CAPITOLUL I.

COMUNICAREA, INTRUMENT DE LUCRU AL MEDIATORULUI

SANITAR

Prin defi niţie, mediatorul sanitar mijloceşte relaţia dintre membrii comunit ăţilor cu romi şi
reprezentanţii
autorităţilor locale sanitare. Totodată, conform Ordinului 619/2002 emis de Ministerul
Sănătăţi Publice,
un mediator sanitar trebuie să aibă abilităţi de comunicare interumană. În pachetul de
formare iniţială a
mediatorilor sanitari, modulul de comunicare are un rol foarte important. Din practica
mediatorilor sanitari
constatăm că principalul instrument de lucru al acestuia este comunicarea. Un mediator
sanitar de succes
trebuie să ştie să folosească acest instrument de lucru deoarece, prin munca sa, cultiv ă
încrederea reciprocă
între două lumi diferite, respectiv membrii comunităţilor cu romi şi personalul medical.

1. Ce presupune comunicarea?
S-ar putea spune că fi ecare profesie are propriul său set de instrumente specifi ce cu
ajutorul cărora se pot
realiza activităţile necesare. În medierea sanitară, principalul instrument de lucru este
comunicarea.
Este important de ştiut acest lucru de la bun început, fi indc ă pentru a realiza rela ţii de
comunicare efi ciente este
nevoie din partea celor doi interlocutori de o investiţie de energie, de aten ţie şi de timp, de
multă disponibilitate
şi, câteodată, de ce nu şi de puţin talent! Este important de ştiut c ă, deşi există persoane cu
talent înnăscut
în comunicare, se pot obţine mari performanţe mai ales de către cei care învaţă să
comunice, care dobândesc
abilităţi pe parcursul vieţii profesionale. Oricine poate deveni un bun comunicator; este
esenţial în primul
rând să dorească acest lucru.
Într-o relaţie de comunicare, există doi parteneri: un emiţător şi un receptor, există un mesaj

1
transmis
prin limbajul verbal, tonalitatea vocii şi prin limbajul corpului (limbajul non-verbal). La acest
mesaj apare
întotdeauna un răspuns, fi e că el este exprimat verbal sau numai non-verbal. Mesajul de
răspuns poartă
denumirea de feed-back, care în limba engleză poate fi tradus prin „a hr ăni înapoi”, adic ă a
da un răspuns.
Elementele comunicării pot fi sintetizate astfel:
Emiţător;
Receptor;
Căi/canale de transmitere (limbaj verbal şi non-verbal);
Mesaj;
Feed-back (răspunsul generat de mesaj).

2. Cum să stabileşti o relaţie de comunicare efi cientă prin raportul dintre limbajul verbal şi
cel non verbal
Limbajul verbal refl ectă conţinutul mesajului, structura şi claritatea mesajului şi de aceea
este important ca
atunci când utilizezi cuvintele să exprimi ceea ce gândeşti. Limbajul non-verbal refl ectă
atât emoţiile ascunse
sau manifestate, cât şi relaţia în care se afl ă persoana respectivă cu interlocutorul.
Dacă limbajul verbal (conţinut) şi cel non-verbal (sentimente) exprimă împreun ă aceeaşi
atitudine, adică sunt
corespondente, mesajul va fi mult mai bine receptat, înţeles şi acceptat. Dacă cele 2
limbaje (limbaj verbal şi non-verbal) nu sunt corespondente, adică una spun şi alta gândesc,
mesajul va fi neclar, greu de înţeles şi de
acceptat. Exemple avem fi ecare din viaţa de zi cu zi.
Reaminteşte-ţi, de exemplu, cum te simţi cand cineva este nesincer cu tine sau pur şi
simplu neatent la
ceea ce spui!
Ce sentiment de disconfort ai şi cată incredere mai ai in acea persoan ă?
Pregăteşte-te inainte de a vorbi benefi ciarilor sau partenerilor de lucru; prin atitudinea ta
şi prin cuvintele
tale poţi crea o relaţie de lungă durată de incredere şi respect reciproc!
Obiectivele comunicării

2
Atunci cand transmiţi un mesaj, ai nişte aşteptări şi anume, ca mesajul transmis:
Să fi e receptat;
Să fi e înţeles (decodifi cat);
Să poată fi acceptat;
Să poată produce o schimbare.

3. Factorii care infl ueţează obiectivele comunicării

3.1. Receptarea mesajului este determinată de:
Starea şi modul de prezentare a emiţătorului - a mediatorului sanitar (fi zic ă, psihic ă,
motivaţie, calităţi,
valori, etc.);
Claritatea şi structura mesajului (conţinut, calitate, grad de difi cultate);
Cât de receptivi sunt interlocutorii;
Relaţia cu interlocutorul; dacă relaţia este bună, mesajul trece; dacă relaţia este
disfuncţională sau
încordată, mesajul nu va trece, chiar dacă este valoros;
Verifi carea înţelegerii mesajului de către interlocutor: am fost sufi cient de clar ă? Ai
întrebări? Etc.
3.2. Inţelegerea mesajului depinde de:
Toţi factorii de mai sus, in plus:
Câtă corespondenţă există între limbajul verbal şi cel non verbal, cu alte cuvinte cât de mult
crezi în ceea
ce spui;
Gradul de concordanţă între nivelul mesajului transmis de emiţător (mediator) şi nivelul de
înţelegere al
benefi ciarilor, de exemplu: Ai vrea să-mi spui, cu cuvintele tale, care a fost cel mai
important lucru pe care
l-ai aflat?
Parafrazare, clarifi care (din partea receptorului dacă este cazul, de exemplu: Po ţi repeta
esenţialul?).
3.3. Acceptarea mesajului depinde de:
Toţi factorii de mai sus, in plus:
Motivaţia mediatorului sanitar şi a benefi ciarilor de a comunica efi cient;
Sistemul de valori, obiceiurile, experienţele anterioare ale benefi ciarilor.
3.4. Schimbarea presupune toate cele de mai sus, in plus:

3
Toţi factorii de mai sus, in plus:
Motivaţia benefi ciarilor de a schimba ceva;
Experienţa practică a benefi ciarilor; consecinţele absenţei comportamentului;
Rolul de model al mediatorului sanitar;
Condiţii exterioare comunicării sau mediatorului sanitar care pot facilita sau bloca
schimbarea: factori
familiali, sociali, economici, organizaţionali, etc.

4. Limbajul verbal – importanţa reformulării. Ce cuvinte să folosesc?

În activitatea sa, mediatorul sanitar poate utiliza câteodată cuvinte/expresii cu caracter
coercitiv sau de
interdicţie care se pot folosi accidental sau nu în limbajul uzual: trebuie s ă..., s ă nu cumva
să..., nu este permis
să..., nu poţi să..., nu ai voie să... etc. Este vorba de acele situaţii în care mediatorul poate
da „sfaturi” membrilor
comunităţii în scopul schimbării comportamentului, bineînţeles.
Cand faci aşa, fi conştient(ă) de următoarele:
Cuvintele tale pot avea o conotaţie negativă, limitativă, coercitivă. Cuvintele pot genera
sentimente, fi indcă
acele cuvinte sunt adânc legate de experienţele trăite în general în copil ărie.
Multe din aceste expresii generează efectul invers decât cel scontat sau produc frustrare.
Uneori, pentru a sublinia necesitatea, urgenţa, se pot utiliza unele cuvinte ca de exemplu:
trebuie să te protejezi,
trebuie să deschizi ochii, etc. În acest caz, rolul cuvintelor este acela de a avertiza.
De aceea:
Fii vigilent(ă) în utilizarea cuvintelor / expresiilor coercitive;
Înlocuieşte-le cu expresii neutre, motivante, de exemplu: Este important să..., Ar fi bine să...,
Ce părere ai
dacă...?, Ce-ar fi să incerci şi...?, Iţi propun să te gandeşti la…
Fii conştient(ă) de tiparele tale de gândire;
Acceptă diferenţa de opinii a celorlalţi;
Pune întrebări pentru clarifi care;
Cere şi dă feed-back ori de câte ori este posibil.

4
5. Limbajul nonverbal - importanţa atitudinii interioare
Mediatorul sanitar, ca orice altă persoană, exprimă la nivelul corpului atitudinea sa
interioară şi emoţiile
pe care le manifestă în momentul respectiv. Toţi oamenii au capacitatea înn ăscut ă de a
recepta şi interpreta
semnalele corpului, limbajul non-verbal; în comunicare, ponderea limbajului non-verbal este
covârşitoare;
unii îi atribuie mai mult de 90% din totalitatea mesajului transmis.
Cu alte cuvinte, contează ceea ce spui, dar mai ales conteaz ă cum spui şi ce gândeşti. De
aceea este foarte
important să fi m conştienţi de ceea ce emitem.
“Cineva care nu poate deveni conştient de propriile semnale ale limbajului corpului, nu va
putea niciodată să
inregistreze prea exact semnalele altora” şi mai ales nu va înţelege de ce unele rela ţii de
comunicare se pot stabili
relativ uşor, iar altele mai greu!
De multe ori facem greşeala să interpretăm un anumit gest sau o anumită privire (de cele
mai multe ori nefavorabile)
ca fi ind un semnal de comunicare ce ne este adresat. De fi ecare dată este important s ă
verifi căm, fi indcă e posibil ca
persoana respectivă să fi e preocupată de o problemă a sa, fără legătură cu noi şi să o
interpretăm greşit! Elementele
limbajului nonverbal nu pot fi interpretate decât în context: un semnal singular nu are
putere de expresie!
Pentru a evita erorile de interpretare a limbajului nonverbal, este important de a controla
rezultatele prin:
Intrebare deschisă: ce parere ai? ce vrei sa spui? (răspuns semnifi cativ atât din punct de
vedere al
conţinutului cât şi a modului de exprimare);
Intrebare inchisă: eşti nervos, sau mi se pare? (când dorim să ne asigurăm c ă am interpretat
corect un
semnal);
Tăcere. Mai ales lasând o frază neterminată (dacă există mai multe semnale negative, dăm
posibilitatea
interlocutorului să se exprime).

5
Elementele limbajului non verbal sunt următoarele: ţinuta, mimica, gestica, distan ţa,
intonaţia vocii şi
alte manifestări paraverbale.
Ţinuta este primul aspect perceput de interlocutor.
Dacă persoana care se afl ă în faţa ta este în picioare, atunci ţinuta poate fi :
Deschisă: dreaptă, fl exibilă, cu centrul de greutate pe verticala corpului, privirea înainte, cu
mâinile şi
picioarele neîncrucişate.
De fi ecate dată când observi o astfel de persoană, întreab ă-te: ce-mi transmite ea? Îmi face
plăcere să stau
de vorbă cu această persoană?
Inchisă, centrul de greutate se proiectează anterior, cu braţele strânse la piept, umerii
ridicaţi şi aplecaţi
în faţă sau căzuţi, capul în jos, fără contact vizual sau privind de jos în sus. Ce îţi transmite o
astfel de
persoană? Cum pare disponibilitatea ei de comunicare?
Dacă persoana stă jos, poţi observa:
O poziţie de fugă: aşezat pe marginea scaunului, corpul şi capul sunt aplecate înainte, cu
picioarele
în poziţia de a păşi, privind de jos in sus, sau fără contact vizual (poate indica nesiguran ţă,
ceaţă
psihologică);
O poziţie dreaptă, fl exibilă, deschisă (poate indica receptivitate interioară); aplecarea
uşoară a corpului
înainte cu menţinerea capului drept şi a contactului vizual indic ă interes din partea
ascultătorului;
O poziţie inclinată spre spate, privind de sus în jos poate indica înfumurare, dar nu
intotdeauna;
depinde foarte mult de context; pentru a ne edifi ca, punem întreb ări de control în privin ţa
atitudinii.
Orice schimbare bruscă a ţinutei exterioare refl ectă aproape întotdeauna o modifi care
bruscă a ţinutei interioare.
Mimica reprezintă fenomenele pe care le putem observa pe faţa cuiva.
Contează foarte mult dacă persoana din faţa ta este destinsă sau încruntat ă; dacă zâmbeşte
sau face grimase;

6
fi ecare din aceste aspecte ale mimicii au o semnifi ca ţie pe care o cunoaştem din intui ţie
sau din experienţă; o
persoană încruntată te ţine la distanţă şi preferi să o evi ţi, pe cînd cineva care zâmbeşte şi
cu gura şi cu ochii
(semn că zâmbetul este sincer), te atrage ca un magnet!
Contact vizual şi direcţia privirii
Privirea trebuie să fi e fermă, deschisă, directă, dar nu fi x ă!
Păstrarea contactului vizual prin priviri de control (care baleiază faţa şi trunchiul
interlocutorului
deasupra diafragmului) reprezintă un aspect esenţial pentru ob ţinerea succesului într-o
comunicare;
Procese psiho-somatice: paloare, roşeaţă (îmbujorare), pete, etc. pot refl ecta starea
afectivă a persoanei
şi se pot interpreta în contextul celorlalte semnale.
Gestica reprezintă limbajul mainilor care oferă informaţii în ceea ce priveşte con ţinutul
verbal (este greu sa
minţi cu mâinile)!
Ceea ce contează este amploarea gesturilor (ţinuta, mişcarea pleoapelor şi mişc ările
mâinilor nu te pot înşela
asupra mesajului!)
Cei care fac gesturi ample doresc să atragă aten ţia asupra lor;
Cei care fac gesturi de mică amploare sunt modeşti, nu vor să iasă în eviden ţă sau doresc să
provoace
intenţionat o impresie falsă.
Contează de asemenea şi ritmul mişcărilor, cu cât exprimarea verbală a sentimentelor este
mai puternică, cu
atât mai accentuată devine şi gestica. Cu cât cineva este mai sigur pe sine, cu atât este
mai mică posibilitatea
de a se înregistra la el semnale false care să nu fi e în acord cu persoana sa.
Există şi situaţii de gestică fără conţinut, cu gesturi nemotivate, sacadate, abrupte
(“tovarăşi, să construim
impreună socialismul!”) la persoanele carora le place să se audă vorbind şi la cele care sunt
cu gândul în altă
parte. Gesturile pot refl ecta o atitudine deschisă: gesturi de deschidere, cu mâinile plasate
cu faţa palmară în

7
sus (receptivitate).
Atitudine inchisă: tragerea capului şi umerilor, braţe încrucişate la nivelul pieptului,
menţinând un obiect ca
pe un scut de apărare); mâinile cu faţa palmară orientată în jos refl ectă o dominare a
situaţiei).
Iată câteva exemple:
Minciuna poate fi sugerată de acoperirea gurii cu mâna, mângâiatul buzelor, mâna care
alunecă peste
gură atingând nasul;
Tensiune psihică: încleştarea mainilor;
Incredere in forţele proprii: mâini “coif în sus” (degetele de la ambele mâini se unesc la
vârfuri ca o
piramidă cu vârful în sus);
Ascultare: mâini “coif în jos”(degetele de la ambele mâini se unesc la vârfuri ca o piramid ă
cu vârful în jos).
Frecarea mainilor:
cu viteza mare - inspiră celuilalt un câştig;
cu viteza mică - semnalizează neîncredere, vicleşuguri;
Pregătirea unei decizii: mângâierea bărbiei;
Refl ecţie: degetul arătător dus la nas.
Distanţa reprezintă poziţia noastră faţă de ceilalţi; ea delimitează unele zone: zona intim ă,
zona personală, zona
socială, zona publică. Aceste zone diferă mult în funcţie de educaţie, de specifi cul cultural,
de temperament.
Sunt persoane care simt nevoia să comunice de aproape cu ceilalţi şi în consecin ţă
micşorează distanţa; alte
persoane nu se simt bine când comunică decât dacă sunt la distan ţă pu ţin mai mare faţă de
interlocutor.
Zona intimă: (1/2 braţ – 1 braţ)
În această zonă lăsăm să pătrundă de bună voie numai pe cei în care avem încredere
(familie, rude
apropiate, prieteni, etc). Cel care desconsideră zona intimă a cuiva desconsideră în acelaşi
timp şi
persoana respectivă. Pătrunderea fără acord în zona intimă a cuiva determin ă secre ţia
hormonilor de stres

8
şi generarea unui mecanism de aparare.
Zona personală: se întinde de la zona intimă până la aprox 1,5 m
Cel mai adesea zona personală este utilizată pentru întâlniri ofi ciale, ceremonii, întâlniri
prieteneşti etc.
În cazul în care eşti obligat să nu respecţi această distanţă (aglomerări, lift, transport în
comun etc.), zona
personală se respectă fără a întreţine schimburi verbale şi fără contact vizual.
Zona socială: se întinde dincolo de zona personală, pentru contactele sociale de natur ă
superfi cială:
cunoscuţilor, majorităţii colegilor şi majorităţii şefi lor etc.
Zona publică: în cazul în care ne adresăm unui grup mare de oameni (se întinde la infi nit).
Manifestările paraverbale şi intonaţia vocii reprezintă toate aspectele care se manifest ă în
timpul vorbirii, în
măsura în care analiza noastră nu se concentrează asupra conţinutului comunicării: s ă nu
uităm că atunci când
vorbim la telefon cu cineva ştim imediat dacă persoana este supărată sau obosită, dacă e
preocupată sau veselă.
Urechea noastră receptează imediat schimbările în tonalitatea vocii şi le interpreteaz ă şi
este de multe ori difi cil
să spunem de unde am tras concluziile respective.
Sunt mai multe elemente paraverbale pe care ne bazăm, analizându-le am putea vorbi
despre:
Modulaţiile vocii defi nesc modul în care ne ridicăm şi ne coborâm vocea; sunt utilizate
când dorim să
accentuăm o idee;
Viteza vorbirii: cu cât informaţiile din conţinutul comunic ării sunt mai necunoscute, cu atât
mai mică
trebuie să fi e viteza de prezentare a acestora;
Pauza de vorbire: chiar dacă nu prezintă conţinut, aceasta poate avea o mai mare semnifi
caţie decât ar
putea conţine cuvintele;
Intensitatea sonoră: de obicei când cineva doreşte să se impun ă; dar poate fi interpretat ă
ca un semnal
al unei agresiuni: de aceea este important să efectu ăm un control al rezultatelor;
Claritatea: cu cât cineva este mai sigur pe subiectul său, cu atât mai clară va fi pronun ţia fi

9
ecărui cuvânt;
Ritmul vorbirii nu conţine multe informaţii dar este sesizat imediat dac ă nu corespunde
aşteptărilor;
Manifestări sonore fără conţinut verbal (plescăit, oftat, gemut, tuşit, dresul vocii, alte
onomatopee) pot
avea infl uenţă mai ales în timpul ascultării active.
Deoarece prin limbajul corpului transmit atitudinea mea interioar ă, interlocutorul meu va fi
permanent
la curent cu ceea ce gandesc şi ce simt, chiar dacă nu interpretează imediat ceea ce
recepţionează.
In timp, dacă am o atitudine negativă faţă de celălalt acest lucru il va infl uen ţa şi ii va crea
o reacţie de
apărare: mă va ataca sau mă va evita.
Dacă, in schimb, manifest o atitudine pozitivă, constructivă, acest lucru se va transmite prin
limbajul
meu non-verbal şi mai devreme sau mai tarziu intrelocutorul meu işi va creşte
disponibilitatea sa de
comunicare faţă de mine.

