10.

Nevoia de a comunica
“Comunicarea lucreaza pentru cei care
lucreaza pentru ea .”

John Powell
 Definiţie

Nevoia de a comunica este o

necesitate a fiinţei umane de a
schimba informaţii cu semenii săi. Ea
pune în mişcare un proces dinamic,
verbal şi nonverbal, permiţând
persoanelor să se facă accesibile una
alteia, să reuşească să pună în
comun sentimentele, opiniile,
experienţele şi informaţiile.
 Independenţa şi
satisfacerea nevoii
Omul are nevoie de alte
persoane pentru a
răspunde ansamblului
necesităţilor sale vitale şi
pentru a-şi satisface nevoile
sale superioare.
Familia, anturajul,
ansamblul instituţiilor
societăţii, prin intermediul
comunicării, concură la
transformarea copilului într-
un individ în toată
plenitudinea sa.
Comunicarea se realizează în
modul nonverbal
modul verbal
modul nonverbal -
limbajul corpului
(expresia ochilor, a figurii,
gesturile,
postura, mersul) este o
formă arhaică de
transmitere a trăirilor
noastre interioare;
modul verbal - este, prin
excelenţă, vehicul al
gândirii;

limbajul verbal permite

o exprimare mai clară,
mai precisă şi mai
nuanţată a
semnificaţiilor de
exteriorizat;
limbajul scris este mai
cizelat; pentru a reda
intonaţiile, nuanţele,
este însoţit de
semne de punctuaţie.
Omul este capabil de a
comunica cu semenii săi din
punct de vedere fizic, dar
este capabil să primească şi
stimuli intelectuali, afectivi şi
senzoriali, care îi sunt
transmişi din anturajul său.

Pentru a se realiza din plin

din punct de vedere al nevoii
de comunicare, individul
trebuie să aibă o imagine
pozitivă despre sine, o
cunoaştere a eului său
material, adaptiv şi social.
Independenţa în satisfacerea nevoii de
comunicare presupune:

-integritatea individului,
-a organelor de simţ,
-o dezvoltare intelectuală suficientă
pentru a înţelege semnificaţia mesajelor
schimbate.
Factorii care influenţează asupra
comunicării:
Factori biologici
- integritatea organelor de simţ:
stare optimă de funcţionare a văzului,
auzului, mirosului, gustului, pipăitului
auzul, văzul permit comunicarea cu lumea
exterioară; gustul, pipăitul protejează
individul faţă de pericolele din lumea
înconjurătoare.
- Integritatea organelor fonaţiei permite
comunicarea verbală
- Integritatea aparatului locomotor face posibilă
comu­nicarea nonverbală (gesturi, mişcări)
- Răspunsul erogen: reacţia susceptibilă de a
provoca o excitaţie sexuală
 Factori psihologici

Inteligenţa - comunicarea este

influenţată de gradul de inteligenţă a
individului, de puterea de înţelegere a
stimulilor primiţi, de gândire, imaginaţie,
memorie
Percepţia: reflectarea personală a unui
fenomen, obiect, care se face cu ajutorul
simţurilor; funcţia perceptibilă este
educabilă
Emoţiile sunt exprimate prin expresia
feţei, prin debitul verbal (bucurie-tristete;
râs-plâns)
 Factori sociologici

Anturajul este determinant în satisfacerea

nevoii de comunicare; climatul armonios în
anturaj, în familie, permite, individului să
stabilească legături afective; schimbul este
trecerea unui mesaj de la o persoană la alta
Cultura şi statutul social - educaţia, cultura
joacă un rol important în comunicare
Personalitatea - comunicarea e influenţată de
stadiul de dezvoltare a personalităţii umane;
personalitatea determină individul să fie
încrezător în capacităţile sale de a se exprima,
a se afirma, să stabilească legături
semnificative cu cei din jur.
Manifestări de independenţă.
Manifestări de ordin biologic
funcţionarea adecvată
a organelor de simţ:

 -acuitate vizuală;
 -acuitate auditivă;
 -fineţe gustativă şi a
mirosului;
 -sensibilitate tactilă;
 -limbaj clar, precis.
Manifestări de independenţă.
Manifestări de ordin biologic
expresie nonverbală:

 -mişcări;
 -posturi şi gesturi ale
mâinii;
 -facies expresiv;
 -privire semnificativă;
 -mecanisme senzoro-
perceptuale adecvate.
 Manifestări de independenţă.
Manifestări de ordin psihologic

exprimare uşoară :

 a nevoilor, dorinţelor,
idilor, emoţiilor
 exprimare clară a
gândurilor
Manifestări de independenţă.
Manifestări de ordin psihologic:
imagine pozitivă de sine
- cunoaşterea sinelui
material, spiritual şi social
- percepţia obiectivă a
mesajului primit şi
capacitatea de
- exprimarea sentimentelor
prin pipăit
- utilizarea adecvată a
mecanismelor de apărare
- atitudinea receptivă şi de
încredere în alţii
- capacitatea de a angaja şi
menţine o relaţie stabilă cu
semenii.
Manifestări de independenţă.
Manifestări de ordin sociologic:
-apartenenţa la grupuri de diverse
interese,
-stabilirea de relaţii armonioase în
familie, la locul de muncă, în
grupuri de prieteni.
 Intervenţiile asistentei pentru
menţinerea independenţei nevoii de
comunicare

