
• Reducerea complexităţii medicaţiei şi a dozajului zilnic;
• Modificarea regimului medical adaptată la stilul de viaţă a pacientului;
• Informarea cu privire la efectele secundare ale medicamentelor;
 Putem afirma faptul că modul în care pacientul înțelege diagnosticul de
boală cronică este foarte important în ceea ce privește aderența la tratament.
Important este și modul în care pacientul se adaptează la modificările stilului
de viață pe care îl impun unele boli cronice. De aceea, este esențială crearea
unei relații de tip echipă medicală-pacient, bazată pe respect reciproc,
comunicare și informare permanentă, implicând activ și pacientul în deciziile
terapeutice.
Bibliografie:
1.Mihai, R. (2020, Februarie 22). Psihologie medicală: comunicarea dintre
medic și pacient (ce înseamnă comunicarea, forme și funcții ale comunicării și
comunicarea cu diferite tipuri de pacienți).
2.GHID privind aplicarea procedurii de comunicare și consiliere a pacienților-
Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova
3.PROBLEMATICA COMUNICĂRII MEDIC-PACIENT ÎN PRACTICA MEDICALĂ.
MODALITĂŢI DE ABORDARE A PACIENTULUI ÎN CAZURILE COMPLICATE-
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, Bucureşti.
4. Abordarea holistica a pacientului cu probleme: integrarea şi ierarhizarea
problemelor de sănătate-Natalia Zarbailov, Conferenţiar universitar,