Psihiatrie

Dr.Bucșineanu
22.03.2023
A. Tulburările activității psihice de bază

Conștienta sau conștiința este starea de veghe, de prezență în mediu a individului.

Obnulitatea
Starea de obnubilare a conștienței se traduce prin încetinirea și mai marcată a funcțiilor
psihice.
Confuzia
Este caracterizată prin tulburări accentuate de gândire. Bolnavul percepe deformat realitatea
prezintă iluzii ,, halucinații, starea de vs. Confundă frecvent persoanele obiectele si cuvintele.
Stupoarea confuzională
Bolnavul nu mai păstrează decât o slabă legătură cu mediul, el stă nemișcat, nu răspunde la
întrebări, nu reacționează. Cea mai gravă tulburare de conștiență este starea de comă.
Bolnavul comatos pierde total legătura cu mediul, nu mai reacționează la nici un excitant.
B. TULBURĂRI DE ORIENTARE TEMPORO-SPAȚIAL
Incapacitatea bolnavului de aș da seama de anul, luna, ziua, perioada istorică în care
trăiește ,de a recunoaște locul în care se află, chiar dacă este vorba de propriul său domiciliu.
Mai mult chiar, bolnavul nu știe cine este el, cum se numește, câți ani are, ce profesie are,
dacă este căsătorit, prezentând deci dezorientare și privire la propria-i persoană. Aceste
tulburări se întâlnesc în special în afecțiunile psihice, în demență.
C. TULBURĂRILE PROCESELOR DE CUNOAȘTERE
1. Tulburările de percepție
Constă în creșterea sau scăderea intensității percepțiilor, cunoscută sub numele de hiperestezie
și hipoestezie. Bolnavul cu hiperestezie prezintă o sensibilitate exagerată față de excitațiile din
mediul ambiant , nu suportă zgomotele, curenții de aer, lumina, aerul închis , fumul de țigară,
etc. Hipoestezia se traduce prin scăderea sensibilității la excitațiile din mediu.
ILUZIILE
Sunt percepții deformate ,false, ale unor excitați reali.
Iluziile vizuale- atunci când bolnavul poate lua umbra unui om drept un animal, o perdea care
fâlfâie drept o pasăre etc. O formă particulară de iluzii vizuale o reprezintă falsele
recunoașteri: bolnavul crede că recunoaște o rudă, un prieten ,o cunoștință , în persoane
complet necunoscute.
Iluziile auditive-de exemplu soneria telefonului i se pare că aude un țipăt de durere, zgomotul
apei care curge drept o discuție între două persoane etc.
Iluziile olfactive, gustative și tactile.

Page 1 of 11
Psihiatrie
Dr.Bucșineanu
22.03.2023
HALUCINAȚIILE
Sunt percepții fără obiect.
Cele mai frecvent sunt halucinațiile auditive. Ele pot fi simple-de exemplu când bolnavul
aude zgomote sau sunete elementare (pocnete, foșnete) , sau complexe –când bolnavul aude
sunete bine definite (deschiderea unei uși ,pașii unei persoane , discuții, muzică.
Halucinații simple apar în leziuni ale capătului periferic al analizatorului auditiv (labirintite ,
traumatisme sau tumori ale nervului auditiv). Halucinațiile complexe se întâlnesc în boli
psihice ca schizofrenia, melancolia, toxicomania.
Halucinațiile vizuale pot fi simple- când bolnavul vede puncte , linii, sau complexe-când vede
animale, oameni sau scene de viață,peisaje. Halucinațiile vizuale se întâlnesc în delirurile din
toxicomanii sau boli infecțioase grave, delirurile mistice, în demența senilă.
Halucinațiile olfactive și gustative sunt reprezentate de perceperea unor mirosuri sau gusturi
inexistente.
Halucinații tactile constau în impresia de atingere a suprafeței cutanate de către unele corpuri.
Bolnavul simte atingerea unor obiecte reci sau fierbinți ,acizi care îl ard, frânghii sau sârme
care îl înfășoară . Se întâlnesc în toxicomanii( alcoolism, cocainomanie ) în schizofrenie și
parafrenii.
Halucinațiile interoceptive. Bolnavul cu astfel de halucinații trăiește senzația că anumite
organe îi lipsesc, sunt deplasate.
Halucinații motorii se exprimă clinic prin perceperea unor mișcări impuse.