explorează împreună cu pacientul, mijloacele sale de

comunicare
învaţă pacientul:
să menţină integritatea simţurilor (văzului, auzului,
gustului, mirosului)
să utilizeze mijloacele specifice de exprimare a
sentimentelor, emoţiilor
să aibă o atitudine de receptivitate şi de încredere în
alte persoane
să menţină legături cu persoanele apropiate.
Dependenţa în satisfacerea
nevoii de comunicare
Dacă comunicarea nu este
satisfăcută:
Probleme de dependență:
1. Comunicare ineficientă la nivel
senzorial şi motor
2. Comunicare ineficientă la nivel
intelectual
3. Comunicare ineficientă la nivel
afectiv
Confuzie
Singurătate
Atingerea integrităţii funcţiei şi rolului
sexual
Izolare socială
Perturbarea comunicării familiale
 Surse de dificultate

Surse de ordin fizic:

atingere cerebrală sau nervoasă

tulburări circulatorii cerebrale; accident
vascular cerebral
degenerescentă; traumatisme; oboseală
deficit senzorial; surmenaj
- obstacole în funcţionarea simţurilor şi a
limbajului (pansamente, aparate)
durere; dezechilibrul hidroelectrolitic
droguri, medicamente, alcoolism
 Surse de dificultate
Surse de ordin psihic:

tulburări de gândire
pierdere, separare, stare de criză
anxietate, stres
Surse de dificultate
Surse de ordin sociologic:
poluare
mediu inadecvat (locuinţă, loc de
muncă, de recreere)
climat

conflicte, eşec, statut social şi

economic defavorabil
1. Comunicare ineficace la nivel
senzorial şi motor
Este dificultatea individului de a
capta, prin intermediul simţurilor sale,
mesaje care vin din anturaj, din
mediul exterior sau din ambele.
 Comunicare ineficace la nivel
senzorial şi motor. Manifestări de
independenţă
Tulburări senzoriale:

anosmie: pierderea
mirosului
cecitate: pierderea vederii
diminuarea vederii:
scăderea acuităţii
vizuale
surditate: pierderea
funcţiei auditive
hipoacuzie: diminuarea
auzului
Comunicare ineficace la nivel
senzorial şi motor. Manifestări de
independenţă Tulburări motorii:

paralizia: dispariţia totală a funcţiei

motorii musculare
pareză: scăderea funcţiei motorii
musculare
paralizii periferice: scade tonusul
muscular, mişcările pa­sive se pot
efectua cu amplitudine mult mai
mare
paralizii centrale: tonusul muscular
este păstrat sau chiar exagerat,
mişcările pasive se pot executa
Paralizie facială cu amplitudine redusă
Miscare pasiva- flexie extenise
rotatie etc.
 Comunicare ineficace la nivel
senzorial şi motor. Manifestări de
independenţă

Se disting:
monoplegia, paralizia unui singur
membru
hemiplegia, paralizia 1/2 corp
lateral
paraplegia, paralizia membrelor
inferioare
tetraplegia, paralizia celor patru
membre
Comunicare ineficace la nivel
senzorial şi motor. Manifestări de
independenţă Tulburări de limbaj:

afazie: incapacitatea de a pronunţa

anumite cuvinte sau de a le folosi,
ori ambele
disartria: dificultatea de a articula
cuvintele, pronunţie neinteligibilă
bâlbâială: greutate în pronunţarea
unor cuvinte, repetarea sau
omisiunea de silabe, prin
prelungirea unor sunete
mutism: bolnavul nu răspunde, nu
comunică cu anturajul
dislalia: imposibilitatea de a pronunţa
anumite sunete care compun
cuvintele; vorbirea devine
neinteligibilă
Comunicare ineficace la nivel senzorial
şi motor. Manifestări de independenţă
Reacţii afective în insuficienţe sau exces
senzorial
nelinişte: lipsă de linişte sufletească, frământări
inactivitate: lipsa activităţii fizice sau intelectuale,
ori ambele
anxietate: sentiment profund de disconfort sau
de tensiune, pe care individul îl resimte în faţa
vieţii
încetinirea dezvoltării gândirii: ritmul asociaţiilor
de idei este mai lent
halucinaţii: percepţii fără obiect; în funcţie de
analizatori, sunt halucinaţii auditive,
vizuale, gustative, olfactive, cutanate
Activitatea asistentei medicale

Pacientul să fie echilibrat psihic

linişteşte bolnavul cu privire la starea
sa, explicându-i scopul şi natura
intervenţiilor
familiarizează bolnavul cu mediul său
ambiant
asigură un mediu de securitate, liniştit
administrează medicaţia recomandată
de medic
Activitatea asistentei medicale

Pacientul să folosească mijloace de

co­municare adec­vate stării sale
cercetează posibilităţile de comunicare
ale bolnavului
furnizează mijloacele de comunicare
învaţă bolnavul să utilizeze mijloacele
de comunicare conform posibilităţilor
sale
Activitatea asistentei medicale
Pacientul să fie compensat senzorial