6. Listă de verifi care in autoevaluarea limbajului corpului

1. Îi privesc cu atenţie pe ceilalţi, atunci când îmi vorbesc, respectiv un contact vizual
corect?
2. Gura mea este destinsă sau crispată?
3. Ţinuta mea este mai curând deschisă sau închisă?
4. Mă străduiesc să fi u destins(ă) şi chiar să zâmbesc, când mă simt suparat(ă), iritat( ă) sau
deprimat(ă)?
5. Este gestica mea convingatoare, cu alte cuvinte, corespunde con ţinutului mesajului şi
adaptată
interlocutorului?
6. Mă gândesc des la impactul pe care atitudinile mele interioare le au asupra celorlal ţi?
7. Este tonul meu agresiv, supărat, didactic, iritat, critic, obiectiv, prietenos, tare, încet,
clar?
8. Am tendinţa să vorbesc prea repede?
9. Dau semne de neîncredere, nerăbdare, plictiseală, fără să-mi dau seama?
10. Îmi verifi c din când în când propriile semnale pentru a-mi detecta eventualele probleme

10
de comunicare,
pe care poate le provoc chiar eu?

7. Limbajul non-verbal şi ascultarea activă

Ascultarea activă reprezintă mai mult decât un act fi zic al ascultării;
Apelează exclusiv la canalul nonverbal, vizual, corporal;
Este o modalitate de a transmite celuilalt că este urm ărit cu interes şi incurajat;
Este un mod de a construi un climat de încredere şi siguran ţă;
Când eşti foarte interesat de un mesaj sau de relaţia cu interlocutorul, corpul t ău şi
întreaga ta fi inţă se
poziţionează în ipostaza de ascultare activă: poziţie relaxată, deschisă, faţă în faţă, pentru a
recepta cât mai bine
mesajul, contact vizual prezent şi manifestarea interesului pentru comunicare (pozi ţie uşor
înclinată).

8. Etapele ascultării active

1. Observarea şi “citirea” comportamentului non-verbal al interlocutorului: postur ă, expresie
facială,
mişcare, tonul vocii;
2. Ascultarea şi înţelegerea mesajului verbal;
3. Ascultarea persoanei ca un întreg în contextul integrării sale în comunitate;
4. Acţiunea de a ne pune în locul persoanei pentru a înţelege mai bine mesajul;
5. Parafrazarea (refl ectare înapoi a mesajului cu cuvintele propri):
refl ectare înapoi a mesajului de către ascultator pe cale non-verbală cu sau făr ă folosirea
unor
interjecţii (ihi, imhi, da, him, etc);
repetarea mesajului cu acurateţe: “dacă am inţeles bine,…”, şi apoi repetarea mesajului cu
propriile
cuvinte ale ascultătorului;
este important să se refl ecte înapoi atât sentimentele transmise de emiţător cât şi
gândurile şi starea
de spirit a acestuia;
atenţie la tonul utilizat de ascultător; fără critică, interpretări, opinii personale sau lips ă de
înţelegere
faţă de emiţător.

11
6. Clarificarea:
Întrebări deschise (ai putea clarifi ca?… ai putea explica?… care este părerea ta despre?…);
Întrebări închise (asta doreşti să spui?…);
Întrebări afective (deschise: cum te-ai simţit);
Întrebări de verifi care (este adevărat că…);
Întrebări refl exive (referitor la… ce fel de ….?).

9. Principalele tipuri de blocaje care afecteaz ă calitatea (efi cacitatea) ascult ării active
Ascultarea pasivă (gândul zboară în altă parte);
Ascultarea evaluativă (ascultătorul judecă ceea ce aude);
Ascultarea neatentă (distras de oboseală, emoţii, diferenţe de cultură, gen, rasă, abilit ăţi);
Filtrarea ascultării în funcţie de propria viziune despre lume;
Cum să răspund? (preocuparea ascultătorului pentru răspuns în loc s ă asculte mesajul pân ă
la capăt);
Ascultarea cu simpatie (poate bloca acţiunea viitoare a emiţătorului);
Întreruperea (din entuziasm, plictiseală, nerăbdare, emoţie, dorin ţa de a spune ceva, lipsa
de sensibilitate
faţă de persoana care vorbeşte);
Nerespectarea liniştii impuse (propuse) de emiţător datorită sentimentului de stinghereal ă
în timpul
liniştii; ascultătorul se simte dator să intervină.
Lipsa abilităţilor de ascultare activă din partea mediatorului sanitar are efecte pe termen
lung:
Confuzie;
Frustrare datorită lipsei de empatie;
Pierderea încrederii /respectului în mediator şi în succesul activităţilor sale;
Copierea modelului negativ de “non aplicare” a ascultării active;
Demotivare şi chiar promovarea de comportamente negative;
Neîndeplinirea obiectivelor comunicării.

10. Empatia in comunicare

Empatia reprezintă abilitatea de a ne proiecta pe noi înşine în experien ţa de via ţă a celuilalt,
rămânând
necondiţionat noi înşine. De a ne „încălţa cu pantofi i celui pe care îl asistăm”. Este una din
cele mai valoroase

12
abilităţi pe care o putem avea în relaţiile cu ceilalţi.
În comunicare, empatia se bazează pe două aspecte esenţiale:
Înţelegerea sentimentelor interlocutorului;
Înţelegerea experienţei de viaţă/ comportamentului care a produs la interlocutor aceste
sentimente.
Pentru a manifesta empatia, trebuie să însoteşti interlocutorul în discursul s ău, explicitând
starea afectivă
a acestuia. De exemplu: “mă simt dezorientată pentru că nu-mi ajunge timpul să le fac pe
toate”. Un răspuns
empatic ar suna cam aşa: “eşti dezorientată pentru că timpul este scurt şi sunt multe de
făcut”.
Moduri defectuoase de exprimare a empatiei:
Răspunsuri stereotipe: “am auzit ce-ai spus, am inţeles”;
Interpretarea spuselor celuilalt: “cred că de fapt se ascunde altceva aici...”;
Neatenţia: “scuză-mă, n-am fost atent; poţi să repeţi?” sau “poate eu n-am inţeles corect, dar
mi se pare că…”;
Răspuns prea repede sau prea târziu;
Repetarea aceloraşi cuvinte (ca un papagal);
Incongruenţa verbală (se răspunde într-un limbaj neadecvat interlocutorului).
Nu este empatie:
să dai un sfat;
să faci o evaluare;
să aduci o critică (judecată);
să interpretezi;
să provoci;
să deviezi discursul interlocutorului.

11. Managementul emoţiilor in comunicare

În momentul în care ne deschidem spre ceilalţi, povestind ceva, de exemplu, transmitem de
asemenea şi
emoţiile noastre; cel mai important lucru este să o facem în mod congruent. Sentimentele
şi emoţiile sunt
aspecte caracteristice fi inţei umane; ele nu sunt bune sau proaste; există pur şi simplu.
Ceea ce putem infl uenţa
şi ameliora este modul de expresie a acestora.

13
Există anumite prejudecăţi, de exemplu: “este iraţional să-ţi arăţi emoţiile in interacţiunile
sociale” sau stereotipiile
legate de gen: “femeile pot plange; barbaţii, dacă o fac, inseamnă că sunt slabi...”
Supresia emoţiilor poate genera stres, dar la fel de bine exprimarea emo ţiilor (mai ales cele
negative) poate
produce mare tulburări în viaţa socială. Oricum, prin limbajul nonverbal oamenii îşi exprim ă
nestingherit
emoţiile afectând de multe ori climatul comunicării, dacă ele sunt negative (gesturi, tonul
vocii, mimică).
Un mod pozitiv de exprimare a emoţiilor (sau ce trebuie să avem în vedere când le
exprimăm)
Emoţiile sunt OK; emoţiile fac parte din noi şi este natural să le avem; este important să le
recunoaştem
şi să încercăm să le canalizăm pozitiv.
Suntem proprietarii propriilor noastre emoţii şi avem o responsabilitate pentru aceasta;
odată ce neam
recunoscut emoţiile nu trebuie să-l învinuim pe celălalt pentru aceasta; de exemplu, dac ă
cineva mă dezamăgeşte,
pot fi furios, dar modul cum o exprim poate fi diferit: “m-ai sup ărat şi sunt furios pe tine
pentru că…”
în acest fel îl culpabilizez pe celălalt, acuzându-l, facându-l să intre în defensiv ă, într-un
mecanism de apărare;
Dacă însă mă exprim astfel: “m-am infuriat pentru că…” îmi asum responsabilitatea emo ţiilor
şi încerc
astfel să-mi conştientizez şi să-mi canalizez altfel, în mod raţional, acea energie care-mi
alimentează furia;
Cunoaşterea propriilor stări emoţionale: a fi conştient de emo ţiile care mă traverseaz ă este
un prim pas
în a le controla şi rezolva dacă ele sunt negative;
Expresia directă a sentimentelor; în momentul în care îmi asum responsabilitatea propriilor
sentimente
şi emoţii, le pot exprima, încercând împreună cu celălalt, în mod raţional, conştient, să
rezolv acea
problemă care a produs exprimarea lor.

14
12. Afi rmarea - Comportamentul asertiv
Propoziţiile care încep cu “Eu” permit unei persoane să fi e proprietarul acestor afi rma ţii
spre deosebire de
cele care încep cu “tu”, “noi”, “el”, etc. Dacă doreşti ca mesajul să nu fi e ambiguu, s ă î ţi
transmiţi gândurile,
sentimentele şi intenţiile prin cuvinte, cel mai bine este să începi cu “eu”. Asertivitatea
presupune:
Exprimarea sentimentelor mele, dorinţelor, opiniilor, credinţelor într-o manier ă directă,
sinceră şi
potrivită;
Promovarea drepturilor mele fără a le viola pe ale altuia;
Asumarea responsabilităţii pentru ceea ce sunt, fac şi spun, recunoscându-mi nevoile şi
sentimentele;
Asumarea unor anumite sentimente fără a fi criticat pentru ele.

13. Cum să eviţi blocajele de comunicare sau mici secrete pentru a-l motiva efi cient pe
interlocutorul tău
Fiecare fi inţă umană are nişte nevoi, nişte trebuinţe care trebuie satisf ăcute pentru ca el s ă
aibă o stare de bine.
O primă categorie de trebuinţe sunt cele legate de supravie ţuirea imediată: hrană, odihn ă,
sănătate. Atâta timp
cât un individ are probleme la acest nivel, va fi difi cil să recepteze un mesaj legat de alt
aspect al existenţei sale.
Comunicarea nu trebuie forţată dacă subiectul este epuizat fi zic sau psihic, obosit sau
înfometat, suferind.
Dacă subiectul se afl ă după masă sau după o pauză de odihnă, disponibilitatea sa de
comunicare creşte.
Pentru a-l motiva, pentru ca mesajul tău să fi e receptat şi înţeles, subliniaz ă în ce manier ă
ceea ce tu îi propui
îl ajută să-şi satisfacă aceste trebuinţe: consultul medical îi poate îmbun ătăţi starea de
sănătate, rezolvarea
problemelor legate de identitate îi permite un venit mai bun.
Când lucrezi cu autorităţile locale, nu uita că şi acolo oamenii pot avea probleme similare,
iar dacă cineva nu
se simte bine din punct de vedere al sănătăţii, dacă este foarte obosit sau înfometat va avea

15
o disponibilitate
mai mică de comunicare. Respectă-i această trebuinţă şi amână dialogul pentru un moment
favorabil.
La alt nivel, individul poate fi blocat în comunicare dacă se simte amenin ţat în vreun fel,
dacă este preocupat
de lipsa sau precaritatea locuinţei, de faptul că nu are un venit, de teama c ă îşi poate
pierde locul de muncă etc.
Orice mesaj i-ai transmite şi care nu are legătură directă cu problema sa va fi ignorat sau
respins.
De aceea, de fi ecare dată când intuieşti că interlocutorul tău se afl ă într-o astfel de stare,
transmite-i mesaje
care-l pot securiza şi arată-i legătura clară între problema pe care o are şi solu ţia pe care tu
i-o oferi. Când va
fi convins că mesajul şi propunerea ta se referă chiar la rezolvarea problemei sale, va fi
foarte probabil ca el să
accepte mesajul şi să se comporte în consecinţă.
Un alt blocaj de comunicare apare dacă individul se simte discriminat, agresat în vreun fel,
jignit sau umilit
datorită faptului că face parte din etnia romă sau din alte motive. La mesajul pe care i-l
transmiţi va găsi tot
felul de contra-argumente pentru a nu accepta propunerile pe care i le faci.
Argumentele pentru a-l motiva trebuie să fi e foarte bine susţinute în acest caz. F ă apel la
tradiţii, la continuitatea
şi specifi cul comunităţii din care face parte, dă-i exemple pozitive şi mai ales subliniaz ă
rolul pe care el (sau ea)
în are ca persoană pentru îmbunătăţirea imaginii comunităţii. “Omul sfi n ţeşte locul” este o
zicală pe care o poţi
utiliza pentru mobilizarea resurselor sale. Aminteşte-i că fi ecare om reprezintă f ără s ă vrea
un model pentru
ceilalţi şi de ce să nu fi e atunci un model bun, demn de urmat? În aceast ă situa ţie po ţi face
apel la conducătorii
comunităţii sau la alte persoane respectate în comunitate, în sensul de a ţi-i face alia ţi şi de
a merge împreună
cu ei la diferitele persoane pe care doreşti să le consiliezi.

16
14. Importanţa respectului (stimei) de sine in comunicare
Pentru a comunica efi cient, un mediator sanitar trebuie să-şi consolideze respectul de sine
pentru că astfel îşi
poate prezenta argumentele într-o manieră convingătoare, poate fi perseverent( ă)
îndeplinindu-şi obiectivele
în activitatea sa şi poate realiza o bună relaţie de comunicare cu ceilal ţi.
Respectul de sine este unul din pilonii vieţii noastre; refl ectă, de fapt, cât de bine se simte
persoana cu sine şi
este esenţial pentru supravieţuirea optimă a oricărei fi inţă umane. El se dobândeşte în
copilărie şi este în mare
măsură determinat de relaţia cu părinţii şi educatorii, dar este infl uen ţat de mult mai mul ţi
factori şi este bine
ca mediatorul sanitar să fi e conştient(ă) de acest lucru.
Aceşti factori sunt: starea de sănătate, părerea (imaginea) pe care o are despre sine,
sistemul de valori, relaţiile
în familie/în cuplu, respectul acordat celorlalţi, relaţiile cu ceilalţi, statutul s ău social,
economic, etnic, politic
etc., imaginea celorlalţi despre sine, activităţile desfăşurate, experienţa de via ţă, etc.

15. Avantajele autoevaluării permanente a respectului de sine

Este foarte important ca să-ţi faci şi tu această autoevaluare, fi indc ă astfel î ţi po ţi cunoaşte
mai bine punctele
tari şi punctele slabe. Dacă într-o zi nu te simţi bine, vei observa că mesajul tău nu are for ţă
pentru a-i
infl uenţa pe ceilalţi. Dacă mergi într-o comunitate unde nu eşti ascultat( ă) şi apreciat( ă), vei
constata că vocea
ta este slabă iar impactul mesajului tău este scăzut.
Dimpotrivă, dacă ai o relaţie bună în comunitate, motivaţia ta de a-i convinge pe ceilal ţi să
adopte un nou
comportament creşte şi te surprinzi folosind cuvinte şi un ton al vocii foarte conving ătoare.
Dacă eşti apreciat(ă)
de autorităţi, ai o disponibilitate mai mare de a-ţi îndeplini atribu ţiile în raport cu acestea şi-
ţi face plăcere să
revii să colaborezi cu aceste persoane.
Fiecare om are un anumit grad de dezvoltare a respectului de sine. Nu înseamn ă c ă, dac ă ai

17
un respect de sine
mai scăzut, nu-ţi poţi îndeplini bine misiunea; poţi avea un respect de sine foarte crescut şi
să-i deranjezi pe
cei din jur.
Iată câteva exemple:
Un respect de sine crescut are multe avantaje
Dacă ai o imagine de sine clară şi stabilă, încredere în forţele proprii, un limbaj verbal şi
non-verbal
coerent, o acceptare a părerilor diferite, asertivitate, perseveren ţă în comunicare, motivaţie
crescută,
creativitate în găsirea soluţiilor, adaptarea acestora la nevoile benefi ciarilor, f ăcând o
interfaţă efi cientă
între autorităţi şi benefi ciari.
Un respect de sine prea crescut are şi unele dezavantaje
S-ar putea să nu ţii cont de părerile celorlalţi sau de feed-backuri, s ă ţii prea mult la
aprecierea celor din jur,
să consideri că ai un ascendent asupra celorlalţi, poţi manifesta tendin ţa de a juca rolul
părintelui care dă
sfaturi sau judecă, ignorând nevoile reale ale benefi ciarului, ţi-ai putea dep ăşi limitele de
competenţă, etc.
Un respect de sine mai scăzut poate avea unele infl uenţe benefi ce
Astfel, dacă eşti modest(ă) şi cu o personalitate mai puţin „zgomotoasă”, ai putea manifesta
mai multă
toleranţă şi deschidere în acceptarea diferenţelor, te-ai putea adapta mult mai uşor la
nevoile reale ale
benefi ciarilor, te-ai comporta prudent, cu răbdare, stăpânire de sine, empatie, etc.
Un respect de sine mai scăzut are şi unele dezavantaje
Poţi avea o atitudine defensivă, apărându-te atunci când nu este cazul, po ţi evita
confruntările sau
reacţiona cu mânie, poţi suferi dacă auzi păreri contrare celor proprii, po ţi manifesta team ă
de eşec, de a
nu te face de râs în faţa celorlalţi şi deci difi cultăţi în rezolvarea incidentelor sau confl
ictelor, poţi simţi
nevoia excesivă de a fi aprobat(ă) de cei din jur etc.
Conştientizând importanţa stimei de sine în comunicare şi în rela ţionarea atât cu benefi

18
ciarii cât şi cu
autorităţile, îţi vei putea modela comportamentul pentru a dobândi respectul celorlal ţi şi
implicit pentru a-ţi
dezvolta un respect de sine solid.
Cum atragi respectul celorlalţi
Indiferent de poziţia lor socială, de etnie, de situaţia materială, oamenii ştiu cu precizie
când pot acorda
respect sau nu unei alte persoane.
De exemplu: dacă eşti punctual(ă), îţi respecţi cuvântul dat, transmiţi un mesaj în care crezi,
având
deci un limbaj verbal şi non-verbal acordat, coerent, atunci când manifeşti empatie şi te
gândeşti cum
poţi să-l ajuţi mai bine pe celălalt, oamenii manifestă faţă de tine respect, încredere, fi e c ă
este vorba de
benefi ciari sau de autorităţi.
Cum poţi pierde respectul celorlalţi
Dacă nu ţii cont de nevoile lor şi manifeşti intoleranţă, dacă nu-ţi respec ţi cuvântul dat şi
faci alte lucruri
decât afi rmi, dacă îţi depăşeşti limitele tale de competenţă ca mediator sanitar, oamenii te
vor respecta
din ce în ce mai puţin.
Cum poţi infl uenţa tu respectul de sine al celorlalţi
Câştigând încrederea benefi ciarilor, îi vei ajuta astfel şi pe ei înşişi s ă-şi consolideze
respectul de sine.
Iată care ar putea fi componentele stimei de sine pe care le-ai putea infl uen ţa la ceilal ţi:
Sentimentul de apartenenţă la ceva: înseamnă satisfacţia de a face parte dintr-un colectiv,
grup,
comunitate etc. valoroasă, recunoscută ca atare de ceilalţi şi apreciată. Poţi sublinia
tradiţiile şi valorile
etniei rome, insistând asupra importanţei comunităţii, valorizând astfel tradiţiile comunit ăţii.
Unicitatea: fi ecare persoană se remarcă şi este apreciată pentru calităţile sale şi nu sunt
doi oameni la fel!
Fiecare persoană, indiferent de etnie, de statutul său social sau economic, este unic ă,
reprezentantă a zeci
de generaţii de strămoşi care i-au transmis sănătatea şi viaţa. Valorizând pe fi ecare individ

19
cu care intri în
contact, vei putea să activezi în el partea cea mai bună, făcând să iasă la suprafaţă calităţile
sale.
Puterea: capacitatea pe care fi ecare om o are atunci când infl uen ţeaz ă în mod pozitiv
anumite evenimente.
Dacă-l ajuţi pe benefi ciar să ia deciziile adecvate în legătură cu via ţa sa, stima sa de sine
va creşte în timp
şi persoana conştientizează că poate învăţa aceste lucruri şi poate continua s ă ia decizii
adecvate.
Modelul pe care il oferi celorlalţi: modelul este sistemul de referin ţă care îl ajut ă pe orice
om să îşi
stabilească scopuri, idealuri, standarde, bazându-se pe valori de bun sim ţ, universal
acceptate. Astfel,
având un comportament corect, dând un exemplu pozitiv celorlalţi, ceea ce propui celorlal ţi
putea fi
urmat cu entuziasm şi perseverenţă.