2. TULBURĂRILE DE ATENȚIE

Sunt de două feluri- atenție involuntară și atenție voluntară.

Scăderea globală a atenției poate atinge grade diferite ajungând până la completa dispariție a
acesteia. Atenția spontană este exagerată, bolnavul nu se poate concentra mai mult timp
asupra unui subiect, atenția sărind în altă parte.

3. TULBURĂRI DE MEMORIE

Dintre aceste tulburări amintim: amnezia de fixare –bolnavul nu poate reține evenimente și
trăiri recente, -amnezia de evocare-bolnavul este incapabil să-și amintească evenimentele mai
deosebite din trecutul mai apropriat sau mai îndepărtat.
Hipermnezia este o tulburare caracterizată prin evocarea cu lux de amănunte a evenimentelor
și trăirilor dintr-un trecut uneori destul de îndepărtat.

Page 2 of 11
Psihiatrie
Dr.Bucșineanu
22.03.2023
4. TULBURĂRI DE GÎNDIRE
Ritmul (viteza) gândirii poate fi accelerat, și în acest caz vorbim de fuga de idei. Această
tulburare se întâlnește în sindroamele maniacale. Încetinirea ritmului gândirii sau bradipsihia
este caracterizată prin vorbirea lentă, anevoioasă, cu întreruperi. Inocența gândirii este o
tulburare care privește legătura logică dintre noțiuni, de și/sau reprezentări. Bolnavii se
exprimă printr-un amestec de cuvinte sau propoziții fără legătură între ele.
DELIRUL
Este o tulburare profundă a proceselor de gândire. Ideea delirantă constă în judecăți și
raționamente care reflectă eronat realitatea. Delirul poate fi însoțit sau nu de halucinații.
Delirul de persecuție se caracterizează prin aceea că bolnavul se crede persecutat sau urmărit
de una sau mai multe persoane.
Delirul de negație este un delir cu caracter depresiv în care bolnavul este convins că nu mai
are organele vitale.
Delirul ipohondric are tot un caracter depresiv-se simte amenințat de pierderea vieții prin boli
grave.
În delirul de metamorfoză bolnavul se crede transformat într-un animal, o plantă sau un
obiect.
În delirul de gelozie bolnavul crede tot timpul că partenera încearcă să-l înșele.
Un alt tip de delir este delirul de mărire sau de grandoare- bolnavul se consideră genial, cel
mai puternic, cel mai frumos, cel mai bogat om din lume.
Delirul erotoman sau erotomania este caracterizat prin convingerea pe care o are bolnavul că
este iubit de o anumită persoană, de obicei cu o situație socială superioară sau deosebită.
Delirul mistic este caracterizat prin convingerea bolnavului că este alesul sau trimisul lui
dumnezeu. El vorbește cu duhurile sfinte, cu îngerii.
FOBIILE
Cele mai frecvent sunt fobiile ,caracterizate prin teama exagerată de un anumit lucru. De
exemplu frica de animale sau zoofobia frica de spații deschise, frica de spații închise.
TULBURĂRI DE VORBIRE
Logoreea- vorbirea fără întrerupere.
Mutismul-tulburare care constă în aceea că bolnavul nu răspunde, nu comunică verbal deloc
cu anturajul.
Ecolalia- se manifestă prin repetarea cuvintelor pe care bolnavul le aude la cei din jurul său.
TULBURĂRI DE AFECTIVITATE
Dispozițiile sunt stări afective generale de intensitate mai slabă și durată mai lungă,
determinate de condițiile bune sau rele de viață, de muncă, de sănătate.
Afectele sunt trăiri emoționale intense, dar cu durată scurtă cum ar fi bucuria , criză de mânie.
Page 3 of 11
Psihiatrie
Dr.Bucșineanu
22.03.2023
Sentimentele sunt stări afective de durată. Pasiunile sunt stări afective , puternice. Pot fi cu
caracter pozitiv sau negativ.
Euforia este o stare de veselie exagerată, de bucurie și optimism, asociată de obicei cu
logoree, mimică vioaie.
OLIGOFRENIILE
Oligofrenie (oligo= puțin, phren= minte) desemnează un grup de afecțiunii care se
caracterizează prin starea de nedezvoltare psihică globală.
Factorii incriminați în apariția oligofreniilor pot fi de natură genetică, boli infecțioase,
parazitare. Un rol deosebit de importat în geneza oligofreniilor îl joacă traumatismele
obstetricale prin leziunile cerebrale grave pe care le provoacă nou născutul . Există o serie de
boli neurologice sau endocrine la al căror tablou simptomatologic se asociază oligofrenia
(scleroză, mongolismul, mixedemul).
NEVROZELE
Nevroza constituie în prezent cea mai frecventă afecțiune psihică. Nevrozele au fost denumite
boli psihice minore.
