SUPORT Rezumat PDF

CURS PENTRU
INFIRMIERE
Domeniul:
Sănătate, igienă, servicii sociale
• Descrierea ocupaţiei
• Practicanţii unei astfel de ocupaţii realizează
• activităţi de îngrijire şi menţinere a unui climat optim care să uşureze viaţa pacienţilor,
• asigură alimentaţia la pat a bolnavilor nedeplasabili,
• aranjează şi schimbă lenjeria de pat şi corp, menţinând ridicat moralul celor suferinzi prin crearea
unei atmosfere de confort şi încredere.
• Infirmiera lucrează în colaborare şi sub responsabilitatea unei/unui asistent medical, cel mai adesea,
în cadrul unei echipe pluridisciplinare şi participă la îngrijirile de sănătate preventive, curative sau
paliative.
Locul de munca al infirmierului(ei)

• Spitalul este o institutie sanitara destinata ingrijirii bolnavilor cu servicii permanente si are un
caracter curativ.
• Spitalele sunt de doua feluri: spitalul pavilionar si spitalul bloc.
• Spitalul pavilionar – necesita spatii foarte mari pentru ca distanta dintre pavilioane sa fie
corespunzatoare. Aceste spitale asigura liniste pentru bolnavi si posibilitatea de miscare a acestora.
Infectiile si epidemiile sunt mai rare. Acest tip de spital are urmatoarele dezavantaje: intretinere
foarte costisitoare, personalul angajat este mai numeros, comunicare foarte grea intre pavilioane.
• Spitalul bloc – necesita un spatiu mai mic, personal administrativ mai mic, sisteme de incalzire si
alimentare mai avantajoase, comunicarea si colaborarea intre sectii se face mai usor.
• Spitalul cuprinde: servicii de primire; sectiile de spital; serviciul de diagnostic si tratament; serviciul
administrativ-gospodaresc.
• -serviciul de primire – este filtrul principal al spitalului in care se hotaraste internarea pacientului. Cu
exceptia sectiilor de maternitate si boli contagioase, celelalte sectii au in mod obisnuit un serviciu
comun de primire care cuprinde: sala de asteptare; biroul de inregistrare al pacientilor; cabinetul de
consultatii; camera de deparazitare si baia bolnavului; camera de imbracare; camera pentru
dezinfectarea si deparazitarea efectelor; magazia de efecte ale pacientului; magazia de lenjerie curata.
• sectia de spital – este partea componenta inzestrata cu paturi care asigura asistenta intr-o anumita
specialitate a pacientilor spitalizati.
• Ea cuprinde saloane cu bolnavi, camera pentru asistente medicale, pentru medici, oficiu, toaleta, baie,
hol, sala de tratament si alte incaperi in functie de specificul sectiei (maternitate, urologie, chirurgie
etc).
• Sectiile sunt grupate astfel: interne, chirurgie, pediatrie, obstretica-ginecologie, oto-rino-
laringoscopie, oftalmologie, urologie, etc. In spitalele mari, sectia de boli interne se diferentiaza mai
departe: cardiologie, gastro-enterologie, hematologie, pneumologie, boli endocrine
UNDE MAI POATE LUCRA INFIRMIERA

• Case de copii (centre de plasament) acestea sunt destinate copiilor prescolari si scolari. Acestea se
impart in doua: case de copii cu dezvoltare intelectuala normala si case pentru copii cu deficiente.
• Alte institutii: gradinite pentru copii care prezinta diferite tipuri de deficienta (senzoriala, mintala);
scoli speciale; licee speciale; camine – scoala; camine spital; grupe si clase speciale pentru copii cu
HIV si SIDA; centre de zi; centre de inlocuire pe termen scurt a familiei; centre de reeducare.
• Institutii pentru ingrijirea, ocrotirea si recuperarea adultilor
• Astfel de institutii pentru adulti sunt: camine-atelier; camine spital pentru bolnavi cronici; camine de
batrani.
COMUNICAREA CU PACIENTUL
• Limbajul este cel mai direct mijloc al comunicarii umane.
• Vorbirea este o cale de exprimare a unei persoane si de manifestare a sentimentelor sale
• Ascultarea, este un proces de invatare si totodata un proces de intelegere a altora
O persoana care stie cum sa asculte este capabila sa obtina o multime de informatii de la oamenii cu care
interactioneaza. Raportata la profesia de infirmier(a), ascultarea, finalizata cu o serie de informatii
obtinute de la pacienti, este indisolubil legata de procesul de vindecare, fiind un element de baza al
acestuia.
• Ascultarea pacientilor si empatizarea cu acestia sunt etapele firesti ce trebuie parcurse pentru crearea
sentimentului de incredere. Pentru a castiga ceea ce reprezita fundamentul tuturor relatiilor
interumane si anume increderea in relatia cu pacientul, se impune tinuta morala desavarsita a
personalului medical, competenta profesionala ireprosabila, sinceritate, blandete, empatie si
respectarea promisiunii.
COMUNICAREA
Comunicarea terapeutica este o componenta a relatiilor interpersonale dintre cadrul medical si pacient, fiind
totodata un act planificat, deliberat si profesionist si are ca scop stabilirea unei relatii umane pozitive, care va
permite atingerea obiectivelor de ingrijire si se realizeaza prin urmatoarele doua tipuri de comunicare:
• -comunicarea verbala (limbajul, vocabularul, claritatea, simplitatea si naturaletea, politetea si
demnitatec corectitudinea)
• -comunicarea nonverbala (expresia faciala (mimica), gesturile, pozitiile corporale {postura),
atingerea,
• contactul vizual, atitudinile, comunicarea prin intermediul obiectelor, comunicarea scrisa).
• Pentru ca o comunicare sa fie eficienta, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
• -sa se tina cont de factorii fiziologici si socio-culturali, care pot influenta comunicarea;
• -sa se asigure confortul psihic si fizic al pacientului;
• -sa se castige si sa se mentina increderea pacientului;
• -sa se asigure respectul cuvenit pacientul;
• -mesajul transmis sa fie scurt si clar;
• -vocabularul utilizat sa fie pe intelesul pacientului;
• debitul verbal sa fie potrivit iar tonul verbal adecvat;
• -intonatia sa nu fie influentata de emotiile sau de oboseala cadrului medical;
• -sa fie ales momentul eel mai potrivit;
• -mimica, gesturile sa accentueze cuvantul, sa-1clarifice sau sa ilustreze ideea;
• -sa se manifeste solicitudine fata de pacient;
• -atingerea pacientului (prinderea mainii unui pacient trist sau cu dureri) sa fie utilizata in masura in
care acesta intelege bine semnificatia si o accepta ca pe un mesaj de incurajare, tandrete, sustinere
afectiva.
• Exemple de comunicari non-verbale:
• -pozitia capului:
• inclinat la dreapta inseamna ascultare, bunavointa;
• inclinat la stanga denota scepticiscm, critica, indoiala;
clatinarea capului de sus in jos inseamna acord, intelegere;
• clatinarea capului de la stanga de dreapta inseamna negare, dezaprobare;
MIMICA
• -mimica (incruntarea, ridicarea sprancenelor, tuguierea buzelor etc):
• fruntea incruntata semnifica preocupare, furie, frustrare;
• sprancenele ridicate cu ochii deschisi-mirare, surpriza;
• buzele stranse inseamna nesiguranta, ezitare;
• nasul incretit inseamna neplacere.
• Mimica este semnalul nonverbal eel mai usor de descifrat.
Tehnicile de comunicare terapeutica si rolul infirmierei

• Ascultarea activa. In cazul ascultarii active cadrul medical isi mobilizeaza intreaga atentie pentru a
intelege mesajul pacientului, respectand urmatoarele reguli:
• sta in fata pacientului cand vorbeste;
• ii priveste in ochi pentru a-i demonstra dorinta de a-I asculta;
• adopta o atitudine decontracturanta;
• nu face miscari care ar putea distrage interlocutorul;
• ii aproba cand spune lucruri importante.
• Acceptarea este definita ca fiind vointa de a asculta mesajul unei persoane, fara a manifesta indoiala
sau dezgust, chiar daca sunt divergente de opinii. Aceasta tehnica este aplicata respectand
urmatoarele regului:
• personalul medical va manifesta toleranta fata de pacient;
• pacientul va fi ascultat fara a fi intrerupt;
• ii va da o retroactiune verbala, pentru a arata ca intelege ce ii spune;
• se va asigura ca mesajele sale nonverbale corespund mesajelor verbale.
• lntrebarile sunt un mijloc direct de comunicare si dau tonul unei interactiuni verbale. Ele vor fi
intotdeauna legate de subiectul discutat si puse intr-o ordine cronologica.
• Parafraza reprezinta redarea mesajului pacientului in cuvintele brancardierului / infirmierei, pentru a
se asigura de intelegerea corecta a pacientului.
• Clarificarea este necesara si intervine atunci cand intervine o neintelegere. In acest caz, cadrul
medical - in cazul nostru infirmiera / brancardierul - poate intrerupe discutia, pentru a clarifica sensul
mesajului.
• Focalizarea reprezinta centrarea mesajului pe o anumita problema de sanatate. In acest caz
infirmierul(a) va ajuta pacientul sa nu descrie in termeni vagi problemele sale.
• lnformarea pacientului
• informatiile vor fi date cu regularitate si la momentul oportun;
• vor fi transmise intr-o maniera favorabila de comunicare cu pacientul;
• nu se vor divulga date pe care medicul doreste sa nu le cunoasca pacientul (pastrarea secretului
profesional).
• Linistea - va permite infirmierei si pacientului sa-si organizeze gandurile si sa asimileze informatiile
primite. Totodata infirmiera care asigura linistea in comunicarea cu pacientul dovedeste ca este gata
sa asculte cu rabdare.
• Recapitularea este o revizuire a principalelor idei discutate. In aceas caz infirmierul(a) incepe o
discutie rezumand-o pe precedenta, pentru a ajuta pacientul sa-si aminteasca subiectele abordate.
Drepturile pacientului
• 0 importanta deosebita si deloc de neglijat o reprezinta pacientul, pentru care a fost elaborata Legea
nr. 46 din 21 01.2003 publicata in Monitorul Oficial nr. 51 din 29 ianuarie 2003.
• Art. 1. In sensul prezentei legi:
• prin pacient se intelege persoana sanatoasa sau bolnava care utilizeaza serviciile de sanatate;
• prin discriminare se intelege distinctia care se face intre persoane aflate in situatii similare pe baza
rasei, sexului, varstei, apartenentei etnice, originii nationale sau sociale, religiei, optiunilor politice
sau antipatiei personale;
• prin ingrijiri de sanatate se intelege serviciile medicale, serviciile comunitare si serviciile conexe
actului medical;
• prin interventie medicala se intelege orice examinare, tratament sau alt act medical in scop de
diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare;
• prin ingrijiri terminale se intelege ingrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament
disponibile, atunci cand nu mai este posibila imbunatatirea prognozei fatale a starii de boala, precum
si ingrijirile acordate in apropierea decesului.
• Art. 2. Pacientii au dreptul la ingrijiri medicale de cea mai inalta calitate de care societatea dispune,
in conformitate cu resursele umane, financiare si materiale.
• Art. 3. Pacientul are dreptul de a ti respectat ca persoana umana, fara nici o discriminare.
• Art. 4. Pacientul are dreptul de a ti informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum si la
modul de a le utiliza.
• Art. 5.
• Pacientul are dreptul de a ti informat asupra identitatii si statutului profesional al furnizorilor de
servicii de sanatate.
• Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor si obiceiurilor pe care trebuie sa le
respecte pe durata spitalizarii.
• Art. 6. Pacientul are dreptul de a ti informat asupra starii sale de sanatate, a interventiilor medicale
propuse, a riscurilor potentiale ale fiecarei proceduri, a alternativelor existente la procedurile
propuse, inclusiv asupra neefectuarii tratamentului si nerespectarii recomandarilor medicale, precum
si cu privire la date despre diagnostic si prognostic.
• Art. 7. Pacientul are dreptul de a decide daca mai doreste sa fie informat in cazul in care informatiile
prezentate de catre medic i-ar cauza suferinta.
• Art. 8. lnformatiile se aduc la cunostinta pacientului intr-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea
terminologiei de specialitate; in cazul in care pacientul nu cunoaste limba romana, informatiile i se
aduc la cunostinta in limba materna ori in limba pe care o cunoaste sau, dupa caz, se va cauta o alta
forma de comunicare.
• Art. 9. Pacientul are dreptul de a cere in mod expres sa nu fie informat si de a alege o alta persoana
care sa fie informata in locul sau.
• Art. 10. Rudele si prietenii pacientului pot ti informati despre evolutia investigatiilor,
diagnostic si tratament, cu acordul pacientului.
• Art. 11. Pacientul are dreptul de a cere si de a obtine o alta opinie medicala.
• Art. 12. Pacientul are dreptul sa solicite si sa primeasca, la externare, un rezumat scris al
investigatiilor, diagnosticului, tratamentului si ingrijirilor acordate pe perioada spitalizarii.
• Art. 13. Pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumandu-si, in scris,
raspunderea pentru decizia sa; consecintele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate
pacientului.
• Art. 14. Cand pacientul nu isi poate exprima vointa, dar este necesara o interventie medicala de
urgenta, personalul medical are dreptul sa deduca acordul pacientului dintr-o exprimare anterioara a
vointei acestuia.
• Art. 15. In cazul in care pacientul necesita o interventie medicala de urgenta, consimtamantul
reprezentantului legal nu mai este necesar.
• Art. 16. In cazul in care se cere consimtamantul reprezentantului legal, pacientul trebuie sa fie
implicat in procesul de luare a deciziei atat cat permite capacitatea lui de intelegere.
• Art. 17.
• In cazul in care furnizorii de servicii medicale considera ca interventia este in interesul pacientului,
iar reprezentantul legal refuza sa isi dea consimtamantul, decizia este declinata unei comisii de
arbitraj de specialitate.
• Comisia de arbitraj este constituita din 3 medici pentru pacientii internati in spitale si din 2 medici
pentr pacientii din ambulator.
• Art. 20. Pacientul nu poate ti fotografiat sau filmat intr-o unitate medicala fara consimtamantul sau,
cu exceptia cazurilor in care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului si evitarii
suspectarii unei culpe medicale.
NORME DE IGIENA IN UNITATILE SANITARE

• lgiena este ramura a medicinii care studiaza mijloacele de pastrare a sanatatii si de prevenire a bolilor
sau ansamblul de reguli side masuri menite sa apere sanatatea
• lgiena se realizeaza prin: curatare, dezinfectie, dezinsectie si deratizare.
• Curatarea este etapa preliminara obligatorie, permanenta, sistematica si reprezinta suma operatiilor
prin care murdaria (materie organica sau anorganica) este indepartata de pe diverse suprafete
(inclusiv tegumente) sau obiecte prin operatiuni mecanice sau manuale, utilizandu-se agenti fizici sau
chimici care se efectueaza in unitatile sanitare de orice tip, astfel incat activitatea medicala sa se
desfasoare in conditii optime de securitate.
• Curatenia este rezultatul aplicarii corecte a programului de curatare.
• Suprafetele si obiectele murdare sunt acelea pe care se evidentiaza macro- sau microscopic materii
organice ori anorganice.
• Curatarea se face pe toata durata lucrului si ori de cate ori este nevoie (nu doar la inceputul si
sfarsitul activitatii).
• Curatarea se realizeaza cu detergenti, produse de intretinere, produse de curatat.
• Dezinfectia reprezinta procedura de distrugere a microorganismelor patogene sau nepatogene de pe
orice suprafete (inclusiv tegumente), utilizandu-se agenti fizici si/sau chimici.
• Este o procedura care se aplica numai dupa curatare, exceptie facandu-se atunci cand pe suprafetele
sau ustensilele respective se afla materii organice.
• Pentru a prevenii accidentele si intoxicatiile in momentul aplicarii dezinfectiei se vor respecta
masurile de protectie a muncii.
• Dezinfectia se realizeaza prin mijloace fizice si mijloace chimice.
Mijloace fizice de dezinfectie:
• -caldura uscata sau flambarea - este intrebuintata numai in laboratorul de microbiologie. Flambarea
instrumentarului medicochirurgical este interzisa.
• -caldura umeda este folosita numai in cazul spalarii automatizate a lenjeriei si a veselei. Este
eficienta numai cand temperatura folosita pentru spalare este de peste 90 grade Celsius.
• -razele ultraviolete sunt utilizate in dezinfectia suprafetelor netede si a aerului din boxele de
laborator, in sali de operatii, alte incaperi inchise pentru completarea masurilor de curatare si
dezinfectie chimica. Pentru o dezinfectie cu ultraviolete eficienta si lipsita de nocivitate, se vor folosi
numai aparate autorizate conform normelor legale in vigoare si vor fi insotite de documentatia
tehnica ce trebuie sa cuprinda caracteristicile si modul de utilizare ale acestora.
Mijloace chimice:
• Aceasta dezinfectie reprezinta metoda principala de prevenire a infectiilor in unitatile sanitare si se
realizeaza prin folosirea produselor biocide de tip I si tip II.
• biocidele de tip I sunt utilizate pentru:
• -dezinfectia igienica a mainilor prin spalare;
• -dezinfectia igienica a mainilor prin frecare;
• -dezinfectia pielii intacte.
• biocidele de tip II sunt utilizate pentru:
• -dezinfectia suprafetelor;
• -dezinfectia dispozitivelor medicale prin imersie, manual, in bai cu ultrasunete ori la masini
automate;
• -dezinfectia materialului moale - (ex. lenjeria).
Dezinfectia se imparte in mai multe nivele, in functie de tipul microorganismelor distruse, timpul de
contact necesar si de concentratie utilizata:
• -sterilizare chimica;
• -dezinfectie de nivel inalt;
• -dezinfectie de nivel intermediar;
• -dezinfectie de nivel scazut.
• Dezinsectia este operatia de distrugere a insectelor daunatoare (transmitatoare de boli) cu ajutorul
unui insecticid.
• Deratizarea este operatia de starpire a soarecilor si sobolanilor prin otravire cu substante chimice sau
culturi microbiene.
Prevenirea infectiilor nosocomiale

lnfectia nozocomiala este orice infectie contractata in timpul spitalizarii, la un pacient care a fost
internat pentru alta boala.
• Metodele de prevenire a infectiilor nozocomiale se adreseaza cauzelor favorizante sau secundare ale
• modului de transmitere ale acestor infectii si s refera la:
• 1).reducerea transmiterii de la om la om (contaminarea prin maini); contaminarea aerogena;
contaminarea prin contact - politica vestimentara).
• 2).conceptia arhitecturala a spitalului (organizarea spatiului si timpului, circulatia persoanelor;
circulatia materialelor si obiectelor).
• 3).suprimarea contaminarii prin materiale si instrumente (dezinfectia, decontaminarea, asepsia si
sterilizarea).
• 4).asanarea (imbunatatirea) regulata si sistematica a mediului ambiant (decontaminarea zilnica,
dezinfectie cu formal sau cu ultraviolete).
• Contaminarea prin maini
• Mainile reprezinta calea cea mai rapida cale de transmitere a infeqiilor, astfel incat in unitatile
spitalicesti spalatul pe maini este absolut obligatoriu inainte si dupa orice procedura realizata de catre
personalul medical. S-a demonstrat stiintific ca o igiena temeinica a mainilor reduce considerabil
raspandirea bacteriilor in spitale. Doctorii, asistentii medicali, infirmierii, intregul personal medical
pot sa contamineze mainile doar facand lucruri extrem de simple precum: luand tensiunea sau pulsul
pacientului, atingand pacientul sau a ternuturile acestuia, atingand echipamentul din spital.
• Spalarea mainilor este cea mai importanta procedura de prevenire a infectiilor in spital, de prevenire
a contaminarii si diseminarii agentilor microbieni in spital.
• Spalarea mainilor se efectueaza de fiecare data in urmatorele circumstante (sunt reguli atat general
valabile cat si reguli special valabile la locul de munca):
• La intrarea in serviciu si la parasirea locului de munca; La intrarea si la iesirea din salonul bolnavilor;
• lnainte si dupa examinarea fiecarui bolnav; lnainte si dupa aplicarea fiecarui tratament;
• lnainte si dupa efectuarea de intervenii si procedure invazive; Dupa scoaterea manusilor de protectie;
• Dupa scoaterea mastii folosite la locul de munca; Dupa folosirea batistei;
• Dupa folosirea toaletei;
• Dupa activitati administrative si gospodaresti
Îmbrăcămintea de protecţie şi ţinuta

