Universitatea de Medicină și Farmacie ,,Nicolae Testimițeanu”

Bariere de comunicare în relația medic-pacient

A realizat: Busuioc Maria,M2121

 Cuprins
1. Conceptul de bariere în comunicare, cauza apariţiei
şi clasificarea lor.
2. Bariere de comunicare în relatia medic-pacient.
3. Modalităţi de depăşire a barierelor de comunicare
medic-pacient.
 Conceptul de bariere în comunicare
• Definiție: „barieră de comunicare” reprezintă orice element al
comunicării care posedă capacitatea de a îngrădi derularea adecvată a
comunicării, influențând minimalizarea gradului de corespundere,
acuratețe și eficiență a mesajului transferat.Pentru omul contemporan,
asupra căruia presiunea informaţională este din ce în ce mai puternică,
cunoaşterea  şi  contracararea  factorilor,   care  generează
 influenţarea  negativă  a comunicării, reprezintă o cerinţă majoră.
 Clasificarea barierelor în comunicare

• În funcţie de caracteristicile pe care le au, barierele pot fi

clasificate în:
• bariere de limbaj,
• bariere de mediu,
• bariere datorate poziţiei emiţătorului şi receptorului,
• bariere de concepţie.
 Comunicarea în relaţia medic-pacient

• Comunicarea este procesul cheie în medicină.Foarte

importantă este buna comunicarea între medic şi pacient
care furnizează, în mare parte, datele necesare stabilirii
diagnosticului.
• Datorită prevalentei bolilor cronice, comunicarea efectivă
între medic şi pacient capătă o importanţă tot mai mare,
medicul intervenind nu doar în tratarea bolii, ci şi în
ajutorarea bolnavului la rezolvarea problemelor create de
boală.
 Bariere de comunicare în relaţia medic-pacient

• Pentru multe boli cronice comunicarea este, virtual, unica formă de

tratament, sfatul, suportul, informaţia fiind esenţiale în a ajuta
bolnavii să se adapteze la un stil de viaţă mai limitat impus de boală.
• De aceea însuşirea unei înalte competenţe comunicative trebuie să
constituie o prioritate pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii, în
special pentru medici.
• Lucrul acesta presupune ca, în cadrul relaţiei de comunicare medic-
pacient, medicul să poată recunoaşte şi descifra corect mesajele
verbale şi nonverbale transmise de pacient.
• Presupune, totodată, ca medicul să ştie să utilizeze modalităţile cele
mai adecvate, verbale şi nonverbale, de comunicare în scopul de a
depăşi barierele de comunicare ce apar din varii motive între el şi
pacient.
 Bariere fonetice şi semantice de comunicare în
relaţia medic-pacient
• Bariera fonetică poate apărea atunci, când medicul şi pacientul vorbesc repede şi
inexpresiv sau în diferite limbi şi dialecte, au defecte de vorbire şi dicţie.
• Bariera semantică e corelată cu problema jargoanelor, specifică persoanelor de o
anumită categorie demografică, profesie sau poziţie socială ( de ex. limba
adolescenţilor, narcomanilor, marinarilor, hakerilor etc.). De aceea, este foarte
important ca medicul să posede abilităţi de însuşire a sistemelor semantice străine.
Pe de altă parte, se atestă situaţia, când medicul însuşi provoacă apariţia barierei
semantice la pacient, utilizând fără temei termeni profesionali. Acest fapt poate
conduce la dezvoltarea unei reacţii patologice ca urmare a influenţei nefavorabile
asupra psihicului pacientului.
Bariere stilistice şi logice de comunicare în relaţia
medic-pacient
• Apariţia barierei stilistice e posibilă în cazul necorespunderii
vorbirii medicului cu situaţia de comunicare, de ex. în cazul
comportamentului familiar, când el îi numeşte pe toţi pacienţii
trecuţi de o anumită vârstă “bătrânici” şi “bătrânei”, neluând în
calcul particularităţile psihologice ale persoanelor şi condiţia
lor psihologică (evoluţiile de conştiinţă drept urmare a
îmbolnăvirii şi a administrării medicamentelor).
• Atunci când medicul duce convorbiri profilactice cu pacienţii
înaintea diverselor intervenţii, formează deprinderi de
administrare a preparatelor medicale, utilizării aparatajului,
informează despre diverse metodici ale modului sănătos de
viaţă, pot să apară bariere ale incomprehensiunii logice, adică,
logica raţionamentelor medicului poate fi prea complicată
pacientului, ori să i se pară incorectă şi neconvingătoare.
• Logica demonstraţiei pacientului, de asemenea poate fi
greşită din punctul de vedere al medicului.
 Bariere social-culturale şi relaţionale de
comunicare în relaţia medic-pacient
• Cauza apariţiei barierelor social-culturale poate fi percepţia
pacientului ca reprezentant al unei anumite profesii, anumite
naţionalităţi, sex, vârstă, statut social.
• Medicul trebuie să fie pregătit de apariţia acestei bariere,
deoarece pentru o anumită parte a pacienţilor autoritatea sa
este insuficientă; îndeоsebi acest fapt este actual pentru
medicii tineri.
În procesul comunicării medic-pacient pot apărea şi bariere
comunicaţionale. Este vorba de emoţii negative, provocate
de o persoană, deseori cauza acestei situaţii este dificil de
conştientizat, când atitudinea negativă faţă de persoană se
proliferează şi asupra informaţiei transmisă de ea (“De ce o
ascultaţi pe această doamnă? Oare poate ea să spună ceva
credibil?”).
 Situaţii în care se atestă bariere de comunicare în
relaţia medic-pacient
 Atitudinea profesională;
 Stilul de interviu;
 Problema incertitudinii;
 Diferenţa de clasă şi statut social;
 Perspective diferite ale medicului şi pacientului;
 Dificultăţi legate de înţelegere şi memorie;
Modalităţi de depăşire a barierelor de comunicare medic-
pacient: Modelul coparticipativ Charles