Un rol important îl joacă factorul constituțional, anumiți indivizi fiind înclinați să facă
tulburări nevrotice în condiții în care alții nu le fac.
Factorii de mediu social sunt tensiunea psihică generată de lupta pentru existență, de certurile
familiale, schimbarea locului de muncă, neînțelegerile zilnice la serviciu.
În funcție de simptomele psihice dominante, nevrozele se împart în:
-neurastenie sau nevroză astenică
-nevroză anxioasă
-nevroză obsesivo-fobică
-nevroză isterică.
NEVROZA ASTENICĂ
Se caracterizează prin astenia fizică și psihică. Factorii determinanți sunt: traumele psihice
intense și de scurtă durată (moartea în familie, accident de circulație ,tentativă de omor, viol)
sau mai puțin intense , dar care acționează o perioadă mai îndelungată (neînțelegeri familiale,
conflicte cu vecinii, boli cronice ale membrilor familiei. Factorii favorizanți sunt programul
de viață dezechilibrat, cu muncă intensă și nerespectarea timpului de odihnă. Factorul
favorizant este reprezentat de lipsa de activitate , de plictiseală, de monotonia vieții, de
singurătate.
Dintre factorii predispozanți enumerăm: vârsta , sexul- femeile reprezintă colagenul cel mai
mare de neurastenici, personale cu munci intelectuale dau procent de peste 65% din totalul
neurasteniilor. Simptomul cel dintâi apărut este starea de oboseală psihică ce se agravează pe
zi ce trece. Randamentul intelectual scade, capacitatea de concentrare slăbește. Alteori
bolnavii prezintă sensibilitate crescută la zgomote. Faptul că plâng cu ușurință la lectură sau la
vederea unei scene emoționante îi pun pe bolnavi deseori în situații jenante. Aproape
Page 4 of 11
Psihiatrie
Dr.Bucșineanu
22.03.2023
întotdeauna astenia se însoțește de cefalee, durere de cap frontal și occipital, crește spre seara
sau la efort intelectual. Cedează la antinevralgicele uzuale. Un alt simptom este reprezentat de
tulburările de somn- insomnie nocturnă. Neurastenicul prezintă tremurături ale
mâinilor ,amețeli , tulburări de vedere , furnicături , amorțeli, înțepături.
Bolnavul deseori se plânge de dureri precordiale, senzație de sufocare cu polipnee, răcirea
extremităților sau valuri de căldură. Are tulburări endocrine: amenoree și frigiditate.
Formele de neurastenie sunt:
-forma depresivă- elemente depresive (tristețe, plictiseală)
-forma anxioasă- neliniștea
-forma cenestopată.
Aproape 3 sferturi din cazurile de neurastenie evoluează către remisiune și vindecare într-un
interval de câteva luni .
Tratamentul curativ- administrăm medicamente preparate cu bromură combinate cu
barbiturice, medicamente sedative-extraveral ,hipnotice- nitrazepam, tranchilizante minore-
diazepam, neuroleptice- Levomepromazin, vitaminele din grupa B, dar și psihoterapia.
NEVROZA OBSESIVO-FOBICĂ
Tabloul clinic al acestei forme de nevroză este dominat de obsesii, fobii. Spre deosebire de
neurastenie, nevroza obsesivo-fobică apare în tinerețe și chiar în perioada pubertății.
Nevroza obsesivo-fobică debutează în majoritatea cazurilor înainte de vârsta de 25 de ani.
Obsesiile sunt mereu amintiri care-i revin bolnavului mereu în minte, fără voia sa, timp de
zile, săptămâni. Alteori bolnavul este preocupat continuu de : cine a creat universul, ce se
întâmplă după moarte . Alți bolnavii de multe ori își amintesc bine că au efectuat acest lucru,
se întorc și mai verifică odată sau chiar de mai multe ori dacă l au făcut.
Fobiile sunt frici cu caracter obsedant inexplicabile, disproporționate în raport cu cauza ce le
provoacă. Fobia este agorafobia, frica de a traversa o piatră, stâncă., chiar de a ieși din casă.
Fobia de boală (nosofobia) ,frica de animale (zoofobia). Deși evoluția este îndelungată,
prognosticul este favorabil în mai mult de 60% din cazuri.
Tratament: sedative, anxolitice, antidpresive.
NEVROZA ANXIOASĂ
Este caracterizată printr-o stare de neliniște permanentă , de teamă nejustificată care apare pe
un fond de instabilitate emoțională constituțională.
La aceste tulburări psihice se asociază o serie de tulburări somatice: tulburări de somn –somn
insuficient, neliniște, cu coșmaruri, tulburări digestive-grețuri , diaree, tulburări respiratorii-
hiperpnee, tulburări cardiovasculare-tahicardie.

