Sunteți pe pagina 1din 17

Nevoia de a comunica

- curs -
Nevoia de a comunica

 Constă în necesitatea de a schimba informaţii cu semenii din punct de vedere fizic şi


intelectual.

 Se manifestă prin toate expresiile, verbale şi non-verbale, subliniind toate caracteristicile


individului din punct de vedere comportamental şi sexual.
Comunicarea verbală

 Este considerată un “vehicul al gândirii”

 Se exprimă prin vorbire şi scris

 Elementele componente ale comunicării verbale sunt:


- articularea cuvintelor
- fonaţia sau inflexiunea vorbirii
- gesticulaţia

 Scrisul nu are acelaşi impact datorită absenţei acestor caracteristici


- totuşi, o formulare scurtă, concisă, explicită şi frumos redactată are o valoare
comunicativă mai mare.
Comunicarea non-verbală

 Reprezintă capacitatea psihică de a transmite atitudini corporale, gestică, mimică.

 Poate fi considerată “limbajul corpului”:


- privire,
- figură,
- postură,
- mers.

 O formă aparte de comunicare este sexualitatea, cu caracteristicile ei exprimate încă din


copilărie şi până la bătrâneţe
Factorii care influenţează nevoia de a comunica

 Factori biologici

 Factori psihologici

 Factori sociologici
Factorii care influenţează nevoia de a comunica

Factori biologici:

 Integritatea simţurilor: văz, auz, miros, gust, pipăit, echilibru

 Integritatea fonaţiei

 Integritatea aparatului locomotor

 Capacitatea de a avea un răspuns erogen (excitaţie sexuală)


Factorii care influenţează nevoia de a comunica

Factori psihologici:

 Inteligenţa: dezvoltare intelectuală suficientă pentru a înţelege semnificaţia mesajelor


schimbate
- gândirea
- imaginaţia
- memoria

 Percepţia: modul în care individul înţelege un fenomen prin prisma propriilor cunoştinţe,
credinţe şi educaţie.

 Emoţiile: exprimări ale sentimentelor manifestate prin diferite acte fiziologice (râs, plâns,
ţipăt, tremor, fugă, lovire, etc.)
Factorii care influenţează nevoia de a comunica

Factori sociologici:

 Anturajul individului

 Gradul de cultură, gradul de educaţie şi statutul social

 Personalitatea individului – este caracteristica individului prin care el se impune, se


exprimă, se afirmă şi stabileşte legături cu alţi indivizi
Manifestări de dependenţă

 Tulburări de ordin senzorial: cecitate, surditate, anosmie, hipo sau hiperestezie


cutanată, etc.

 Tulburări motorii: pareză, paralizie, modificări de tonus muscular, tremor, etc.

 Tulburări de limbaj: afazie, disartrie, bradilalie, ticuri verbale, bâlbâială, etc.

 Tulburări afective: nelinişte, agitaţie, anxietate, halucinaţii, etc.


Intervenţii de nursing general

 Linişteşte pacientul

 Îl familiarizează cu mediul ambiant

 Asigură un mediu de securitate şi de linişte

 Administrează medicaţia recomandată de medic

 Învaţă pacientul să folosească mijloacele proprii de comunicare

 Îngrijeşte pacientul din punct de vedere senzitivo-motor


Manifestări de dependenţă

 Dificultatea de a înţelege informaţiile primite sau de a le integra, de a utiliza judecata,


imaginaţia sau memoria
- amnezia
- vorbirea incoerentă
- comportament neadecvat situaţiei date
- confuzie
- obnubilare

Diagnostice medicale asociate:


 AVC, senilitate, TCC, etilism cronic, tumori cerebrale, etc.

