BARIERE ÎN

COMUNICAREA CU
PACIENTUL
► În sistemul de comunicare apar adesea
numeroase bariere. Ele îşi au originea în
caracteristicile pshiologice ale emiţătorului, în
modul de comunicare, în nevoile, aspiraţiile şi
motivaţiile acestora.

► Sursele acestor bariere sunt legate de:

► emiţător
► receptor
► mesaj
► canalul de comunicare
► modul procesului de comunicare.
1.Bariere care ţin
de emiţător
► se referă la utilizarea în
mod eronat a unor
metode de
comunicare(ton,
gesturi,expresia feţei,
poziţia corpului)
► imposibilitatea
emiţătorului să-şi
controleze emoţiile în
timpul discuţiei
► utilizarea acelor
cuvinte care au înţelesuri
diferite pentru receptor
2. Camuflarea
► în această
categorie intră
comunicarea prin
dezinformarea
pacientului, atunci
când se doreşte
protejarea
pacientului, de a
nu afla veştile
proaste.
3. Bariere de recepţie
► este o piedică importantă
care poate submina
comunicarea cu pacientul
► receptorul evaluează
informaţia primită subiectiv sau
mai multe persoane
recepţionează în moduri diferite
acelaşi mesaj primit
► pacienţii având deja o părere
formată despre anumite lucruri
sau situaţii, ignoră acele
informaţii care sunt în
contradicţie cu ceea ce ei
cunosc deja.
4. Bariere mixte

► informaţiile importante
primite trebuie să fie
diferenţiate de informaţiile
reduse.
► Mai jos prezentăm câteva puncte care se
întâlnesc în cadrul barierelor de
comunicare medic – pacient
►Atitudinea
profesională

► o parte din medici

consideră că oferirea
informaţiilor legate de
boală pacienţilor le-ar
putea afecta viaţa

► cealaltă parte de medici

cred în comunicarea
acestor informaţii
pacienţilor, ca şi o datorie
pe care ei o au către
pacient
► Stiluri de interviu

► stilul birocratic, limitarea

sensibilităţii pacientului,
nediferenţierea în funcţie de
pacient
► orientarea spre persoană
(empatia).
► Problema incertitudinii
► foarte întâlnită la pacienţii cu boli cronice, când sursa
bolii nu este suficient cunoscută, în acest caz informaţiile
sunt insuficiente.

► Neîncrederea pacientului
► o sursă importantă ce sporeşte această neîncredere,
este diferenţierea socială impusă de unii medici în procesul
de comunicare, despre informaţiile legate de boală şi felul în
care se răspunde pacienţilor care cer informaţii.
► Perspective diferite ale medicului şi
pacientului
► Dificultăţi legate de înţelesuri şi memorie
► mesajul adus în timpul consultaţiei, nu
este înţeles sau este uitat într-un timp destul
de scurt după consultaţie

► aici enumerăm limbajul tehnic al

medicului, factori externi din timpul
consultaţiei, cantitatea prea mare de
informaţie primită şi informaţia subiectivă
pe care pacientul vrea să o primească.
► Se mai menţionează şi alte tipuri de bariere de comunicare:

► pentru pacienţii cu probleme senzoriale

► pentru pacienţii confuzi sau care suferă de demenţă
► pentru pacienţii care nu cunosc limba
► pentru um mediu aglomerat şi pentru lipsa de intimitate
1.Soluţii pentru
pacienţii cu
probleme senzoriale

► medicul trebuie să
vorbească încet şi să
asculte cu atenţie
► nu se ridică tonul la
aceea persoană cu astfel de
probleme
► se pronunţă cuvintele
cât mai clar şi se asigură că
bolnavul poate citi pe buze
► se poate apela la un
specialist în acest tip de
comunicare
2.Soluţii pentru pacienţii
confuzi sau care suferă
de demenţă

► se elimină factorii poluanţi

fonic (tv, telefon)
► discuţia trebuie să fie într-un
loc liniştit şi izolat, în aşa fel
bolnavul se poate concentra mai
uşor.
3.Soluţii pentru pacienţii care
nu cunosc limba
► se apelează la un translator
sau la unul dintre membrii
familiei

4. Soluţii pentru un mediu

aglomerat şi pentru lipsa de
intimitate
► atunnci când nu este spaţiul
liber pentru consultaţii din cauza
aglomeraţiei sau din vina unor
persoane care întrerup discuţia
cu pacientul, se caută un loc
izolat şi improvizat
► Reguli pentru o comunicare

eficientă

► Mesajul trebuie să fie cît mai

clar
► Cel care transmite mesajul
trebuie să fie cît mai concis
► Cel care primeşte mesajul
trebuie să fie capabil să îl
asculte şi să-l recepţioneze
► Trebuie evitate întreruperile
sau elementele care distrag
atenţia.
Ca şi concluzie, o comunicare
eficientă înseamnă mult mai mult
decât un dialog în care se
schimbă câteva informaţii.
Atunci când comunicarea este
făcută corect, aceasta duce la
încrederea în actul medical şi a
evoluţiei ulterioare a bolnavului.
Bibliografie

1.Asnani M.R.,2009.Patient Physician Communication,West Indian Medical Journal, vol 58

2. Tronciu C. Tehnici pentru îmbunătăţirea comunicării medic-pacient. Medica
Academica Februarie 2011
3. Viaţa medicală nr.47 (1504) 23.11.2018
4. Vlădescu C. Sănătate publică şi management sanitar. Catea universitară, Bucureşti
2004.