Page 5 of 11
Psihiatrie
Dr.Bucșineanu
22.03.2023
PSIHOPATIILE
Sunt stări psihice anormale manifestate prin scăderea capacității de adaptare a individului la
condițiile mediului ambiant, datorită unei dezvoltări disarmonice a caracterului și
personalității sale. Dezvoltarea disarmonică a personalității psihopatice s-ar datora fie unor
cauze ereditar-constituționale , fie unor factori de mediu social( educație greșită , traume, stări
conflictuale). Semne clinice:- trăsături patologice comune.- incapacitatea lor de a se adapta
armonios la condițiile obișnuite de viață, nerecunoașterea de către psihopați a defectelor lor de
comportament . Psihopații sunt indivizi veșnic nemulțumiți de viața pe care o duc, de poziția
lor socială.
PSIHOPAȚII EXCITABILI SAU EXPLOZIVI
Prezintă încă din copilărie accese de mânie provocate de motive neînsemnate , în cursul
acestor accese țipă, rup cărțile, distrug obiectele din jur. Adultul psihopat prezintă și el accese
de mânie cu agresivitate și distrugerea obiectelor din jur. Mulți dintre psihopați nu regretă
actele săvârșite , nu se consideră vinovați pentru ele, considerând persoanele din anturaj
responsabile de actele lor violente, vor căuta să se răzbune pe acestea.
PSIHOPAȚII INSTABILI
Sunt caracterizați printr-o stare neobișnuită de vioiciune psihică. Sunt copii totodată curioși,
interesați de tot ce e nou, activi, cu imaginație vie, cu spirit de inițiativă, dar superficiali,
nedisciplinați, dezordonați, gălăgioși. Adultul prezintă mai ales stări de deprimare și de
nemulțumire care sfârșesc cu beții, vagabondaj sau chiar acte antisociale.
PSHOPAȚII ASTENICI
Sunt bolnavii care se manifestă în copilărie prin sensibilitate și impresionabilitate exagerată,
asociate cu o capacitate scăzută de efort. Ei nu suportă excitanții puternici( zgomot frig,
durere) sunt timizi, nehotărâți ,lași, plângăreți. Adultul, ca și copilul, prezintă aceeași
capacitate scăzută de efort, obosește ușor.
PSIHOPAȚII ISTERICI
Psihopatia isterică se întâlnește atât la copil cât și la adult. În copilărie această tulburare apare
cu predilecție la fete și se caracterizează prin tendința permanentă a copilului de a se situa în
centrul atenției generale, de a atrage asupra lui admirația.
Adultul este asemenea unui actor care interpretează un anumit rol cu scopul de a uimi, de a
stârni admirația sau compasiunea indiferent de mijloace. Face crize de agitație psihomotorie
sau comit acte antisociale, escrocherii, furturi spectaculoase, asasinate.
PSIHOPAȚII PARANOICI
Le este caracteristic orgoliul exagerat, izvorât din supraaprecierea propriei persoane, rigiditate
psihică , tendința de a persevera în convingerile lor greșite. Acest tip de psihopați luptă pentru
afirmarea opiniilor lor, indiferent de greutățile sau insuccese. Unii dintre ei se dăruiesc total
unor cauze idealiste. Alții se mulțumesc să facă scandaluri, reclamații, procese.
Piromanii- psihopații caracterizați prin impulsiunea de a incendia.