Acest model are următoarele caracteristici:

•trebuie să existe cel puţin doi participanţi în luarea
deciziilor medicale: medicul şi pacientul;
•ambii participanţi trebuie să-şi transmită reciproc
informaţiile pe care le deţin;
•ambii participanţi trebuie să facă paşi în direcţia
consensului privitor la metoda de tratament preferată;
•realizarea unui acord asupra tratamentului ce va fi
aplicat.
•Un astfel de model facilitează rezolvarea unor probleme
dificile, sporeşte complianta pacienţilor, ceea ce face
necesară implementarea lui, susţin autorii, mai ales în
cazul bolilor grave (cancer, diabet, boli cardio-vasculare).
 Modelul Bamforth
• Acest model accentuează importanţa obţinerii consensului în
cunoştinţă de cauză, în relaţia medic-pacient. Acest lucru se
poate realiza, după opinia autorului, în funcţie de următoarele
şase criterii:
• descrierea naturii (conţinutului) deciziei medicale;
• discuţia alternativelor posibile la decizia luată;
• abordarea riscurilor şi beneficiilor tratamentului propus;
• discutarea incertitudinilor legate de tratament;
• evaluarea gradului de înţelegere de către pacient a problemelor
discutate în cursul acestei relaţii;
• evidenţierea preferinţelor pacientului pentru cursul relaţiei
terapeutice.
• Practica a arătat, susţine Bamforth, că medicii descriu în mod
frecvent natura deciziei luate, mai puţin frecvent discută
riscurile şi beneficiile tratamentului propus şi rareori evaluează
înţelegerea de către pacient a deciziei terapeutice luate de
medic.
 Studiul de Levinson şi Colab.
• Diferenţele dintre medicii care au avut acuzaţii de neglijenţă
medicală şi cei care nu au avut, se datorează, susţin autorii,
diferenţelor de competenţă comunicaţională.
• Medicii fără nici un caz de acuzaţie pentru neglijenţă
profesională au un stil comunicaţional caracterizat prin
următoarele trăsături:
• explicarea clară a evoluţiei stării de sănătate a pacientului şi a
succesiunii vizitelor ulterioare la cabinetul medical;
• utilizarea pe scară largă a râsului şi a simţului umorului;
• tendinţa spre încurajarea unei comunicări destinse şi
cuprinzătoare (solicitarea opiniei pacienţilor, încurajarea
pacienţilor să-şi spună necazurile, verificarea gradului de
înţelegere a problemelor medicale de către pacienţi);
• durata mai mare a consultaţiilor medicale (o diferenţă medie de
peste trei minute pe consultaţie).
• Concluzia acestui studiu accentuează necesitatea perfecţionării
competenţei comunicative a medicilor pentru a se feri de
acuzaţiile de neglijenţă profesională.
 Modelul Ley
• Ley a formulat pe baza studiilor sale asupra înţelegerii şi
memorării informaţiilor medicale, câteva sugestii privitoare la
depăşirea barierelor de comunicare medic-pacient:
• îndrumările şi recomandările să fie date la începutul interviului;
• să fie accentuată importanţa recomandărilor şi indicaţiilor
medicale;
• să se folosească propoziţii şi cuvinte scurte;
• informaţia ce trebuie comunicată să fie formulată în propoziţii
clare;
• să se repete recomandările;
• să se dea informaţii concrete, precise, detaliate, mai degrabă
decât informaţii generale.
• El opinează că pacienţilor ar trebui să li se dea informaţii scrise
ca să se poată orienta după ele când este cazul.
 Concluzie
• Medicina evoluează și, odată cu ea, și tipul de comunicare cu pacienții. Se renunță
treptat la modelul istoric paternalist (bazat pe dependența pacientului de autoritatea
profesională a medicului, în care preferințele pacientului erau în general ignorate),
în favoarea unui nou model, bazat pe luarea în comun a deciziei. Pacientul este din
ce în ce mai informat și mai implicat (Pacient expert sau Pacient competent), este
împuternicit treptat să cântărească beneficiile și riscurile tratamentelor alternative
în conformitate cu propriile valori, luând în calcul inclusiv alternativa non-
tratamentului. Studiile arată că cel mai eficient predictor al complianței pacientului
la un plan de tratament este comunicarea între medic și pacient.Dacă medicul
utilizează o comunicare eficientă, creste și complianța.
 Bibliografie
• file:///C:/Users/User/Downloads/Suport_de_curs_St_comport_2016_Ojov-59253%20(2).pdf
• https://www.google.com/search?q=relatia+medic+pacient&sxsrf=ALiCzsYEnTLGBolx1Vtj-J
gE0LF4GRW-og:1652096124639&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwiP5pLVq
dL3AhXFyKQKHf-MDlIQ_AUoAXoECAEQAw&biw=1280&bih=609&dpr=1.5
• https://www.google.com/search?
q=bariere+in+comunicare+medic+pacient&tbm=isch&ved=2ahUKEwi7p_WkwNL3AhUTL
OwKHelDBnoQ2-
cCegQIABAA&oq=bariere+in+comunicare+medic+pacient&gs_lcp=CgNpbWcQAzoHCCM
Q7wMQJzoFCAAQgAQ6BAgAEBg6BAgAEB5QggNYtSxgty9oAHAAeACAAcABiAHZE
pIBBDAuMTWYAQCgAQGqAQtnd3Mtd2l6LWltZ8ABAQ&sclient=img&ei=NRR5Yvu4H
pPYsAfph5nQBw&bih=609&biw=1280#imgrc=B0u4943t2HLrIM