Folosirea echipamentului de protecţie este obligatorie.
Echipamentul este format din
• halat,
• pantaloni si bluza
• bonetă albe sau de diferite culori, în funcţie de unitate.
• incaltaminte de interior
Calităţile pe care trebuie să le indeplineasca o infirmieră

Meseria de infirmiera presupune cateva elemente esentiale pentru a putea fi practicata in conditii optime.
In primul rand, este nevoie de flexibilitate si multa rabdare. In al doilea rand este nevoie de rezistenta
fizica.
Calitatile de baza pe care trebuie sa le aiba o infirmiera:
• comunicare sunt extrem de importante, in orice domeniu de activitate, in schimb pentru o infirmiera
reprezinta cea mai importanta calitate.
• Stabilitatea emotionala este o calitate extrem de importanta.
• Trebuie sa poata trece cu usurinta peste situatiile stresante, fara a capata un caracter personal.
• Infirmiera trebuie sa detina flexibilitate asupra responsabilitatilor ce ii revin cat si in ceea ce priveste
programul.
• Deosebit de importanta este si atentia la detalii. O infirmiera trebuie sa respecte intocmai pasii
indicati de medicul persoanei ingrijite, sau de familia acesteia.
• O calitate destul de importanta pe care trebuie sa o detina o infirmiera este si forta fizica. Uneori
aceasta este pusa la incercare, in momentul in care persoana ingrijita trebuie mutata intr-un anumit
loc. Abilitatea de a actiona eficient dar in acelasi timp si prompt este destul de importanta pentru o
infirmiera.
• Nu in ultimul rand respectul in lucrul acesta cu persoanele bolnave. O buna infirmiera va trebui sa
detina respect atat pentru oameni cat si pentru reguli. Inainte de toate acestea, o infirmiera trebuie sa
respecte dorinta persoanei avute in ingrijire si a familiei acesteia.
Atribuţiile infirmierei
1. Efectuează igienizarea spaţiilor aflate in subordinea sa, in care se află pacintii (saloane, rezerve şi
dependinţe):
• Camera persoanei îngrijite şi dependinţele sunt igienizate permanent pentru încadrarea în parametrii
prevăzuţi de normele igienico-sanitare specifice.
• Activitatea de igienizare şi curăţenie este efectuată conform normelor igienico sanitare.
• Igienizarea camerei este efectuată periodic prin utilizarea materialelor de igienizare specifice.
• Igienizarea circuitelor funcţionale este respectată cu stricteţe pentru prevenirea transmiterii
infecţiilor.
• Îndepărtarea reziduurilor şi resturilor menajere este efectuată cu conştiinciozitate, ori de câte ori este
necesar.
• Reziduurile şi resturile menajere sunt depozitate în locurile special amenajate.
2. Răspunde de curaţenia şi dezinfecţia sectorului repartizat
3. Răspunde de utilizarea şi păstrarea in bune condiţii a ustensilelor folosite ce le are personal in grijă,
precum şi a celor care se folosesc in comun şi le depozitează in condiţii de siguranţă.
4. Efectuează ingrijiri de igienă corporală a pacientului
• Îngrijirile corporale sunt efectuate cu îndemânare conform tehnicilor specifice
• Baia totală/parţială este efectuată periodic sau ori de câte ori este necesar
• Îngrijirile corporale sunt acordate cu conştiinciozitate pentru prevenirea infecţiilor şi a escarelor.
• Îmbrăcarea/dezbrăcarea persoanei îngrijite este efectuată cu operativitate conform tehnicilor
specifice.
5.Menţine igiena lenjeriei persoanei ingrijite:
• Efectueaza schimbarea lenjeriei patului ocupat/neocupat ori de cate ori este nevoie.
• Schimbarea lenjeriei este efectuată cu îndemânare pentru asigurarea confortului persoanei asistate.
• Accesoriile patului (masuţe de servit la pat, somiere etc.) sunt adaptate cu operativitate la necesităţile
imediate ale persoanei îngrijite.
6. Colectează şi transportă lenjeria şi rufele murdare:
• Respectă modul de colectare şi ambalare a lenjeriei murdare in funcţie de gradul de risc conform
codului de procedură:
• Ambalaj dublu pentru lenjeria contaminată (sac galben-portocaliu)
• Ambalaj simplu pentru lenjeria necontaminată (sac alb)
• Lenjeria murdară se colecteaza şi ambalează la locul de producere,in aşa fel incât să fie cât mai putin
manipulată şi scuturată,in scopul prevenirii contaminării aerului,a personalului şi a pacienţilor.
• Controlează ca lenjeria pe care o colectează să nu conţină obiecte inţepătoare-tăietoare şau alte
deşeuri
• Se interzice sortarea la locul de producere a lenjeriei pe tipuri de articole.
• Respectă codul de culori privind ambalarea lenjeriei murdare.
• Depozitarea lenjeriei murdare ambalate se face intr-un spatiu in care pacienţii şi vizitatorii nu au
acces.
• Nu se permite scoaterea lenjeriei din ambalajul de transport.
• Asigură transportul lenjeriei la spălătorie
7. Preia rufele curate de la spălătorie:
• Lenjeria curată este transportată de la spălătorie la secţia clinică in saci noi.
• Depozitarea lenjeriei curate pe secţii se face in spaţii speciale destinate şi amenajate,ferite de
praf,umezeală şi vectori.
• Depozitează şi manipulează corect, pe secţie, lenjeria curată, respectand codurile de procedură
privind igiena personală şi va purta echipamentul de protecţie adecvat.
8. Ţine evidenţe la nivelul secţiei, a lenjeriei predate şi a celei ridicate de la spălătoria unităţii.
9. Transporta alimentele de la oficiu/bloc alimentar la masa/patul persoanei ingrijite:
10. Pregateste persoana ingrijita dependenta pentru alimentare si hidratare:
11. Ajuta persoana ingrijita la activitatea de hranire si hidratare:
12. Igienizează vesela persoanei îngrijite:
13. Ajuta persoana ingrijită la satisfacerea nevoilor fiziologice:
14. Efectuează mobilizarea:
15. Comunică cu persoana îngrijită folosind forma de comunicare adecvată şi utilizând un limbaj
specific:
16. La terminarea programului de lucru va preda pacienţii infirmierei din urmatorul schimb pentru a se
asigura de continuitatea îngrijirilor.
17. Ajuta la transportul persoanelor ingrijite:
18. Insoteste persoana ingrijita in vederea efectuarii unor investigatii:
19. Asigura transportul persoanelor decedate:
20. Respecta circuitele functionale in cadrul spitalului
(personal sanitar/bolnavi/apartinatori/lenjerie/materiale sanitare/deseuri).
21. Respecta atributiile conform Ordinului M.S. nr.219/01.04.2002 privind depozitarea si gestionarea
deseurilor infectioase:
22. Semnaleaza orice problema aparuta in desfasurarea activitatii asistentei sefe.
25. Situatiile neplacute sunt tratate cu calm,pe prim plan fiind grija fata de pacient.
26. Respecta si aplica normele prevazute in Ordinul MS nr 916/ 2006 privind aprobarea Normelor de
supraveghere, prevenire si control al infectiilor nosocomiale in unitatile sanitare si Ghidul practic de
management al expunerii accidentale la produse biologice. Aplica Normele de Protectia Muncii si
Normele de Protectie privind Stingerea Incendiilor:
28. Poarta echipamentul de protectie prevazut de regulamentul de ordine interioara, care va fi schimbat
ori de cate ori este nevoie, pentru pastrarea igienei si a aspectului estetic personal.
29. Declara imediat asistentei sefe orice imbolnavire acuta pe care o prezinta precum si bolile
transmisibile aparute la membrii familiei sale.
30. Isi desfasoara activitatea in echipa respectand raporturile ierarhice si functionale
Subordonarea ierarhica:
• Asistenta medicala şefă
• - Asistenta medicală
• - Medic curant
• - Medic sef secţie
• - Director de îngrijiri
31. Respecta « Drepturile pacientului » conform Ordinului MS 46/21.01.2003.
32. Nu are dreptul sa dea relatii privind starea pacientului.
33. Dezvoltarea profesionala in corelatie cu exigentele postului:
- autoevaluare
- cursuri de pregatire/ perfectionare
34. Respecta indeplinirea conditiilor de igiena individuala efectuand controlul periodic al starii de
sanatate pentru prevenirea bolilor transmisibile si inlaturarea pericolului declansarii unor epidemii
(viroze respiratorii, infectii cutanate, diaree, tuberculoza,etc.).
35. Respecta regulamentul intern al spitalului.
36. Respecta programul de lucru de 8 ore, programul turelor de servici si programarea concediului de
odihna.
37. Se prezinta la serviciu cu deplina capacitate de munca pentru a efectua servicii la parametrii de
calitate impusi de sectie.
38. La inceputul si sfarsitul programului de lucru semneaza condica de prezenta.
39. Respecta ordinea si disciplina la locul de munca, foloseste integral si cu maxima eficienta timpul de
munca.
40. In functie de nevoile sectiei va prelua si alte puncte de lucru.
41. Respecta si isi insuseste prevederile legislatiei din domeniul sanatatii si securitatii in munca (Legea
319/2006).
42. Se va supune masurilor administrative in ceea ce priveste neindeplinirea la timp si intocmai a
sarcinilor prevazute in fisa postului.
43. Pe perioada în care îşi desfăşoară activitatea în alt sector, primeşte sarcini şi de la asistenta şefă a
sectorului respectiv;
44. Execută orice alte sarcini de serviciu la solicitarea asistentului medical sau a medicului, în limita
competenţelor
IERARHIZAREA ACTIVITATILOR CE URMEAZA A FI DERULATE

Activităţile ce urmează a fi derulate de către infirmieră sunt ierarhizate după identificarea nevoilor
persoanei îngrijite.
• Cele 14 nevoi fundamentale sunt:
1. a respira;
2. a se alimenta si hidrata;
3. a elimina;
4. a se misca, a pastra o buna postura;
5. a dormi, a se odihni;
6. a se imbraca si dezbraca;
7. a-si mentine temperatura corpului in limite normale;
8. a fi curat, a-si proteja tegumentele;
9. a evita pericolele;
10. a comunica;
11. a actiona dupa credintele sale si valorile sale;
12. a se realiza;
13. a se recreea;
14. a invata.
Pozitiile impuse de boala:

• Cele mai frecvente sunt:
• -pozitia ghemuita („genupectorala”) („cu genunchii la gura”) in ulcer;
• -pozitia cocos de pusca: culcat intr-o parte cu genunchii flectati, cu mainile intre genunchi si cu capul
in hiperextensie (in meningita);
• -pozitia ortopneica: bolnavul sta la marginea patului sezand, capul ridicat cu sprijin in brate si
membrele inferioare atarnandu-i;
• -pozitia in opistotonus-bolnavul in hiperextensie avand forma unui arc de cerc cu concavitatea
dorsala (in tetanos).
Pozitiile impuse de tratament:
• -pozitia genupectorala (cu toracele lipit de pat, mainile pe langa corp, genunchii adusi la piept,
bazinul ridicat);
• -decubit lateral stang cu membrul stang intins si cel drept flectat (in timpul clismei).
Pozitiile obisnuite:
• -decubit dorsal-bolnavul este culcat pe spate cu fata in sus;
• -decubit lateral drept sau stang-bolnavul sta culcat pe o parte cu piciorul dinspre pat intins, cel de
deasupra flectat;
• -decubit ventral-bolnavul este culcat pe burta cu capul intors intr-o parte;
• -pozitia sezanda (membrele inferioare fac cu trunchiul un unghi de ;
• -pozitia semisezanda – se sprijina trunchiul bolnavului cu 2 perne sau se ridica patul de extremitatea
proximala la 3 -4 ;
• pozitia decliva – se realizeaza prin coborarea patului la extremitatea proximala cu 6 , astfel incat
bolnavul sta cu capul mai jos de corp;
• -pozitia procliva-este inversul pozitiei declive;
• -pozitia genupectorala.
INGRIJIRI ALE PACIENTILOR

SCHIMBAREA LENJERIEI DE PAT NEOCUPAT - fără pacient
OBIECTIVUL PROCEDURII:
Asigurarea condiţiilor de igienă şi de confort.
PREGĂTIREA MATERIALELOR:
• Cărucior pentru lenjerie;
• Mănuşi de unică folosinţă;
• Cearceaf de pat;
• Cearceaf de pătură/plic;
• Faţa de pernă;
• Pătură;
• Aleză, muşama (material impermeabil);
• Două scaune cu spetează.
EFECTUAREA PROCEDURII (participă două persoane):
• Verificaţi materialele alese;
• Transportaţi materialele în salon;
• Îndepărtaţi noptiera de lângă pat;
• Aşezaţi cele două scaune cu spătar, spate în spate lângă patul pacientului, lateral, în partea dreaptă
spre capul patului;
• Puneţi sacul pentru lenjeria murdară în partea opusă a patului, la picioare;
• Aşezaţi materialele pregătite pe cele două scaune astfel: pătura şi cearceaful de pătură pliate în
armonică; muşamaua şi aleza rulate din două părţi egale până la mijloc; cearşaful de pat rulat la fel; faţă de
pernă.
• Îndepărtaţi lenjeria murdară şi introduceţi-o în sacul special pregătit;
• Spălaţi-vă pe mâini, îmbrăcaţi mănuşi;
• Puneţi cearceaful de pat peste saltea la mijloc;
• Întindeţi cu o mână o parte a cearceafului spre cap, iar cu cealaltă spre picioare (partea opusă);
• Introduceţi cearceaful adânc sub saltea la capetele patului şi cu mâna de lângă pat prindeţi partea
liberă a cearceafului la o distanţă de colţ egală cu lungimea marginilor care atârnă şi ridicaţi-o în sus lângă
(pat) saltea;
• Introduceţi sub saltea partea din triunghiul format care o depăşeşte, apoi lăsaţi în jos partea ridicată şi
introduceţi sub saltea restul triunghiului împreună cu partea laterală a cearceafului realizând un plic;
• Procedaţi la fel şi pentru celelalte colţuri;
• Aşezaţi muşamaua şi aleza la mijlocul patului şi derulaţi-le ca pe cearceaful de pat;
• Introduceţi muşamaua şi aleza adânc sub saltea pe părţile laterale ale patului;
• Întindeţi cearceaful plic în lungimea patului şi peste el pătura;
• Introduceţi pătura în cearceaf şi fixaţi colţurile;
• Fixaţi cearceaful şi pătura la picioarele patului introducându-le sub saltea;
• Efectuaţi pliul de confort (cu o mână deasupra patului iar cu cealaltă dedesubt, trageţi spre picioare şi
formaţi această cută);
• Aranjaţi colţurile de la capătul distal al patului sub formă de plic;
• Introduceţi pătura şi cearceaful pe părţile laterale ale patului;
• Puneţi la capul patului perna înfăşată.
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ:
• Reaşezaţi noptiera la locul ei de lângă pat;
• Puneţi cele două scaune la loc;
• Scoateţi sacul cu rufe murdare din salon;
• Aerisiţi salonul;
• Îndepărtaţi mănuşile;
• Spălaţi-vă pe mâini.
SCHIMBAREA LENJERIEI PATULUI OCUPAT DE PACIENTUL IMOBILIZAT - cu pacientul în