Page 6 of 11
Psihiatrie
Dr.Bucșineanu
22.03.2023
Cleptomanii- psihopații care fură nu pentru profit, ci dintr-o pornire de neînvins de a-și însușii
lucruristrăine.
Vagabonzii sau dromomanii care periodic simt necesitatea de neînvins de a-și părăsi
domiciliul și de a vagabonda zile.
PSIHOPAȚII PERVERȘI SEXUALI
Sunt cei care au o anumită anomalie a comportamentului sexual . Sunt considerați
responsabili din punct de vedere medico-legal pentru acțiunile lor deoarece ei acționează în
stare de luciditate și în condițiile unui intelect normal.
Evoluție și pronostic- Dat fiind că psihopatia este o anomale stabilă a personalității, nu poate
fi vorba de vindecarea acestei afecțiuni ci numai de perioade de ameliorare a tulburărilor.
În unele cazuri se constată agravarea tulburărilor psihopatice, în perioada de lactație ,la
menopauză , andropauză, pubertate. Prognosticul psihopatiilor este în general rezervat
Tratament- măsurile de prevenire a apariției psihopatiilor încep încă înaintea nașterii copilului
și vizează persoanele care prezintă trăsăturile anormale ale personalității. Acestea trebuie
sfătuite să nu aibă copii.
Tratament curativ-se administrează medicamente neuroleptice (neuleptil,
levomepromazin).La tratamentul medicamentos se asociază obligatoriu psihoterapia de grup
și măsuri de socioterapie. În cazul unor psihopați ce prezintă periculozitate socială deosebită,
se vor lua măsuri pentru internarea lor în spitale de psihiatrie ,pe perioade îndelungate de
timp.
PSIHOZE ENDOGENE

SCHIZOFRENIA
Schizofrenia ( schizein= a despărți, phren=minte, spirit) este o afecțiune psihică ,dominat de
fenomenele de disociație psihică.
Schizofrenicii constituie o treime din numărul total al bolnavilor psihici spitalizați.
Etiopatogenia- necunoscută.
Factorii favorizanți sau predispozanți au fost descriși :tulburările endocrine, tipul
constituțional schizoid (nesociabil, timid, ciudat) ,precum și factorii sociali (s- a constatat o
incidență crescută a schizofreniei la imigrați, datorită traumatismului psihice intense și de
durată generate de sentimentul de dezrădăcinare și de exigențele adaptării noului mod de
viață). Factorii declanșatori sunt reprezentați de traumele psihice și de diverse infecții( viroze,
tuberculoză, reumatism).
Semne clinice: Se împart în două grupe-1. Sindromul disociativ cuprinzând tulburările
câmpului de cunoștințe, tulburări ale desfășurării gândirii, dezorganizarea vieții afective,
comportament catonic. 2.Sindromul delirant paranoid cuprinzând trăirile delirante (delirul de
influență, depersonalizarea) delirul autist consecutiv acestor trăiri.