16. Cum să eviţi mecanismele de apărare şi ceaţa psihologică

De câte ori nu spunem că ne afl ăm “în ceaţă”! Acest lucru se întâmplă în momentul în care
trebuinţele nu sunt
în general satisfacute, iar solicitarea pentru comunicare este mare, disponibilitatea scade
şi apare un refuz al
comunicării denumit mecanism de apărare.
Orice element nou, necunoscut, produce o reacţie la nivel subcortical, cu antrenarea
sistemului neuro-vegetativ
şi endocrin, ceea ce conduce în fi nal la două principale reac ţii: lupt ă sau fug ă. A comunica
efi cient înseamnă a
nu răspunde la mecanismele de apărare ale interlocutorului cu propriile mecanisme de
apărare.
După o comunicare marcată de reacţii de apărare nu există decât învinşi şi presupuşi
învingători. Dintr-o
comunicare efi cientă au de câstigat toţi participanţii. Din această cauză este important s ă
ne asigurăm prin
feed-back că mesajul nostru a fost bine înţeles, deoarece:”Nu este adevărat ceea ce se

20
spune; adevărat este ceea ce

17. Poate fi percepută schimbarea pe care o propui ca un atac la persoană?

Dacă un individ este pus în situaţia de a accepta un nou concept, o noua imagine diferit ă de
imaginile sale,
atunci se produce un fenomen numit “ceaţă psihologică”. Acest fenomen se produce
deoarece organismul a
investit multă energie în construirea şi consolidarea imaginilor sale, direct proporţional cu
implicarea afectivă
sau cu durata acestor imagini.
Cu cât o imagine (un concept) a fost mai mult alimentată afectiv în timp, cu atât va fi mai
difi cil să se accepte
o schimbare! Imaginează-ţi că tocmai ai terminat de ridicat o casă de care eşti
mândru/mândră şi cineva vine
să-ţi spună că trebuie să o dărâmi fi indcă fundaţia este şubredă şi trebuie să pui alte
materiale! Poţi manifesta
refuz, furie, neputinţă, rigiditate etc.! Este fi resc, pentru că ai consumat mult timp şi
energie ca să o ridici!
Imaginează-ţi că acelaşi lucru se întâmplă cu oamenii cărora le aduci mesaje noi, diferite de
cele cu care au fost
obişnuiţi şi mai ales vii şi cu propuneri de a-şi schimba comportamentul. La început, reac ţia
lor va fi cam aceeaşi.
Flexibilitatea şi rigiditatea depind deci de disponibilul de energie pe care individul îl are
pentru a-şi schimba
propriile imagini cu altele. Există două situaţii în cazul producerii fenomenului de cea ţă
psihologică:
Această reacţie este anticipată de către persoana care propune schimbarea
În acest sens, i se aduc interlocutorului argumentele logice care sus ţin schimbarea, f ăr ă a i
se prezenta propriu-zis
propunerea; ulterior, după prezentarea acesteia, interlocutorul va intra în cea ţă psihologic ă,
deci comunicarea
se întrerupe;
Fenomenul apare spontan, fără ca persoana care propune schimbarea să doreasc ă acest
lucru; în acest
caz, comunicarea se întrerupe;

21
În ambele situaţii, dacă fenomenul de ceaţă psihologică se produce, comunicarea se
întrerupe temporar, cea
mai buna soluţie fi ind situarea celuilalt în ipostaza empatic ă de în ţelegere şi toleran ţă,
facilitand refacerea
disponibilului energetic al interlocutorului.

18. Schimbarea sau cum lucrăm cu „bagheta magică”

A propune o schimbare în comportament corespunde unei ac ţiuni a „baghetei magice”. De
ce? Fiindcă a
explica unui benefi ciar care sunt avantajele unei schimbări a comportamentului este
echivalent cu acţiunea
unei baghete magice. Sigur că depinde de acceptarea interlocutorului şi de timpul necesar
acestui proces, dar
deîndată ce declanşezi schimbarea, ea va fi ireversibilă.
Este bine de ştiut, în acelaşi timp, cât de multă inerţie avem fi ecare din noi - tu şi mai ales
oamenii din
comunitate pe care-i vizitezi. Rezistenţa la schimbare este fi reasc ă şi pentru o perioad ă de
timp asigură
supravieţuirea. Ce ne-am face dacă ne-am schimba părerile şi comportamentul după cum
bate vântul? Nu am
mai realiza nimic şi nu am mai înţelege nimic.
Când afl ă că trebuie să-şi schimbe comportamentul, oamenii acţioneaz ă în general cam la
fel; dacă nu sunt
convinşi de această necesitate, intră într-o perioadă de confuzie, de “cea ţă” şi deja ştii cum
să acţionezi; cu
răbdare şi empatie. Este posibil ca unele persoane să refuze violent orice schimbare: nu te
nelinişti, este o etapă
fi rească, cea a negării vehemente şi a rezistenţei.
Cu timpul, după ce îi faci cunoscute avantajele schimbării, benefi ciarul începe s ă studieze
alternativa şi
ajunge la un moment de cumpănă; datorită perseverenţei tale şi a modelelor care există
deja în comunitate,
datorită conlucrării cu autorităţile locale, în fi nal schimbarea este acceptată. Ea trebuie
consolidată şi nu uita
importanţa valorizării, subliniind benefi ciile noului comportament. În fi nalul acestei

22
acţiuni, nu vei mai avea
îndoieli privind efi cacitatea baghetei magice!

19. Cum să-ţi faci un plan al schimbării

Iată câţiva paşi pentru a anticipa toate barierele pe care le po ţi întâmpina când propui o
schimbare a
comportamentului:
1. Stabilirea obiectivelor urmărite împreună cu benefi ciarul: rezultatele comportamentale
la care dorim
să ajungem.
2. Evaluarea impreună cu benefi ciarul a stării sale actuale (câte ţig ări fumez, de câte ori
mănânc şi ce,
cu cine am confl icte şi de ce, ce treabă nu reuşesc să termin la timp, cât de des am ieşiri
violente, cât de
des îmi critic copiii, etc).
3. Care sunt benefi ciile comportamentului meu actual? Care sunt benefi ciile individuale şi
ale celor din
jurul meu după schimbarea comportamentului? Ajuţi benefi ciarul s ă vad ă diferen ţa.
4. Poţi propune benefi ciarului să observe ce se intamplă benefi c in jurul s ău dup ă ce
iniţiază
schimbarea.
5. Aprecierea progreselor: ameliorarea trebuie marcată cu ceva, o recompensă simbolic ă
sau materială;
aici se văd importanţa valorizării şi chiar benefi ciile care pot apare.
6. Anticiparea obstacolelor în faţa progresului. Care sunt evenimentele care ar putea s ă
deturneze planul
(se face o listă împreună cu benefi ciarul)? Ce măsuri iau pentru a reduce infl uen ţa acestor
factori? Dar
pentru a-i elimina?
7. Cine te poate ajuta să-ţi atingi scopurile? În ce fel? Cum soliciţi ajutorul? Î ţi vine greu s ă o
faci? Ce ai
de pierdut?
8. Menţinerea comportamentului schimbat: cum poţi prevedea păstrarea noului
comportament? Ce
măsuri iei pentru a-l păstra, odată ce l-ai atins? Ce “întăriri” suplimentare ţi-ar fi de folos?

23
Care este cea
esenţială?
9. Marcarea cu regularitate a indeplinirii paşilor, asemeni stabilirii unor jaloane, conform
punctului 4
de mai sus, este o condiţie de bază pentru obţinerea rezultatului fi nal, pentru evaluarea
progresului.
10. Evaluarea fi nală. Ai reuşit? Dacă nu, de ce? Planul iniţial ar trebui revizuit? Ce ai înv ăţat
despre tine?
Care este morala reuşitei tale? Cum te simţi după ce ai reuşit?

20. Confl ictele şi rezolvarea lor

“Confl ictul apare atunci când dezacordurile, diferen ţele, nervozitatea, competi ţia şi
inegalităţile ameninţă un
lucru important.” În orice moment al activităţii tale po ţi întâlni sau declanşa confl icte. Este
fi resc, confl ictul
face parte din viaţă. Important este să învăţăm să le rezolvăm, fi indcă astfel ne dezvolt ăm şi
devenim mai
puternici, mai fl exibili, mai înţelepţi, mai efi cienţi.
Care sunt principalele cauze ale confl ictului:
Diferenţe între scopurile pe care vrem să le atingem;
Ideologii: noi credem în “asta”, voi credeţi în “asta”;
Defi niţii divergente sau neclarităţi în asumarea rolurilor: „am considerat c ă era
responsabilitatea ta să
efectuezi sarcina ...”;
Simţul proprietăţii sau prea mulţi oameni într-un spaţiu prea mic;
Lipsa de informaţii: “dacă aş fi ştiut ce ar fi trebuit să fac” sau informa ţii greşite;
Negarea: „nu vrei să recunoşti că…”;
Nevoia de control: „dacă m-aţi asculta…”;
Lipsa abilităţilor de comunicare;
Resurse limitate;
Proceduri defi citare ca efect al unei comunicări defectuoase;
Constrângeri de timp;
Egoism sau interese personale;
Rea intenţie;
Valori şi principii etice/morale diferite;

24
Percepţii greşite.
Ce fel de tip de management al confl ictelor adopţi
Modelul de confl ict care dezvăluie informaţii despre comportamentul individual în situa ţii
de confl ict este un
model bi-dimensional care descrie cinci strategii de management al confl ictului. Cele două
dimensiuni sunt
asertivitatea, măsura în care persoana încearcă să-şi satisfacă propriile interese şi
cooperarea, măsura în care
individul încearcă să satisfacă interesele celuilalt. Cele cinci opţiuni sunt:
Competiţia. Comportament asertiv, necooperant concentrat asupra intereselor şi
preocupărilor personale
în dauna celorlalţi.
Acceptarea. Comportament neasertiv, cooperant care neglijeaz ă nevoile personale pentru a
satisface
nevoile celorlalţi.
Evitarea. Comportament neasertiv, necooperant care nu urm ăreşte nici interesele
personale, nici pe cele
ale altora.
Colaborarea. Comportament atât asertiv, cât şi cooperant care subliniaz ă colaborarea cu
cealaltă parte
pentru a satisface atât interesele proprii cât şi pe cele ale altora.
Compromisul. O poziţie intermediară între asertivitate şi cooperare, deseori considerat ă ca
o tranşare a
diferenţelor, apelând la jumătăţi de măsură, ca soluţii rapide de mijloc.
Poţi întreba: în situaţia mea de mediator sanitar, „care stil este mai bun?” Răspunsul este
simplu, toate stilurile
sunt folositoare în managementul confl ictelor. De exemplu competiţia este asociat ă cu
asertivitatea şi lipsa de
cooperare; acceptarea, pe de altă parte, înseamnă multă cooperare dar mai pu ţin ă
asertivitate.
Gandeşte-te la competiţie atunci cand:
Trebuie să acţionezi rapid, decisiv;
Trebuie implementată o acţiune nepopulară;
Şti că ai dreptate;
Nu există alte opţiuni.

25
Colaborarea poate fi o soluţie atunci cand:
Două minţi sunt mai bune decât una singură, iar rezultatele sunt mai bune prin intermediul
muncii
împreună;
Preocupările ambelor părţi sunt prea importante pentru a putea fi realizat un compromis;
Urmăreşti angajamentul tuturor celor implicaţi;
Vrei să îmbunătăţeşti relaţiile de lucru;
Eşti în procesul de înţelegere a punctelor de vedere, ale altora şi ale tale.
Evitarea confl ictului şi dezacordurilor este o idee bun ă atunci cand:
Există alte probleme mai importante de luat în considerare;
Şansa de satisfacere a propriilor nevoi şi interese este foarte mică;
Trebuie să laşi cealaltă parte în confl ict să se „răcorească”;
Ai nevoie de mai multă informaţie;
Alte persoane pot rezolva confl ictul mai efi cient.
Incearcă acceptarea in situaţiile in care:
Realizezi că nu ai dreptate;
Problemele pot fi mai importante pentru alţii;
Vrei să obţii sprijin pe viitor;
Vrei să îţi reduci pierderile;
Este importantă păstrarea armoniei.
În fi ne, poţi dori compromisul dacă:
Scopurile pe care le ai nu merită prea multă bătaie de cap;
Scopurile şi interesele celeilalte părţi sunt diferite, cum ar fi de exemplu în disputele benefi
ciari romi
– autorităţi locale;
Obţinerea unei soluţii interimare îţi mai dă timp pentru a te gândi la probleme complexe;
Este nevoie de o soluţie rapidă.
Fiecare dintre aceste tipuri de soluţii sau stiluri de management al confl ictului pot fi foarte
utile in
activitatea ta. Treci in revistă experienţele tale anterioare in comunitate cand ai avut un
confl ict şi
identifi că ce soluţie a fost utilă in acel moment, din cele prezentate mai sus. Astfel, vei
inţelege cum
acţionează aceste strategii, iar data viitoare vei fi şi mai conştient( ă) in aplicarea lor!

26
21. Comunicarea in relaţia mediator sanitar – comunitate
Cum te pregăteşti pentru a construi o relaţie de incredere in comunitate:
Înainte de a porni la drum să te întâlneşti cu o femeie romă, cu o familie rom ă, este bine să-
ţi faci un plan
pentru a le câştiga încrederea. Iată câteva idei care-ţi pot fi de folos. Ai nevoie numai de 10
minute şi de un
creion şi o hârtie ca să treci în revistă următoarele puncte:
Gândeşte-te ce benefi cii va aduce familiei vizita ta şi vizualizeaz ă-le cu ochii min ţii ca şi
când există
deja;
Stabileşte punctele comune cu familia pe care o vizitezi (eşti femeie, de etnie rom ă, mamă
sau nu, nu eşti
de acord cu discriminarea, alte legături posibile);
Evocă rezultatele pozitive obţinute într-o altă situaţie din experien ţa ta sau a colegilor;
Verifi că dacă ai vreo reţinere sau judecăţi de valoare faţă de familia pe care o vizitezi; pune-
te în situaţia
lor şi neutralizează-ţi reacţia. Priveşte-te în oglindă: chiar dacă ţi-ai depăşit condiţia şi ai o
educaţie
frumoasă, ai o datorie faţă de concetăţenii tăi, poate le vei oferi şi lor o şans ă s ă se ridice;
Caută elemente reale care valorizează persoana/familia: subliniază talentele, realiz ările care
există, poziţia
familiei în comunitate, evocă şi consolidează acele aspecte pozitive ale tradiţiei (ex.
solidaritatea);
Stabileşte cum te îmbraci cunoscând sensibilităţile comunităţii şi foloseşte un limbaj
potrivit, adică
foloseşte cuvinte simple, de înţelegere, ascultă activ, încurajează şi asigură-i pe ceilalţi de
suportul tău.
Cum te pregăteşti pentru a trezi motivaţia familiei/comunităţii:
Pentru ca o familie (o persoană) să îşi schimbe comportamentul este necesar ca ea s ă fi e
convinsă că această
schimbare le este benefi că. Iată cum poţi realiza asta:
Fii tu însăţi convins(ă) de aceste benefi cii, fi i entuziast( ă); pentru a convinge pe cineva
trebuie ca tu însăţi
să fi i convins(ă) de acest lucru! în acest caz, limbajul tău verbal şi non-verbal converg spre
acelaşi scop:

27
transmiterea unui mesaj coerent şi motivant;
Explică-le avantajele adoptării noului comportament (spre exemplu, pentru ob ţinerea actelor
de
identitate: ce drepturi conferă, obţinerea ajutorului social, asigurarea de s ănătate, etc.);
Descrie-le cum vor fi priviţi în comunitate dacă reuşesc schimbarea: devine un exemplu
pentru ceilalţi
(mai ales pentru copii)! participă la creşterea prestigiului comunit ăţii? se schimb ă modul în
care sunt
priviţi de ceilalţi chiar în afara comunităţii rome?
Subliniază consecinţele negative ale neadoptării comportamentului în ce priveşte impactul
asupra familiei
şi a descendenţilor acesteia.

22. Elemente de consiliere mediator sanitar – benefi ciar

Înainte de a porni să consiliezi pe cineva, trebuie să te pregăteşti bine. Mai întâi de toate,
verifi că dacă
„păstrare” într-un plic sau într-o sacoşă de plastic pe care le laşi undeva la ieşirea din casă.
Dacă ţi-ai recăpătat
disponibilitatea de a comunica, atunci vei fi capabil(ă) să parcurgi cu succes paşii urm ători:
Încă de la prima întâlnire stabileşte o relaţie pozitivă prin limbaj non-verbal şi verbal
convergent; salută,
zâmbeşte, fi i politicoasă; cu o strângere de mână şi o prezenţă plăcută poţi topi de multe ori
şi cel mai
rebel gheţar! reţine că prima impresie se imprimă în primele câteva secunde şi acest lucru
contează mult
în comunicare;
Explică motivul pentru care te-ai întâlnit cu persoana respectivă şi pune întreb ări deschise
pentru a afl a
detalii: „ce s-a intamplat…” „ce poţi să-mi spui despre…” sau „ce părere ai despre…” „care
este situaţia…”;
Ascultă activ, fără a întrerupe persoana pentru a identifi ca/clarifi ca problema;
încuviinţează din când
în când ca să confi rmi că ai primit mesajul; poţi pune unele întrebări de clarifi care (ca la
pct. 2); poţi
parafraza pentru a verifi ca înţelegerea mesajului;

28
Oferă informaţii pentru soluţionarea problemei: ce tipuri de re ţele de servicii/presta ţii exist ă,
instituţii,
legislaţie, persoane cheie, etc.;
Acordă suport persoanei pentru a lua o decizie: subliniază avantajele rezolvării problemei şi
inconvenientele
dacă problema rămâne neschimbată;
Stabileşte un plan de îndeplinire a deciziei şi paşii pe care îi are de făcut; asigur ă persoana
de suportul tău
concret, descriindu-i etapele; stabileşte momentul începerii ac ţiunii.

