FISA DE LUCRU

COMUNICAREA TERAPEUTICA

1. Metode de comunicare verbale si nonverbale.

Metode de comunicare nonverbala:

-Limbajul tăcerii este un instrument puternic de comunicare, dar care trebuie folosit cu
abilitate. Tăcerea nu implică și absența comunicării. Ea poate fi o tehnică eficientă de încurajare a
răspunsurilor sau pentru o comunicare bidirecțională reală.
-Limbajul timpului dă informații despre importanța sau complexitatea problemei cu referire la
timpul alocat transmiterii unui mesaj.
-Limbajul trupului este un mijloc care permite celui căruia îi este adresat mesajul să obțină
informații suplimentare despre ceea ce gândește de fapt și simte vorbitorul în acel moment, precum
și o imagine despre ce fel de om este (persoană entuziastă, grosolană, pompoasă, lipsită de
eficacitate). În același timp, poate transmite vorbitorului informații despre modul în care este
recepționat mesajul. Din această categorie fac parte orientarea și poziția corpului, expresia feței,
mișcarea ochilor, gesturi.

Metode de comunicare verbala:

INTERVIUL/CHESTIONARUL:
Există două tipuri de întrebări pe care le putem folosi – închise și deschise – pentru a afla nevoile,
dorinţele și așteptările pacienţilor/clienţilor.
Întrebările închise pot fi folosite atunci când avem nevoie de o confirmare sau de un răspuns
simplu: „da“ sau „nu“.
Există întrebări care trebuie să încurajeze un pacient/ client să explice detaliat o problemă și să
transmită informaţii suplimentare. Acest tip de întrebări sunt cunoscute sub numele de întrebări
deschise, pentru că invită persoana la deschidere suplimentară asupra dialogului și la o bună
comunicare.
COMUNICAREA SCRISĂ:
Serviciile de sănătate se bazează, în principal, pe comunicarea scrisă.

2. Comunicarea in functie de starea generala a bolnavului.

În funcție de starea generală a bolnavului, asistentul medical trebuie sa aibă o răbdare

deosebita. Pentru o comunicare eficace este necesară evaluare situației generale a pacientului și
adaptarea dialogului la nevoile sale pentru a nu-l obosi sau îngreuna situația .
Conditii pentru o comunicare eficace
-sa se tina cont de factorii fiziologici si socio-culturali,care pot influenta comunicarea
-asigurarea unui confort psihic si fizic al pacientului
-castigarea increderii pacientului
-respectarea pacientului
-mesajul transmis sa fie scurt si clar
-vocabularul utilizat sa fie pe intelesul pacientului
-debitul verbal sa fie potrivit
-tonul adecvat
-intonatia sa nu fie influentata de emotiile sau de oboseala asistentei
-sa fie ales momentul potrivit
-mimica,gesturile sa accentuezecuvantul,sa-l clarifice sau sa ilustreze ideea
-sa se manifeste solicitudine fata de pacient
-atingerea pacientului (de ex.prinderea mainii unui pacient trist sau cu dureri)sa fie utilizata in
masura in care acesta intelege bine semnificatia si o accepta ca pe un mesaj de
incurajare,tandrete,sustinere afectiva.

3. Bariere in comunicarea cu bolnavul.

– Bariere care țin de emițător:folosirea necorespunzătoare a unor elemente ale comunicării
(ton, gesturi, expresia feței, poziția corpului etc.); incapacitatea emițătorului de a-și stăpâni emoțiile
în transmiterea mesajului informațional; folosirea unor cuvinte care au sensuri diferite, pentru
diferite persoane; prezentarea incorectă a mesajului prin adoptarea unor metode nepotrivite de
transmitere (ex.: folosirea termenilor medicali în comunicarea cu pacientul); nesiguranța asupra
conținutului mesajului, întâlnită atunci când feedbackul de la receptor întârzie și este dificil de
apreciat dacă mesajul are efectul dorit.
– Camuflarea:atunci când cel care transmite mesajul vrea în mod intenționat ca acesta să fie
ambiguu și reușește să favorizeze interpretarea eronată a mesajului. Aceasta este comunicarea prin
dezinformare, comunicare folosită în practica medicală din dorința de a nu comunica veștile
proaste.
– Bariere de recepție:stereotipia (tendința de a auzi numai anumite lucruri, despre care există
deja o opinie formată); ignorarea informațiilor care sunt în dezacord cu ceea ce se cunoaște deja,
fapt care duce la incompatibilitatea punctelor de vedere asupra mesajului în momentul transmiterii
acestuia - aceasta reprezintă o barieră importantă care poate submina comunicarea cu pacientul;
evaluarea subiectivă de către receptor a unui mesaj transmis obiectiv; recepționarea în moduri
diferite, de către persoane diferite, a aceluiași mesaj.
– Bariere care țin de context: perceperea diferită a mesajelor, în funcție de presiunile exercitate
de mediu aspra receptorului (ex.: discutarea unor probleme profesionale în alt loc decât cabinetul
medical, impactul zgomotului asupra înțelegerii corecte a unui mesaj).
– Bariere mixte:diferențierea insuficientă a mesajelor importante, transmise sau primite, de
cele cu semnificație redusă sau nulă.
Toate aceste bariere declanșează o serie de deficiențe în sistemul de comunicare. Dintre
acestea, cele mai importante sunt: filtrarea, distorsiunea și supraîncărcarea canalelor de comunicare
cu informații inutile. Aceste bariere potențiale de comunicare trebuie cunoscute pentru a putea fi
controlate, astfel încât procesul comunicării să fie eficient.