-asigură îngrijiri relative la perturbarea senzorială

sau motrice a bolnavului (cecitate, surditate,
paralizie; are rolul de suplinire pentru satisfacerea
nevoilor pe care pacientul nu şi le poate satisface
autonom (a mânca şi a bea, a se mişca
şi a avea o bună postură, a-şi menţine
tegumentele curate şi integre, a evita pericolele)
-administrează medicaţia recomandată: unguente,
picături oculare, nazale,auriculare
-efectuează exerciţii pasive şi active pentru
prevenirea complicaţiilor musculare,articulare.
2. Comunicare ineficientă la nivel
intelectual
Dificultatea individului de a înţelege
stimulii primiţi şi de a-şi utiliza
judecata, imaginaţia, memoria, pentru
ca să comunice cu semenii.

O atingere a cortexului sau o funcţie

inadecvată a facultăţilor intelectuale
per­turbă individul în modul său de a
combina informaţiile pe care le
primeşte de la alţii şi de ia mediu.
 Amnezie-tulburare de memorie,
Dificultatea de a-şi caracterizată prin:
aminti eve­nimentele -amnezie de fixare, de reţinere a
faptelor noi
tre­cute -amnezie de evocare, lipsa capacităţii
de reproducere sau recunoaştere a
unor fapte anterioare
- dificultatea de a înţelege, de a face o
judecată

comunicare verbală fără legătură

Vorbire incoerentă cu situaţia dată

manifestări neadecvate situaţiei

Comportament date
neadecvat
dezorientare în timp, în spaţiu şi
Confuzie, obnubilare referitoare la propria persoană

Manifestări de dependenţă
Intervenţiile asistentei.Pacient cu
comunicare ineficientă la nivel
intelectual
Ajută bolnavul să se orienteze în timp, spaţiu
şi referitor la propria persoană
Sugerează pacientului să ţină un jurnal
Ajută pacientul să completeze jurnalul
Îl ajută să-şi recunoască capacităţile şi
preferinţele
Lasă bolnavul să facă tot ceea ce poate cu
propriile sale mijloace
3. Comunicare ineficientă la nivel
afectiv
Reprezintă dificultatea individului
de a se afirma, a fi deschis către
alţii şi către nevoile lor, de a
stabili legături semnificative cu
anturajul.

Fiinţa umană care nu poate

comunica adecvat suferă interior
şi îşi diminuează stima de sine. în
consecinţă, capacitatea de
afirmare este, de asemenea,
redusă şi situaţia sa se schimbă,
devine insecurizantă. Individul nu
mai poate stabili legături cu
anturajul.
 Manifestări de dependenţă

agresivitate-manifestare
impulsivă de a se certa,
bate, ataca pe cei din jur

alienare mentală-
incapacitatea individului
de a deţine controlul
asupra propriilor acte; nu
poate să-şi aprecieze nici
suferinţa şi nici nu
răspunde de actele sale
Manifestări de dependenţă
devalorizare-
percepţie negativă
pe care individul o
are faţă de
valoarea personală
şi competenţa sa
apatie- indiferenţă
faţă de sine şi ceea
ce se petrece în
mediul său
Manifestări de dependenţă
egocentrism-
preocuparea
exagerată a
individului faţă de
sine însuşi, de
sănătate, de
îmbrăcăminte, de
ocupaţie, motiv
pentru care se
crede persecutat
Manifestări de dependenţă
fobie- frică obsedantă,
direcţională spre ceva de care
bolnavul nu poate scăpa
- agorafobie - teama de spaţiu
deschis

- claustrofobie - teama de a sta

închis în cameră
- nosofobie - teama de boală
Manifestări de dependenţă
euforie- stare de foarte
bună dispoziţie, dar
fără obiect
delir- tulburare de
gândire prin prezenţă
nemotivată,
neconformă cu
realitatea, dublată de
convingerea
pacientului în
verosimilitatea ei.
Manifestări de dependenţă

idei de sinucidere,
halucinaţi- percepţii fără
obiect, auditive, vizuale.

perceperea inadecvată
de sine, percepţia
negativă a individului
faţă de aparenţa sa
fizică.
 Intervenţiile asistentei.Pacient cu
comunicare ineficientă la nivel afectiv
Pune în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale
bolnavului
Dă posibilitatea pacientului să-şi exprime nevoile, sentimentele, ideile,
şi dorinţele sale
Dă posibilitatea pacientului să ia singur decizii
Învaţă bolnavul :
Tehnici de afirmare de sine
Tehnici de comunicare
Tehnici de relaxare
Ajută bolnavul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba
idei cu alţii, de a crea legături semnificative
Antrenează bolnavul în diferite activităţi, care să-i dea sentimentul de
utilitate
supravegherea în permanenţă bolnavul
administrează medicaţia prescrisă: antidepresive,
anxiolitice, tranchilizante
utilează unele mijloace fizice de imobilizare:
chingi, cămaşă de protecţie .
Vă mulţumesc pentru atenţie!

ÎNTREBĂRI?
?