23. Cum răspunzi la provocările din comunitate

Nu răspunzi dacă cineva te provoacă, te jigneşte sau îţi vorbeşte agresiv; tăcerea e de aur în
această situaţie
şi poate deschide o cale de comunicare; când cineva este agresiv sau foarte emisiv, se afl ă
de fapt întrun
mecanism de apărare şi în acel moment se afl ă sub infl uenţa exclusivă a hormonilor de
stres, ca sub
infl uenţa unui drog; raţiunea sa este deconectată şi tot ce trebuie să faci este s ă aştep ţi s ă
se liniştească;
Este bine să aştepţi să treacă “furtuna”; dacă consideri că eşti în siguran ţă, ascultă în tăcere
argumentele
persoanei agresive până la capăt; îţi vei da seama de raţionamentul său modifi cat de stres
dar şi de
frustrările ei; aşteptând în tăcere, la un moment dat persoana simte că realmente o ascul ţi
şi va începe să
te respecte; dacă simţi că eşti în pericol, este mai bine să te retragi;
După ce constaţi că a trecut furtuna, aduci argumente logice privind prezen ţa ta acolo şi
benefi ciile
persoanei/familiei care decurg din asta; reasiguri de inten ţiile pozitive pe care le ai, în
benefi ciul lor şi al
comunităţii;
Atitudinile cheie: răbdare şi perseverenţă; fi i asertiv(ă) şi nu te lăsa intimidat( ă); poate într-
adevăr eşti prima
persoană care realmente ascultă frustările celuilalt şi acest lucru trezeşte receptivitate la
interlocutor;

29
Chiar dacă nu ai succes imediat, gândeşte-te la picătura de apă care sapă stânca; apa este
adaptabilă,
tenace, iar forţa îi vine din constanţă; revino deci de câte ori ai ocazia şi abordeaz ă pe to ţi
membrii
familiei; s-ar putea să-ţi faci aliaţi din persoanele cu greutate în familie sau din al ţi membri
ai comunităţii
care sunt mai receptivi.

24. Relaţia mediator sanitar - parteneri de lucru

Cum te prezinţi in faţa partenerilor de lucru
Cu politeţe şi răbdare;
Sigur pe sine, utilizând un limbaj clar;
Te prezinţi şi oferi informaţii succint, subliniind esenţialul;
Ceri soluţii şi mai ales, termene de rezolvare a problemei;
Stabileşti locul şi ora întâlnirii pentru benefi ciar;
Ceri şi oferi informaţii de contact (telefon, email).
Cum transmiţi un mesaj
Utilizezi cuvinte simple, acceptându-ţi limitele de competenţă;
Descrii succint problema, folosind exemple şi experienţe ;
Oferi detalii despre benefi ciar/comunitate, sugestive pentru rezolvarea problemei;
Te asiguri că mesajul tău a fost corect perceput.
În general, comunicarea are ca efect schimbarea comportamentelor. Schimbarea
comportamentelor este un
proces de durată, care necesită timp şi răbdare din partea mediatorului sanitar. Trebuie avut
în vedere faptul că,
unii oamenii, datorită credinţelor şi obiceiurilor comunităţilor din care provin, sunt mai greu
de schimbat.
Mediatorul sanitar trebuie să îşi cunoască foarte bine comunitatea, valorile, credin ţele
acesteia, să încerce să
cunoască cât mai bine fi ecare membru din comunitate, să îi cunoasc ă experien ţele pozitive
sau negative prin
care a trecut la un moment dat, pentru a şti cum să comunice cu acesta.
Comunicarea este un instrument de lucru al mediatorului sanitar iar comunicarea pentru
schimbarea
comportamentelor este o tehnică pe care mediatorul sanitar trebuie să o st ăpâneasc ă

30
foarte bine. Comunicarea
dintre mediatorul sanitar şi benefi ciari trebuie să aib ă ca efect o schimbare în bine.
Descrierea autorului:
Dr. Lavinia Mihaela Nanu, medic specialist medicină de familie, psihoterapeut în curs de
acreditare; formator
de formatori în Cadrul Centrului Naţional de Perfec ţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti; A
participat la
formarea de formatori a mediatorilor sanitari.

CAPITOLUL II. METODE ŞI TEHNICI DE LUCRU ALE MEDIATORILOR

SANITARI

1. Descrierea programului de mediere sanitară

1.1. Cine este mediatorul sanitar

Mediatorul sanitar este o persoană care mijloceşte/mediază rela ţia dintre comunitatea de
romi şi autorităţile
locale sanitare. O persoană aptă de a fi mediator sanitar trebuie să dispun ă de abilita ţi de
comunicare şi să fi e
acceptată şi respectată atât de către membrii comunităţii cât şi de către reprezenta ţii
autorităţilor locale.
Mediatorul sanitar este lucrător pentru o comunitate de romi şi are rolul de a:
Înlesni comunicarea între comunitatea de romi şi cadrele medicale;
Facilita accesul romilor la serviciile medicale;
Furniza informaţii membrilor comunităţii privind drepturile şi responsabilit ăţile statului fa ţă
de cetăţean

31
şi obligaţiile cetăţeanului faţă de stat;
Transmite informaţiile necesare membrilor comunităţii, referitor la func ţionarea sistemului
de sănătate,
a sistemului de asigurări de sănătate.
Munca mediatorului sanitar contribuie la armonizarea condiţiilor sociale în care se
desfăşoară activităţile din
domeniul medical, oferind şansa îmbunătăţirii stării de sănătate a comunităţii.
COMUNITATE
DE ROMI
MEDIATOR
SANITAR
AUTORITATE
LOCALĂ
Mediatorul sanitar este persoana care ajută personalul medical la îndeplinirea actelor
medicale. Actul medical
conţine două componente: componenta curativă şi componenta preventivă. Mediatorul
sanitar nu se va ocupa
de partea curativă, de intervenţia medicală, ci de partea de preven ţie. Facilitând dialogul
între comunitate şi
cadrele medicale, mediatorul sanitar identifi că problemele de săn ătate ale romilor şi le
supune atenţiei cadrelor
medicale, vizitează periodic comunitatea de romi pentru a monitoriza cazurile de
îmbolnăvire din cadrul
comunităţii informând autorităţile sanitare despre eventualele schimbări care se produc.
Mediatorul sanitar este o femeie de etnie romă cu studii medii, care sprijin ă sistemul de
sănătate publică şi
sistemul social în acordarea serviciilor publice, în func ţie de nevoile membrilor comunit ăţii
de romi.
MISIUNEA mediatorului sanitar este să prevină situaţiile neplăcute care pot ap ărea în
comunitatea de romi
din punct de vedere socio-sanitar.
SCOPUL activităţii mediatorului sanitar este să faciliteze relaţiile de comunicare dintre
membrii comunităţii
de romi şi reprezentanţii autorităţilor publice locale.
Programul de mediere sanitară din Romania este reglementat ofi cial prin Ordinul 619/2002

32
emis de
Ministerul Sănătăţii Publice. Ordinul 619/14.08.2002 cuprinde normele tehnice privind
organizarea,
funcţionarea şi fi nanţarea activităţii mediatorilor sanitari. În conformitate cu acest
document, mediatorul
sanitar este asimilat cu funcţia de instructor de educaţie din punct de vedere al salariz ării,
aceasta efectuânduse
în conformitate cu Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 cu modifi c ările şi
completările
ulterioare.
Selecţia mediatorilor sanitari, conform Ordinului 619/2002 este realizată de reprezentan ţii
societăţii civile
rome. În cazul comunităţilor compacte de romi, persoanele vor fi selectate pe baza
recomandării şi acordului
conducătorului recunoscut al comunităţii.
Formarea mediatorilor sanitari comunitari se efectuează de c ătre Ministerul S ănăt ăţii
Publice prin Autorităţile
de Sănătate Publică judeţene şi a Municipiului Bucureşti, în colaborare cu organiza ţiile
societăţii civile rome.
Tematica de instruire a mediatorilor sanitari comunitari cuprinde no ţiuni de comunicare,
aspecte legate de
funcţionarea sistemului medical privind accesul popula ţiei la serviciile preventive şi
curative, modalitatea
încadrării în sistemul asigurărilor de sănătate, precum şi noţiuni de prim ajutor, conform
reglementărilor
referitoare la educaţia civică din domeniu. Mediatorul sanitar nu are dreptul efectu ării
actelor medicale.
Programul de formare a mediatorilor sanitari comunitari include cursuri de formare
teoretică şi pregătire
profesională practică la locul de muncă.
Programul de lucru al mediatorilor sanitari comunitari este de 40 de ore pe s ăpt ămân ă.
Compartimentul
Asistenţă Socială şi Familială din cadrul Autorităţii de Sănătate Publică va întocmi lunar, pe
baza atribuţiilor
incluse în fi şa postului, lista activităţilor prioritare pentru mediatorii sanitari pentru luna

33
respectivă, cu estimarea
timpului necesar efectuării acestora. În stabilirea listei atribu ţiilor mediatorilor sanitari se
va ţine seama de
necesităţile altor compartimente (epidemiologie, promovarea sănătăţii etc.) din structura
ASP judeţene sau a
municipiului Bucureşti, privind implicarea mediatorilor sanitari în derularea interven ţiilor
majore de sănătate
publică (campanii de imunizări, depistarea în masă a bolilor, campanii de promovare a
sănătăţii etc.), fi ind
luate în considerare şi recomandările medicului desemnat de ASP jude ţene sau a
municipiului Bucureşti din
cadrul unităţii sanitare de contact.
Mediatorul sanitar îşi prezintă rapoartele de activitate săptămânale în scris, pe activit ăţi şi
ore de muncă
îndeplinite, medicului desemnat de ASP judeţene sau a municipiului Bucureşti din cadrul
unităţii sanitare
de contact. Medicul contrasemnează acest raport, certifi când efectuarea ac ţiunilor din
săptămâna respectivă
şi îl transmite Compartimentului Asistenţă Socială şi Familială din cadrul ASP jude ţene sau a
Municipiului
Bucureşti. Mediatorul sanitar îşi prezintă rapoartele de activitate lunare în scris medicului
coordonator din
cadrul Compartimentului de Asistenţă Socială şi Familială al ASP, desemnat pentru
supravegherea activităţii
mediatorilor sanitari din teritoriu de către ASP judeţene sau a Municipiului Bucureşti.
Cheltuielile de deplasare
a mediatorilor sanitari comunitari în scopul prezentării rapoartelor s ăpt ămânale şi lunare
sunt acoperite din
fondurile alocate derulării programului.
În ceea ce priveşte monitorizarea şi evaluarea activităţii mediatorilor sanitari, conform
Ordinului 619/2002,
personalul medical desemnat din cadrul Autorităţilor de Sănătate Public ă jude ţene sau a
municipiului Bucureşti,
respectiv din cadrul unităţilor de contact, va monitoriza activitatea mediatorilor sanitari.
Monitorizarea

34
efi cienţei şi a condiţiilor activităţii mediatorilor sanitari va fi efectuată şi de organiza ţiile
romilor care au
participat la selecţia persoanelor apte pentru îndeplinirea rolului de mediator sanitar, în
vederea asigurării
funcţionării principiului nediscriminării în sistemul sanitar.
Conform Ordinului 619/2002 emis de Ministerul Sănătăţii Publice, cel mai important grup
ţintă al
mediatorului sanitar este diada mama şi copilul. Numărul mediu de benefi ciarii ai activit ăţii
mediatorului
sanitar este de 500 - 750 persoane.

1.2 Condiţii pe care trebuie să le indeplinească o persoan ă pentru a fi un mediator sanitar

efi cient
Condiţia esenţială este să fi e femeie
În comunitatea de romi sunt foarte puţini bărbaţi care se îngrijesc de săn ătatea copilului.
Grijile familiei
şi casei sunt lăsate pe umerii femeii rome. Femeia romă este persoana care are grij ă de
copii şi totodată
are o serie de probleme care-i pot afecta sănătatea. Mediatorul sanitar, prin activitatea de
educaţie pe
care o desfăşoară în comunitate, abordează o serie de subiecte delicate şi care nu se
discută în prezenţa
bărbaţilor (de exemplu, sănătatea reproducerii sau bolile „femeieşti”). La început, în
proiectul pilot s-a
încercat să se colaboreze şi cu bărbaţii în postul de mediator sanitar, însă pe parcurs s-a
dovedit că bărbaţii
mediatori sanitari nu pot relaţiona efi cient cu femeile din comunitate. O femeie în postul
de mediator
sanitar relaţionează foarte bine cu femeile din comunitate şi în ţelege problemele acestora
mult mai bine.
În unele cazuri, mediatorul sanitar femeie se poate identifi ca mult mai bine cu problemele
persoanei pe
care o asistă.
Să fi e recunoscut de comunitatea de romi din care face parte
Pentru a fi un mediator sanitar de succes trebuie să fi i recunoscut de comunitate ca un

35
model demn
de urmat. O persoană care nu este agreată în comunitate datorită problemelor personale,
sau datorită
comportamentului neadecvat nu poate să desfăşoare activităţi de mediere sanitar ă. Nu po ţi
discuta cu
o femeie despre igiena spaţiului de locuit dacă igiena spaţiului de locuit al mediatorului
sanitar lasă de
dorit. Mediatorul sanitar trebuie să se bucure de recunoaşterea comunităţii. S ă fi e un model
şi pentru alte
femei din comunitate şi mai ales pentru adolescente.
Să locuiască in comunitatea de romi
Este foarte important ca mediatorul sanitar să locuiasc ă în comunitate deoarece
mediatorul sanitar
nu are neapărat un birou unde să-şi desfăşoare activitatea. Munca mediatorului sanitar se
desfăşoară
în comunitatea de romi şi este important ca membrii comunităţii s ă cunoasc ă adresa
mediatorului
sanitar. Totodată, mediatorul sanitar trebuie să provină din comunitatea respectivă deoarece
în felul
acesta cunoaşte toate problemele comunităţii şi poate empatiza cu aceste probleme; nu
are probleme
de comunicare cu membrii comunităţii şi cunoaşte specifi cul acelei comunit ăţi. Mediatorul
sanitar este
cultivator de încredere şi membrii comunităţii trebuie să aibă încredere în mediator sanitar.
Să fi e mamă?
O altă condiţie pentru a fi o mediatoare sanitară de succes este ca ea să fi e mamă.
Mediatoarele sanitare
mame se relaţionează mai bine cu mamele rome din comunitate, le în ţeleg mai bine
problemele.
Experienţa de viaţă în îngrijirea unui copil poate fi transferat ă şi altor mame din comunitate.
Însă sunt şi
mediatoare sanitare care nu sunt mame şi care se relaţionează foarte bine cu fetele tinere
din comunitate.
Comunică bine cu mamele din comunitate însă nu putem să apreciem cât de efi cient
comunică o

36
mediatoare sanitară care nu este mamă şi care discută cu o mamă despre importan ţa
vaccinărilor. Ideal ar
fi ca mediatoarea sanitară să fi e şi mamă.
Să aibă abilităţi in comunicarea inter-umană
Este foarte important ca mediatorul sanitar să aib ă abilităţi de comunicare atât cu membrii
comunităţii
cât şi cu reprezentanţii autorităţilor locale. Principala problemă din care deriv ă situa ţia de
confl ict dintre
romi şi autorităţi locale este lipsa de comunicare. Mediatorul sanitar trebuie să ştie cum s ă
comunice atât
cu membrii comunităţii cât şi cu reprezentanţii autorităţilor locale.
Să colaboreze cu ONG-urile romilor şi ne-romilor
În munca pe care o desfăşoară un mediator sanitar se confruntă cu foarte multe probleme
pe care, fără
ajutorul ONG-urilor sau al liderului, nu le poate rezolva. Exemplu sunt ajutoarele umanitare.
Mediatorul
sanitar nu are voie să distribuie ajutoare de nici un fel. În cazul în care mediatorul se va
confrunta cu un
astfel de caz, mediatorul va responsabiliza liderul local sau ONG-ul care reprezint ă
interesele comunităţii.
De multe ori mediatorii sanitari sunt contactaţi de diferite asocia ţii umanitare care
distribuie ajutoare în
comunităţii (haine, alimente, ş.a.).
De obicei, aceste asociaţii trec de liderul local şi doresc implicarea mediatorului sanitar.
Mediatorul sanitar
trebuie să medieze comunicarea dintre lider şi asociaţia respectivă. În ziua în care se
distribuie ajutoare
în comunitate mediatorul sanitar îşi va lua liber, va rămâne acasă. Au existat cazuri în care
mediatorii
sanitari, cu dorinţa de a ajuta membrii comunităţii, au distribuit ajutoare împreun ă cu
membrii unor
asociaţii umanitare. La sfârşitul acţiunii, pachetele nu au ajuns la toata lumea şi mediatorul
sanitar a fost
acuzat de comunitate ca nu a distribuit corect. Ca urmare a acestei ac ţiuni, în comunitatea
respectivă s-a

37
iscat un confl ict între mediatorul sanitar şi membrii comunităţii care s-a soldat cu
desfacerea contractului
de muncă al mediatorului sanitar.
Să aibă capacitate empatică, să se identifi ce cu problemele celui asistat
Una dintre condiţiile cele mai importante pentru a fi un mediator sanitar de succes este ca
acesta să
aibă calitate empatică. Adică „să încalţe pantofi i persoanei pe care o asistă”. Să în ţeleagă
problemele
persoanelor cu care intră în contact şi să încerce să se pună în situa ţia acelei persoane.
Mediatorul sanitar
trebuie să fi e aproape de oameni şi să le înţeleagă problemele.
Să nu facă politică. Mediatorul sanitar nu trebuie perceput că lider politic
Mediatorul sanitar nu trebuie să se implice în procesul electoral. Mediatorul sanitar nu
trebuie să se
confunde cu liderul comunităţii care participă la alegeri. De obicei, în campania electoral ă
candidaţii
promit foarte multe lucruri care contravin principiilor de lucru ale mediatorilor sanitari.
Mediatorul
sanitar nu are voie să promită. Chiar dacă este sigură că poate rezolva un caz, mediatoarea
sanitară nu
trebuie să promită că poate rezolva cazul. Mediatorul sanitar nu trebuie, sub nici o form ă, s ă
se implice
în campania electorală. În cazul în care un mediator sanitar doreşte să participe la alegeri
este o opţiune
personală, însă nu poate să activeze în acelaşi timp în poziţia de mediator sanitar.