poziţie şezândă şi în decubit - La pacientul care se poate ridica în poziţie şezândă (se foloseşte schimbarea
în lăţime)
OBIECTIVELE PROCEDURII:
• Asigurarea condiţiilor de igienă şi confort;
• Evitarea complicaţiilor la pacientul imobilizat.
• Cearceaf plic;
• Faţă de pernă;
• O pătură moale;
• Două scaune cu spătar;
• Sac pentru rufe murdare.
PREGĂTIREA PACIENTULUI:
a) Psihică
• Informaţi pacientul şi asiguraţi-l de inofensivitatea procedurii;
• Explicaţi pacientului modul de desfăşurare a procedurii şi contribuţia sa la realizarea acesteia.
b) Fizică
• Schimbaţi lenjeria după efectuarea toaletei;
• Folosiţi metoda de schimbare în funcţie de poziţia în care poate fi aşezat pacientul şi de limitele sale
de mobilizare.
EFECTUAREA PROCEDURII (participă două persoane)
La pacientul care se poate ridica în poziţie şezândă (se foloseşte schimbarea în lăţime):
• Aduceţi materialele în salon;
• Îndepărtaţi noptiera de lângă pat;
• Aşezaţi cele două scaune spate în spate;
• Pregătiţi materialele astfel:
o Rulaţi cearceaful de pat pe dimensiunea mică (în lăţime) şi aşezaţi-l pe spătarele scaunelor; dacă
pacientul necesită aleză şi muşama rulaţi-le împreună cu cearceaful;
o Îndepărtaţi pătura şi lăsaţi pacientul acoperit cu cearceaful sau înlocuiţi cu o pătură moale;
o Introduceţi pătura în cearceaful plic şi împachetaţi în armonică în trei la început pe lăţime şi apoi încă
o dată reducând cele două dimensiuni (lungime, lăţime) la o treime, aşezaţi pe scaun;
o Faţă de pernă;
• Spălaţi mâinile şi îmbrăcaţi mănuşi;
• Degajaţi cearceaful murdar de sub saltea;
• Acoperiţi pacientul şi ridicaţi-l în poziţie şezândă;
• Rugaţi persoana care vă ajută să sprijine pacientul;
• Îndepărtaţi perna şi rulaţi cearceaful murdar până aproape de pacient;
• Poziţionaţi echidistant cearceaful curat la capătul patului şi pe suprafaţa acestuia pentru a putea fi
fixat sub saltea - derulaţi cearceaful curat până aproape de cel murdar;
• Schimbaţi faţa de pernă şi aşezaţi perna pe pat;
• Culcaţi pacientul în decubit dorsal şi rugaţi-l dacă poate să se ridice puţin pentru a continua
schimbarea;
• Introduceţi mâna dinspre capul pacientului sub regiunea fesieră şi ridicaţi în acelaşi timp cu ajutorul;
• Cu cealaltă mână rulaţi spre picioarele pacientului lenjeria murdară şi întindeţi cearceaful curat;
• Ridicaţi în acelaşi mod picioarele şi continuaţi rularea şi respectiv derularea;
• Introduceţi cearceaful murdar în sac;
• Întindeţi bine cearceaful de pat, eventual muşamaua şi aleza şi fixaţi sub saltea.
• Reaşezaţi noptiera la locul ei de lângă pat;
• Puneţi cele două scaune la loc;
• Scoateţi sacul cu rufe murdare din salon;
SCHIMBAREA LENJERIEI PATULUI OCUPAT DE PACIENTUL IMOBILIZAT - cu pacientul în

poziţie şezândă şi în decubit - La pacientul care nu se poate ridica (se foloseşte schimbarea în lungime):
• Asigurarea condiţiilor de igienă şi confort;
• Evitarea complicaţiilor la pacientul imobilizat.
• Cearceaf plic;
• Faţă de pernă;
• O pătură moale;
• Două scaune cu spătar;
• Sac pentru rufe murdare.
a) Psihică
• Informaţi pacientul şi asiguraţi-l de inofensivitatea procedurii;
• Explicaţi pacientului modul de desfăşurare a procedurii şi contribuţia sa la realizarea acesteia.
b) Fizică
• Schimbaţi lenjeria după efectuarea toaletei;
• Folosiţi metoda de schimbare în funcţie de poziţia în care poate fi aşezat pacientul şi de limitele sale
de mobilizare.
EFECTUAREA PROCEDURII (participă două persoane)
La pacientul care nu se poate ridica (se foloseşte schimbarea în lungime):
• Rulaţi cearceaful de pat într-o singură direcţie, pe dimensiunea mare (lungime);
• Aşezaţi materialele pe scaune ca şi în cazul precedent;
• Spălaţi mâinile şi îmbrăcaţi mănuşi;
• Scoateţi cearceaful murdar de sub saltea;
• Întoarceţi pacientul în decubit lateral sprijinindu-l sub axilă, sub umeri şi la nivelul genunchilor;
• Trageţi perna spre marginea patului şi aşezaţi-o sub capul acestuia;
• Rugaţi persoana care vă ajută să sprijine pacientul;
• Rulaţi cearceaful murdar până lângă pacient şi derulaţi cearceaful curat având grijă să fie bine
poziţionat pentru a putea fi fixat la capete şi pe lături;
• Aduceţi pacientul în decubit dorsal apoi în decubit lateral pe partea opusă sprijinind capul pe
antebraţ;
• Trageţi perna sub capul pacientului;
• Continuaţi rularea cearceafului murdar şi derularea celui curat;
• Introduceţi cearceaful murdar în sac;
• Aduceţi pacientul în decubit dorsal;
• Întindeţi bine cearceaful curat şi fixaţi la capete şi pe margini executând colţul;
• Schimbaţi faţa de pernă.
Schimbarea cearceafului plic în ambele situaţii:
• Aşezaţi cearceaful cu pătura deasupra pacientului astfel încât marginea liberă dedesubt să fie sub
bărbia bolnavului, iar cea de deasupra să fie orientată spre picioarele pacientului;
• Aşezaţi-vă de o parte a patului, iar ajutorul de cealaltă;
• Prindeţi cu mâna dinspre capul pacientului colţul liber al cearceafului curat, iar cu cealaltă pe cel al
cearceafului murdar;
• Cu o mişcare rapidă, sincronizată, întindeţi cearceaful curat împreună cu pătura şi/sau învelitoarea şi
îndepărtaţi-l pe cel murdar. Introduceţi cearceaful murdar în sac;
• Verificaţi dacă cearceaful de pat şi lenjeria de corp sunt bine întinse;
• Efectuaţi pliul de confort la picioarele pacientului şi eventual fixaţi-l sub saltea, să nu alunece.
• Aşezaţi pacientul în poziţie comodă sau în cea recomandată de afecţiunea şi starea sa.
• Îndepărtaţi învelitoarea şi acoperiţi pacientul cu pătura;
• Îndepărtaţi sacul cu rufe murdare;
• Reaşezaţi noptiera la locul ei, de asemenea şi cele două scaune;
• Îndepărtaţi mănuşile, spălaţi-vă mâinile.
SCHIMBAREA ALEZEI Schimbarea alezei la pacientul care se poate ajuta

OBIECTIV:
• Asigurarea condiţiilor de igienă, de confort şi siguranţă;
• Aleza curată;
• Sac pentru lenjerie murdară;
• Alcool;
• Talc;
• Mănuşi de unică folosinţă.
PREGĂTIREA PACIENTULUI
Psihică: Explicaţi scopul procedurii, efectele acesteia.
Fizică: Aşezaţi pacientul în poziţia potrivită în funcţie de starea sa.
EFECTUAREA PROCEDURII
Schimbarea alezei la pacientul care se poate ajuta:
• Rulaţi aleza curată în lăţime;
• Ridicaţi pătura aşezând-o în triunghi de o parte;
• Rulaţi aleza murdară;
• Întindeţi cearceaful şi materialul impermeabil;
• Derulaţi aleza curată fixând-o sub saltea;
• Treceţi de partea opusă a patului;
• Cereţi pacientului să-şi ridice trunchiul în arc dacă poate sau susţineţi regiunea lombară a pacientului
cu mâna dinspre cap;
• Trageţi aleza murdară introducând-o în sacul de rufe murdare;
• Derulaţi rapid restul alezei curate şi fixaţi-o sub saltea de partea cealaltă a patului;
• Rearanjaţi patul punând totul în ordine.
SCHIMBAREA ALEZEI Schimbarea alezei la pacientul care nu se poate ajuta

OBIECTIV:
• Asigurarea condiţiilor de igienă, de confort şi siguranţă;
• Aleza curată;
• Sac pentru lenjerie murdară;
• Alcool;
• Talc;
Psihică: Explicaţi scopul procedurii, efectele acesteia.
Fizică: Aşezaţi pacientul în poziţia potrivită în funcţie de starea sa.
Schimbarea alezei la pacientul care nu se poate ajuta:
• Procedaţi ca în cazul schimbării cearceafului de pat în lungime;
• Controlaţi starea regiunii sacrale, se masează cu alcool şi se pudrează cu talc.
c) Schimbarea alezei împreună cu materialul impermeabil:
• Procedaţi ca în cazul schimbării lenjeriei de pat cu pacientul în decubit lateral;
• Pregătiţi aleza şi muşamaua rulându-le împreună în lăţime;
• Introduceţi lenjeria murdară în sacul special;
• Efectuaţi pliul de confort la picioarele pacientului (acesta dă lejeritate mişcărilor pacientului fără să
se dezvelească);
• Introduceţi pătura şi cearceaful de jur împrejurul patului;
• Aşezaţi pacientul în poziţie comodă.
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
• Colectaţi lenjeria murdară în coş;
• Reaşezaţi noptiera şi scaunele la locul lor;
• Scoateţi sacul cu lenjerie murdară din salon;
SCHIMBAREA LENJERIEI DE CORP ÎN CAZUL PACIENTULUI IMOBILIZAT

SCHIMBAREA PIJAMALEI
• Menţinerea stării de igienă si confort;
• Prevenirea escarelor de decubit;
• Creşterea demnităţii pacientului;
• Păstrarea identităţii.
• Pijama încălzită;
• Cuvertură;
• Pudră de talc;
• Sac pentru lenjeria murdară;
a) Psihică:
• Informaţi pacientul şi explicaţi-i necesitatea procedurii;
• Explicaţi pacientului cum poate participa la procedură.
b) Fizică:
• Asiguraţi şi respectaţi intimitatea;
• Întrebaţi pacientul dacă are nevoie de ploscă sau urinar înainte de procedură.
EFECTUAREA PROCEDURII:
• Aşezaţi lenjeria curată pe un scaun în apropierea patului;
• Obţineţi informaţii de la asistentul medical despre posibilităţile de mobilizare a pacientului;
• Apreciaţi resursele fizice ale pacientului şi explicaţi-i procedura;
• Pliaţi pătura la picioarele pacientului;
• Înveliţi pacientul cu un pled încălzit;
• Spălaţi-vă mâinile, îmbrăcaţi mănuşi de cauciuc.
a) Dezbrăcarea şi îmbrăcarea bluzei la pacientul care se poate ridica în poziţie şezândă:
• Descheiaţi nasturii pijamalei;
• Ridicaţi pacientul în poziţie şezândă;
• Rulaţi pijamaua de la spate spre ceafă şi treceţi-o peste cap rugând pacientul să flecteze capul;
• Rulaţi fiecare mânecă şi îmbrăcaţi pe rând braţele;
• Scoateţi mâinile în afara mânecilor;
• Ridicaţi bluza pe spatele bolnavului şi îmbrăcaţi umerii;
• Fricţionaţi uşor spatele pacientului;
• Încheiaţi nasturii.
b) Dezbrăcarea şi îmbrăcarea bluzei la pacientul care nu se poate ridica:
• Descheiaţi nasturii;
• Întoarceţi pacientul în decubit lateral şi dezbrăcaţi braţul eliberat;
• Întoarceţi pacientul în decubit lateral invers şi dezbrăcaţi celălalt braţ îndepărtând bluza;
• Menţineţi pacientul în decubit lateral;
• Rulaţi mâneca şi îmbrăcaţi braţul liber;
• Întoarceţi cu blândeţe pacientul în decubit lateral invers şi îmbrăcaţi celălalt braţ întinzând bluza pe
spate;
• Aduceţi pacientul în decubit dorsal;
c) Îndepărtarea şi îmbrăcarea pantalonilor:
• Ridicaţi regiunea lombosacrată a pacientului şi trageţi cu grijă pantalonii spre picioare;
• Aşezaţi pacientul pe pat;
• Ridicaţi uşor membrele inferioare şi continuaţi dezbrăcarea;
• Puneţi pantalonii murdari în sac;
• Observaţi aspectul membrelor inferioare;
• Rugaţi persoana care vă ajută să ridice membrele inferioare ale pacientului;
• Îmbrăcaţi pe rând fiecare membru şi trageţi pantalonii până aproape de şezut;
• Coborâţi şi aşezaţi pe pat membrele inferioare;
• Ridicaţi regiunea fesieră şi trageţi în sus pantalonii;
• Verificaţi dacă cearceaful e bine întins;
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI DUPĂ EFECTUAREA PROCEDURII:
• Aşezaţi pacientul în poziţie comodă;
• Observaţi faciesul;
• Refaceţi patul şi înveliţi pacientul cu pătură;
• Verificaţi dacă pacientul se simte bine.
• îndepărtaţi sacul cu lenjerie murdară;
• îndepărtaţi învelitoarea;
• îndepărtaţi mănuşile şi spălaţi-vă mâinile.
SCHIMBAREA LENJERIEI DE CORP ÎN CAZUL BOLNAVULUI IMOBILIZAT

SCHIMBAREA CĂMĂŞII DE NOAPTE
• Menţinerea stării de igiena şi confort;
• Prevenirea escarelor de decubit;
• Creşterea demnităţii pacientului;
• Păstrarea identităţii.
• Aşezaţi lenjeria curată pe un scaun în apropierea patului;
• Obţineţi informaţii de la asistenta medicală despre posibilităţile de mobilizare a pacientului;
• Apreciaţi resursele fizice ale pacientei;
• Explicaţi procedura;
• Pliaţi pătura la picioarele pacientei;
• Înveliţi pacienta cu o cuvertură încălzită;
• Spălaţi mâinile.
1. La pacienta care se poate ridica în poziţie şezândă:
a) Dezbrăcarea cămăşii:
• Ridicaţi şezutul pacientei şi trageţi în sus cămaşa;
• Ridicaţi apoi pacienta în poziţie şezândă dacă este posibil;
• Rulaţi cămaşa pană la ceafă şi treceţi cămaşa peste cap;
• Scoateţi mânecile prin coborârea braţelor;
• Introduceţi cămaşa murdară în sacul de rufe;
• Observaţi punctele de sprijin;
• Pudraţi cu talc.
b) Îmbrăcarea cămăşii:
• Rulaţi cămaşa curată de la poale către guler;
• Rulaţi pe rând fiecare mânecă şi îmbrăcaţi braţele;
• Treceţi cămaşa curată şi caldă deasupra capului lăsând-o să alunece până lângă şezut;
• Ridicaţi şezutul şi întindeţi bine cămaşa;
• Încheiaţi nasturii;
• Întindeţi şi fixaţi bine cearceaful de pat.
2. La pacienta care nu se poate ridica schimbarea (se face de către doua persoane):
a) Dezbrăcarea cămăşii:
• Ridicaţi şezutul introducând mâinile sub regiunea fesieră şi trageţi cat mai mult cămaşa spre regiunea
lombară;
• Întoarceţi pacienta cu blândeţe în decubit lateral şi strângeţi cămaşa până la axilă;
• Readuceţi pacienta în decubit dorsal, apoi decubit lateral de partea opusă şi strângeţi cămaşa;
• Readuceţi pacienta în decubit dorsal, ridicaţi uşor umerii şi trageţi cămaşa peste cap;
• Dezbrăcaţi braţele;
• Introduceţi cămaşa murdară în sac;
b) Îmbrăcarea cămăşii:
• Rulaţi cămaşa de la poale spre guler;
• Rulaţi pe rând fiecare mânecă şi îmbrăcaţi braţele;
• Ridicaţi capul şi umerii pacientei şi treceţi cămaşa peste cap;
• Întoarceţi cu blândeţe pacienta în decubit lateral şi întindeţi cămaşa;
• Readuceţi pacienta în decubit dorsal şi apoi decubit lateral de partea opusă şi procedaţi la fel;
• Aşezaţi pacienta în decubit dorsal, ridicaţi şi întindeţi bine cămaşa şi încheiaţi nasturii;
• Întindeţi şi fixaţi bine cearceaful de pat.
ÎNGRIJIREA PACIENTEI DUPĂ EFECTUAREA PROCEDURII:
• Aşezaţi pacienta în poziţie comodă (sau recomandată de asistentul medical)
• Observaţi faciesul pacientei;
• Întrebaţi pacienta dacă este obosită sau dacă are dureri.
• Îndepărtaţi învelitoarea şi acoperiţi pacienta cu pătura;
• Îndepărtaţi sacul cu lenjeria murdară;
• Îndepărtaţi mănuşile şi spălaţi-vă mâinile.
! Atenţie: - dacă pacienta este inconştientă, folosiţi o bluză de pijama care să nu ajungă sub regiunea fesieră
a acesteia;
- după schimbarea lenjeriei de corp aplicaţi pe pat aleză şi muşama.
TOALETA PACIENTULUI IMOBILIZAT. BAIA PARŢIALĂ LA PAT FAŢĂ ŞI GÂT
• Menţinerea pielii în stare de curăţenie;
• Prevenirea apariţiei leziunilor cutanate;
• Asigurarea stării de igienă şi confort a pacientului prin spălarea întregului corp pe regiuni,
descoperind progresiv numai partea care se va spăla.
• Paravan;
• Şort de unică folosinţă;
• Masă mobilă pentru materiale, acoperită cu un câmp;
• Trei prosoape de culori diferite;
• Mănuşi de baie de culori diferite (faţă, trunchi şi membre, organe genitale);
• Săpun neutru şi săpunieră;
• Perii de unghii;
• Foarfece pentru unghii / pilă de unghii;
• Perie de dinţi / pastă de dinţi;
• Pahar pentru spălat pe dinţi;
• Pahar cu soluţie antiseptică pentru gargară;
• Lighean/bazin cu apă caldă / termometru de baie;
• Ploscă (bazinet), găleata pentru apă murdară;
• Muşama, aleză;
• Cuvertură de flanelă /un cearceaf;
• Alcool mentolat;
• Pudră de talc;
• Deodorant;
• Pijamale şi lenjerie de pat curate;
• Sac pentru lenjeria murdară.
a) Psihică:
• Informaţi şi explicaţi pacientului procedura;
• Stabiliţi de comun acord cu pacientul ora efectuării toaletei ţinând seama de orarul mesei,
investigaţiilor, tratamentului;
b) Fizică:
• Apreciaţi starea pacientului pentru a evita o toaletă prea lungă, obositoare;
• Dacă starea pacientului îi permite încurajaţi-l să se spele singur, asigurându-i independenţa şi
ajutându-l doar la nevoie;
• Asiguraţi intimitatea pacientului;
• Întrebaţi pacientul dacă are nevoie de urinar sau ploscă.
• Asiguraţi-va că temperatura din salon este peste 2 °C;
• Asiguraţi-vă că geamurile şi uşa sunt închise pe tot timpul procedurii;
• Aşezaţi paravanul în jurul patului;
• Umpleţi bazinul 2/3 cu apa caldă (37—38°C), controlând temperatura apei cu termometrul de baie;
• Aşezaţi pacientul în poziţie decubit dorsal;
• Dezbrăcaţi şi acoperiţi cu cearceaf şi flanelă;
• Descoperiţi progresiv numai partea care se va spală;
• Puneţi în faţa bolnavului un prosop pentru a proteja învelitoarea.
FAŢĂ ŞI GÂT
• Spălaţi-vă mâinile;
• Îmbrăcaţi prima mănuşă de baie, umeziţi-o, şi spălaţi ochii de la comisura externă la cea internă;
folosiţi parţi separate din mănuşă pentru fiecare ochi;
• Ştergeţi imediat cu primul prosop;
• Spălaţi fruntea de la mijloc spre tâmple;
• Spălaţi cu mişcări circulare regiunea periorală şi perinazală;
• Insistaţi la urechi în şanţurile pavilionului şi regiunea retroauriculară;
• Spălaţi cu / fără săpun, limpeziţi de câteva ori cu apă şi ştergeţi imediat;
• Spălaţi gatul, limpeziţi;
• Uscaţi prin tamponare cu prosopul;
• Schimbaţi apa şi mănuşa.
• La indicaţie, fricţionaţi cu alcool mentolat, în special regiunile predispuse la escare, pentru activarea
circulaţiei sanguine;
• Schimbaţi lenjeria de corp şi pat şi întindeţi bine pătura pentru a nu jena pacientul;
• Acoperiţi pacientul şi asiguraţi-vă că este intr-o poziţie de confort fizic şi psihic;
• Supravegheaţi funcţiile vitale;
• Dacă pacientul este purtător de sonde asiguraţi-vă că sunt permeabile şi bine poziţionate;
• Strângeţi materialele folosite şi lenjeria murdar în recipiente speciale (saci);
• Curăţaţi materialele în vederea dezinfecţiei şi depozitării;
TOALETA PACIENTULUI IMOBILIZAT. BAIA PARŢIALĂ LA PAT PARTEA ANTERIOARA A