Intervenţii de nursing general:


 învaţă pacientul să-şi recunoască preferinţele, limitele şi posibilităţile
 ajută pacientul să se orienteze în timp şi spaţiu
Manifestări de dependenţă

 Dificultatea individului de a se afirma


 Dificultatea individului de a stabili legături semnificative cu anturajul, de a-şi exprima
sentimentele, ideile, opiniile
 Aceste manifestări de dependenţă frecvent sunt asociate cu afecţiuni psihiatrice:
 Fobia – frică extremă, nejustificată faţă de o situaţie obsedantă
 Euforia – stare de bună dispoziţie, dar fără motiv
 Delirul – tulburare de gândire prin prezenţa nemotivată, neconformă cu realitatea şi
dublată de convingerea pacientului în verosimilitatea sa
 Ideile de suicid
 Depresia – tristeţe profundă
 Devalorizarea – percepţia negativă a individului faţă de sine
 Apatia – indiferenţă faţă de sine şi de mediul său
 Egocentrismul – preocupare exagerată faţă de sine
 Agresivitatea – manifestare impulsivă cu conotaţie negativă
Intervenţii de nursing general

 Oferă pacientului posibilitatea de a-şi exprima nevoile, sentimentele, ideile, dorinţele


 Învaţă bolnavul tehnicile de afirmare, comunicare sau relaxare, dacă este posibil
 Antrenează bolnavul în activităţi care să-i dea sentimentul de utilitate
 Supraveghează continuu pacientul
 Administrează medicaţie psihotropă la recomandarea medicului
 Mediază relaţiile pacientului cu familia şi prietenii
 Poate facilita anumite vizite sau poate sfătui familia în privinţa îngrijirii pacientului
 Dă explicaţii pacientului şi membrilor familiei exclusiv cu privire la îngrijiri, nu şi la
medicaţie
 Colaborează cupsihologul
 Păstrează confidenţialitatea informaţiilor despre pacient
 Comunică permanent cu toţi membrii echipei interdisciplinare de îngrijire în scopul de a
obţine sănătatea şi siguranţa pacientului
Comunicarea terapeutică

 Este o activitate planificată, deliberată, efectuată în scopul de a obţine relaţii


interpersonale pozitive între nursă şi bolnav, care vor determina o îngrijire mai bună a
pacientului

 Se bazează pe comunicarea verbală şi non-verbală

Reguli generale:
 pacientul trebuie respectat, indiferent de gradul de pregătire sau cultură
 utilizarea unui vocabular pe înţelesul bolnavului
 adresarea se face cu “Dvs.”
 tonul utilizat este cel adecvat situaţiei
 nursa îşi va menţine echilibrul psihologic necesar
 se aplică pacientului cooperant
 mimica şi gestica trebuie să completeze informaţia medicală
Comunicarea terapeutică

Implică mai mulţi paşi care trebuie urmaţi într-o anumită ordine:

 Ascultarea pasivă

 Acceptarea ideilor bolnavului fără dispreţ – comportament de toleranţă

 Adresarea de întrebări – a.î.să dea tonul discuţiei:


- să fie legate de subiect
- să fie adresate în ordine logică
- să epuizeze un subiect înainte de a trece la altul
- să ţină cont de răspunsul bolnavului
 Parafraza – exprimarea prin care se redă mesajul bolnavului cu cuvintele nursei
- nursa se asigură că a înţeles ideea bolnavului
 Clarificarea

 Focalizarea – centrarea mesajului sau ghidarea lui spre problema de sănătate a pacientului,
cea mai importantă la momentul dat
Comunicarea terapeutică

 Informarea pacientului:
- după ce au fost parcurse etapele anterioare
- informaţiile trebuie cunoscute dinainte şi de către medic şi acceptate de acesta
spre divulgare

 Liniştea din mediul înconjurător:


- favorizează ascultarea
- oferă încredere pacientului

 Recapitularea:
- ultimul pas al tehnicilor de comunicare terapeutică
- constă în punctarea principalelor idei discutate
Comunicarea terapeutică

Comunicare ineficientă în una din situaţiile:

 Nursa îşi afirmă părerea contradictorie cu cea a pacientului

 Nursa dă asigurări false, inducând în eroare pacientul

 Nursa nu lasă pacientul să aibă păreri proprii

 Nursa foloseşte o atitudine de aprobare sau dezaprobare excesivă faţă de cele relatate de
pacient

 Nursa foloseşte stereotipii, în loc să se adapteze caracteristicilor pacientului

 Nursa schimbă subiectul conversaţiei, ceea ce reprezintă o impoliteţe sau transmiterea unui
mesaj confuz şi duce la inhibiţia bolnavului