2. Factorii care infl uenţează starea de sănătate a romilor

Activitatea de mediere sanitară este o activitate complexă deoarece este în strâns ă
legătură cu problemele
cu care se confruntă populaţia pe care un mediator sanitar o deserveşte. Primul pas pe
care îl face un
mediator sanitar în prima lună de activitate este de a identifi ca problemele cu care se
confruntă populaţia
din comunitatea pe care o deserveşte. Această inventariere se realizeaz ă cu ajutorul
catagrafi erii (luarea în

38
evidenţă a benefi ciarilor şi inventarierea problemelor cu care aceştia se confrunt ă). F ăr ă a
cunoaşte problemele
membrilor comunităţii pe care o deserveşte, un mediator sanitar nu va putea lucra efi cient
şi nu va putea
răspunde nevoilor comunităţii.
Studiile de specialitate realizate în domeniul sănătăţii romilor arată că accesul romilor la
serviciile de sănătate
publică este redus. Cauzele sunt multiple şi sunt strâns legate între ele. Ca să ai acces la
serviciile de sănătate
publică, în primul rând trebuie să ai asigurare de sănătate şi să fi i înscris pe lista unui
medic de familie.
Medicul de familie, fi ind la rândul lui un prestator de servicii, nu primeşte pe listele lui
pacienţi care nu
plătesc asigurarea de sănătate, cu excepţia celor care plătesc consulta ţia. Medicul de
familie acordă pacienţilor
fără asigurare de sănătate servicii care se regăsesc în pachetul minimal de servicii îns ă nu
pot oferii pacienţilor
trimiteri către medici de specialitate sau să elibereze reţete gratuite sau compensate.
Principala problemă este legată de lipsa asigurărilor de săn ătate. Ca să ai acces la serviciile
de sănătate publică
din România, trebuie să faci dovada calităţii de asigurat medical. Foarte mulţi romi nu pot
dobândi aceasta
calitate din mai multe motive, dintre care amintim:
Lipsa actelor de identitate. Sunt foarte multe persoane din rândul romilor care nu de ţin un
act de
identitate, nu au avut niciodată act de identitate sau a căror naştere nu a fost înregistrat ă;
Lipsa locurilor de muncă sau a veniturilor stabile care să permită plata contribu ţiei
obligatorie la
C.A.S.;
Neincadrarea in limitele Legii 416/2001 – legea venitului minim garantat. Pentru o persoană
care nu
are nici un venit, una dintre posibilităţile de a avea asigurare medicală este să fi e asistat ă
social. Neavând
alte venituri, o persoană poate solicita sprijinul autorităţii locale (serviciului social al
primăriei) în

39
vederea asistării. Conform legii 95/2006 – reforma în domeniul săn ăt ăţii, capitolul asigur ări
de sănătate,
o persoană care face dovada că este asistată social îndeplineşte şi calitatea de asigurat
medical;
Problemele legate de legalizarea domiciliului1, determină imposibilitatea de a solicita
sprijinul autorităţii
locale în vederea încadrării în Legea 416/2001 şi implicit imposibilitatea înscrierii la un
medic de familie.
Din punct de vedere legal, dacă ai act de identitate şi faci dovada că plăteşti contribu ţia la
fondul asigurărilor
de sănătate, nu ar trebui să întâmpini bariere în ceea ce priveşte accesul la serviciile de
sănătate publică.
În realitate nu se întâmplă aşa. Sunt mulţi romi care fac dovada că sunt asigura ţi medical
însă care au probleme
în ceea ce priveşte accesul la serviciile de sănătate public ă. Cauzele care determin ă
această situaţie sunt:
Stereotipurile şi Prejudecăţile. Sistemul asigurărilor de sănătate permite accesul la
tratament medical
pacienţilor benefi ciari de ajutor social sau a altor grupuri de persoane afl ate în nevoie. Cu
toate acestea,
mulţi pacienţi romi nu au acces la îngrijirile de sănătate din cauza discrimin ării directe sau
indirecte.
Unele cadre medicale discriminează direct pacienţii romi refuzând s ă îi accepte pe listele
lor de clienţi
ai medicilor de familie sau supunându-i abuzurilor verbale sau unor tratamente degradante.
Pacienţii
romi nu au acces egal la serviciile medicale de urgenţă. Au fost semnalate cazuri în care
operatorii de la
centralele de urgenţă refuză să trimită ambulanţe în zone locuite de romi. În timpul nop ţii
personalul
medical care îşi desfăşoară activitatea în serviciul Ambulan ţă evită sau refuz ă deplas ările la
domiciliul
pacienţilor din zonele locuite de romi.
Segregarea pacienţilor in unităţile spitaliceşti pe criterii etnice. Acest factor este în strâns ă
legătură

40
cu primul factor (stereotipuri şi prejudecăţi) prezentat mai sus. Segregarea în unităţile
spitaliceşti este
un fenomen care a început să ia amploare în România. Din păcate este foarte greu s ă
identifi ci astfel de
cazuri şi să le supui atenţiei autorităţilor competente pentru a fi sanc ţionate. Din discu ţiile
purtate în
special cu femeile rome, această practică este obişnuită în spitalul de tip maternitate.
Educaţie sanitară precară. Mulţi dintre medicii de familie şi restul personalului medical,
care au pe listele lor
pacienţi din rândul etniei romilor, acuză lipsa de igienă personală şi indisciplina romilor care
nu vin la vaccinări
atunci când sunt chemaţi sau nu au răbdarea de a-şi aştepta rândul atunci când vin pentru
consultaţie.
Lipsa cabinetelor medicale (lipsa medicilor de familie) în comunităţile de romi sau în
imediata
vecinătate a acestora. Majoritatea comunităţilor cu romi sunt situate la periferia
localităţilor sau chiar în
afara acestora, ceea ce îngreunează accesul medicului de familie.
Plata informală. Romii acuză personalul medical că pretinde “ciubucuri”. Această acuza ţie
nu vine însă
doar din partea romilor ci din partea întregii popula ţii şi în special popula ţia s ărac ă acuz ă
calitatea scăzută
a actului medical în lipsa “stimulării” prin plăţi informale a personalului medical.
Luând în considerare aspectele prezentate mai sus este pu ţin probabil ca să putem discuta
despre o comunitate
sănătoasă din punct de vedere medical. Starea de sănătate în general depinde de condi ţiile
de locuit, stilul de
viaţă, situaţia socio-economică şi nivelul de educaţie.
Mediatorul sanitar trebuie să identifi ce factorii care infl uen ţeaz ă starea de s ăn ătate a
romilor din comunitatea
pe care o deserveşte deoarece comunităţile sunt diferite între ele. F ără a cunoaşte
problemele comunităţii, un
mediator sanitar nu va putea să-şi planifi ce activitatea şi în felul acesta se va dovedi inefi
cient, iar comunitatea
nu va fi mulţumită de prestaţia sa.

41
1 Conform legii 416/2001- Legea venitului minim garantat, persoana care solicită sprijinul
autorităţi locale trebuie
să facă dovada că domiciliază în localitatea respectivă. Ex. O persoană care locuieşte în
Bucureşti nu poate solicita
ajutor social în localitatea Botoşani, spre exemplu.

3. Fişa de post a mediatorului sanitar

Activitatea de mediere sanitară este o activitate complexă. Mediatorii sanitari trebuie s ă
cunoască foarte bine care sunt atribuţiile pentru a nu fi puşi în situa ţia de a efectua unele
activităţi care să contravină principiilor de lucru ale mediatorului sanitar. Este foarte
important ca mediatorii sanitari să colaboreze cu medicii de familie şi cu
reprezentaţii autorităţilor locale pentru a putea sprijini comunitatea din care face parte.
Prin munca pe care o
desfăşoară, mediatorul sanitar contribuie la îmbunătăţirea situaţiei sanitare a comunităţilor
cu romi din România.
Problemele cu care se confruntă asistaţii mediatorilor sanitari sunt probleme care au
legătură cauzală între ele.
Exemplu: Un client se plânge mediatorului sanitar că nu este primit pe lista medicului de
familie sau că
medicul nu vrea să-i ofere servicii. Mediatorul sanitar trebuie să analizeze foarte bine
problema semnalată.
Aici ar putea fi vorba de două situaţii:
Fie este vorba de atitudini discriminatorii manifestate de medic în rela ţia cu pacientul rom.
În acest caz
mediatorul sanitar trebuie să verifi ce atent situaţia şi să semnaleze atât Autorit ăţii de
Sănătate Publică
precum şi unei organizaţii care militează pentru apărarea drepturilor omului în vederea
instrumentării
cazului şi sesizării CNCD.
Fie este vorba de lipsa unei asigurări de sănătate fără de care medicul nu îi poate oferi
servicii gratuite.
Aici sunt, iarăşi, mai multe situaţii: nu au acte de identitate, nu sunt plătitori de C.A.S., nu
au locuri
de muncă, nu sunt benefi ciari ai Legii 416/2001. Aşa cum spuneam, există un lan ţ cauzal
care leagă

42
problemele între ele.
Pentru a fi efi cient şi pentru a pune în practică activităţile din fi şa de post, mediatorul
sanitar trebuie să
dobândească abilităţile de a face diferenţa între cauză şi efect.
Mediatorul sanitar desfăşoară două tipuri de activităţi:
Activităţi sociale;
Activităţi sanitare.
3.1. Activităţi sociale
Indrumă persoanele care nu realizează venituri către serviciile sociale oferite de c ătre
autorităţile
locale in vederea benefi cierii de Legea 416/2001 şi in cazul şomerilor de ajutorul de şomaj
Singura modalitate de a primi asistenţă medicală gratuită este să ai asigurare medical ă. În
cazul persoanelor
care nu sunt angajate cu contract de muncă şi care nu au posibilitatea de a plăti
consultaţiile medicale,
singura modalitate de a primi asistenţă medicală gratuită este să fi e benefi ciarul Legii
416/2001, legea
venitului minim garantat. În acest caz, persoanele care sunt asistate social primesc
asistenţă medicală
gratuită. Mediatorul sanitar trebuie să-i informeze şi să-i sprijine pe membrii comunit ăţii în
procesul de
obţinere a calităţii de asistat social (persoana care primeşte sprijin din partea serviciilor
sociale). Aceeaşi
explicaţie este valabilă şi în cazul şomerilor. Mediatorul sanitar trebuie să cunoasc ă foarte
bine legislaţia
în domeniul social pentru ca informaţiile transmise în comunitate să nu fi e denaturate.
Sprijină serviciul social din cadrul autorităţilor locale la intocmirea anchetelor sociale
Mediatorul sanitar trebuie să sprijine procesul de întocmire a anchetei sociale efectuate de
lucrătorii
sociali din cadrul Primăriei pentru a stabili dacă persoana care a depus cerere pentru
venitul minim
garantat se încadrează în limitele Legii 416/2001. De multe ori func ţionarii de la serviciul
social al
Primăriei nu au întocmit corect anchetele sociale şi au existat cazuri în care persoane care
se încadrau

43
în limitele legale pentru a primi sprijin din partea statului nu au ob ţinut nici o indemniza ţie.
Pentru a
preveni astfel de abuzuri este important ca mediatorul sanitar s ă participe la anchetele
sociale. De reţinut
este faptul că atunci când mediatorul participă la o anchetă socială şi observ ă că asistentul
social nu îşi
îndeplineşte sarcinile, mediatorul sanitar va sesiza în scris primarului cazul respectiv.
Angajatorul acestuia
(primăria, spre exemplu) trebuie să ia masuri în astfel de cazuri.
Sprijină persoanele de etnie romă in procesul de obţinere a actelor de identitate (c ăr ţi de
identitate,
cărţi de identitate provizorii, certifi cate de naştere)
În munca pe care o desfăşoară zilnic un mediator sanitar, întâlneşte şi cazuri în care
persoanele nu au acte de
identitate. Fie au avut şi le-au pierdut, fi e nu au avut niciodată, fi e naşterea acestora nu a
fost înregistrată2. În
comunităţile cu romi încă ne mai confruntăm cu astfel de cazuri (persoane f ăr ă acte de
identitate). În cazul
de faţă, mediatorul sanitar trebuie să cunoască modalităţile de obţinere a actelor de
identitate în funcţie de
cazurile identifi cate. În acest sens, mediatorul sanitar merge la biroul de stare civil ă din
cadrul primăriei şi
afl ă care sunt paşii pe care trebuie să-i facă o persoană pentru a ob ţine actul de identitate.
Mediatorul sanitar trebuie să transmită persoanelor fără acte de identitate informa ţia
primită de la
biroul de stare civilă. Nu este sarcina mediatorului sanitar să facă demersurile pentru a
obţine actele
de identitate. Este datoria fi ecărei persoane să-şi procure actul de identitate. Mediatorul
informează şi
îndrumă persoanele către serviciile specializate. În cazuri extreme (nu ştiu s ă scrie şi s ă
citească, nu ştiu
unde să se adreseze) mediatorul sanitar însoţeşte persoanele pentru a facilita procesul.
Mediatorul sanitar
trebuie să conştientizeze populaţia cu privire la importan ţa actului de identitate. Actul de
identitate este

44
o condiţie obligatorie în procesul de dobândire a calităţii de asigurat medical.
Sprijină persoanele de etnie romă in procesul de dobandire a c ălităţii de asigurat medical
Mediatorul sanitar are ca principală obligaţie înscrierea romilor pe listele de pacien ţi ale
medicilor de familie
pentru a primi asistenţa medicală în vederea îmbunătăţirii stării de sănătate. Mediatorul
sanitar trebuie să se
asigure că romii cunosc care este procedura de înscriere pe lista unui medic de familie şi
totodată care sunt
drepturile şi obligaţiile pacienţilor asiguraţi medical. Mediatorul sanitar trebuie s ă cunoasc ă
procedura de
obţinere a calităţii de asigurat medical şi totodată să o împărtăşească şi cu membrii
comunităţii.

3.2. Activităţi medicale

Aceste activităţi sunt enumerate în Ordinul 619/2002 cu privire la aprobarea func ţionarii
ocupaţiei de mediere
sanitară, emis de către Ministerul Sănătăţii Publice.
Cultivă increderea reciprocă intre autorităţile publice locale şi comunitatea din care face
parte
Mediatorul sanitar este un cultivator de încredere între romi şi autorităţile locale. În
comunitate,
mediatorul sanitar trebuie să determine membrii să înţeleagă faptul că şi medicul este doar
o persoană
care este la rândul ei supusă stresului zilnic şi care îl poate face să reac ţioneze, de multe
ori, atipic şi să
inducă o stare confl ictuală în relaţia cu pacientul. În rela ţia cu medicul de familie,
mediatorul sanitar
trebuie să îl determine pe acesta să înţeleagă situaţia romilor care îi solicită ajutorul. S ă-l
familiarizeze pe
acesta cu elemente ale culturii, tradiţiei romilor, astfel încât să prevină situa ţiile neplacute
care pot apărea
în relaţia medic- pacient rom.
Facilitează comunicarea intre membrii comunităţii şi personalul medico-sanitar
De multe ori, persoanele care merg la medicul de familie, nu ştiu cum să se adreseze
medicului sau nu cunosc

45
limba română şi atunci intervine o barieră de comunicare între cei doi. De multe ori
pacienţii romi care ies
din cabinetul medicului nu respectă indicaţiile acestuia deoarece nu au în ţeles ce trebuie
să facă. În acest caz,
dacă membrii comunităţii sunt vorbitori de limba romani, mediatorul sanitar are obliga ţia de
a cunoaşte
limba romani şi de a sprijini cele două părţi, respectiv medicul de familie şi pacientul rom s ă
comunice prin
traducerea mesajului pacientului către medic şi traducerea mesajului medicului c ătre
pacientul rom.
Catagrafi ază gravidele şi lehuzele, in vederea efectu ării controalelor medicale periodice
prenatale
şi post-partum; le explică necesitatea şi importanţa efectuării acestor controale şi le
insoţeşte la
control facilitand comunicarea cu medicul şi celelalte cadre medicale
Mediatorul sanitar, prin munca pe care o desfăşoară în comunitate, identifi că femei rome
care fi e sunt
însarcinate şi nu sunt luate în evidenţă de medicul de familie fi e au născut şi nu
conştientizează necesitatea
2 Vezi www.sgg.ro, secţiunea „Documente”, unde se regăseşte metodologia de rezolvare a
situaţiilor de lipsă de acte de
identitate şi proprietatee
efectuării unor controale periodice. În acest caz, mediatorul sanitar le catagrafi az ă (le ia în
evidenţă),
aduce în atenţia medicului de familie aceste cazuri şi le determin ă pe femei s ă mearg ă la
control explicând
totodată importanţa acestuia.
Explică noţiunile de bază şi avantajele planifi cării familiale, incadrat in sistemul cultural,
tradiţional
al comunităţii de romi
Planifi carea familială este un subiect delicat în comunităţile cu romi. Având în vederea rata
mare a avorturilor
şi a deceselor în rândul femeilor rome considerăm că subiectul trebuie abordat de
mediatorul sanitar în
comunităţile cu romi. Mediatorul sanitar nu trebuie să ofere romilor reţete sau să

46
înlocuiască medicul specialist
de planifi care familială. Mediatorul sanitar discută cu femeile despre metodele de
contracepţie şi le invită la
cabinetul de P.F. în care activează un medic de specialitate. Mediatorul sanitar nu trebuie s ă
le forţeze pe femei
să folosească o metodă de contracepţie. Trebuie să explice că metoda de contracep ţie o
alege singură fi ind
consiliată de medicul specialist. Mediatorul sanitar trebuie să discute cu femeile rome
despre avantajele şi
dezavantajele utilizării unei metode de contracepţie. Dacă sunt comunităţi religioase sau
tradiţionale şi membrii
acestora nu doresc să discute despre acest subiect, mediatorul sanitar va respecta dorin ţa
comunităţii.
Catagrafi ază populaţia infantilă a comunităţii
Ce înseamnă populaţie infantilă a comunităţii? Copiii din comunităţile cu romi. Mediatorul
sanitar
trebuie să catagfrafi eze copiii din comunitate în vederea aducerii la cunoştin ţa medicului
de familie a
situaţiei vaccinărilor. A catagrafi a înseamnă a lua în evidenţă.
Explică noţiunile de bază şi importanţa asistenţei medicale a copilului
Mediatorul sanitar trebuie să discute cu mamele din comunitate despre importan ţa
asistenţei medicale
a copiilor. Trebuie să explice mamelor cât de importante sunt campaniile de vaccinare a
copiilor. Să le
determine să conştientizeze importanţa consultării medicului de familie.
Promovează alimentaţia sănătoasă, in special la copii, precum şi alimentaţia la san
Alimentaţia sănătoasă înseamnă stare de sănătate foarte bună. Felul în care ne alimentăm
infl uenţează
starea noastră de sănătate. De multe ori datorită situaţiei fi nanciare precare, nu ne
alimentăm corect,
ceea ce afectează starea de sănătate. Chiar dacă sunt foarte multe lipsuri asta nu înseamn ă
că nu putem
să ne alimentăm corect. Când în familie sunt bani, se consumă foarte multă carne, când nu
sunt bani se
consumă foarte multe legume. Dacă se încercă o armonizare a celor dou ă, organismul nu ar

47
mai avea de
suferit şi va creşte imunitatea la unele boli.
În ceea ce priveşte promovarea alimentaţiei la sân, datorită situa ţiei fi nanciare precare
care se regăseşte în
foarte multe comunităţi din România, ne confruntăm cu un fenomen din ce în ce mai prezent
în viaţa
romilor. Mamele rome care erau recunoscute pentru faptul că îşi alimentau la sân copiii
până la vârste
destul de înaintate nu mai procedează la fel şi în zilele noastre. De ce? Datorit ă promovării
programului
de lapte praf gratuit. Astfel, foarte multe mame solicită lapte praf deoarece v ăd o
oportunitate de a hrăni
şi ceilalţi copii afl aţi în grija lor.
Urmăreşte inscrierea nou-născuţilor pe listele medicului de familie
Mediatorul sanitar trebuie să sprijine proaspetele mame să-şi înscrie copiii pe listele
medicilor de familie
în vederea vaccinării şi urmăririi evoluţiei acestora de către medicul de familie.
Sprijină personalul medical in urmărirea şi inregistrarea efectu ării imuniz ărilor popula ţiei
infantile
din comunitate
În acest caz este vorba de campaniile de vaccinare a copiilor din comunitate. De foarte
multe ori medicul
de familie solicită sprijinul mediatorului sanitar în campania de vaccinare. Mediatorul
sanitar are sarcina
de a mobiliza mamele cu copii la vaccin. Merge din casă în casă şi discută cu mamele
despre importanţa
vaccinărilor şi totodată le îndrumă către medicul de familie. În cazuri mai difi cile,
mediatorul sanitar
însoţeste mamele la medicul de familie.
Explică avantajele includerii persoanelor in sistemul asigurărilor de săn ătate, precum şi
procesul
prin care poate fi obţinută calitatea de asigurat medical
De multe ori membrii comunităţii nu ştiu care este procedura de înscriere pe listele unui
medic de
familie şi nici nu conştientizează importanţa calităţii de asigurat medical şi consultă medicii