Page 7 of 11
Psihiatrie
Dr.Bucșineanu
22.03.2023
Principalele tulburări psihice ce alcătuiesc conținutul acestor sindroame constau în
următoarele:
-tulburările de percepție sunt reprezentate de halucinații. Cele mai caracteristice halucinații
sunt cele auditive : bolnavul aude voci venind dinlăuntrul corpului sau din afară. Alteori își
aude propriile gândiri sau afirmă că „îi vorbește mintea”.
Halucinațiile corporale –bolnavul simte că un animal îi umblă prin abdomen, simte că îi mișcă
un picior sau o mână.
Tulburările de gândire sunt reprezentate de gândirea inocentă ,cu lipsa legăturii între idei sau a
relațiilor logice între aceste idei. Uneori viteza gândirii este mărită, alteori încetinită. În ceea
ce privește conținutul gândirii ,tulburarea cea mai caracteristică este delirul. Acest delir se
manifestă de obicei sub forma delirului de influență : bolnavul afirmă că i se fură gândirea sau
că alte persoane îi dictează sau îi inspiră gândurile. Alteori bolnavul afirmă că dușmanii
cunoscuți sau necunoscuți îl urmăresc, vor să-l distrugă , să-l tortureze , să-l ucidă.
Trăirile delirante duc treptat la îndepărtarea bolnavului de realitate, la ruperea gândirii sale de
lumea obiectivă și la crearea unei lumi proprii, interioare. Bolnavul trăiește într-o izolare
aproape totală în această lume proprie, care pentru el este tot atât de reală ca și lumea
exterioară adevărată. Tulburările de vorbire însoțesc de regulă și exprimă tulburările de
gândire ,mai ales în formele avansate ale schizofreniei. Unii bolnavi vorbesc mult ,fără
întrerupere, repetând sterotip anumite cuvinte sau expresii fără legătură între ele, alții,
dimpotrivă ,cu toate insistențele ,nu vor să scoată un cuvânt , nu răspund la nici o întrebare.
Cea mai gravă tulburare de limbaj care exprimă gândirea incoerentă a bolnavului, este
schizofrenia. Ea constă dintr-o înșiruire de expresii și fraze fără nici o legătură între eel,
cuvinte nou-create de bolnav .
Tulburările de afectivitate caracteristice sunt prezentate de lipsa legăturii afective între trăirile
delirante ale bolnavului și comportamentul său : de exemplu bolnavul vorbește cu indiferență
despre dușmanii care îl otrăvesc sau despre cancerul de care suferă. De exemplu, bolnavul
râde când i se anunță o veste tristă și plânge la auzul undei vești bune. La începutul bolii
schizofrenii pot prezenta o scădere sau chiar o pierdere a afecțiunii pentru cei apropriați, care
poate evolua către inversiune afectivă. Tulburările psihomotorii se exprimă clinic prin
comportamentul catatonic manifestat prin :
Streotipii de poziție- semnul pernei psihice( bolnavul culcat în decubit dorsal, își ține capul
ridicat ca și când ar avea o pernă sub cap) , stereotipii de mișcare , de vorbire , de scris
Negativism-bolnavul nu face ceea ce i se cere, ci cu totul altceva sau chiar contrariul a ceea ce
i se cere stupoarea catatonică-se manifestă prin starea de totală imobilitate a corpului însoțit
de hipertonie musculară, mutism și negativism.
Dintre tulburările personalității cu caracter specific schizofren amintim:
Fenomenele de personalizare- simțământul de înstrăinare față de propria persoană, dedublarea
personalității-manifestată prin convingerea bolnavului că în el există două persoane, de obicei
opuse una celeilalte.