TORACELUI
• Paravan;
• Pudră de talc;
• Deodorant;
a) Psihică:
b) Fizică:
PARTEA ANTERIOARA A TORACELUI
• Spălaţi cu mişcări ferme, insistaţi la axile;
• Limpeziţi şi uscaţi foarte bine, folosiţi deodorant, dacă pacientul doreşte;
• Insistaţi la femei, la pliurile submamare;
• Observaţi respiraţia pacientului şi eventuale iritaţii ale pielii sau alte modificări;
• Acoperiţi toracele.
TOALETA PACIENTULUI IMOBILIZAT. BAIA PARŢIALĂ LA PAT MEMBRELE SUPERIOARE

• Paravan;
• Pudră de talc;
• Deodorant;
a) Psihică:
b) Fizică:
MEMBRELE SUPERIOARE
• Mutaţi muşamaua şi aleza şi întindeţi-le sub întreg membrul superior, deasupra învelitorii;
• Spălaţi prin mişcări lungi şi blânde. Începeţi de la articulaţia pumnului spre umăr, stimulând astfel
circulaţia venoasă;
• Limpeziţi cu apă şi ştergeţi imediat cu al doilea prosop;
• Daca este posibil aşezaţi mana pacientului în bazinul cu apă caldă, pentru a tăia mai uşor unghiile sau
pentru a le curăţa. Spălaţi mâna pacientului cu săpun insistând în spaţiile interdigitale. Limpeziţi cu apă şi
uscaţi foarte bine.
• Spălaţi celălalt membru superior după acelaşi principiu.
TOALETA PACIENTULUI IMOBILIZAT. BAIA PARŢIALĂ LA PAT ABDOMENUL

• Paravan;
• Pudră de talc;
• Deodorant;
a) Psihică:
b) Fizică:
ABDOMENUL
• Dezveliţi abdomenul pacientului;
• Insistaţi la nivelul pliurilor inghinale, unde datorită transpiraţiei şi lipsei de igiena a unor persoane
pot apărea foarte uşor iritaţii ale pielii;
• Insistaţi la nivelul ombilicului, procedaţi astfel:
a) îndepărtaţi depozitul de murdărie cu ajutorul unui tampon de vată îmbibat în benzină şi montat pe un
porttampon;
b) spălaţi ombilicul cu apă şi săpun
c) uscaţi foarte bine şi ungeţi regiunea cu vaselină
• Acoperiţi pacientul cu cearceaful şi flanela.
TOALETA PACIENTULUI IMOBILIZAT. BAIA PARŢIALĂ LA PAT PARTEA POSTERIOARĂ A

TORACELUI ŞI REGIUNEA SACRATĂ
• Paravan;
• Pudră de talc;
• Deodorant;
a) Psihică:
b) Fizică:
PARTEA POSTERIOARĂ A TORACELUI ŞI REGIUNEA SACRATĂ
• Aşezaţi pacientul în poziţie de decubit lateral, fiind susţinut de o altă infirmieră;
• Mutaţi muşamaua şi aleza şi întindeţi-le sub trunchiul pacientului;
• Spălaţi, limpezi şi uscaţi regiunea;
• Observaţi proeminenţele osoase şi verificaţi starea pielii în punctele de sprijin. La indicaţie masaţi
spatele pacientului cu alcool mentolat;
• Aplicaţi pudra de talc într-un strat foarte subţire;
• Acoperiţi spatele pacientului;
• Spălaţi regiunea anală dinspre faţă spre spate, astfel încât să evitaţi contaminarea regiunii perineale.
Limpeziţi şi uscaţi foarte bine regiunea;
• Observaţi atent starea pielii în zonele predispuse apariţiei escarelor.
TOALETA PACIENTULUI IMOBILIZAT. BAIA PARŢIALĂ LA PAT MEMBRELE INFERIOARE

• Paravan;
• Pudră de talc;
• Deodorant;
a) Psihică:
b) Fizică:
• Asiguraţi-va că temperatura din salon este peste 20°C;
MEMBRELE INFERIOARE
• Înlocuiţi apa, mănuşa de baie şi prosopul cu altele curate;
• Întindeţi muşamaua şi aleza sub jumătatea inferioară a pacientului;
• Readuceţi pacientul în decubit dorsal;
• Insistaţi la nivelul genunchiului, plicii poplitee, în regiunea tendonului lui Ahile şi a calcaneului;
• Spălaţi cu apă şi supun prin mişcări blânde dinspre gleznă spre şold pentru a stimula circulaţia
venoasă; ! ATENŢIE, NU SE MASEAZĂ.
• După fiecare săpunire limpeziţi bine cu apă şi uscaţi cu prosopul;
• Observaţi atent starea pielii în zonele predispuse apariţie escarelor;
• Spălaţi picioarele prin introducerea lor într-un bazin cu apă, aşezat pe pat. Protejaţi patul cu
muşamaua, această metodă uşurează curăţirea şi tăierea unghiilor!
• Pudraţi într-un strat foarte subţire plicile naturale;
• Tăiaţi unghiile;
• Acoperiţi pacientul cu cearceaful şi flanela.
TOALETA PACIENTULUI IMOBILIZAT BAIA PARŢIALĂ LA PAT ORGANELE GENITALE ŞI

REGIUNEA PERIANALĂ
• Paravan;
• Pudră de talc;
• Deodorant;
a) Psihică:
b) Fizică:
ORGANELE GENITALE ŞI REGIUNEA PERIANALĂ
• Încheie toaleta la pat a pacientului. Dacă starea generală a pacientului îi permite, acesta se poate
spăla singur;
• Înlocuiţi apa, mănuşa de baia şi prosopul cu altele curate;
• Îmbrăcaţi mănuşa de unică folosinţă;
• Aşezaţi bolnavul în poziţie ginecologică;
• Izolaţi patul cu muşama şi aleză pe care le introduceţi sub regiunea sacrată;
• Introduceţi plosca sub pacient;
• Îmbrăcaţi mănuşa de baie peste mănuşa de cauciuc;
• Spălaţi regiunea genitală dinspre anterior spre posterior. Folosiţi săpun neutru (neiritant pentru piele
şi mucoase);
• Limpeziţi cu apă curată foarte atent pentru îndepărtarea săpunului (se poate face cu ajutorul unui jet
de apă turnat dintr-o cană);
• Puteţi folosi tampoane şi o pensă porttampon, având grijă să curăţaţi toate pliurile şi să schimbaţi des
tampoanele pentru a nu transporta germeni dinspre regiunea anală spre cea genitală;
• Îndepărtaţi bazinetul de sub pacient şi ştergeţi foarte bine organele genitale şi regiunea din jur
folosind al treilea prosop.
IGIENA CAVITĂŢII BUCALE LA PACIENTUL CONŞTIENT

• Îndepărtarea plăcii bacteriene;
• Reducerea posibilităţilor de infecţie;
• Îndepărtarea gustului şi mirosului neplăcut al cavităţii bucale;
• Să promoveze confortul pacientului.
• Periuţa personală;
• Pasta de dinţi cu fluor;
• Pahar cu apa;
• Tăviţa renală (recipient) pentru apa folosită;
• Aţa dentară;
• Şervetele de hârtie, prosop, muşama;
• Apa de gură, dacă e solicitată;
• Tava pentru materiale.
a) Psihică:
• Informaţi pacientul şi explicaţi necesitatea menţinerii igienei cavităţii bucale;
• Apreciaţi resursele fizice ale pacientului pentru a stabili modul de participare a acestuia, capacitatea
de autonomie;
b) Fizică:
• Aşezaţi pacientul în poziţia adecvata:
a) Şezând şi puneţi un prosop in jurul gatului, dacă starea permite
b) Decubit lateral cu capul uşor ridicat şi sprijinit pe o pernă protejată cu prosop
• Aduce ţi materialele pregătite lângă pacient;
• Ajutaţi pacientul să se aşeze în poziţie adecvată stării sale;
• Serviţi pacientului periuţa cu pasta şi paharul cu apă;
• Susţineţi tăviţa renală sub bărbia pacientului sau în aproprierea feţei acestuia aşezată pe perna
acoperită cu muşama şi prosop;
• Sfătuiţi pacientul să perie dinţii timp de 2-3 minute de sus în jos, pe ambele feţe pentru îndepărtarea
depozitelor sau resturilor de alimente;
• Invitaţi pacientul să-şi clătească gura cu multă apă şi la sfârşit cu apă de gură dacă doreşte.
IGIENA CAVITĂŢII BUCALE ÎNTREŢINEREA PROTEZELOR DENTARE

• Îndepărtarea plăcii bacteriene;
• Reducerea posibilităţilor de infecţie;
• Îndepărtarea gustului şi mirosului neplăcut al cavităţii bucale;
• Să promoveze confortul pacientului.
OBIECTIVUL PROCEDURII:
• Menţinerea igienei protezei şi a cavităţii orale.
PREGĂTIREA MATERIALELOR
• Pahar mat;
• Periuţă;
• Pasta de dinţi;
• Rugaţi pacientul conştient să-şi scoată proteza, să o cureţe şi noaptea să o pună intr-un pahar propriu
netransparent;
• Asiguraţi intimitatea acestuia dacă se jenează să-şi scoată proteza în prezenţa altor persoane;
În cazul pacientului inconştient:
• Îmbrăcaţi mănuşi de unică folosinţă;
• Prindeţi proteza cu o bucată de tifon şi îndepărtaţi-o cu blandeţe;
• Spălaţi proteza cu pastă şi periuţă;
• Păstraţi proteza într-un pahar special, mat;
• Redaţi pacientului proteza când îşi recapătă starea de conştienţă – clătiţi proteza înainte de a o reda.
ÎNGRIJIREA UNGHIILOR
Se face în cadrul băii pe regiuni sau separat, după caz, pentru:
• Îndepărtarea depozitului subunghial;
• Obţinerea unei aparenţe îngrijite a pacientului.
• Apă şi săpun, bazin (lighean);
• Periuţă de unghii;
• Forfecuţă şi pilă de unghii;
• Prosop, aleză;
• Mănuşi de unica folosinţa.
a)Psihică
• Informaţi pacientul asupra necesităţii procedurii;
b) Fizică
• Aşezaţi pacientul în poziţie de decubit dorsal cât mai comod;
• Spălaţi-vă mâinile şi îmbrăcaţi mănuşile;
• Introduceţi mâna/piciorul pacientului în bazinul cu apă calda şi săpun pentru cca. 5 minute;
• Aşezaţi apoi mana/ piciorul pe un prosop, timp în care introduceţi în bazin cealaltă mană , respectiv
picior;
• Tăiaţi cu mare atenţie unghiile, la nivelul degetului, apoi piliţi-le; fragmentele tăiate strângeţi-le pe o
bucată de pânză (aleză) sau un prosop.
! EVITAŢI LEZAREA ŢESUTURILOR ADIACENTE. RISC DE INFECŢII - PANARIŢIU.
• Strângeţi apoi materialul folosit;
• Îndepărtaţi-vă mănuşile şi spălaţi-vă mâinile.
ÎNGRIJIREA PĂRULUI ÎNGRIJIREA ZILNICĂ A PĂRULUI PRIN PIEPTĂNARE

1. ÎNGRIJIREA ZILNICĂ A PĂRULUI PRIN PIEPTĂNARE
• Menţinerea igienei părului şi a stării de bine a pacientului;
• Menţinerea unui aspect fizic plăcut şi păstrarea demnităţii.
• Pieptene şi perie personale;
• Clame, panglici;
• Un prosop sau o aleză.
a) Psihică:
• Explicaţi pacientului/pacientei necesitatea menţinerii igienei părului
• Evaluaţi resursele pacientului/pacientei pentru a stabili dacă îşi poate pieptăna singur/singură părul
sau are nevoie de ajutor
b) Fizică:
• Aşezaţi pacientul/pacienta într-o poziţie comodă (în care-i permite starea generală - şezând sau
decubit lateral)
• Acoperiţi umerii sau perna cu un prosop, o bucată de pânză, în funcţie de poziţia
pacientului/pacientei.
• Serviţi pacientul/pacienta cu materialele necesare şi ajutaţi-l să se pieptene singur;
• Aşezaţi pacientul/pacienta într-o poziţie confortabilă;
• Acoperiţi umerii sau perna pacientului/pacientei cu un prosop sau aleză;
• Îmbrăcaţi mănuşi dacă pacientul prezintă leziuni la nivelul scalpului;
• Pieptănaţi şi periaţi părul scurt, pe rând pe fiecare parte;
• Împletiţi părul lung având grijă să nu jeneze pacientul/pacienta când stă în decubit;
• Observaţi eventualele leziuni ale scalpului cât şi aspectul părului.
• Aşezaţi pacientul în poziţie confortabilă (dacă este cazul)
• Reaşezaţi părul.
• Îndepărtaţi materialele folosite şi eventualele fire de păr căzute.
ÎNGRIJIREA PĂRULUI ÎNGRIJIREA PĂRULUI PRIN SPĂLARE

• Menţinerea igienei părului şi a stării de bine a pacientului;
• Îndepărtarea excesului de sebum.
• Lighean;
• Găleată pentru colectarea apei folosite;
• Vas cu apă caldă, termometru de baie;
• Şampon;
• Muşama şi aleză;
• Prosoape;
• Uscător de păr;
• Perie, piaptăn;
• Paravan;
a) Psihică:
• Informaţi pacientul/pacienta şi stabiliţi de comun acord ora spălării;
• Evaluaţi resursele pacientului/pacientei pentru a putea aprecia contribuţia acestuia.
b) Fizică:
• Asiguraţi poziţia în funcţie de starea generală, la indicaţia asistentului medical:
1) şezând, pe scaun cu spatele sau cu faţa spre lavoar (sau în picioare aplecat deasupra lavoarului)
2) şezând pe un scaun cu spătar alături de care se aşează al 2-lea scaun pe care se pune ligheanul;
3) decubit dorsal cu toracele uşor ridicat şi cu salteaua îndoită sub torace lăsând somiera liberă spre capătul
patului;
4) decubit dorsal, orientat oblic, cu capul spre marginea patului.
• Asiguraţi-vă că temperatura din salon este de peste 2 °C, geamurile şi uşa sunt închise;
• Asiguraţi intimitatea izolând patul cu un paravan;
• Spălaţi mâinile şi îmbrăcaţi mănuşile;
• Procedaţi în continuare în funcţie de poziţia aleasă şi starea pacientului.
Cu pacientul în poziţie şezând:
• Aşezaţi pacientul pe un scaun sau în faţa lavoarului.
Cu pacientul în poziţie de decubit:
• Rulaţi salteaua şi acoperiţi cu muşama şi aleza pe care se sprijină spatele şi capul pacientului /
pacientei;
• Aşezaţi ligheanul pe partea de somieră rămasă liberă şi introduceţi capătul liber al muşamalei făcut
sul în găleată pentru a permite scurgerea apei;
• Aşezaţi pacientul/pacienta oblic pe pat cu capul spre margine. Introduceţi sub capul şi umerii
pacientului/pacientei muşamaua şi aleza. Aşezaţi găleata pentru colectarea apei murdare în vecinătatea
patului şi introduceţi capătul liber al muşamalei făcut sul în găleată;
• Susţineţi cu o mână (dacă este cazul) capul pacientului, iar cu cealaltă umeziţi şi şamponaţi părul.
Apelaţi la ajutorul altei persoane (dacă este necesar);
• Masaţi uşor pielea capului cu vârful degetelor şi spălaţi de 2-3 ori;
• Limpeziţi cu multă apă;
• Acoperiţi părul cu un prosop cald şi ştergeţi bine;
• Ajutaţi pacientul/pacienta să se aşeze în pat;
• Evitaţi curenţii de aer;
• Acoperiţi capul pacientului/pacientei dacă este necesar sau solicită.
• Îndepărtaţi apa murdară şi materialele folosite
• Curăţaţi şi dezinfectaţi materialele folosite, aşezaţi-le la locul de păstrare;
• Îndepărtaţi mănuşile şi spălaţi mâinile.
TEHNICA DE ÎMBRĂCARE A COPILULUI