48
de familie
sau de specialitate numai în cazuri de urgenţă. Dacă bolnavii nu au calitatea de asigurat
medical, trebuie
să plătească o taxă.
Mediatorul sanitar identifi că persoane care plătesc contribu ţia la C.A.S. îns ă nu sunt
înscrise pe lista
unui medic de familie. Mediatorul sanitar trebuie să îndrume membrii comunităţii c ătre
serviciile de
specialitate în vederea obţinerii calităţii de asigurat medical. Odată ob ţinută aceast ă
calitate este foarte
simplu să te înscrii pe lista unui medic de familie. În calitate de asigurat benefi ciezi de
unele drepturi însă
odată ce ai drepturi ai şi obligaţii care trebuie respectate. Îndeplinind func ţia de educator,
mediatorul
sanitar are sarcina de a informa şi explica procedura de ob ţinere a calit ăţii de asigurat
medical şi totodată
a drepturilor şi obligatiilor pe care le au pacienţii.
Explică avantajele igienei personale, a locuinţei şi a spaţiilor comune, promovează in
comunitate
măsurile de igienă, dispuse de autorităţile competente
Mediatorul sanitar este un model pentru ceilalţi membri ai comunităţii. Prin exemplul
personal mediatorul
sanitar trebuie să conştientizeze membrii comunităţii cu privire la importan ţa igienei
personale, a locuinţei
şi a spaţiilor comune. De multe ori mediatorul sanitar este pus în situa ţia de a promova în
comunitate
măsurile impuse de autorităţile competente atunci când este vorba de unele epidemii care
se dezvoltă în
medii unde igiena este precară (de exemplu hepatitele).
Facilitează acordarea primului ajutor, prin anunţarea cadrelor medicale/serviciului
ambulanţă şi
insoţirea echipelor care acordă asistenţa medicală de urgenţă
Mediatorul sanitar nu are pregatire medicală însă ASP este responsabilă cu pregatirea
acestora în domeniul
măsurilor de prim ajutor. În cazul în care în comunitate se întamplă un eveniment grav

49
atunci principala
sarcină a mediatorului sanitar este să anunţe ambulanţa şi să se asigure c ă pacientul
primeşte îngrijire
corespunzătoare. Nu este indicat ca mediatorul sanitar să se implice în partea curativ ă a
actului medical.
Mobilizează şi insoţeşte membrii comunităţii la acţiunile de sănătate publică (campanii de
vaccinare,
campanii de informare, educare, etc.) explică rolul şi scopul acestora.
În cazul de faţă este vorba de campaniile de vaccinare derulate de medicii de familie şi de
campaniile de
vaccinare naţionale care sunt realizate de responsabili din cadrul ASP. În cazul de fa ţă
discutăm despre
campania de vaccinare antipoliomelită în care rolul mediatorului sanitar este să ofere
sprijin echipelor
mobile şi totodată să convingă pacienţii să participe la aceste campanii.
Departamentul Promovare a Sănătăţii din cadrul ASP organizează periodic ac ţiuni de
educaţie şi prevenire
a unor boli în comunităţile dezavantajate. Mediatorul sanitar are sarcina de a se deplasa în
comunitate cu
echipa mobilă şi să asigure comunicarea cu membrii comunităţii.
Participă la depistarea activă a cazurilor TBC şi a altor boli transmisibile sub indrumarea
medicului
de familie sau a cadrelor medicale din cadrul ASP
Aşa cum spuneam mai sus, mediatorii sanitari vor fi instruiţi continuu de c ătre ASP în
diferite teme
sanitare: măsuri de prim ajutor, TBC, ITS, ş.a. În munca pe care o desfăşoară în comunitate,
mediatorul
sanitar are posibilitatea să depisteze unele persoane suspecte de astfel de îmboln ăviri.
Mediatorul sanitar
trebuie să recunoască simptomele bolilor şi să nu alerteze pacienţii. În situa ţia în care
idetifi că un caz
de TBC activ în comunitate mediatorul sanitar trebuie să anunţe imediat medicul de familie.
Sarcina
mediatorului sanitar este să conştientizeze populaţia cu privire la importan ţa s ăn ăt ăţii şi
totodată să-i

50
îndrume către serviciile medicale. Astfel, riscul îmbolnăvirilor va sc ădea.
La solicitarea cadrelor medicale, sub indrumarea strictă a acestora, explic ă rolul
tratamentului
medicamentos prescris, reacţiile adverse posibile ale acestuia şi supravegheaz ă
administrarea
medicamentelor
Actul medical se compune din două părţi, respectiv partea curativă şi partea preventiv ă.
Mediatorul sanitar
nu are legatură cu partea curativă a actului medical. Ministerul Sănătăţii Publice angajeaz ă
mediatorul
sanitar deoarece este mai uşor şi mult mai bine pentru săn ătatea oamenilor s ă previn ă o
îmbolnăvire
decât să o trateze. În acest sens, mediatorul sanitar trebuie să înţeleag ă c ă rolul lui este
foarte important
în partea de prevenţie a actului medical.
Activitatea enunţată mai sus este singura activitate care are legatură cu partea curativ ă a
actului medical. Este
vorba de bolnavii TBC care după ce sunt externaţi din spital trebuie să urmeze tratamentul
sub strictă observare la domiciliu. De multe ori pacienţii refuz ă să mai continue tratamentul
deoarece ori consideră ca s-au vindecat, fi e nu mai doresc continuarea tratamentului din
cauza reacţiilor adverse. Mediatorul sanitar trebuie să convingă pacientul că trebuie s ă
urmeze tratamentul prescris de medicul specialist chiar dac ă se simte bine. TBC este o
boală deosebit de grea şi dacă nu se respectă tratamentul prescris sunt riscuri foarte mari.
În acest sens, după schema de tratament propusă de medicul specialist, mediatorul sanitar
urmăreşte bolnavul dacă respectă tratamentul. Sunt cazuri în care mediatorii sanitari
administrează tratamentul însă numai sub stricta îndrumare a medicului. Mediatorul sanitar
nu are voie să administreze nici un fel de medicament, chiar şi banala aspirin ă, f ără acordul
medicului.
Insoţeşte cadrele medico-sanitare in activităţile legate de prevenirea sau controlul
situaţiilor
epidemice, facilitand implementarea măsurilor adecvate
În cazul în care în comunitate apar epidemii care afecteaz ă întreaga comunitate, atunci
mediatorul are
sarcina de a informa ASP şi medicul de familie. Mediatorul sanitar trebuie s ă sprijine
iniţiativele ASP sau

51
a medicului de familie în vederea prevenirii situaţiilor de epidemie. Trebuie să informeze
comunitatea cu
privire la necesitatea implementarii măsurilor adecvate în astfel de cazuri.
Semnalează cadrelor medicale apariţia problemelor deosebite din cadrul comunit ăţii
(focarele de
boli transmisibile, parazitoze, intoxicaţii, probleme de igienă a apei, etc.)
Mediatorul sanitar are sarcina de a informa urgent autorităţile competente asupra cazurilor
deosebite
care afectează comunitatea. În situaţia în care depisteaz ă un focar de infec ţie sau un focar
de hepatită,
parazitoze etc. trebuie să anunţe imediat medicul de familie şi ASP. Riscul de dezvoltare a
focarului este
mare şi atunci comunitatea va avea de suferit. Dacă apa con ţine impurităţi sau nu este
potabilă iar membrii
comunităţii o folosesc, atunci trebuie anunţată imediat ASP. Calitatea apei este foarte
importantă pentru
sănătatea membrilor unei comunităţi.
Semnalează asistentului social cazurile potenţiale de abandon al copiilor
Aşa cum explicam mai sus, prin munca de teren pe care o desfăşoară, mediatorul sanitar
are posibilitatea
de a identifi ca multe situaţii care pot afecta întreaga comunitate. O altă problem ă care
apare frecvent
în comunităţile sărace este abandonul copiilor. Şi aici avem de a face cu două tipuri de
cazuri: fi e
mamele îşi abandonează copii în maternitate sau spital şi a doua situa ţie când, din cauza
problemelor
fi nanciare, părinţii hotărăsc să abandoneze copiii sau să-i dea spre adop ţie fără forme
legale. În aceste
cazuri mediatorul sanitar are sarcina de a determina p ărin ţii să-şi p ăstreze copiii şi să
apeleze la serviciile
sociale în cazul în care nu au posibilitate fi nanciară, iar, dacă totuşi aceştia nu doresc
păstrarea copilului,
să anunţe autoritatea tutelară din cadrul primăriei pentru a interveni în astfel de cazuri.
Semnalează in scris ASP–urilor problemele identifi cate privind accesul membrilor
comunităţii la

52
următoarele servicii de asistenţă medicală primară:
Imunizările, conform programului naţional de imunizări;
Examenul de bilanţ al copilului 0-7 ani;
Supravegherea gravidei, conform normelor metodologice emise de Minister;
Depistarea activă a căzurilor TBC;
Asistenţa medicală de urgenţă.
În cazul în care personalul medical nu derulează campaniile de vaccinare sau nu efectueaz ă
examenele de
bilanţ ale copiilor 0-7 ani, nu acceptă gravide pe listele, nu activează urgent în cazul în care
sunt depistaţi
bolnavi TBC în comunitate şi ambulanţa nu onorează solicitarea mediatorului sanitar sau a
membrilor
comunităţii de romi şi nu sunt acceptaţi romi pe listele medicilor de familie, sarcina
mediatorului sanitar
este să semnaleze în scris ASP judeţene. Misiunea mediatorului sanitar este de a preveni
situaţiile neplăcute
care pot aparea în comunitate din punct de vedere socio-sanitar. Mediatorul sanitar
veghează asupra
comunităţii şi are rolul de a facilita relaţia de comunicare dintre romi şi personalul medico-
sanitar.

4. Partenerii de lucru ai mediatorilor sanitari

Principalii parteneri de lucru ai mediatorilor sanitari sunt:
Autoritatea de Sănătate Publică Judeţeană - prin intermediul Compartimentului Asisten ţă
Socială
şi Familială şi al Biroului Managementul Îngrijirilor de Săn ătate sunt responsabile pentru
organizarea
programului de formare şi funcţionare a mediatorilor sanitari comunitari.
Cabinetele medicale individuale/medicii de familie - Mediatorul sanitar particip ă la
campaniile
de vaccinare iniţiate de către cabinetele individuale ale medicilor de familie. Catagrafi az ă
gravidele şi
lehuzele, în vederea efectuării controalelor medicale periodice.
Primăriile – Mediatorul sanitar colaborează cu Serviciul de Asisten ţă Social ă din cadrul
primăriilor în

53
vederea aplicării Legii 416/2001- Legea venitului minim garantat. Persoanele care benefi
ciază de aplicarea
Legii 416/2001 se pot înscrie pe listele medicilor de familie.
Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului – Mediatorul sanitar are sarcina de a semnala
specialiştilor din cadrul acestei institu ţii cazurile poten ţiale de abandon al copiilor.
Serviciul de stare civilă din cadrul Primăriei – Mediatorul sanitar colaboreaz ă cu specialiştii
acestui
serviciu în vederea obţinerii actelor de identitate necesare persoanelor din comunitatea în
care acesta îşi
desfăşoară activitatea în vederea înscrierii pe listele medicului de familie.
Instituţiile de invăţămant locale – în cadrul învăţământului gimnazial sau liceal, cu acordul
conducerii
unităţii şcolare şi a medicului îndrumator, mediatorul sanitar poate să susţin ă cursuri de
igienă personală
şi educaţie sanitară în cadrul disciplinelor dirigenţie sau educa ţie civic ă pentru elevi.
Comunitatea de romi - în cadrul comunităţii mediatorul sanitar derulează urm ătoarele
activităţi:
mobilizează şi însoţeşte membrii comunităţii la campanii de vaccinare; iniţiaz ă campanii de
informare,
educare, explică rolul şi scopul acestora; sprijină populaţia în procesul de dobândire a
calităţii de asigurat
medical; explică noţiunile de bază şi avantajele planifi cării familiale, încadrat în sistemul
cultural,
tradiţional al comunităţii de romi; catagrafi ază populaţia infantilă a comunităţii; faciliteaz ă
comunicarea
între membrii comunităţii şi personalul medico-sanitar.
Datorită complexităţii muncii sale, mediatorul sanitar ar trebui să fac ă parte dintr-o echipă
comunitară alcătuită
din actori locali care lucrează în benefi ciul comunităţilor cu romi, de exemplu: expertul
local pentru romi din
cadrul Primăriei, mediatorul şcolar, mediatorul social, consilierul rom ales sau numit,
asistentul social, liderul
comunităţii de romi etc. Din păcate sunt foarte puţine cazuri în care mediatorii sanitari
benefi ciază de astfel
de sprijin. Datorită complexităţii muncii sale, mediatorul sanitar este confundat de multe ori

54
cu liderul formal
sau informal al comunităţii. La cursurile de formare, formatorii delimiteaz ă foarte clar rolul
de lider şi rolul
mediatorului sanitar văzut din prisma lucrătorului comunitar.
Relaţia mediator sanitar-expert local pentru romi din primărie
Această relaţie ar trebui să fi e complementară, de sprijin reciproc. În munca de teren pe
care o desfăşoară,
mediatorul sanitar identifi că o serie de cazuri sociale care ar trebui trimise serviciului
social din cadrul
primăriei. De multe ori experţii locali pentru romi din prim ării activeaz ă în acest
departament însă nu oferă
sprijin sufi cient mediatorilor sanitari. Este o rela ţie de competiţie între cele dou ă pozi ţii. În
realitate, dacă
lunar s-ar organiza întâlniri de lucru în care să se analizeze problemele şi care s ă se
desfăşoare după principii
profesioniste, practic conjugarea eforturilor celor două poziţii ar conduce la îmbun ăt ăţirea
situaţiei romilor
din comunitatea respectivă. În acest fel, membrii comunităţii ar avea mai multă încredere în
profesioniştii
romi şi foarte multe probleme s-ar rezolva mai repede.
Relaţia mediator sanitar-mediator şcolar
Relaţia mediator sanitar-mediator şcolar nu există în toate comunităţile. Programul de
mediere şcolară este
încă în faza de pilotare/experimetare. Ministerul Educaţiei încă nu este pregatit s ă preia
acest program şi să-l
dezvolte la nivel naţional. În comunităţile în care există cele două poziţii situa ţia este un pic
diferită. Se poate
vorbi de o relaţie de colaborare însă numai în aria de activitate a şcolii. Ce este în afara
şcolii nu se mai afl ă în
jurisdicţia mediatorului scolar. În cadrul şcolii, mediatorul sanitar şi mediatorul şcolar ar
trebui să facă echipă
în vederea organizării de sesiuni de instruire a copiilor în domeniul educa ţiei sanitare. În
acest fel, creşte gradul
de informare în rândul copiilor şi indirect în rândul familiilor acestora cu privire la
importanţa sănătăţii.

55
Relaţia mediator sanitar-consilier local ales sau numit
Este de multe ori o relaţie deosebit de tensionată deoarece consilierul solicit ă frecvent
date de la mediatorul sanitar.
Aceasta se întâmplă în comunităţile în care oamenii şi-au pierdut încrederea în aleşii locali
şi de aceea mediatorul
sanitar este văzut, indirect, ca un lider informal al lor. Consilierul local consider ă c ă
mediatorul sanitar este
subordonat poziţiei sale şi în această calitate are puteri depline asupra mediatorului
sanitar. În realitate nu este
aşa. În realitate, singurul şef al mediatorului sanitar este coordonatorul de program din
cadrul ASP judeţeană.
Consilierul local ar trebui să ofere sprijin activităţii de mediere sanitar ă şi în aceast ă
situaţie munca mediatorului
sanitar ar fi mai simplă. Relaţia dintre cele două poziţii trebuie să fi e de colaborare. Să se
informeze reciproc şi
să se sprijine reciporc în procesul de rezolvare a problemelor cu care se confrunt ă popula ţia
de romi. În plus,
consilierul local trebuie să înţeleagă că mediatorul sanitar nu trebuie implicat în campania
electorală.
Relaţia mediator sanitar-alţi actori romi de la nivel local
În relaţia mediator sanitar-alţi actori romi de la nivel local implica ţi în procesul de
îmbunătăţire a situaţiei
romilor, trebuie să se ţină cont de principiile de lucru ale unei echipe. Nu trebuie s ă se
stabilească relaţii
ierarhice de colaborare. Trebuie să se ţină cont de domeniul de ac ţiune şi responsabilit ăţile
fi ecăruia.
Dacă la nivel local ar exista conceptul de echipă comunitară în care să fi e incluse toate
categoriile de lucrători
în benefi ciul comunităţilor cu romi (mediatori sanitari, mediatori şcolari, lucr ători sociali,
agenţi de ocupare,
agenţi de poliţie, experţi locali romi din primării, consilieri locali aleşi sau numi ţi) şi acest
concept ar funcţiona
pe principiul colaborării şi nu al organizării piramidale (şef/subaltern), rezultatele nu vor
întârzia să apară. În
acest fel, membrii comunităţii vor avea mai multă încredere în oamenii care le reprezint ă

56
interesele şi procesul
de îmbunătăţire a situaţiei comunităţii va avea rezultate vizibile.