Page 8 of 11
Psihiatrie
Dr.Bucșineanu
22.03.2023
Tulburările voinței și ale activității se manifestă prin scăderea voinței, tendință la inactivitate,
acțiuni impulsive( crime, automutilare, sinucidere).
Formele clinice cele mai frecvente sunt:
Schizofrenia paranoidă- debutează la maturitate, iar tabloul clinic este dominat de halucinații
și delir, cel mai adesea cu caracter de persecuție.
Schizofrenia hebefrenică, este așa cum o arată și numele , de o formă ce se instalează la
pubertate și se caracterizează prin comportament pueril , prostesc prin manierisme,
afectare ,irascibilitate și uneori prin apariția ideilor de persecuție sau de mărire.
Forma catatonă în care tabloul clinic este dominat de tulburările psihomotorii de tip catatonic.
Schizofrenia tardivă apare după vârstă de 40 de ani și este caracterizată prin predominanța
fenomenelor halucinatorii și a delirului paranoid, mai sistematizat decât în celelalte forme de
schizofrenie.
Schizofrenia copilului constituie un capitol aparte în studiul acestei psihoze. Boala a fost
observată începând încă la vârsta preșcolară și prezintă în general aceleași forme clinice ca și
schizofrenia adultului .Apare de regulă pe nesimțite. Printre semnele clinice de început se
remarcă scăderea interesului pentru jocul colectiv ș pentru anturaj, plictiseala, indiferența.
Copilul începe să se joace singur, cu prieteni de joacă imaginari, inventați de el. Apar apoi
fricile cu caracter absurd . Odată cu vârsta , aceste frici se transformă în fobii( copilului îi este
teamă să treacă strada) , alteori se transformă în idei cu caracter obsesiv.
Modificările psihopatogice se agravează și copilul începe să aibă tulburări de percepție, la
început sub formă de iluzii, apoi halucinații. Tulburările de gândire se manifestă printr-o
fantezie pseusodelirantă, care-l face să povestească întâmplări ireale ,absurde, cu caracter
terifiant (cum și-a ucis frații sau mama ,cum a tăiat în bucăți un animal.
În general, ținând seama de varietatea mare de evoluție a bolii de la individ la individ, precum
și de vârsta și felul debutului, se apreciază că 25%-30% dintre bolnavi se vindecă, 30% 50%
evoluează către forme cronice ușoare care permit reîntoarcerea în familie și societate, 15%
20% ajung la forme cronice grave, care nu permit reîntoarcerea bolnavului în familie și
societate, iar între 1-5% din bolnavi mor datorită direct sau indirect bolii.
Tratamentul neuroleptic este de lungă durată.
Psihoterapia individuală și de grup ,aplicată în unele cazuri chiar și aparținătorilor, caută să
restabilească raporturile dintre bolnav și mediu prin canalizarea preocupărilor bolnavului către
activități utile și atrăgătoare ,pe măsura posibilităților sale.
PARANOIA
Este o psihoză caracterizată prin existența unui delir sistematizat nehalucinator imposibil de
influența dar cu păstrarea-în afara sistemului delirant- a clarității de gândire, voință și acțiune.
Paranoia apare de obicei la indivizii care prezintă anumite trăsături particulare de
personalitate-neîncredere, orgoliu, agresivitate. Deși delirul pornește de la premise false,
reprezentate de obicei de iluzii și halucinații de memorie, idei de relație , el are totuși o
anumită coerență ,o construcție aparent logică, ceea ce face ca la prima vedre să pară