Îmbrăcămintea şi tehnica de îmbrăcare a copilului variază în funcţie de vârstă, patologie, anotimp.
Lenjeria de corp, ca de altfel întreaga îmbrăcăminte a copilului, ar trebui să aibă o croială simplă, comodă,
uşor de îmbrăcat şi dezbrăcat, care să nu-i limiteze mişcările.
Înfăşarea sugarului trebuie executată repede şi corect pentru a nu expune sugarul la oboseală sau
răceală. Pentru operativitate se vor pregăti din timp următoarele materiale necesare:
• păturică de molton sau polar,
• scutec de unică folosinţă,
• maieu cu capse între coapse sau pe abdomen ( body ),
• cămaşă/bluză şi pantaloni sau salopetă întreagă,
• produse de toaletă parţială,
• recipient pentru deşeuri şi separat pentru lenjeria murdară.
Tehnica înfăşării:
sugarul este aşezat pe masa de înfăşat în decubit dorsal, peste scutecul desfăcut şi pregătit, astfel
încât partea superioară a scutecului să depăşească uşor zona lombară;
partea anterioară a scutecului se trece printre coapsele sugarului, se întinde până pe abdomen;
se lipesc aripioarele anterioare ale scutecului, cu banda adezivă prevăzută pe partea din spate a
scutecului, peste abdomen;
atenţie la mărimea scutecului !
se îmbracă body-ul: întâi capul , apoi pe rând, câte o mână, apoi se trage uşor peste corp şi se
capsează;
după aceeaşi tehnică se îmbracă bluza şi apoi pantalonii sau salopeta;
îmbrăcarea cămăşuţei: se strâng mânecile cămăşuţei, se introduc primele trei degete de la mâna
stângă a infirmierei în mâneca cămăşuţei, se prinde mâna copilului, iar cu mâna dreaptă se trage cămaşa
peste braţ.
Dezbrăcarea sugarului se va face în ordinea inversă îmbrăcării, cu menţiunea că:
• hainele murdare dezbrăcate de pe sugar vor fi puse direct în sacul de lenjerie murdară,
• scutecul de unică folosinţă va fi aruncat în recipientul destinat colectării acestora, (dacă nu conţine
sânge, puroi, etc. – caz în care va fi aruncat la deşeuri periculoase);
• înainte de îmbrăcarea sugarului se va face toaleta parţială a acestuia.
! De reţinut: Atenţie la mărimea scutecelor, bluzelor, pantalonilor , botoşeilor,
căciulilor/bonete, etc.: dacă sunt prea mici – incomodează , dacă sunt prea mari – nu ţin cald şi nu sunt
comode.
TOALETA SUGARULUI ŞI A COPILULUI MIC BAIA PARŢIALĂ:

Îngrijirea tegumentelor se face prin baia zilnică.
Baia generală a sugarului se face după 2-3 zile de la căderea bontului ombilical, după epitelizarea plăgii.
! De reţinut:
o baia generală se face zilnic la aceeaşi oră;
o temperatura camerei să fie de 24º C;
o temperatura apei să fie de 37º C;
o în lipsa termometrului de apă, temperatura apei se va verifica cu plica cotului;
o tegumentele iritate nu se vor pudra (se formează grunji care favorizează apariţia escarelor);
o sugarii mari şi copiii mici vor fi aşezaţi în şezut în cadă pentru baia generală;
o copiii de vârstă şcolară se vor spăla singuri, dar sub supravegherea infirmierei.
Materiale necesare:
• cadă pentru sugari curată şi dezinfectată;
• săpun neutru sau pentru copii;
• mănuşa de baie;
• cearceaf de baie sau prosop mare;
• lenjerie şi scutece curate;
• perie pentru păr;
• foarfecă dezinfectată pentru tăierea unghiilor;
• sac pentru lenjeria murdară,
• coş sau sac pentru scutecele de unică folosinţă murdare,
• comprese, tampoane, ulei de corp, cremă pentru copii.
BAIA PARŢIALĂ:
• se aşează pe masa de înfăşat sau pe pat o muşama şi o flanelă curată;
• se aşează ligheanul cu apa caldă la 37º C alături de pat sau masa de înfăşat;
• se săpuneşte copilul evitându-se zonele care trebuie protejate - plaga ombilicală, plăgile chirurgicale;
• se curăţă săpunul cu mănuşa de baie;
• se înfăşoară sugarul în cearceaful de baie sau într-un prosop încălzit şi se şterge prin tamponare;
• separat se spală faţa sugarului;
• plicile vor fi bine şterse şi apoi unse cu ulei special pentru copii, cu ajutorul unui tampon sau a unei
comprese;
• se va îmbrăca sugarul după tehnica cunoscută.
TOALETA SUGARULUI ŞI A COPILULUI MIC BAIA GENERALĂ

Toaleta sugarului
Îngrijirea tegumentelor se face prin baia zilnică.
Baia generală a sugarului se face după 2-3 zile de la căderea bontului ombilical, după epitelizarea plăgii.
! De reţinut:
baia generală se face zilnic la aceeaşi oră;
temperatura camerei să fie de 24º C;
temperatura apei să fie de 37º C;
în lipsa termometrului de apă, temperatura apei se va verifica cu plica cotului;
tegumentele iritate nu se vor pudra (se formează grunji care favorizează apariţia escarelor);
sugarii mari şi copiii mici vor fi aşezaţi în şezut în cadă pentru baia generală;
copiii de vârstă şcolară se vor spăla singuri, dar sub supravegherea infirmierei.
Materiale necesare:
• cadă pentru sugari curată şi dezinfectată;
• săpun neutru sau pentru copii;
• mănuşa de baie;
• cearceaf de baie sau prosop mare;
• lenjerie şi scutece curate;
• perie pentru păr;
• foarfecă dezinfectată pentru tăierea unghiilor;
• sac pentru lenjeria murdară,
• coş sau sac pentru scutecele de unică folosinţă murdare,
• comprese, tampoane, ulei de corp, cremă pentru copii.
BAIA GENERALĂ se face în cada fixă (mică, existentă în salon, adaptată nevoilor sugarului). Lângă
cadă, pe masa de înfăşat se pregătesc materialele necesare (vezi baia parţială). Pe fundul căzii se aşează un
scutec de pânză pentru a împiedica alunecarea sugarului.
• infirmiera îmbracă mănuşa de baie;
• cu mâna stângă ţine copilul de umărul şi braţul stâng astfel încât spatele şi ceafa copilului se vor
sprijini de antebraţul infirmierei;
• cu mâna dreaptă prinde copilul de ambele glezne, sau îl sprijină de regiunea fesieră;
• ! introducerea sugarului în apă se face încet şi cu multă blândeţe;
• se lasă , apoi, libere membrele inferioare ale copilului;
• cu mâna îmbrăcată în mănuşa de baie se săpuneşte întâi capul, apoi gâtul, toracele anterior, membrele
superioare şi cele inferioare;
• se întoarce copilul, sprijinindu-l de faţa anterioară a toracelui şi a bărbiei pe antebraţul stâng,
susţinându-i cu mâna stângă umărul drept şi axila;
• se săpuneşte spatele, regiunea fesieră şi la sfârşit zona organelor genitale;
• se îndepărtează şi ultimele resturi de săpun şi se scoate cu grijă copilul din cadă, aşezându-l pe
cearceaful / prosopul de baie pregătit;
• se şterge copilul prin tamponare;
• se îmbracă copilul după tehnica cunoscută şi se aşează în pat, în poziţie de siguranţă şi de confort.
ALIMENTAŢIA ARTIFICIALĂ A SUGARULUI ŞI A COPILULUI MIC CU BIBERONUL ŞI

TETINA:
Preparatele de lapte se pot administra sugarului cu linguriţa sau cu biberonul şi tetina. Biberonul este
o sticlă gradată, de obicei de 25 ml, din plastic sau sticlă de bună calitate, rezistentă la fierbere sau altă
metodă de sterilizare, transparentă, cu pereţii netezi, cu gura largă (să poată fi spălată cu peria), de diferite
forme şi modele. La biberon se adaptează o tetină, care are forma unui mamelon de cauciuc, găurit în vârf
pentru ca sugarul să poată suge conţinutul. Tetina trebuie, de asemenea, să fie rezistentă la fierbere sau altă
metodă de sterilizare.
Pentru alimentaţia artificială cu tetina şi biberonul, infirmiera va:
• ţine sugarul în braţe, într-o poziţie oblică, la 45º;
• aşeză capul sugarului pe antebraţul ei stâng;
• va aşeza în jurul gâtului un şervet sau o baveţică;
• va verifica temperatura laptelui turnând câteva picături pe antebraţul ei;
• masa trebuie să dureze aproximativ 1 -15 minute;
• se introduce cu blândeţe tetina în gura sugarului şi se va ridica fundul sticlei astfel încât laptele să
acopere continuu tot interiorul tetinei (să nu pătrundă aer în tetina; aer care poate fi înghiţit de sugar -
aerofagie);
• după terminarea suptului ( golirea biberonului), copilul se va ţine vertical până ce elimină excesul de
aer înghiţit;
• va aşeza copilul în pat, pe partea stânga pentru 15-2 minute şi apoi pe partea dreaptă,
• întotdeauna se notează cantitatea de aliment consumat şi se aduce la cunoştinţa asistentei de salon
După terminarea suptului şi aşezarea copilului în pat, infirmiera va :
• goli biberonul de conţinutul rămas, îl va spăla cu apă rece, apoi cu apă caldă şi cu peria, şi îl va aşeza
cu gura în jos pentru a se scurge înainte de a fi pus la sterilizat;
• tetina se va spăla cu apă rece, apoi cu apă caldă şi se va pune la sterilizat.
ALIMENTAŢIA ARTIFICIALĂ A SUGARULUI ŞI A COPILULUI MIC CU LINGURIŢA

• sugarul mic se ţine în braţe ca şi în timpul alimentaţiei artificiale cu tetina şi biberonul, cu capul
rezemat pe antebraţul stâng al infirmierei;
• în aceeaşi mână se ţine şi vasul gradat cu lapte;
• în mâna dreaptă se va ţine linguriţa;
• în jurul gâtului copilului se va pune o baveţică (şervet);
• se verifică temperatura laptelui ( picătură pe dosul mâinii);
• se umple linguriţa doar pe jumătate;
• se introduce laptele în gura copilului,
• se repetă acţiunea până la terminarea alimentaţiei;
• după terminarea alimentaţiei ( golirea vasului gradat ), copilul se va ţine vertical până ce elimină
excesul de aer înghiţit;
• va aşeza copilul în pat, pe partea stângă pentru 15-2 minute şi apoi pe partea dreaptă;
• întotdeauna se notează cantitatea de aliment consumat şi se aduce la cunoştinţa asistentei de salon.
! De reţinut (despre alimentaţia artificială):
• temperatura laptelui sau a oricărui alt aliment trebuie verificată;
• dacă sugarul este prea lacom şi suge prea repede trebuie făcute pauze în timpul alimentării;
• favorizarea eructaţiilor şi reducerea regurgitaţiilor,
• gaura tetinei să fie adaptată alimentului şi consistenţei acestuia din biberon.
ALIMENTAREA ACTIVĂ ŞI PASIVĂ ALIMENTAREA ACTIVĂ

• Asigurarea necesităţilor calorice şi calitative în funcţie de vârsta şi starea organismului;
• Favorizarea procesului de vindecare, consolidarea rezultatelor terapeutice şi prevenirea cronicizării
unor îmbolnăviri.
• Veselă şi tacâmuri;
• Cană simplă sau cană specială cu cioc;
• Tavă, cărucior pentru alimente;
• Alimente conform regimului recomandat;
• Şervetele de masă;
• 2 prosoape (şervete) pentru protecţia lenjeriei de corp şi pat.
Asistenta medicală trebuie să vă dea informaţii despre:
• Afecţiune, regim, orarul meselor, repartizarea alimentelor pe mese;
• Posibilităţile de mobilizare, dacă pacientul este imobilizat, dacă are indicaţie de repaus;
• Posibilitatea de a-şi folosi membrele superioare şi nivelul de autonomie (se poate alimenta singur-activ,
sau este alimentat de altă persoană - pasiv);
• Efectuarea unor examene care impun un anumit regim sau restricţii alimentare înainte sau după acestea;
• Administrarea unor medicamente înainte, în timpul mesei sau după masă;
PREGĂTIREA FIZICĂ:
• Respectaţi recomandările cu privire la mobilizarea pacientului, asiguraţi pacientul de ajutorul
dumneavoastră;
• Ajutaţi pacientul să se spele pe mâini;
• Aşezaţi pacientul într-o poziţie confortabilă, conform recomandărilor asistentului medical şi în raport
cu starea sa generală :
o Şezând la masă în salon sau în pat;
o Semişezând pentru pacientul care se poate ridica puţin;
o In decubit lateral stâng dacă pacientul este dreptaci, cu capul uşor ridicat.
EFECTUAREA PROCEDURII / TEHNICII:
• Verificaţi dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru servirea mesei:
o salonul este aerisit;
o au fost îndepărtate ploştile şi urinarele;
o nu se fac tratamente;
o nu se face curat în salon;
• Identificaţi pacientul şi regimul alimentar recomandat;
• Ajutaţi pacientul să-şi spele mâinile;
• Pregătiţi alimentele pe o tavă acordând atenţie aspectului estetic;
• Îmbrăcaţi un halat curat şi mănuşi.
ALIMENTAREA ACTIVĂ
Servirea mesei la pat în poziţie şezând sau semişezând:
• Aşezaţi pacientul în poziţie confortabilă;
• Protejaţi lenjeria pacientului cu ajutorul unui prosop dacă este cazul;
• Aşezaţi tava cu alimente în faţa pacientului sau adaptaţi o măsuţă specială;
• Ajutaţi pacientul să taie alimentele dacă este necesar;
• Observaţi dacă pacientul consumă toate alimentele.
Alimentarea activă la pat în poziţie de decubit lateral:
• Aşezaţi pacientul în decubit lateral lăsând liber braţul dominant (de obicei drept);
• Ridicaţi uşor capul pacientului şi protejaţi patul pacientului cu un prosop curat;
• Aşezaţi sub bărbia pacientului un prosop curat;
• Puneţi tava cu alimente pe marginea patului, pe un taburet sau pe noptieră aşa încât pacientul să vadă ce
mănâncă;
• Tăiaţi alimentele în bucăţi mici;
• Ajutaţi pacientul să bea lichide prin sucţiune sau cu ajutorul unei căni speciale.
ALIMENTAREA ACTIVĂ ŞI PASIVĂ ALIMENTAREA PASIVĂ

• Asigurarea necesităţilor calorice şi calitative în funcţie de vârsta şi starea organismului;
• Favorizarea procesului de vindecare, consolidarea rezultatelor terapeutice şi prevenirea cronicizării
unor îmbolnăviri.
• Veselă şi tacâmuri;
• Cană simplă sau cană specială cu cioc;
• Tavă, cărucior pentru alimente;
• Alimente conform regimului recomandat;
• Şervetele de masă;
• 2 prosoape (şervete) pentru protecţia lenjeriei de corp şi pat.
Asistenta medicală trebuie să vă dea informaţii despre:
• Afecţiune, regim, orarul meselor, repartizarea alimentelor pe mese;
• Posibilităţile de mobilizare, dacă pacientul este imobilizat, dacă are indicaţie de repaus;
• Posibilitatea de a-şi folosi membrele superioare şi nivelul de autonomie (se poate alimenta singur-activ,
sau este alimentat de altă persoană - pasiv);
• Efectuarea unor examene care impun un anumit regim sau restricţii alimentare înainte sau după acestea;
• Administrarea unor medicamente înainte, în timpul mesei sau după masă;
PREGĂTIREA FIZICĂ:
• Respectaţi recomandările cu privire la mobilizarea pacientului, asiguraţi pacientul de ajutorul
dumneavoastră;
• Ajutaţi pacientul să se spele pe mâini;
• Aşezaţi pacientul într-o poziţie confortabilă, conform recomandărilor asistentului medical şi în raport
cu starea sa generală :
o Şezând la masă în salon sau în pat;
o Semişezând pentru pacientul care se poate ridica puţin;
o In decubit lateral stâng dacă pacientul este dreptaci, cu capul uşor ridicat.
EFECTUAREA PROCEDURII / TEHNICII:
• Verificaţi dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru servirea mesei:
o salonul este aerisit;
o au fost îndepărtate ploştile şi urinarele;
o nu se fac tratamente;
o nu se face curat în salon;
• Identificaţi pacientul şi regimul alimentar recomandat;
• Ajutaţi pacientul să-şi spele mâinile;
• Pregătiţi alimentele pe o tavă acordând atenţie aspectului estetic;
• Îmbrăcaţi un halat curat şi mănuşi.
ALIMENTAREA PASIVĂ
• Aşezaţi pacientul în poziţie şezând (dacă are membrele superioare afectate) sau semişezând (dacă este
imobilizat, adinamic, epuizat, în stare gravă);
• Protejaţi lenjeria de pat şi de corp folosind prosoape curate;
• Plasaţi tava cu alimente pe noptieră, pe un taburet sau pe o măsuţă adaptabilă la pat;
• Aşezaţi-vă în partea dreaptă a pacientului (de regulă) pe un scaun;
• Verificaţi temperatura alimentelor;
• Ridicaţi cu o mână capul bolnavului şi administraţi supa cu lingura pe jumătate plină;
• Asiguraţi-vă că pacientul a înghiţit înainte de a administra o nouă cantitate;
• Rezervaţi-vă suficient timp pentru a putea face mici pauze dacă este nevoie;
• Tăiaţi alimentele în bucăţi mici fără să le atingeţi cu mâna;
• Încurajaţi pacientul să consume alimentele purtând o discuţie agreabilă;
• Folosiţi linguriţa sau o pipetă dacă pacientul este în stare foarte gravă sau are tulburări de deglutiţie;
• Observaţi permanent faciesul pacientului.
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI DUPĂ ALIMENTARE:
• Aşezaţi pacientul în poziţie comodă dacă nu poate singur;
• Refaceţi patul, îndepărtaţi eventualele firmituri sau schimbaţi lenjeria dacă este necesar;
• Verificaţi dacă prezintă cumva senzaţie de greaţă;
• Ajutaţi pacientul să-şi facă toaleta cavităţii bucale.
• Îndepărtaţi vasele murdare şi resturile alimentare;
• Aerisiţi încăperea.
HIDRATAREA ORGANISMULUI
• Caile de hidratare ale organismului:
• Calea orala -este cea fiziologica dar nu poate fi folosita in caz de varsaturi, stenoze, refuzul
pacientuluil
• Calea gastro-duodenala-prin sonda introdusa in prealabil ce poate ajunge pana la stomac sau poate
merge mai departe pana la duoden;
• Hidratarea rectala-prin clisma picatura cu picatura, rar folosita;
• Hidratarea prin perfuzie sau parenerala-este calea cea mai folosita, se face prin picatura cu picatura
INGRIJIRILE ACORDATE PACIENTILOR CU DIVERSE PATOLOGII