5. Metode şi tehnici de mediere sanitară – cazuri practice

1.1. Prima lună de activitate
În practică s-a dovedit că prima lună de activitate este cea mai difi cilă pentru un mediator
sanitar. De
ce? Deoarece mediatorul sanitar nu ştie cum să pornească procesul de mediere sanitar ă.
Nu este sufi cient
familiarizat cu paşii pe care trebuie să-i urmeze pentru a derula activit ăţi de mediere
sanitară. Oamenii din
comunitate nu înţeleg ce înseamnă mediatorul sanitar şi de multe ori medicul de familie nu
înţelege ce face
un mediator sanitar. În plus, trebuie să luăm în calcul şi faptul că mediatorul sanitar se
întoarce de la cursul de
formare cu un bagaj limitat de cunoştinte pe care trebuie să le pun ă în practic ă.
Ce trebuie să facă un mediator sanitar in prima lună de activitate?
Informarea reprezentanţilor autorităţilor locale cu privire la activitatea de mediere sanitar ă;
Identifi carea problemelor cu care se confruntă membrii comunităţii.
5.1. Informarea reprezentaţilor autorităţilor locale cu privire la activitatea de mediere
sanitară.
Autorităţile locale au un rol foarte important în activitatea de mediere sanitar ă deoarece
mediatorul sanitar,
prin munca pe care o desfăşoară, se poate confrunta cu o serie de probleme pe care, f ăr ă
sprijinul autorităţilor
locale nu are cum să le rezolve. În plus, mediatorul sanitar trebuie să faciliteze rela ţia de
comunicare dintre
membrii comunităţilor cu romi şi reprezentanţii autorităţilor locale.
Care sunt principalele autorităţi locale cu care interac ţioneaz ă frecvent un mediator
sanitar?
În conformitate cu fi şa de post, un mediator sanitar intră în contact permanent cu
reprezentanţii
autorităţilor sanitare (medici şi asistente medicale) şi reprezentan ţii prim ăriei (asisten ţi
sociali din cadrul
serviciului social, referenţi în cadrul Primăriei, lucrători la serviciul de stare civil ă şi

57
lucrători la serviciul
autoritate tutelară). Din practică s-a dovedit că primul care face pasul în aceast ă rela ţie de
colaborare este
mediatorul sanitar. Sunt foarte puţine cazuri în care Prim ăria solicit ă sprijinul mediatorului
sanitar.
Cum trebuie să informăm autorităţile locale că in comunitate işi desfăşoară activitatea un
mediator
sanitar?
Bineînţeles că sunt mai multe posibilităţi de a informa autorităţile locale cu privire la
activitatea de
mediere sanitară. În funcţie de deschiderea reprezentanţilor autorităţilor locale se poate
folosi următoarea
metodă de lucru:
Pasul 1.
În prima fază mediatorul sanitar trebuie să depună la secretariatul institu ţiilor o adresă prin
care informează
cu privire la activitatea pe care o derulează. Totodată, prin această adres ă, mediatorul
sanitar trebuie să solicite
sprijinul Primăriei în procesul de rezolvare a problemelor sociale cu care se confrunt ă
membrii comunităţii.
Mediatorul sanitar nu trebuie să uite că atunci când depune adresa de informare s ă solicite
de la secretariat
numărul de înregistrare. Instituţia este obligată să elibereze numere de înregistrare. Dac ă
este posibil, ar fi bine
ca atunci când vă prezentaţi la secretariatul institu ţiei să aveţi dou ă exemplare: un exemplar
care să fi e depus la
secretariat şi un alt exemplar pe care să vă fi e oferit numărul de înregistrare.
Exemplul nr. 1
Mediator sanitar Petre Ionica
Str. Noua nr. 1 – Bărcaneşti. Olt
Tel: 0722000000
Către: Primăria Bărcăneşti
In atenţia d-lui Primar, Ilie Dobre
Subiectul corespondenţei: informare cu privire la activitatea mediatorului sanitar din
comunitatea de romi.

58
Stimate Domnule Primar,
Numele meu este Petre Ionica şi domiciliez in localitatea Bărc ănesti, strada Noua nr. 1,
judeţul Olt.
Prin prezenta doresc să vă informez că incepand cu data de 1 noiembrie 2007 activez ca
mediator sanitar angajat
al ASP OLT şi imi desfăşor activitatea in comunitatea cu romi din cartierul Strada Nou ă.
In calitate de mediatorul sanitar, funcţionez in baza Ordinului 619/2002 emis de Ministerul
Sănătăţii Publice şi
am misiunea de a preveni situaţiile neplacute care pot apărea in comunitatea cu romi din
punct de vedere socio-sanitar.
Rolul meu de mediator sanitar este de a facilita comunicarea dintre reprezentan ţii
autorităţilor locale şi membrii
comunităţilor cu romi.
Avand in vedere rolul meu in comunitatea de romi precum şi probleme cu care se confrunt ă
unii membrii ai
comunităţii de romi, vă rog respectuos să mă sprijiniţi in procesul de rezolvare a
problemelor. Colaborarea mea in
calitate de mediator sanitar cu reprezentatii institu ţiei dvs va contribui foarte mult la
imbunătăţirea situaţiei sociosanitare
a membrilor comunităţilor cu romi pe care le deservesc. In perioada urm ătoare, cu acordul
dvs., imi propun
să solicit intalniri de lucru cu reprezentanţii serviciului social şi serviciului de stare civil ă
din cadrul Primăriei pentru
a stabili modalitatea de colaborare. Totodată, avand in vedere complexitatea activităţii de
mediere sanitară vă solicit
să desemnaţi o persoană de contact din cadrul institu ţiei cu care să men ţin leg ătura
permanent şi care să vă informeze
permanent cu privire la activitatea de mediere sanitară.
In speranţa unei bune colaborări,
Cu deosebită consideraţie,
Petre Ionica
Mediator sanitar

Pasul 2
Ai depus scrisoarea de informare la secretariat. Nu este indicat să aştep ţi 30 de zile s ă

59
primeşti un răspuns
ofi cial din partea Primarului. Timpul mediatorului sanitar este foarte pre ţios. În acelaşi
timp mai ai şi altceva
de făcut. Trebuie să te mobilizezi şi să începi să organizezi întâlniri de lucru cu şefi i
serviciilor social şi stare
civilă din cadrul Primăriei. Pentru a organiza aceste întâlniri, te prezin ţi personal la Prim ărie
şi stabileşti
întâlnirile de lucru. În funcţie de institu ţie (urban sau rural), fi e o să te adresezi direct
şefului de serviciu, fi e
stabileşti întâlnirea de lucru cu secretara şefului de serviciu. În cazul în care primarul
desemnează o persoană
de contact, te adresezi persoanei de contact delegată de Primărie şi rogi s ă î ţi faciliteze
întâlnirile de lucru.
Ce urmăreşte un mediator sanitar de la aceste întâlniri de lucru?
În primul rând mediatorul sanitar trebuie să se asigure că şeful de serviciu a în ţeles care
este rolul
mediatorului sanitar în relaţia dintre membrii comunităţii şi Primărie;
Mediatorul sanitar trebuie să se asigure că primeşte sprijin din partea serviciului respectiv;
Mediatorul sanitar trebuie să se asigure că benefi ciarii nu vor fi trata ţi diferen ţiat când
solicită sprijinul
serviciului respectiv;
Mediatorul sanitar va realiza un calendar al întâlnirii de lucru cu reprezentan ţii celor dou ă
servicii.

Pasul 3.
După ce ai informat autoritatea locală urmează să te întâlneşti cu medicul de familie sau,
după caz, cu medicii
de familie care îşi desfăşoară activitatea în localitate. Medicul de familie este şi el o
autoritate locală şi trebuie
tratată ca atare.
În procesul de relaţionare al mediatorului sanitar cu personalul medical trebuie s ă se
implice coordonatorul
activităţii mediatorilor sanitari din cadrul Autorităţii de Sănătate Public ă jude ţeană. Pentru a
informa medicii
de familie cu privire la programul de mediere sanitară, coordonatorii din cadrul ASP

60
judeţene au mai multe
posibilităţi. Fie redactează o scrisoare de informare şi o transmit către medicii de familie
din localităţile în
care îşi desfăşoară activitatea mediatorii sanitari, fi e la întâlnirea lunar ă de raportare a
medicilor de familie
organizată de ASP judeţene, coordonatorul programului de mediere sanitară informeaz ă
direct medicul de
familie.
Indiferent dacă ASP informează sau nu medicul de familie cu privire la activitatea de
mediere sanitară,
mediatorul sanitar tot trebuie să se relaţioneze cu medicul de familie. Fişa de post a
mediatorului sanitar
conţine o serie de activităţi pe care mediatorul sanitar le derulează cu sprijinul medicului de
familie.
La prima întâlnire cu medicul de familie, mediatorul sanitar trebuie să foloseasc ă pu ţinul
timp pe care îl are
la dispoziţie pentru a construi o relaţie de încredere. Medicul de familie care are pacien ţi
romi pe listă va
fi încântat de colaborarea cu mediatorul sanitar. Aşa cum s-a prezentat la cursurile de
formare, mediatorul
sanitar este cultivator de încredere şi de aceea prima impresie conteaz ă foarte mult. Nu
poţi crea o relaţie de
încredere dacă nu respecţi anumite principii, respectiv: respect, punctualitate, seriozitate
şi profesionalism.
Trebuie folosite tehnicile de comunicare învăţate la cursul de formare pentru a construi
această relaţie de
colaborare, relaţie care se doreşte a fi de lungă durată. Medicul de familie trebuie să
privească mediatorul
sanitar ca pe un partener de lucru şi nu ca pe un subaltern. Rela ţia de colaborare care se
construieşte între
mediatorul sanitar şi medicul de familie va infl uenţa pozitiv rela ţia de
comunicare/colaborare dintre membrii
comunităţii şi mediatorii sanitari.
5.1.2. Identifi carea problemelor cu care se confruntă membri comunit ăţii
Dacă la cursurile de formare, viitorii mediatori sanitari sunt familiariza ţi cu factorii care infl

61
uenţează starea de
sănătate a membrilor comunităţilor cu romi, în practică situaţia este un pic diferită. La
cursuri se vorbeşte de
faptul că foarte mulţi romi au probleme cu actele de identitate, au probleme în procesul de
obţinere a calităţii
de asigurat medical, au probleme de sănătate, au probleme în rela ţionarea cu personalul
medical, probleme
legate de legalizarea domiciliului, ş.a.
La modul general, toate problemele identifi cate la cursurile de formare se reg ăsesc în
comunităţile pe care le
deservesc mediatorii sanitari. Însă, în practică, mediatorul sanitar trebuie s ă cunoasc ă
foarte bine problemele cu
care se confruntă populaţia pe care o deserveşte. Trebuie să cunoasc ă problemele fi ec ărei
familii de romi asistate.
De ce? Deoarece în felul acesta poate să îşi construiască propria strategie de lucru şi s ă-şi
planifi ce corect
activitatea de mediere sanitară.
Mediatorul sanitar nu poate rezolva toate problemele cu care se confruntă popula ţia din
comunitate. Mediatorul
sanitar trebuie să-şi concentreze activitatea pentru a contribui la procesul de îmbun ăt ăţire
a accesului romilor
la serviciile de sănătate publică. Nu putem discuta despre o comunitate s ăn ătoasă dacă
membrii acelei
comunităţi nu au acces la serviciile de sănătate publică. Ca să ai acces la serviciile de
sănătate publică, trebuie
să îndeplineşti unele condiţii impuse de legislaţia românească, condiţii regăsite în Legea
95/2008 privind
reforma în domeniul sănătăţii, capitolul asigurărilor de sănătate.
În procesul de identifi care a problemelor cu care se confruntă popula ţia, mediatorul sanitar
trebuie să facă o
conexiune cu calitatea de asigurat medical. Asta este sarcina principal ă a mediatorului
sanitar. Să se asigure că
romii pot dobândi calitatea de asigurat medical, calitate care îl sprijin ă în procesul de
accesare a serviciilor de
sănătate publică.

62
Identifi carea problemelor cu care se confruntă popula ţia se realizeaz ă începând cu prima
lună de activitate şi,
în funcţie de problemele identifi cate, mediatorul sanitar îşi poate planifi ca activitatea.
Instrumentul de lucru în
procesul de identifi care a problemelor populaţiei este formularul de catagrafi ere. Dac ă ne
întoarcem la fi şa de post
a mediatorului sanitar observ ăm că mediatorul sanitar are sarcina de a catagrafi a
populaţia infantilă a comunităţii,
de a catagrafi a femeile gravide şi de a catagrafi a (a catagrafi a înseamn ă lua în eviden ţă)
populaţia din comunitate.
Catagrafi erea are un rol foarte important în activitatea de mediere sanitar ă. Nu trebuie
percepută ca o activitate
care trebuie implementată şi atât. Folosim un formular de catagrafi ere, mergem la familii şi
îi trecem pe liste.
Care sunt informaţiile pe care trebuie să le obtineţi ca urmare a discu ţiilor purtate cu benefi
ciarii?
CATAGRAFIEREA ADULŢILOR
(Folosiţi tabelul de mai jos. Copiaţi acest tabel fi e pe coli A4 sau in caiet tip student.)
Nr.
crt
Nume/
prenume Domiciliul Data şi locul
naşterii
Situaţia
actelor de
identitate
Numele medicului de familie
Ocupaţia şi condiţii locuire
Boli
cronice
Observaţii
Explicaţii:
1. Nr. crt.: Numărul de ordine din caietul de catagrafi ere.
2. Nume şi prenumele – Aici trebuie să identifi caţi numele real al benefi ciarilor. De obicei
oamenii

63
în comunitate sunt recunoscuţi după anumite porecle. În formularul de catagrafi ere trece ţi
numele
şi prenumele ofi cial al persoanei şi puteţi adauga în parantez ă numele cu care este
recunoscut în
comunitate.
3. Domiciliul – treceţi adresa ofi cială (conform cărţii de identitate). Dac ă nu are domiciliul
stabil în
comunitate atunci treceţi adresa ofi cială şi în paranteze adresa unde locuieşte f ăr ă forme
legale.
4. Data şi locul naşterii: Completaţi exact data şi locul naşterii. Pentru mediatorul sanitar
este foarte
important să ştie ce vârstă are benefi ciarul şi unde s-a n ăscut. Sunt multe cazuri
înregistrate în care
benefi ciarii nu au acte de identitate. Certifi catul de naştere se elibereaz ă de c ătre
Primăria unde s-a
născut benefi ciarul. Ex: Copil născut în Brăila şi după naştere copilul locuieşte în Ţănd ărei.
Certifi catul
de naştere se obţine de la serviciul de stare civilă din cadrul Prim ăriei Br ăila şi nu de la
Primăria
Ţăndărei.
5. Situaţia actelor de identitate: La această rubrică mediatorul sanitar nu trebuie s ă cear ă
actul de
identitate. Este sufi cient să întrebe dacă are acte de identitate şi dac ă nu sunt deteriorate.
De multe ori
se întâmplă ca benefi ciarul să vină direct cu actul de identitate la mediatorul sanitar. Era o
practică şi
oamenii s-au obişnuit să facă acest lucru. Mediatorul sanitar este un cultivator de încredere
şi trebuie să
creadă benefi ciarul când spune că are act de idetitate şi c ă nu este rupt sau distrus. În
tabel, mediatorul
sanitar va trece că benefi ciarul are act de idetitate. Sunt cazuri în care au c ăr ţi de
identitate şi le lipseşte
certifi catul de naştere. Atunci mediatorul sanitar va trece, men ţiona în formular acest
lucru.
6. Medic de Familie: La această rubrică mediatorul sanitar va trece numele medicului de

64
familie la care
este înscris benefi ciarul. Asta în cazul în care are medic de familie. În cazul în care nu are
medic de
familie va trece în formular “nu are medic de familie”.
7. Ocupaţia şi condiţii locuire: În permanenţă mediatorul sanitar trebuie s ă ia în calcul
calitatea de
asigurat medical. La această rubrică ne interesează dacă benefi ciarul plăteşte contribu ţia
obligatorie
la C.A.S. În formular trebuie să trecem dacă are sau nu un venit stabil, dac ă este salariat cu
carte de
muncă sau este benefi ciar al Legii 416/2001 - legea venitului minim garantat. Totodat ă,
trebuie avute
în vedere şi condiţiile de locuire. În formular treceţi câteva detalii despre condi ţiile de
locuire (dacă au
apă potabilă, dacă au sufi cient spaţiu de locuit, igiena spaţiului de locuit etc.).
8. Boli cronice: Din discuţiile purtate cu benefi ciarul, mediatorul sanitar poate identifi ca
dacă acesta
suferă de o boală cronică. Dacă suferă de o astfel de boală se trece în formularul de
catagrafi ere.
9. Observaţii: La rubrica Observaţii, mediatorul sanitar poate trece orice element pe care îl
consideră
semnifi cativ. Ideea principală este ca acestă rubrică să ajute mediatorul sanitar în a-şi nota
propriile păreri
cu privire la benefi ciarul asistat. De obicei la acesta rubrica mediatorul sanitar noteaz ă
ceea ce nu rezultă
din formularul de catagrafi ere. De exemplu, dacă benefi ciarul este bolnav TBC, poate nota
dacă este sau
nu sub infl uenţa tratamentului conform strategiei de strictă observare. Totodat ă, la
observaţii, mediatorul
sanitar poate face alte aprecieri cu privire la situa ţia spatiului de locuit, relevante pentru
sănătatea familiei.
CATAGRAFIEREA COPIILOR
(Folosiţi tabelul de mai jos. Copiaţi acest tabel fi e pe coli A4 sau in caiet tip student.)
Nr.
crt.

65
Nume
prenume Domiciliul Data şi locul
naşterii
Situaţia
actelor de
identitate
Numele
părinţilor
Numele
medicului
de familie
Situaţia
vaccinărilor
Boli
cronice
Observaţii

Explicaţii:
1. Nr. crt.: Numărul de ordine din caietul de catagrafi ere.
2. Nume şi prenume: Se va completa numele întreg al copilului.
3. Domiciliul: În formularul de catagrafi ere a copiilor vă rug ăm s ă trece ţi adresa la care
locuiesc părinţii
împreună cu copilul. Este important atât pentru mediatorul sanitar cât şi pentru medicul de
familie să
ştie unde îşi are domiciliul copilul. În cazul unei vizite la domiciliu, medicul de familie
trebuie să ştie
unde locuieşte copilul.
4. Data şi locul naşterii: Se va trece locul şi data naşterii.
5. Situaţia actelor de identitate: Mediatorul sanitar va trece în formularul de catagrafi ere
dacă există sau
nu certifi cat de naştere.
6. Numele părinţilor: În formularul de catagrafi ere, mediatorul sanitar va trece numele
complet al
părinţilor. De multe ori părinţii nu au acelaşi nume de familie şi de aceea mediatorul sanitar
trebuie să

66
trecă în formular numele ambilor părinţi.
7. Numele medicului de familie: La această rubrică mediatorul sanitar va trece numele
medicului de
familie la care este înscris copilul. Asta în cazul în care are medic de famile. În cazul în
care nu are
medic de familie va trece în formular “nu are medic de familie”. După cum ştiţi, copii au
acces gratuit
la medicul de familie. Copiii pănă la 18 ani sunt în mod gratuit benefi ciari ai asigur ărilor de
sănătate.
8. Situaţia vaccinărilor: Situaţia vaccinărilor fi e o afl aţi de la părin ţi fi e de la medicul de
familie. În
general, copiii au un carnet de vaccinări în care medicul de familie trece toate vaccin ările
efectuate.
În acest caz puteţi solicita părinţilor carnetul de vaccinare. În cazul în care p ărin ţii nu ştiu
care este
situaţia vaccinărilor solicitaţi medicului de familie această situaţie.
9. Boli cronice: Ca şi în cazul adulţilor, mediatorul sanitar trebuie să identifi ce eventuale
boli cronice de
care suferă un copil. În funcţie de situaţia reală, mediatorul sanitar va trece în formularul de
catagrafi ere
bolile de care suferă copilul sau în cazul în care nu se înregistreaz ă astfel de boli
mediatorul sanitar va
trece în formular că nu suferă de boli cronice.
10. Observaţii: La această rubrică mediatorul sanitar va trece orice informa ţie cu privire la
situaţia
copilului catagrafi at. Dacă este bine îngrijit, dacă igiena spa ţiului de locuit este optim ă
pentru creşterea
copilului, dacă mama ştie cum să-l îngrijească, ş.a.
CATAGRAFIEREA GRAVIDELOR:
(Folosiţi tabelul de mai jos. Copiaţi acest tabel fi e pe coli A4 sau in caiet tip student.)
Nr.
crt.
Nume
prenume Domiciliul
Data şi