Page 9 of 11
Psihiatrie
Dr.Bucșineanu
22.03.2023
plauzibil. Datorită puterii de convingere a sistemului delirant, paranoicul poate realiza
participarea celor din jur la delirul său.
Etiopatogenie. Există un factor ereditar răspunzător de dezvoltarea anormală a personalității
paranoicului și de apariția trăsăturilor premorbide specifice enumerate mai sus .
Semne clinice- delirul de revendicare manifestat prin revendicarea paternității unei invenții, a
unor drepturi materiale, a unui nou sistem politic. Bolnavii luptă cu înverșunare pentru
apărarea ideilor și drepturilor și convinși că sunt persecutați, nu se dau înapoi de la nici un fel
de acțiune, în scopul de a se apăra de inamicii lor.
Delirurile pasionale-delirul de gelozie și delirul erotoman- se manifestă printr-un sentiment de
gelozie ieșit din comun îndreptat împotriva persoanei iubite și printr-un sentiment de ură
feroce îndreptat împotriva rivalului
Delirul de interpretare constă în aceea că bolnavul interpretează anumite discuții ale
anturajului, gesturi, cuvinte, că familia vrea să-l omoare, că este înșelat de soție ,iubită.
Evoluția și pronostic. Considerată până la apariția medicației neuroleptice drept incurabilă,
paranoia cunoaște în prezent, în multe cazuri, o evoluție mai scurtă cu ameliorări durabile și
posibilitatea de reinserție socială. Uneori delirurile se opresc în evoluție, regresează și
bolnavul este practic vindecat.
PSIHOZA PERIODICĂ
MANIACO-DEPRESIVĂ
Este o afecțiune care se manifestă clinic prin apariția periodică de stări de hiperexcitație
psihică, alternând cu stări de deprimare și durere psihică intensă. Această boală este o psihoză
afectivă , adică face parte dintre bolile psihice caracterizate prin tulburări psihopatologice
profunde în care predomină tulburările de afectivitate și prin lipsa conștiinței bolii. Afecțiunea
debutează înainte de 40 de ani și atinge mai frecvent sexul feminin.
Etiologie. Psihoza periodică este una din bolile psihice cu determinism genetic. Alături de
factorul ereditar, un rol important îl joacă tipul constituțional , boala afectând cu precădere
indivizii mici de statură și robuști . Printre factorii favorizanți sunt și arteroscleroza și
insuficiența vasculară cerebrală, meningitele și encefalitele, tumorile și traumatismele cranio
cerebrale, unele tulburări endocrine, metabolice .
Cele două tipuri de crize ce constituie boala : criza sau accesul de mânie și criza sau accesul
de melancolie nu se succed într-o alternanță riguroasă- după o criză de mânie nu urmează
obligatoriu una de melancolie-ci dintr-o succesiune neregulată. După două episoade
melancolice urmează un episod maniacal. Uneori episoadele acute sunt separate de intervale
de timp mai mult sau mai puțin lungi, în cursul cărora bolnava revine în stare normală, alteori
episoadele se succed fără revenire la starea normală.
Aspectul clinic. Accesul de mânie. Este o stare particulară de hiperexcitație psihică
manifestată prin dispoziția exaltată și dezlănțuirea impulsurilor instinctivo-afective. Accesul
poate fi declanșat de un șoc emotiv( ceartă în familie sau la locul de muncă, revederea unei
persoane dragi) și debutează cel mai frecvent brutal, fără semne prevestitoare. Bolnava
devine deodată euforică, nu-și găsește locul, e tot timpul într-o stare de agitație psihomotorie-

Page 10 of 11
Psihiatrie
Dr.Bucșineanu
22.03.2023
se mișcă în permanență, vorbește din ce în ce mai mult și mai repede, nu poate dormi, bea și
fumează peste măsură, se enervează ușor , limbaj vulgar, amintirile sunt evocate cu lux de
amănunte (hipermnezie ) caracter delirant, îmbrăcămintea este extravagantă , caraghioasă ,
înzorzonată .
Accesul de melancolie este opusul accesului de manie , se manifestă printr-o stare de intensă
deprimare și durere psihică și prin încetinirea și inhibiția funcțiilor psihice și motorii. Poate fi
declanșată de un șoc emotiv. Nu se instalează niciodată brusc, ci după o perioadă destul de
lungă în care bolnavul devine din ce în ce mai trist ,este veșnic obosit, nu poate să doarmă ,
pierde gustul e muncă și de viață, în general, este invadat de o tristețe profundă însoțită de
sentimentul de dezgust, incapabil să aibă cea mai slabă activitate. Șade nemișcat , cu trupul
încovoiat, cu figura palidă și tristă, cu privire fixă, oftând sau plângând în tăcere, fără lacrimi,
răspunde cu greu la întrebări, păstrează un mutism desăvârșit. Se simt vinovați, se acuză de
greșeli grave față de familie, de societate, față de Dumnezeu.
Melancolicul dorește în permanență să moară și caută cu perseverență ocazia de a se sinucide.
Bolnavii se pot arunca pe fereastră, se spânzură , otrăvesc . Tulburările somatice asociate sunt
reprezentate de hipo- sau hiper- tensiune arterială, anorexie, constipație , amenoree.
Tratament- servicii de psihiatrie, tratament medicamentos- antidepresive (antideprinul, teperin
, niamide).

Page 11 of 11