Tegumentul
Pielea (tegumentul) constituie invelisul de protectie al corpului ce indeplineste numeroase functii ca:
termoreglare, secretie, excretie, imunologice side organ senzitiv.
Ea poate prezenta numeroase modificari patologice (ca organ) de care se ocupa dermatologia dar si
modificari patologice in cadrul altor afectiuni.
Modificarile de culoare:
• -paloarea : reprezinta coloratia deschisa a tegumentelor si mucoaselor vizibile fata de un status
anterior al bolnavului (exemple: in anemii, leucemii, cancere, soc etc);
• -roseata: exagerarea nuantei rozate obisnuite a tegumentului (in stari febrile, emotivitate,
hiperglobulie, intoxicatii cu monoxid de carbon, etilism cronic etc)
• -cianoza: reprezinta coloratia albastru -vinetie a tegumentelor si mucoaselor (insuficiente cardiace,
insuficiente respiratorii, neoplasme etc);
• -icterul: reprezinta coloratia galbena a tegumentelor si mucoaselor (in hepatite, cancere etc)
Leziuni ale tegumentului:
• -eruptiile cutanate frecvent intalnite in boli infecto-contagioase (rujeola, rubeola, varicela, herpes,
zon zoster, erizipel)
• -hemoragii cutanate-pete rosii ce nu dispar (traumatisme, purpura, boli infectioase, medicamente)
• -arsurile: sunt leziuni produse de agresiunea unor agenti fierbinti, substante chimice sau electricitate;
Tulburari trofice cutanate:
• -degeraturile-sunt determinate de frig si localizate mai ales la extremitatile expuse (degete, urechi,
nas);
• -cangrena reprezinta modificarea tegumentelor si a tesuturilor moi subiacente, initial se manifesta
local printr-o coloratie albastra-neagra a pielii, apoi se produce necroza (mortificarea) tegumentului
(exemple: in arterita, ateroscleroza din diabetul zaharat)
• -escarele reprezinta leziuni ale pielii interpuse intre doua planuri dure (os si pat), cauzele sunt
generale ( paralizia, casexia, obezitatea) sau locale (cutele lenjeriei de corp si pat, mentinerea
pacientului in aceeasi pozitie pentru timp indelungat, lipsa igienei sau igiena defectuasa).
Rolul infirmierului(ei) in ingrijirea bolnavilor cu boli ale tegumentelor
Escarele:
Metode de prevenire:
• -schimbarea pozitiei pacientului la 2-3 ore sau de cate ori este nevoie;
• -schimbarea lenjeriei de pat si corp ori de cate ori este nevoie, aceasta nu trebuie sa aiba cute;
• -asigurarea unei igiene optime, zilnice a pacientilor prin spalarea si ungerea zonelor expuse;
• -masajul zonelor expuse pentru a favoriza circulatia (numai pe tegumentul curat in prealabil spalat);
• -utilizarea accesoriilor (saltele speciale, colaci, perne)
Arsuri:
• -asigurarea unei temperaturi adecvate in salon 28-30°C;
• -pozitia elevata a membrelor afectate de arsura;
• -lenjeria de pat si cearsaful cu care este acoperit bolnavul sa fie steril (se va schimba avand manusi
Aparatul respirator
Aparatul respirator este alcatuit din totalitatea organelor care asigura mecanismul respiratiei.
Aparatul respirator este format din:
• -caile respiratorii superioare: cavitatea nazala si faringe;
• -caile respiratorii inferioare: laringe, traheee, bronhiile principale (stanga si dreapta care se ramifica
in plaman pana la bronhiole)
• -plamanii-organe pereche ce se gasesc in cavitatea toracica, unde au Joe schimburile gazoase dintre
organism si mediul inconjurator.
Rolul eel mai important al aparatului respirator este acela de a reimprospata contiunuu aerul din zonele
pulmonare, de schimb, acolo unde aerul vine in contact intim cu sangele din plaman.? Aerul ajunge in
plamani pe calea traheei, bronhiilor si bronhiolelor (cailor respiratorii superioare si inferioare).
Semne si simptome patologice pulmonare
• -dispneea: dificultatea de a respira tradusa subiectiv prin senzatia ,,lipsei de aer" (de sufocare) , apare
in insuficiente respiratorii, insuficiente cardiace, pleurezii, pneumonii, cancere etc.
• -tahipneea: miscari respiratorii cu frecventa mare (dupa efort fizic, pneumotorax, boli febrile etc);
• -bradipnee: miscari respiratorii cu frecventa redusa (carpi straini, tumori laringiene, edem glotic etc)
• -tusea este un act reflex declansat de o iritatie a cailor respiratorii a carui efect este expulzarea cu
putere a continutului arborelui bronsic (aer, secretii, carpi straini)
• -expectoratia reprezinta eliminarea pe gura in timpul tusei a secretiilor/excretiilor cailor respiratorii
iar produsul sau este sputa.
• -hemoptizia reprezinta eliminarea pe gura prin tuse de sange provenit din aparatul respirator.
• -durerea toracica poate sa aiba origini diferite (este nespecifica): de la viscerele intratoracice
(pulmon, inima), peretele toracic (ex.nevralgie intercostala), coloana vertebrala, abdomen.
Rolul infirmierului(ei) in ingrijirea bolnavilor cu boli ale aparatului respirator
• -asigura conditiile de spitalizare a acestor pacienti (saloane bine aerisite, fara curenti de aer, cu
temperatura optima 18-20°C);
• -pentru curatenie se folosesc aspiratoarele de praf sau steregerea umeda, niciodata stergere uscata;
• -pozitiile in pat cele mai fecvente ale pacientilor sunt cele: semisezand (cu mai multe perne la spate),
pozitia sezada eventual la marginea patului;
• -linisteste alaturi de asistenta bolnavii in criza de astm, cu edem pulmonar, hemoptizie.
Aparatul cardiovascular
lnima (cordul) este un organ musculo-cavitar cu rol de pompa aspiro-respingatoare a sangelui. Este
format din patru cavitati: 2 atrii si 2 ventricule, atriile au rol de aspirare a sangelui adus de cele doua
vene cave respectiv venele pulmonare, ventriculele au rol de a pompa sangele in arterele marii si micii
circulatii.
Semne si simptome patologice
• -dispneea (vezi ap.respirator) apare de obicei in insuficienta cardiaca stanga; poate fi de efort, de
repaus sau paroxistica.
• -durerea precordiala (apare in angina pectorala, infarct miocardic)
• -palpitatii-batai ale inimii resimtite neplacut de catre pacient la nivelul regiunii precordiale; pot fi
regulate sau neregulate.
Rolul infirmierului(ei) in ingrijirea bolnavilor cu boli ale aparatului cardiovascular
• -asigura repausul pacientului in pozitia indicata de catre medic (cele mai frecvente sunt pozitiile
sezand sau semisezand);
• -toaleta zilnica a bolnavului nu trebuie sa ii implice sa faca efort si nici sa ii creeze vreun disconfort;
• -schimbarea lenjeriei de pat si de corp ori de cate ori este nevoie (transpira des);
• -asigura masajul membrelor inferioare in vederea prevenirii trombozelor si edemelor precum si
pozitia ridicata a membrelor;
• -ajuta bolnavul si ii supravegheaza alimentarea care se face numai la pat;
• -ajuta bolnavul la efectuarea necesitatilor fiziologice.
Aparatul digestiv
• Este alcatuit din: cavitate bucala, faringe, esofag, stomac, intestin subtire, intestin gros, rect si
glandele anexe ale tubului digestiv (ficat, pancreas, splina).
• In patologia digestiva, semnele si simptomele pacientilor se pot imparti in manifestari generale
precum: febra, scaderea ponderala, alterarea strii generale, paloarea, deshidratarea, si manifestari
functionale precum tulburarile apetitului, durerea abdominala, eructatiile, disfagia, varsatura,
regurgutatiile, hematemeza, melena, flatuM, alterarea tranzitului intestinal (constipatie si/sau diaree).
Rolul infirmierului(ei) in ingrijirea bolnavilor cu boli ale aparatului digestiv
• administrarea dietei individualizate;
• -urmareste ca pacientul sa manance iar alimentele sa le mestece bine; ?..
• -urmareste hidratarea orala a pacientilor;
• -pacientii care prezinta varsaturi vor fi pozitionati in decubit lateral cu capul intr-o parte pentru a
evita aspiratia in caile respiratorii (pneumonia de aspiratie);
• -ajuta la efectuarea clismelor;
• -efectueaza igiena individuala a pacientilor;
• -efectueaza curatenia si dezinfectia la patul pacientului.
Aparatul reno-urinar
Este alcatuit din rinichi (stang, drept), cai urinare (calice si pelvis renal, uretere, uretra), vezica
urinara.
Rolul aparatului reno-urinar este in principal de secretia, excretia si transportul urinei.
Principalele semne si simptome de suferinta renala:
• -durerea care poate fi localizata lombar, pe traiectul ureterului, pelviperineal sau vezical; poate iradia
sau nu; poate fi paroxistica sau intermitenta (colica renala) cu durata de cateva ore mai rar cateva
zile;
• -tulburarile de mictiune:
• polakiurie (mictiuni frecvente},
• disurie (dificultatea de a mictionaj,
• retentia urinara (incapacitatea vezicii urinare de a-si goli continutul);
• incontinenta de urina (pierderea functiei de rezervor al vezicii, urina scurgandu-se din vezica partial
sau total);
• enurezis (pierderea involuntara de urina); tenesme vezicale (mictiuni imperioase, dureroase);
• -tulburari de diureza : diureza reprezinta valoarea cantitativa a urinei/24 ore (valori fiziologice intre
800-2oor ml/24 ore sau intre 0,5-1,5 ml/minut); tulburarile de diureza sunt
• - oliguria (diureza este intre 500 -800 ml/24 ore anuria (scaderea diurezei sub 250 ml/24 ore}
• nicturia (volumul diurezei nocturne ii depaseste pe eel al diurezei diurne), poliuria (cresterea
diurezei la peste 2 litri/24 ore).
• -hematuria: eliminarea prin mictiune a urinii cu sange;
• -piuria: definita ca prezenta de puroi in urina;
Rolul infirmierului(ei) in ingrijirea bolnavilor cu boli ale aparatului reno-urinar
• alimenteaza si hidrateaza bolnavul conform indicatiilor medicului;
• -previn escarele la bolnavii dializati care petrec majoritatea timpului in pat;
• -pozitia bolnavilor dializati este cea de decubit dorsal sau pozitia Trendelemburg;
• -schimba lenjeria de pat si de corp a bolnavului ori de cate ori este nevoie;
• -asigura paturi/perne calde, sticle umplute cu apa calda la cei cu colica renala fiind stiut ca la
aplicarea de caldura local cedeaza durerea.
Ingrijirea bolnavilor comatosi/inconstienti

• nu se pot ingriji singuri si nu isi pot indeplini o mare parte din nevoile fundamentale, de
aceea infirmiera are un rol foarte important si deosebit de solicitant.
lngrijirile acordate de catre infirmiera constau in:
• -asigurarea unui climat corespunzator (temperatura intre 18-21°C, aerisirea salonului, aspirarea
umeda);
• -pozitionarea bolnavului in decubit dorsal cu capul usor inaltat pe o perna si rotat intr-o parte pentru a
preveni caderea limbii in posterior;
• -asigurarea urinarului sau plostii la pacientii ce nu sunt sondati vezical;
• -asigurarea toaletei pe regiuni zilnic precum si toaleta bucala si a parului;
• -manevrele de prevenire a escarelor;
• -la pacientii ce au reflex de deglutitie alimentatia se face cu lingurita si se asigura ca pacientul
mesteca bine bolul alimentar.
lngrijirea bolnavilor oncologici sau in stari terminale

• lngrijirile paliative conform definitiei OMS reprezinta ingrijirea totala si activa a pacientilor a caror
boala nu mai raspunde la tratamentul curativ. Reprezinta una din sarcinile cele mai grele ale echipei
medicale. Scopul ingrijirilor paliative este asigurarea calitatii vietii pacientului.
• lngrijirea terminala este parte a ingrijirii paliative si se refera la ingrijirea pacientilor a caror moarte
este iminenta si poate interveni in decurs de ore sau zile.
• In mare sunt aceleasi ingrijiri ca la pacientii comatosi/inconstienti iar comportamentul infirmierei
fata de acestia trebuie sa fie intelegator deoarece acesti bolnavi tree prin stari diferite extrem de rapid
(de la socul aflarii diagnosticului, agitatie, anxietate, frica pana la depresie profunda).
lngrijirea bolnavilor din sectiile de psihiatrie

• Pacientii cu boli psihice necesita ingrijiri aparte deoarece ei pot deveni un pericol atat pentru ei
cat si
• pentru anturaj, moment in care trebuiesc luate o serie de masuri de urgenta.
Rolul infirmierei in ingrijirea bolnavilor de pe sectiile de psihiatrie
• -se asigura conditii speciale de spitalizare: saloane bine aerisite, linistite, cu ferestrele prevazute cu
gratii iar prizele sa fie bine izolate;
• -se indeparteaza din jurul bolnavului obiectele care pot fi folosite de acesta pentru lovire;
• -se asigura igiena generala si corporala (infirmiera are misiunea delicata de a controla in mod discret,
de a indruma si la nevoie de a efectua atunci cand este cazul toaleta bolnavului);
• -in cazul pacientilor agitati psihic initial se va incerca linistirea bolnavului prin vorba blanda, calma,
incercand sa ii retina la pat ulerior se anunta asistenta fara insa a lasa singur bolnavul.
• -imoblizarea bolnavului agitat este o masura extrema si se executa de catre eel putin o infirmera si
doua ajutoare;
• tipurile de imoblizari sunt: imobilizarea cu camasa de protectie, imobilizarea cu cearsaf, imobilizarea
cu benzi (chingi), imobilizarea prin forta fizica (la nivelul incheieturilor: umeri, articulatia cotului,
genunchi).
lngrijirea pacientilor supusi unor operatii chirurgicale

• supraveghera indeaproape a pacientului;
• -se asigura un climat linistit;
• -in seara dinaintea interventiei chirurgicale se practica clisma evacuatoare in vederea golirii
intestinului
• -se are grija ca in seara dinainea interventiei chirurgicale pacientul sa nu mai ingere alimente,bauturi;
Postoperator
• mobilizarea pacientului se face numai la indicatia medicului;
• -schimbarea lenjeriei de pat se face cu grija ca sa nu se deplaseze sonda urinara, tuburile de dren sau
pansamentele;
• -cand se face patul nu trebuie uitata musamaua sau aleza pentru a nu se pata lenjeria de pat;
• -pungile colectoare de urina se schimba numai dupa ce asistenta a notat in foaia de observatie
aspectul si cantitatea de urina emisa;
• -igiena va fi riguros mentinuta prin toaleta pe regiuni avand grija sa nu se ude pansamentele sau sa se
smulga tuburile de dren;
• -se efectueaza manerele pentru prevenirea escarelor;
• -alimentatia se face la indicatia medicului in functie de patologie.
Transportul pacienţilor
Primar:
– De la domiciliu la spital.
– De la locul accidentului la spital.
Secundar:
– De la un salon la altul.
– De la o secţie la alta.
– De la un spital la altul.
– La domiciliu.
Scop:
• Deplasarea bolnavului în stare imobilizată.
Mijloace de transport:
• În spital – brancardă, fotoliu rulant, cărucior, pat rulant, ascensor.
• În afara spitalului – autosanitară, căruţă, tren, avion, helicopter, targă, alte mijloace improvizate
Materiale necesare pentru transportul bolnavului cu targa sau căruciorul:
• Targă (brancardă).
• Cărucior.
• Fotoliu rulant.
• Pat rulant.
• Pentru toate se va pregăti pătură sau saltea subţire, muşama, aleză, cearşaf, pernă, pături pentru
învelit
Principii:
• Bolnavul (accidentatul) va fi aşezat comod funcţie de suferinţa acuzată.
• Bolnavii slăbiţi, convalescenţi sau cu afecţiuni ale membrelor inferioare sunt transportaţi cu fotoliu
rulant.
• Mobilizarea se va face cu delicateţe, precauţie, ferindu-l de traumatisme, dureri sau oboseală, pentru
a nu-i agrava starea.
• Va fi acoperit pentru a nu răci.
• Va fi întotdeauna însoţit de asistentă – care va acorda şi primul ajutor
Tehnică:
• Se pregăteşte targa cu pătură, cearşaf, muşama şi aleză.
• Se ridică bolnavul de 3 persoane şi se aşează pe targă.
• 2 brancardieri pornesc de pe loc cu paşi schimbaţi pentru a micşora oscilaţiile tărgii în mers
Condiţii de transport:
• Transportul se face lin, fără zdruncinături, cu paşi schimbaţi.
• Pe timpul transportului bolnavul va fi bine învelit.
• Capul bolnavului va fi înainte pentru a putea fi supravegheat de brancardierul din spate – la
transportul pe plan drept.
• În timpul transportului în pantă – urcare sau coborâre – privirea bolnavului va fi înainte pentru a-i da
sentimentul de siguranţă în timpul transportului
• Bolnavul operat se transportă în poziţia decubit dorsal cu capul într-o parte pentru a evita aspirarea
eventualelor vărsături.
• În lift asistenta intră şi trage fotoliu (bolnavul cu faţa la uşă). La coborâre asistenta împinge
căruciorul înainte şi iese din lift.
• Brancardierul împinge patul rulant, apoi urcă şi el în lift. La coborâre, iese brancardierul şi trage
patul afară. Privirea bolnavului rămâne spre ieşire.
• Pe tot timpul transportului targa va fi menţinută în poziţie orizontală.
• Bolnavii vor fi atent supravegheaţi.
• Şi bolnavii mobilizabili vor fi însoţiţi în timpul mersului prin spital, salon etc. până la externare,
respectiv ieşirea din spital.
• Transportul cu patul rulant evită transbordările – menajând bolnavul.
• Pe timpul transportului bolnavii sunt atent supravegheaţi.
Transportul poate fi necesar în următoarele situaţii:
• evacuarea traumatizaţilor de la locul accidentului
• transportul de la un spital la altul, de la domiciliu la spital sau la domiciliu după externare etc.
• transportul de la o secţie la alta; la servicii de diagnostic şi tratament; la sala de operaţii şi de la sala
de operaţii; dintr-un salon în altul; dintr-un pat în altul
Categorii de pacienţi care trebuie transportaţi
• accidentaţii, în stare de şoc, cu leziuni ale membrelor inferioare
• inconştienţi, somnolenţi, obnubilaţi
• astenici, adinamici, cu tulburări de echilibru
• febrili, operaţi
• cu insuficienţă cardiopulmonară gravă
• psihici
Transportul cu targa
• Pregătirea tărgii
• targa se acoperă cu o pătură şi cu un cearşaf; la nevoie se acoperă cu muşama şi aleză; pernă subţire
– Pregătirea pacientului
• se informează atât pacientul cât şi aparţinătorii asupra scopului transportului şi locului unde va fi
transportat
• se explică procedeul aşezării pe targă şi eventual se instruieşte pacientul cum poate colabora
• în cazul în care pacientul are instalate o perluzie, sonde, drenuri, se vor lua măsuri de siguranţă:
sprijinirea- eventual pe un suport - a aparatului de perfuzie; fixarea sau pensarea sondelor, in funcţie
de durata şi condiţiile de transport
• Nu se pensează drenul toracic la pacienţii ventilaţi
• în caz de vărsături – tăviţă renală
• se pregăteşte documentaţia pacientului
• Aşezarea pacientului pe targă
• pacientul va fi aşezat cu privirea în direcţia mersului (trebuie să vadă unde merge)
• la urcatul scărilor, brancardierul din urmă va ridica targa până la nivelul orizontal; dacă panta este
prea accentuată, se poate duce pacientul, la urcuş, cu capul înainte.
• De asemenea, când pacientul trebuie supravegheat tot timpul, este mai bine ca acesta să fie dus cu
capul înainte, pentru ca, stând faţă în faţă cu brancardierul, să poată fi supravegheat.
• în principiu, pacientul va fi prins de partea sănătoasă
• Execuţia:
• -targa este ţinută la cele două extremităţi de către doi brancardieri, doar de câte un singur mâner
astfel încât targa să atârne de-a lungul marginii patului
• aşezarea pacientului pe targă necesită trei persoane: acestea se vor aşeza de-a lungul patului de partea
tărgii atârnate
• îşi introduc mâinile, cu palma şi degetele întinse, sub pacient
• prima: susţine capul şi toracele, sprijinind ceafa pacientului pe antebraţ
• a doua: sprijină pacientul în regiunea lombară şi sub şezut
• a treia: susţine membrele inferioare
• Prima persoană comandă mişcările:
• ridică deodată pacientul
• după ce acesta a fost ridicat, face un pas înapoi
• brancardierii ridică şi cealaltă margine a tărgii, aducând-o în poziţie orizontală sub pacient
• se aşază pacientul pe targă, se acoperă
• Descărcarea se face după aceeaşi metodă, dar cu mişcările inverse.
în decubit dorsal:
• pacienţii cu traumatisme abdominale, cu genunchi flectaţi
• accidentaţii constienţi, suspecţi de fractură a coloanei vertebrale sau a bazinului: se asigură suprafaţa
rigidă
• leziuni ale membrelor inferioare: sub membrul lezat, se aşază o pernă
• leziuni ale membrelor superioare: membrul superior lezat se aşază peste toracele pacientului;
eventual se fixează cu o eşarfă
• accidentaţii în stare de şoc cu hemoragie: cu membrele inferioare ridicate
în poziţie şezând
• - pacienţii cu traumatisme craniene, constienţi şi fără semne de şoc: menţinuţi cu ajutorul pernelor
• - leziuni ale gâtului: capul va fi flectat, astfel incat regiunea mentoniană să atingă toracele
în poziţie semişezând:
• - accidentaţii toraco-pulmonar
• - pacienţii cu insuficienţă cardiorespiratorie
• - accidentaţii cu leziuni abdominale (poziţia Fowler), cu genunchii flectaţi
în decubit lateral
• pacienţii în stare de comă
în decubit ventral:
• pacienţii cu leziuni ale feţei (craniofaciale): sub fruntea lor se aşază un sul improvizat din cearşafuri,
sau antebraţul flectat al traumatizatului
• cu leziuni ale spatelui sau regiunii fesiere
în decubit semiventral
• pacienţii inconştienţi, iar în caz de tulburări de deglutiţie sau hipersecreţie salivară, în poziţie
Trendelenburg, pentru a preveni acumularea şi aspirarea secreţiilor
în poziţia Trendelenburg, cu înclinare maximă de 10-15°:
• accidentaţii în stare de şoc
• în colaps periferic, pentru a asigura un aport mai mare de sânge în organele vitale
în poziţie Trendelenburg inversat, cu înclinare de maximum 10-15º:
• - accidentaţii cu fracturi ale bazei craniului
• Bolnavii psihici agitaţi se calmează medicamentos şi se transportă imobilizaţi.
De reţinut:
• în leziuni ale coloanei vertebrale, pacienţii vor fi transportaţi pe o suprafaţă dură; se recomandă ca
pacienţii să fie transportaţi în poziţia în care au fost găsiţi
• în cazuri cu totul excepţionale, când este imposibil să se asigure o targă tare, chiar improvizată (uşă,
scândură lată), transportul este admis pe patură, culcat cu faţa în jos, cu excepţia celor suspecţi de
fractură a coloanei cervicale
TRANSPORTUL CU CĂRUCIORUL
Cărucioarele utilizate pentru transportul pacientului au în general înălţimea meselor de operaţie,
pentru a se putea transporta uşor pacientul de pe cărucior pe masă şi invers.
Aşezarea pe cărucior
• căruciorul se aşază cu partea cefalică perpendicular pe capătul distal al patului (la picioarele patului)
• roţile căruciorului trebuie blocate
• Pentru ridicarea pacientului, este nevoie de trei persoane care execută tehnica în următorii timpi:
• - cele trei persoane se aşază lângă marginea patului; fiecare îşi plasează piciorul dinspre targă mai în
faţă;
• - toate trei îşi flectează genunchii introducând braţele sub pacient:
• - prima, sub ceafă şi umeri
• - a doua, sub regiunea lombară şi şezut
• - a treia, sub coapse şi gambe
• - apoi, cele trei persoane întorc pacientul înspre ele, îl apropie cât mai mult ca să-l poată strange;
• - îşi îndreaptă corpul, făcând un pas înapoi (cu piciorul aflat în faţă) şi se îndreaptă spre targă
• - lângă cărucior îşi flexează uşor genunchii şi aşază pacientul pe cărucior, întind braţele ca pacientul
să fie aşezat în decubit dorsal
• - cele trei persoane îşi retrag braţele.
IMPORTANT:
• Ridicând pacientul, persoanele trebuie sa-l ţină strâns către ele şi să-şi folosească cât mai mult forţa
membrelor inferioare pentru a-şi proteja propria lor coloană vertebrală
OBSERVAŢII:
• Transportul cu patul rulant este forma ideală de transport; la cele patru picioare, paturile sunt
prevăzute cu roţi sau pot fi racordate la un dispozitiv cu roţi, oricare pat poate deveni astfel rulant.
• Prin utilizarea acestui sistem de transport, pacientul nu trebuie transpus mereu din pat în cărucior, de
aici pe masa de operaţie sau la alte examinări, ci va fi transportat direct cu patul. Patul cu dispozitiv
rulant aşteaptă pacientul chiar la serviciul de primire. Această metodă nu poate fi aplicată la toate
spitalele, căci ea necesită o dimensionare corespunzătoare a coridoarelor, uşilor, să nu existe praguri,
iar deplasarea între etaje să se poată face cu ascensorul
TRANSPORTUL ÎN AFARA SPITALULUI

Pregătirea pacientului
• pacientul va fi pregătit din timp pentru transport
• i se comunică mijlocul de transport
• va fi îmbrăcat în mod corespunzător anotimpului, duratei drumului şi mijloacelor de transport
• i se oferă bazinetul şi urinarul în vederea evacuării scaunului şi urinei
• i se asigură maximum de confort, poziţia pacientului va fi cât mai comodă
• pacientul transportat la alte servicii sau instituţii sanitare va fi însoţit de asistentă, cu documentaţia
necesară
• asistenta trebuie să fie înzestrată cu tot ceea ce i-ar trebui pe drum în acordarea primului ajutor. Ea
supraveghează pacientul îndeaproape, pe tot timpul transportului
• predarea pacientului se face de către asistentă la medicul de gardă al instituţiei unde a fost transportat
• Pentru liniştea pacientului, este bine ca ea să rămână lângă pacient până va fi amplasat în patul lui.
• Important: mijlocul de transport va fi dezinfectat după transportul pacienţilor infecţioşi
CIRCUITUL LENJERIEI IN SPITAL

Colectarea Jenjeriei
• La colectarea lenjeriei murdare, infirmiera trebuie sa isi puna manusi.
• Colectarea lenjeriei de pat si de corp, utilizate, va fi facuta in saci curati, care se inchid la gura,
imediat dupa colectare.
• Se interzice scuturatul sau oricare alta manipulare a lenjeriei (sortare, numarare a rufariei murdare) in
saloane sau spatii de circulatie.
• Aceste operatiuni se tac numai in camera de numarare-sortare a spalatoriei.
• -Rufaria de pat si de corp provenita de la sectiile de contagioase, dermato-venerice, TBC, de la
bolnavii septici precum si cea murdarita cu sange sau produse patologice va fi colectata si spalata
separat.
• -Asigurarea de lenjerie de pat si de corp sterile, la fiecare schimbare pentru nou-nascuti si bolnavi cu
mar receptivitate (cei cu transplante de organe). Aceasta lenjerie se depoziteaza separat de lenjeria
curata.
• -Lenjeria curata se depoziteaza separat, in spatii aerate, ferite de praf si umezeala si de posibilitati de
contaminare prin insecte si rozatoare.
• Manipularea lenjeriei in depozit se face numai de personalul special destinat pentru aceasta activitate.
Transportul lenjeriei curate de la depozit in sectii se face in saci curati pe un traseu bine stabilit.
Circuitul materialului moale :
• -dupa utilizarea materialului moale (campuri, halate, manusi), acesta se colecteaza in saci speciali si
este transporat la spalatorie;
• -materialul curat se aduce de la spalatorie in saci curati si va fi impachetat in spatiul special destinat
in vederea starilizarii.
• -sacii cu material moale curat nu va ti depozitat direct pe pavimente.
CIRCUITUL SI TRANSPORTUL DESEURILOR:

Se colecteaza la locul de producere pe categorii
 deseuri periculoase
 deseuri nepericuloase
 Dintre deseuri/e periculoase tac parte:
 deseuri anatomice (parti anatomice, material biopsic),
 deseuri infectioase (care contin sau au venit in contact cu sangele sau alte fluide ale organismului
exemplu: seringi, perfuzoare, recipient care au continut sange sau alte fluide organice, campuri
operaorii, manusi si alte materiale de unica folosinta, comprese, pansamente si alte materiale
contaminate, membrane de dializa, pungi de urina, material de laborator folosite etc),
 deseuri intepatoare-taietoare: ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac, branule, lame de bisturiu, pipette,
sticlarie de laborator, sticlarie sparta sau care a venit in contact cu sangele-aceste
 deseuri se considera infectioase;
 deseuri chimice si farmaceutice: reactivi de laborator, medicamente expirate, etc ;
Dintre deseurile periculoase fac parte:
• deseuri anatomice (parti anatomice, material biopsic),
• deseuri infectioase (care contin sau au venit in contact cu sangele sau alte fluide ale organismului
exemplu: seringi, perfuzoare, recipient care au continut sange sau alte fluide organice, campuri
operaorii, manusi si alte materiale de unica folosinta, comprese, pansamente si alte materiale
contaminate, membrane de dializa, pungi de urina, material de laborator folosite etc),
Deseuri nepericuloase
• -deseuri nepericuloase sunt cele asimilabile celor menajere: ambalajele materialelor sterile, flacoane
de perfuzie, gipsul, hartia, resturile alimentare, saci, ambalaje de plastic, recipient de sticla-daca nu
au venit in contact cu sangele si alte fluide biologice;
• Ambalarea deseurilor se face in ambalaje de unica folosinta care se elimina odata cu continutul,
codurile de culori fiind urmatoarele: galben pentru deseurile periculoase si negru pentru deseurile
nepericuloase. Pentru deseurile periculoase se utilizeaza pictograma pericol biologic.
• Deseurile nepericuloase : sunt asimilabile celor menajere si se colecteaza in sacii negrii
• Deseurile anatomo-patologice si alte parti anatomice se colecteaza in cutii de carton cu peretii
rezistenti, captusite cu saci galbeni in interior, pe cutii se noteaza cu marker denumirea sectiei si data
colectarii;
• Deseurile infectiose se colecteaza in saci galbeni, pe saci se noteaza cu marker denumirea sectiei si
data colectarii
• Deseuri intepatore/taietoare se colecteaza in cutii de plastic de culoare galbena, cu peretii
rezistenti, inscriptionate
• cu pictograma "pericol biologic"
• . Detasarea acelor se face folosind dispozitivul inclus pe orificiul de colectare. Dupa umplere cutia se
inchide ermetic si se mentine cu capacul inchis notandu-se in spatiul destinat pe cutie data inceperii
colectarii, sectia de provenienta. Cutia va fi mentinuta pe sectie pana in momentul umplerii. Nu se
vor suprincarca cutiile
Transportul deseurilor:
• -In interiorul unitatii se realizeaza cu carutul sau in saci-atunci cand cantitatile de deseuri colectate
nu sunt mari; sacii mari colectori si de transport pentru deseurile periculoase sunt rezistenti, de
culoare si sunt inscriptionati cu pictograma pericol biologic.
• -Transportul deseurilor se face pe un circuit separate de eel al bolnavilor si al vizitatorilor.
• -Ore de colectare si de transport al deseurilor sunt stabilite de catre sectii.
Profilaxia primara a accidentelor prin expunere la produse biologice

Principii de baza:
• -toti pacientii sunt considerati potential infectati;
• -se considera ca sangele, alte fluide biologice (secretii salivare, nazale, lacrimale, varsaturi, urina,
materii fecale) si
• tesuturile pot fi contaminate cu HIV, VHB, VHC sau alte microorganisme;
• -se considera ca toate instrumentele folosite in practica medicala sunt contaminate dupa utilizare;
Cele mai importante precautiuni in cazul expunerii accidentale la produse biologice sunt:
• spalarea pe maini inainte si dupa fiecare manopera care presupune contactul cu lichide biologice sau
produse contaminate cu sange;
• -purtarea manusilor de fiecare data cand exista rise de contact cu sangele sau alte produse biologice.
Atitudine in caz de accident prin expunere la sange

• -intreruperea ingrijirii cu asigurarea securitatii pacientului;
• -persoana accidentata anunta imediat cadrul medical superior din sectia respectiva. Asigurarea
ingrijirilor de urgenta in caz de expunere cutanata:
• -se spala imediat locul cu apa si sapun;
• -se clateste;
• -se utilizeazeaza un antiseptic cu timp de contact minim de 5 minute, solutie clorigena diluata 1/10,
compus iodat in solutie dermica, alcool 70° sau alt dezinfectant cutanat.
• In caz de expunere percutanata se vor lua aceleasi masuri ca in cazul expunerii cutanate cu mentiunea
ca este interzisa sangerarea, deoarece poate crea microleziuni care pot accelera difuziunea virusului.
• In caz de expunere a mucoaselor (mucoasa conjunctivala, mucoasa nazala, mucoasa bucala) se spala
abundent timp de 5 minute cu ser fiziologic iar in lipsa acestuia, cu apa.
ÎNTREŢINEREA CURĂŢENIEI şi DEZINFECŢIA PAVIMENTULUI MĂTURATUL UMED

Curăţenia zilnică
Reprezintă îndepărtarea prafului de pe paviment prin măturare umedă urmată de spălare.
Pentru curăţenia pavimentelor şi mochetelor pot fi folosi aparate care utilizează spălarea şi
aspiratul umed.
Măturatul umed (mătură cu mâner sau perie cu maner)
Are drept obiectiv îndepărtarea prafului şi a gunoaielor împraştiate pe paviment cu ajutorul unei
mături sau perie cu lavetă umezită. Acest procedeu este eficient şi permite îndepărtarea a % din praf.
Pregătirea materialului:
perie cu mâner (coadă) sau mătură lavete din
bumbac (bucăţi de cârpe) făraş
colector de deşeuri (gunoi): saci de plastic, găleţi cu capac, ş.a.
detergent, dezinfectant
Tehnica:
Pavimentul trebuie să fie uscat şi debarasat de deşeurile (gunoaiele) grosiere
Laveta trebuie să îmbrace bine talpa periei şi să stea tot timpul operaţiunii pe paviment,
împingând deşeul înaintea periei. Mătura udată şi scursă de surplusul de apă trebuie să stea tot
timpul operaţiunii pe paviment, împingând deşeurile înainte.
În cursul operaţiunii nu ridicaţi peria sau mătura, nu efectuaţi paşi înnapoi, deoarece prin
aceste mişcări se antrenează împrăştierea murdăriei pe paviment.
Metode:
Sunt 2 metode.
Metoda denumită "prin împingere" constă în împingerea prin alunecare în benzi paralele a
periei înaintea persoanei. Recomandată pentru curăţarea suprafeţelor întinse (holuri, coridoare) fără
obstacole (mobilier, echipament).
Metoda denumită "prin rotire" sau "prin pivotare" prin care manipulatorul ratează peria
descriind "S-uri" pe paviment. Recomandată pentru curăţarea suprafeţelor de dimensiuni mici, înguste.
Măturatul umed al unei Încăperi (salon, sală de tratament, ş.a)
Se începe măturatul de-a lungul marginilor, la colţuri şi sub mobilier
Se mătură apoi restul suprafeţei
Măturatul se termină la uşa de la intrare mătura/ peria se aşează pe căruciorul de curăţenie
În interiorul încăperii se strânge gunoiul în făraş, iar laveta (cârpa) se împătureşte cu partea murdară în
interior
Se aruncă gunoiul în sacul/ găleata colectoare
Laveta reciclabila se pune într-un recipient special destinat. Obligatoriu se schimbă laveta pentru fiecare
încăpere.
ÎNTREŢINEREA CURĂŢENIEI şi DEZINFECŢIA PAVIMENTULUI SPĂLAREA PAVIMENTULUI

Are ca obiectiv îndepărtarea la maximum a murdăriei vizibile . si scăderea numărului de microorganisme de
pe paviment (acţiune chimică şi mecanică).
Se efectuează după măturatul umed.
Metoda celor 2 găteli:
Pregqtirea materialului:
Se umple găleata de clătire 3 / 4 cu apă limpede (ex. culoare roşie)
Se umple găleata de spălare (ex. culoare albastră) efectuând un dozaj riguros al detergentului sau
detergentului+ dezinfectant
Se pun găleţile pe un cărucior
Se montează instalaţia de scurgere/ stoarcere (cadru cu grătar) pe mânerul căruţului
Se fixeaza mopul pe mâner şi se imersersează franjurile acestuia în soluţia de spălare sau
Se utilizează o lavetă cu Teu.
Se imersează laveta în soluţie, se stoarce şi se aşează laveta curăţă pe talpa Teului.
Tehnica:
Se storc uşor franjurile mopului sau laveta
Se spală pavimentul în benzi regulate descriind 8-uri; manipulatorul va sta mereu în partea uscată a
pavimentului
Când este necesar se clăteşte mopul sau laveta, se stoarce şi se imersează în soluţia de spălare
Soluţiile de spălare şi de clătire se schimbă când apă / soluţia devine murdară, pentru holuri şi coridoare;
soluţiile se schimbă la fiecare salon.
Metoda combinată: măturărea şi spălarea pavimentului utilizând căruciorul de curăţenie
Pregqtirea materialului:
Căruţ de curăţenie prevăzut cu:
un raft pe care se aşează soluţiile de detergent, dezinfectant;
grătar de scurgere a surplusului de soluţie pentru mop;
se folosesc 2 mopuri pentru fiecare loc;
2 saci colectori, pentru mopuri curate şi pentru mopuri murdare
Tehnica:
Se fixează pe mâner mopul curat, stors
Se spală pavimentul în benzi regulate descriind 8-uri; manipulatorul va sta mereu în partea uscată a
pavimentului
La sfârşitul spălării se pune mopul murdar în sacul colector
Surplusul de soluţie de pe paviment se îndepărtează utilizând al 2-lea mop curat, dar neîmbibat cu detergent,
dezinfectant
Curăţenia periodică
O dată pe lună se efectuează curăţenia generală în secţie, utilizînd produse de întreţinere a
curăţeniei şi produse dezinfectante adecvate fiecărui substrat care trebuie tratat.
ÎNTREŢINEREA CURĂŢENIEI şi DEZINFECŢIEI SUPRAFEŢELOR VERTICALE

Suprafeţele verticale (pereţi vopsiţi în ulei, pereţi cu faianţă, pereţi cu tapet lavabil, geamuri) din
mediul medical pot fi murdărite prin proiecţia lichidelor biologicesau contaminate prin atingerea cu
mâna murdară.
Curăţarea suprafeţelor verticale permite reducerea gradului de contaminare a acestora.
1. Întreţinerea curăţeniei pereţilor
a) întreţinerea zilnică
Se referă la spălarea cu detergent, dezinfectant numai a zonelor de contact cu mâinile.
b) întreţinerea periodică
Pregătirea materialelor si a produselor.
cărucior pentru curăţenie
scară, lavete, perie de mâna
detergent, dezinfectant
Tehnica:
aerisirea încăperii, protejarea pavimentului ştergerea de praf a pereţilor care se vor spăla se spală
pe zone efectuând mişcări de jos în sus
se clăteşte suprafaţa spălată cu apă efectuând mişcări de sus în jos se sucă
2. Întreţinerea curăţeniei ferestrelor
Pregătirea materialelor si a produselor.
Scară
2 găleţi, lavete, perie de mână detergenţi neutrii
produse pentru spălat geamul
Tehnica:
Se protejează pavimentul. Se deschide fereastra
Se ştergede praf, se spală, se clăteşte începând cu interiorul ramei ferestrei şi apoi exteriorul Se
spală sticla, se usucă, se verifică rezultatul prin tansparenţă.
Responsabili:
Persoana responsabilizată de conducerea unităţii sanitare cu întreţinerea curăţeniei.
Evaluare:
Executia ' acestor activităti. trebuie să fie încredintată
. unui personal calif1cat. Trebuie
controlate rezultatele obţinute şi tehnicile utilizate.
Atunci când se validează un protocol de lucru, în timpul epidemiilor, sau în cadrul supravegherii
infectiilor în sectiile de risc se recomandă recoltarea de probe din mediu (prelevări ele pe suprafeţe
pentru controlul condiţiilor igienico-sanitare - CIS).
ÎNTREŢINEREA CURĂŢENIEI şi DEZINFECŢIA GRUPURILOR SANITARE

Obiectele sanitare: chiuvete, căzi de baie, duş, bideu, Wc-uri, pisoare sunt locuri unde există
umezeală. Întreţinerea, curăţenia şi dezinfecţia acestora stau la baza prevenirii infecţiilor cu germeni,
cum ar fi Pseudomonas, Proteus, Serratia, Trichomonas, etc
Tehnică, metodă:
• Întretinerea zilnică.
a) chiuvete, căzi de baie, duş, bideu:
* Dacă obiectele sanitare nu sunt murdărite (imbâcsite) cu ajutorul unei lavete înmuiate în soluţie
de detergent dezinfectant, se curăţă astfel:
Se curăţă faianţa de pe pereţi
Se distribuie hârtie-prosop
Se curăţă obiectele sanitare pe rând începând cu partea de dedesubt a obiectului sanitar,
marginea, bateria, săpuniera, interiorul cuvelor, gurile de scurgere.
Se clăteşte.
Se aplică soluţia de dezinfectant
* Dacă obiectele sanitare sunt murdărite (îmbâcsite) se curăţă mai întâi cu o soluţie de detergent
dezinfectant şi/sau cu un produs abraziv
Se clăteşte
Se aplică soluţia de dezinfectant
* Pentru obiectele sanitare din zonele cu risc mare de infecţie sau din saloanele pacienţilor aflaţi în
sistem de izolare funcţională se recomandă şi dezinfecţia zilnică a acestora, inclusiv a sifonului de
scurgere de sub chiuveta şi a sifonului de pardoseală:
se varsă 25 ml (un pahar) de soluţie de hidroxid de sodiu (apă de Javei) de 5.25% CI în sifonul
de scurgere de sub chiuveta şi sifonul de pardoseală;
se lasă un timp de contact de 1O minute se clăteşte abundent
b) wc-uri, pisoare:
se goleşte recipientul în care stă peria de spălat WC-ul se
trage apa şi se clăteşte peria de spălat WC-ul
Cu o lavetă destinată pentru spălatul suprafeţelor exterioare înmuiată într-o soluţie de detergent
dezinfectant se curăţă şi dezinfectează:
exteriorul rezervorului de apă exteriorul vasului de WC colacul şi capacul de WC
curăţaţi interiorul vasului de WC cuperia de spălat WC-ul şi soluţia de detergent- dezinfectant
se usucă
se dezinfectează sifonul de pardoseală varsând 5 ml (2 pahare) de soluţie de hidroxid de
sodiu (apă de Javei) de 5,25% CI
Se umple 3 / 4 recipientul în care stă peria de spălat WC cu soluţie de dezinfectant.
Dacă interiorul vasului de WC este murdar (îmbâcsit, cu piatră) înainte de curăţarea propriu-zisă
se efectuează curăţarea cu un produs abraziv.
• Întreţinerea de fond
Detartrare
În funcţie de duritatea apei distribuite, piatra se poate depune pe baterii şi interiorul articolelor
sanitare. Acest depozit constituie un mediu favorabil de dezvoltare a microorganismelor.
Detartrarea este operaţiunea care se efectuează cu un produs acid specific. Ritmul este în funcţie
de duritatea apei.
Se deşurubeaza robineţii, se imersează în soluţia de detartrare până la dizolvarea pietrei, apoi se
clăteşte şi se montează la loc.
Cu ajutorul unei lavete înmuiate în produs se detartreză suprafaţa (marginile) articolelor sanitare.
Dacă este necesar se freacă, apoi se clăteşte. Se trece la operaţiunea de întreţinere zilncă a curăţeniei.
Curătarea şi dezinfecţia sifoanelor
În zonele cu risc mare de infecţie, în timpul întreţinerii de fond a saloanelor bolnavilor se
recomandă curăţarea sifoanelor (de la chivetă, de pardoseală).
Se execută urmatoarele operaţii:
demontarea sifonului
curăţarea cu o perie si o soluţie de detergent+ dezinfectant clătire
se agită 2 minute într-o soluţie de detergent+ dezinfectant
se scurge, se remontează
Materiale si produse:
Produse abrazive Hidroxid de sodiu
Detartrant pentru chivetă Detergent. dezinfectant Mănuşi de menaj
Perie mică, lavete
ÎNTREJINEREA CURĂTENIEI şi DEZINFECflA SALOANELOR

Bolnavii plasaţi într-un mediu curat şi dezinfectat zilnic pot să primească servicii de sănătate în
condiţii de asepsie corectă. Atuncicând aceştia sunt înternaţi în spital, saloanele la care sunt repartizaţi
trebuie să le ofere garanţia unui mediu curat din punct de vedere vizual şi bacteriologic.
2.3.1 întreţinerea zilnică
Situaţii de care trebuie ţinut seama:
În realizarea curăţeniei trebuie luate în considerare:îngrijirile curente, intervenţiile medicale, contaminarea
salonului. Se recomandă ca operaţiunile de curăţenie să se înceapă cu saloanele mai puţin contaminate.
În fiecare salon se începe cu curăţarea obiectelor mai puţin murdare şi se termină cu obiectele murdare
(coşuri de deşeuri şi vasul de toaletă).
În nici o secţie NU se admite existenţa ghivecelor cu flori. Vase cu flori tăiate NU se admit în
secţiile cu risc mare (secţii de nou-născuţi. reanimare, hematologie, dializă, etc).
În sectiile în care sunt admise vase cu flori tăiate, apa din vas se schimbă zilnic, iar în apă se adaugă o
linguriţăde hipoclorit de sodiu 12,5% CI activ; această operaţiune nu se execută la chiuveta din salon, ci în
incăperi special destinate pregătini activitătii propriu-zise.
Întreţinerea şi curăţenia în saloanele cu bolnavi aflaţi în sistem de izolare funcţională se face având în
vedere manopere prin care să se limiteze contaminarea exteriorului.
• Pregătirea materialului si a produselor.
material pentru spălarea pavimentului soluţie
de detergent dezinfectant
o lavetă pentru fiecare salon necesară la măturatul umed
• Tehnica:
Se bate la uşă salonului, se deschide uşa, se salută bolnavul, se înveleşte bolnavul, se deschide geamul
pentru a se aerisi;
Căruciorul pentru curăţenie se lasă afără pe coridor;
Se face ordine în salon: se aranjeaza halatele, ziarele, revistele, etc.
Se şterge de praf mobilierul cu o lavetă îmbibată în soluţiede detergent + dezintectant: corpul de iluminat,
tăbliile patului, blatul mesei pe care se serveşte mâncarea, noptiera, masa de scris şi scaunele;
Laveta se clăteşte după ştergerea fiecarui element de mobilier. Se şterg de praf celelalte suprafeţe orizontale;
Dacă este cazul, în locurile murdărite, se şterg pereţii, geamurile, uşile.
Cu o lavetă îmbibată în soluţie de detergent+dezinfectant se şterg întrerupătorul electric şi balamalele de la
uşi.
Se curăţă grupul sanitar: oglinda, chiuveta, suportul pentru prosop, suportul pentru hârtia igienică şi vasul
de toaletă cu accesoriile. Se dezinfectează sifonul de pardoseală şi sifonul de la chiuvetă.
Se mătură umed pavimentul şi se strâng deşeurile din interiorul salonului; se goleşte coşul de gunoi şi se se
curăţă; se pune în coş un sac nou de plastic. Deşeurile provenite din salon se strâng în spaţiul special
destinat colectării temporare din secţie.
Se spală şi dezinfectează pavimentul
Se verifică aspectul estetic al salonului, se închide fereastra, se salută bolnavul.
ÎNTREŢINEREA CURĂLENIEI ŞI DEZINFECŢIA SALOANELOR DUPĂ EXTERNAREA

BOLNAVILOR
Situaţii de care trebuie finut seamă:
În timpul efectuării curăţeniei mobilierul rămâne în salon
Dezinfecţia terminală (ciclică) se efectuează în cazul evoluţiei focarelor de indata după ce s-a declarat
focarul închis şi s-au externat toţi bolnavii, în cazul spitalizării în secţie a unor bolnavi cu boli infecţioase,
în cazul spitalizării bolnavilor pentru care s-a aplicat procedura de izolare functională (izolare pentru
infecţii cutanate, digestive, transmise prin sânge, respiratorii).
Protocolul deîntreţinere a curăţeniei saloanelor şi dezinfecţiei (zilnică sau ciclică) acestora se realizează de
către specialiştii în igienă spitalicească împreună cu seful de secţie şi asistenta sefă.
În cadrul operaţiunilor de curăţare şi dezinfecţie este important: să se curete cu detergent, să se clătească şi
să se utilizeze o soluţie de dezinfectant.
Pregătirea materialului si a produselor.
materiale pentru spălarea pavimentului
soluţie de detergent, soluţie de dezinfectant
o lavetă pentru fiecare salon necesară la măturatul umed lavete, perii de mână şi perii cu mâner, etc.
Tehnici.
se strânge lenjeria murdară şi se pune în sac impermeabilizat
se strâng şi se evacuează deşeurile din coşul de gunoi, coşul din WC; acestea se curăţă şi se dezinfectează
se deprăfuieşte plafonul
se curăţă şi se dezinfectează toate obiectele din salon: patul. salteaua, mesele, noptierele.
NU uitaţi curăţarea şi dezinfecţia roţilor de la mobilierul rulant!
Se şterg umed: pereţii, gurile de aerisire, geamurile. uşile cu soluţie de detergent + dezinfectant;
Se curăţă şi se dezinfectează obiectele sanitare din grupul sanitar ataşat salonului. Dacă este necesar, se
detartrează obiectele sanitare; se curăţă şi se dezinfectează sifonul de pardoseală si sifonul de la chiuvetă.
Se mătură umed, se spală pavimentul şi se dezinfectează Se reaşează mobilierul în salon
Persoana care a efectuat curăţenia şi dezinfecţia se spală pe mâini şi apoi pune lenjerie curată pe pat.
În cadrul întreţinerii şi curăţeniei saloanelor se recomandă ca de 2 ori pe an să se spele pereţii placaţi cu
faianţă, sau vopsiţi, jaluzele de la ferestre.

SUPORT Rezumat PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SUPORT Rezumat PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS PENTRU

Sănătate, igienă, servicii sociale

Locul de munca al infirmierului(ei)

UNDE MAI POATE LUCRA INFIRMIERA

Tehnicile de comunicare terapeutica si rolul infirmierei

NORME DE IGIENA IN UNITATILE SANITARE

Prevenirea infectiilor nosocomiale

Îmbrăcămintea de protecţie şi ţinuta

Calităţile pe care trebuie să le indeplineasca o infirmieră

IERARHIZAREA ACTIVITATILOR CE URMEAZA A FI DERULATE

Pozitiile impuse de boala:

INGRIJIRI ALE PACIENTILOR

SCHIMBAREA LENJERIEI PATULUI OCUPAT DE PACIENTUL IMOBILIZAT - cu pacientul în

SCHIMBAREA LENJERIEI PATULUI OCUPAT DE PACIENTUL IMOBILIZAT - cu pacientul în

SCHIMBAREA ALEZEI Schimbarea alezei la pacientul care se poate ajuta

SCHIMBAREA ALEZEI Schimbarea alezei la pacientul care nu se poate ajuta

SCHIMBAREA LENJERIEI DE CORP ÎN CAZUL PACIENTULUI IMOBILIZAT

SCHIMBAREA LENJERIEI DE CORP ÎN CAZUL BOLNAVULUI IMOBILIZAT

TOALETA PACIENTULUI IMOBILIZAT. BAIA PARŢIALĂ LA PAT PARTEA ANTERIOARA A

TOALETA PACIENTULUI IMOBILIZAT. BAIA PARŢIALĂ LA PAT MEMBRELE SUPERIOARE

TOALETA PACIENTULUI IMOBILIZAT. BAIA PARŢIALĂ LA PAT ABDOMENUL

TOALETA PACIENTULUI IMOBILIZAT. BAIA PARŢIALĂ LA PAT PARTEA POSTERIOARĂ A

TOALETA PACIENTULUI IMOBILIZAT. BAIA PARŢIALĂ LA PAT MEMBRELE INFERIOARE

TOALETA PACIENTULUI IMOBILIZAT BAIA PARŢIALĂ LA PAT ORGANELE GENITALE ŞI

IGIENA CAVITĂŢII BUCALE LA PACIENTUL CONŞTIENT

IGIENA CAVITĂŢII BUCALE ÎNTREŢINEREA PROTEZELOR DENTARE

ÎNGRIJIREA PĂRULUI ÎNGRIJIREA ZILNICĂ A PĂRULUI PRIN PIEPTĂNARE

ÎNGRIJIREA PĂRULUI ÎNGRIJIREA PĂRULUI PRIN SPĂLARE

TEHNICA DE ÎMBRĂCARE A COPILULUI

TOALETA SUGARULUI ŞI A COPILULUI MIC BAIA PARŢIALĂ:

TOALETA SUGARULUI ŞI A COPILULUI MIC BAIA GENERALĂ

ALIMENTAŢIA ARTIFICIALĂ A SUGARULUI ŞI A COPILULUI MIC CU BIBERONUL ŞI

ALIMENTAŢIA ARTIFICIALĂ A SUGARULUI ŞI A COPILULUI MIC CU LINGURIŢA

ALIMENTAREA ACTIVĂ ŞI PASIVĂ ALIMENTAREA ACTIVĂ

ALIMENTAREA ACTIVĂ ŞI PASIVĂ ALIMENTAREA PASIVĂ

INGRIJIRILE ACORDATE PACIENTILOR CU DIVERSE PATOLOGII

Ingrijirea bolnavilor comatosi/inconstienti

lngrijirea bolnavilor oncologici sau in stari terminale

lngrijirea bolnavilor din sectiile de psihiatrie

lngrijirea pacientilor supusi unor operatii chirurgicale

TRANSPORTUL ÎN AFARA SPITALULUI

CIRCUITUL LENJERIEI IN SPITAL

CIRCUITUL SI TRANSPORTUL DESEURILOR:

Profilaxia primara a accidentelor prin expunere la produse biologice

Atitudine in caz de accident prin expunere la sange

ÎNTREŢINEREA CURĂŢENIEI şi DEZINFECŢIA PAVIMENTULUI MĂTURATUL UMED

ÎNTREŢINEREA CURĂŢENIEI şi DEZINFECŢIA PAVIMENTULUI SPĂLAREA PAVIMENTULUI

ÎNTREŢINEREA CURĂŢENIEI şi DEZINFECŢIEI SUPRAFEŢELOR VERTICALE

ÎNTREŢINEREA CURĂŢENIEI şi DEZINFECŢIA GRUPURILOR SANITARE

ÎNTREJINEREA CURĂTENIEI şi DEZINFECflA SALOANELOR

ÎNTREŢINEREA CURĂLENIEI ŞI DEZINFECŢIA SALOANELOR DUPĂ EXTERNAREA

S-ar putea să vă placă și