67
locul
naşterii
Situaţia
actelor de
identitate
Medic de
familie
Trimestrul
de sarcină
Situaţia
monitorizării
Boli
cronice
Observaţii
Explicaţii:
1. Nr. crt.: Numărul de ordine din caietul de catagrafi ere.
2. Nume şi prenume: Numele şi prenumele gravidei.
3. Domiciliul: În formularul de catagrafi ere se va trece atât domiciliul legal al gravidei cât
şi adresa unde
locuieşte fără forme legale. În comunităţile de romi sunt întâlnite frecvent cazuri în care în
actul de
identitate să aibă un domiciliu şi în realitate să locuiască în alta parte.
4. Data şi locul naşterii: Completaţi exact data şi locul naşterii. Pentru mediatorul sanitar
este foarte
important să ştie ce vârstă are benefi ciarul şi unde s-a n ăscut.
5. Situaţia actelor de identitate: Identifi caţi dacă gravida are sau nu act de identitate. Dac ă
nu deţine
act de idetitate principala sarcină a mediatorului sanitar este să sprijine gravida în procesul
de obţinere
a actului de identitate. Dacă gravida nu are act de identitate, după naştere va fi foarte greu
să obţină
certifi catul de naştere al copilului. Conform legisla ţiei, pentru eliberarea certifi catului de
naştere, la
dosar este nevoie de actele de identitate atât ale mamei cât de ale tat ălui.
6. Medic de familie: Gravida are nevoie de un medic care să-i monitorizeze sarcina. Dac ă

68
gravida nu
este înscrisă pe lista unui medic de familie, mediatorul sanitar are ca principal ă sarcin ă s ă o
sprijine
în procesul de înscriere pe lista unui medic deoarece gravidele benefi ciaz ă prin lege de
asigurare
medicală.
7. Trimestrul de sarcină: Mediatorul sanitar va completa în formular luna de sarcin ă a
gravidei.
8. Situaţia monitorizării: Aici mediatorul sanitar trebuie să completeze dac ă gravida merge
sau nu regulat la
controalele medicale, conform fi şei de monitorizare. Dac ă nu merge la monitorizare,
sarcina mediatorului
sanitar este de a convinge femeia să meargă la controalele periodice deoarece o ajut ă
foarte mult la naştere.
9. Boli cronice: În cazul în care gravida suferă de boli cronice acestea vor fi trecute în
formular.
10. Observaţii: La observaţii mediatorul sanitar poate trece orice informa ţie relevant ă care
să vină în
sprijinul gravidei.
Catagrafi erea trebuie să fi e un proces care să contribuie la dezvoltarea unei rela ţii de
încredere între mediatorul
sanitar şi benefi ciar. Nu trebuie realizată forţat. Trebuie lucrat cu grij ă deoarece oamenii
din comunitate au tendinţa de a răspunde automat la întrebările din formular. Benefi ciarii
nu trebuie să vadă acel formular de catagrafi ere.
Mediatorul sanitar trebuie să aibă cu el în permanenţă un carne ţel pe care îşi noteaz ă
diferite aspecte din munca de zi cu zi. Întrebările din formularul de catagrafi ere trebuie s ă
le aibă în minte iar identifi carea problemelor trebuie să se realizeze printr-o discutie liber ă
purtată cu benefi ciarul. Trebuie folosite tehnicile de comunicare dobândite la cursul de
formare. Trebuie să se realizeze o apropiere de membrii familiilor şi o empatizare cu
problemele lor.
Pentru o familie alcatuită din 6 membri, timpul minim pe care trebuie să-l aloce mediatorul
sanitar discuţiei cu
membrii acestei familii este de minim 30 minute şi maxim 60 minute. Timpul se stabileşte
şi în funcţie de cât de
deschişi la comunicare sunt interlocutorii. După ce s-au abordat toate întreb ările de

69
formular şi după ce s-a notat
discret în carneţel, ulterior se va completa formularul de catagrafi ere cu datele ob ţinute.
5.2. Sesiunile de educaţie in grup
Prin munca pe care o desfăşoară în comunitatea cu romi, mediatorul sanitar trebuie să
contribuie la
îmbunătăţirea cunoştinţelor membrilor comunităţii cu privire la prevenirea îmbolnăvirilor şi
importanţa
sănătăţii. Activitatea de mediere sanitară, conform fi şei de post, se axeaz ă în mod special
pe prevenire. Aşa cum
se prezintă şi la cursurile de mediere sanitară, mediatorul sanitar are misiunea de a preveni
situaţiile neplăcute
care pot apărea în comunitate din punct de vedere socio-sanitar. Mediatorul sanitar trebuie
să ştie cum să
gestioneze situaţiile din comunitate şi totodată trebuie să ştie cum să abordeze grupurile.
Instruirea grupurilor se realizează prin sesiuni de educa ţie în grup. Se întâmpl ă exact ca la
cursurile de mediere
sanitară. Conducatorul discuţiei trebuie să ştie cum se foloseşte corect acest instrument de
lucru. Oamenii, de
obicei, nu au timp să asculte sau subiectul nu este interesant şi în felul acesta f ăr ă o planifi
care este foarte greu
să instruim comunitatea în domeniul educaţiei pentru sănătate.
Ce inseamnă o sesiune de educaţie in grup?
Sesiunile de educaţie în grup sunt o altă metodă pe care mediatorii o pot folosi pentru a
discuta cu persoanele
din comunitate despre aspecte ale sănătăţii. Pentru a vă asigura că activităţile educative
sunt efi ciente trebuie
să ţineţi cont de următoarele principii:
Adresaţi-vă audienţei potrivite
Mediatorul trebuie să identifi ce populaţia căreia i se adresează subiectul (grupul ţint ă) şi s ă
desfăşoare
sesiunea în funcţie de nevoile şi caracteristicile acesteia.

Nu este recomandat să:

vă concentraţi asupra unor comportamente pozitive pe care grupul deja le practic ă în mod
obişnuit;

70
este sufi cient să le amintiţi şi/sau să le subliniaţi importanţa;
sugeraţi comportamente sau obiceiuri greu sau imposibil de aplicat sau care sunt
inacceptabile
pentru grup.
Atrageţi atenţia audienţei
Sesiunea educativă trebuie să atragă atenţia oamenilor, să îi determine să asculte sau să
participe activ.
Pentru aceasta trebuie ca subiectul să fi e interesant şi modul în care mediatorul
facilitează sesiunea să fi e
atractiv pentru grup.
Asiguraţi-vă că mesajul a fost inţeles (perceput corect de audienţă)
Oamenii trebuie să înţeleagă corect mesajul. Aceasta depinde de abilitatea lor de a în ţelege
limbajul,
termenii sau desenele folosite şi de a asimila toate informa ţiile prezentate. Deci, limbajul,
termenii
sau desenele folosite, volumul informaţiilor prezentate trebuie să fi e potrivite, adaptate în
funcţie de
caracteristicile grupului.
Promovaţi acceptarea schimbării
Oamenii trebuie să creadă şi să accepte ce li se spune. Acceptarea unor informa ţii şi idei
noi depinde în
mare parte de:
gradul în care informaţiile, ideile şi schimbările de comportament propuse corespund, sau
nu,
valorilor oamenilor cu privire la subiectul/comportamentul respectiv;
cât de vechi sunt aceste valori şi obiceiuri (cele mai recente sunt în general mai uşor de
schimbat
decât cele dobândite în familie, sau care există de mult timp);
cât de repede şi uşor pot fi demonstrate efectele pozitive ale schimbării propuse;
Produceţi o schimbare de comportament
Mesajul trebuie ţintit către acele obiceiuri care pot fi infl uen ţate mai uşor pentru a
determina
persoana să facă schimbarea propusă;
Persoana trebuie să poată face faţă presiunilor familiei sau altor persoane importante
pentru el/ea,

71
Trebuie să existe o serie de factori favorizanţi (bani, timp, abilităţi, servicii medicale etc.)
pentru a
facilita schimbarea.
Imbunătăţiţi starea de sănătate
Schimbările de comportament promovate trebuie să producă îmbunătăţiri vizibile ale
sănătăţii
populaţiei.
Cum se pregăteşte o sesiune de educaţie in grup
Înainte de a organiza o sesiune de educaţie în grup, mediatorul sanitar trebuie s ă r ăspund ă
la următoarele
întrebări:
1. Cine este audienţa/grupul ţintă? Cu ce fel de oameni voi vorbi?
a) Ce ştiu ei despre subiect?
b) Ce aşteptări/interes pot avea faţă de subiectul ales?
c) Câte persoane vor participa?
2. Ce obiective imi propun? Ce doresc să inveţe oamenii in timpul acestei sesiuni?
Obiectivele sesiunilor
de educaţie sunt importante:
a) Specifi că cunoştinţele şi comportamentele aşteptate la participan ţi ca rezultat al
sesiunii;
b) Ele infl uenţează alegerea metodelor de învăţare;
c) Ele infl uenţează alegerea mijloacelor vizuale;
d) Sunt necesare pentru evaluarea sesiunii.
3. Unde va avea loc sesiunea? Cat timp va dura?
Factori care infl uenţează alegerea locului şi durata sesiunii:
a) Unde ar fi mai potrivit să organizez sesiunea: înăuntru sau afară ( ţinând cont de vreme,
spaţiu
disponibil, număr aşteptat de persoane etc.)?
b) Cum aş putea face spaţiul mai confortabil pentru participan ţi?
c) Cât timp vor aloca oamenii acestei activităţi?
d) Cât timp am eu disponibil pentru această activitate?
4. Ce metode voi folosi pentru această sesiune? Ce tipuri de intreb ări va trebui să pun
pentru a facilita
discuţia şi participarea?
Factori care infl uenţează alegerea metodelor:

72
a) obiectivele sesiunii;
b) caracteristicile grupului ţintă;
c) timpul şi spaţiul disponibile;
d) metodele pe care le ştiu cel mai bine.
În general, cele mai efi ciente metode de învăţare:
Oferă ocazii pentru discuţii, feedback şi participare activă;
Implică simulări, scenete şi exerciţii de rezolvare a problemelor;
Folosesc desene care pot provoca discuţii;
Stimulează mai degrabă gândirea, analiza atentă şi abilităţile de rezolvare a problemelor,
decât acumularea
unor cunoştinţe;
Necesită grupuri relativ mici (maximum 20 de persoane);
Necesită un bun facilitator, nu neapărat un profesor sau „expert”.
Tehnici obişnuite de învăţare, de animare a grupurilor:
Demonstraţia;
Discuţiile de grup;
Povestiri.
5. Ce instrumente vizuale sunt disponibile şi potrivite grupului?
Pentru o sesiune de educaţie în grup se pot folosi:
a) Obiecte;
b) Flipchart/tablă;
c) Desene;
d) Panouri, afi şe.
Factori care infl uenţează alegerea. Instrumentele vizuale trebuie s ă fi e:
Adaptate metodelor de învăţare folosite;
Disponibile (inclusiv echipamente);
Uşor de transportat;
Sufi cient de interesante pentru a atrage şi a menţine aten ţia grupului;
Adaptate locului de desfăşurare a sesiunii.
6. Cum pot evalua efi cienţa sesiunii?
In timpul sesiunii aş putea să:
1. Observ grupul pentru a vedea dacă este interesat de subiect şi mesajul este în ţeles;
2. Pun întrebări deschise pentru a verifi ca ce au învăţat participan ţii, ce înseamn ă pentru ei
mesajele
transmise;

73
3. Rog o persoană din grup să facă rezumatul celor discutate.
După sesiune, pot să:
1. Notez dacă a crescut numărul oamenilor care participă (faţă de sesiunile anterioare);
2. Notez dacă oamenii cer informaţii suplimentare;
3. Verifi c dacă grupul face ceea ce mi-am propus ca obiectiv pentru sesiune;
4. Mă gândesc: “Cum aş putea îmbunătăţi viitoarele sesiuni educative?”
Odată ce aţi răspuns la aceste întrebări, consideraţi că sunteţi pregătiţi să livra ţi sesiunea de
educaţie în grup.
Organizarea unei sesiuni de educaţie în grup, după cum se poate observa, nu înseamn ă s ă te
postezi în faţa
grupului şi să vorbeşti. Trebuie să fi i conştient tot timpul de obiectivele propuse. Când se
discută în grup
trebuie să aveţi grijă să nu vă abateţi de la subiect. Oamenii au tendin ţa de a divaga de la
subiect. Practic îţi
propui să discuţi cu participanţii despre importanţa prevenirii îmbolnăvirilor şi în timpul
sesiuni să ajungeţi
să discutaţi despre ajutorul social. Este ceea ce v-aţi propus? Trebuie să vă asigura ţi că
participanţii au înţeles
importanţa prevenirii îmbolnăvirilor.
Vă asiguram că, dacă urmaţi paşii prezentaţi mai sus, sesiunile de educaţie în grup vor fi
mult mai animate şi
din calitativ mai bune. Cu cât livraţi mai multe sesiuni cu atât veţi câştiga mai multă
experienţă. Grupurile
sunt diferite iar experienţa dvs. îşi va spune cuvântul. Dac ă alege ţi s ă discuta ţi teme de
sănătate (TBC, PF,
ITS, HIV/SIDA, cancer mamar, ş.a.), vă rugăm să solicitaţi sprijinul unei persoane autorizate
(medic, asistentă
medicală) pentru a pregăti sesiunile de educaţie sanitară în grup.
10. Raportul de activitate al mediatorului sanitar
Raportul de activitate refl ectă toată activitatea pe care o desf ăşoară un mediator sanitar
pe parcursul unei
perioade de timp (în general mediatorul sanitar trebuie să raporteze activitatea lunar).
Mediatorul sanitar este
responsabil pentru completarea raportului de activitate lunar. Pentru a veni în sprijinul dvs.,
am redactat un

74
formular de raportare a activităţii.
Formularul de raportare urmăreşte două aspecte importante:
aspecte calitative (ex. felul în care s-a îmbunătăţit relaţia dintre comunitate şi autorit ăţile
locale, cum lucrează
mediatorul sanitar cu autorităţile locale, cum este perceput mediatorul sanitar de c ătre
autorităţile locale ş.a.).
aspecte cantitative (ex. nr. de persoane bolnave TBC, nr. persoane catagrafi ate, nr. de
gravide catagrafi ate,
numărul de sesiuni de educaţie în grup derulate de un mediator sanitar, nr. de persoane f ăr ă
medic de
familie, nr. de persoane fără acte de identitate ş.a.).
Cum se completează raportul de activitate?
Exemplu
NUME: .............................................. PRENUME: .......................................................................
Str. ...................................................... Nr. ........ Bl. ................................. Sc. ............ Ap. ..........
Loc./sect. ......................................................................................................................................
...
Judeţ .............................................................................................. Cod
poştal ..............................
Tel. fi x ................................ Tel. Mobil ................................ E-
mail: .............................................
Numărul de comunităţi in care
activezi : ..........................................................................................
Spitalul .........................................................................................................................................
..
Numele medicului
coordonator .......................................................................................................
Telefon
/fax .....................................................................................................................................

Fiecare raport de activitate trebuie să conţină datele personale. Mediatorul sanitar trebuie
să completeze cu litere
de tipar numele şi prenumele, adresa corectă, numărul de telefon fi x sau mobil, s ă
precizeze în câte comunităţi
îşi desfăşoară activitatea (ex. în localitatea Movileni jud. Galaţi există doua comunităţi de

75
romi, respectiv
Movileni de Sus şi Movileni de Jos. Mediatorul sanitar îşi desfăşoară activitatea în dou ă
comunităţi).
În cazul în care mediatorul sanitar este angajatul ASP acesta este arondat unui spital (ex.
în judeţul Brăila,
mediatorul sanitar este angajatul ASP însă primeşte salariul de la Spitalul Jude ţean Br ăila).
Fiecare mediator sanitar colaborează cu un medic care totodată este şi îndrumătorul
activităţii sale. În acest
sens, în raportul de activitate, după ce se completează datele personale trebuie să se
completeze şi numele
medicului îndrumător precum şi numarul de telefon/fax unde poate fi contactat pentru mai
multe detalii.
1. Descrieţi pe scurt comunitatea in cadrul căreia vă desf ăşura ţi activitatea ca mediator
sanitar
(judeţ, oraş, comună, sat, cartier, numărul total al populaţiei din comunitate, neamuri de
romi, probleme ale
comunităţii etc.)
Orice raport de activitate al mediatorului sanitar trebuie s ă înceapă cu descrierea
comunităţii în care activează.
Descrierea comunităţii ajută cititorul (evaluatorul) să îşi formeze o imagine cu privire la
comunitatea pe care o
deserveşte mediatorul sanitar. În acest sens, mediatorul sanitar trebuie s ă răspund ă la
următoarele întrebări:
În ce judeţ, oraş, comună, sat sau cartier se afl ă comunitatea de romi?
Cum se numeşte comunitatea de romi (ex: Ferentari în Bucureşti, Bereasca în Ploieşti,
Modruzeni în
Mărăşeşti, ş.a.)?
Care este numărul total al populaţiei de etnie romă? (de obicei nu se folosesc date exacte.
Mediatorii
sanitari sunt sfătuiţi să folosească formula “In comunitatea de romi din localitatea X
locuiesc cca. 1500
persoane” chiar dacă mediatorul sanitar cunoaşte numărul real al membrilor comunit ăţii)
Ce neamuri de romi trăiesc în comunitate? (ex. rudari, ursari, căld ărari etc.); este foarte
important
să cunoaştem specifi cul neamului de romi din comunitate; mediatorul sanitar trebuie s ă se

76
adreseze
problemelor cu care se confruntă membrii comunităţii ţinând cont de specifi cul grupului de
romi;
Care sunt problemele cu care se confruntă populaţia de romi (mediatorul sanitar trebuie s ă
facă referire
atât la problemele sociale cât şi la problemele sanitare)?
Răspunsurile la întrebările anterioare trebuie să fi e aşezate în pagină astfel încât cel care
analizează raportul de
activitate să înţeleagă contextul în care îşi desfăşoară activitatea mediatorul sanitar.
2. Completaţi următoarele informaţii:
Număr persoane catagrafi ate per total
Număr persoane catagrafi ate în această lună
Număr copii catagrafi aţi per total
Număr copii catagrafi aţi în această lună
Număr femei gravide catagrafi ate per total
Număr femei gravide catagrafi ate în această lună
Număr persoane identifi cate neînscrise la medicul de familie
Număr persoane asistate în procesul de înscriere la medicul de familie
Număr persoane adulte suspecte cu TBC
Număr persoane adulte depistate cu TBC
Număr copii 0-18 ani suspecţi cu TBC
Număr copii 0-18 ani depistaţi cu TBC
Număr persoane adulte depistate cu HIV/SIDA
Număr copii 0-18 ani depistaţi cu HIV/SIDA
Aşa cum spuneam în primele paragrafe, în raportul de activitate se solicit ă dou ă tipuri de
date, respectiv date
calitative şi date cantitative.
Cum trebuie să completeze un mediator sanitar datele solicitate?
Numărul de persoane catagrafi ate per total.
În fi ecare lună de activitate mediatorul sanitar catagrafi az ă un număr de persoane.
Exemplu:
Un mediator sanitar începe să activeze din luna august. În luna august mediatorul sanitar
catagrafi ază
50 de persoane. În luna următoare, septembrie, mediatorul catagrafi ză un num ăr de 120
persoane. La

77
întrebarea “Numărul de persoane catagrafi ate per total” un mediator sanitar trebuie s ă
completeze
numărul total adunând persoanele din prima lună (august) şi urm ătoarea lună (septembrie),
respectiv
50 persoane + 120 persoane = 170 persoane. Deci, la întrebarea “Num ărul de persoane
catagrafi ate per
total”, mediatorul sanitar trebuie să completeze suma de 170 persoane.
Numărul de persoane catagrafi ate in această lună.
Aşa cum am menţionat anterior, mediatorul sanitar are ca sarcină lunară catagrafi erea
populaţiei.
La întrebarea “Numărul de persoane catagrafi ate in această lun ă” mediatorul sanitar
trebuie să
completeze numarul de persoane care au fost luate în eviden ţă în luna respectiv ă.
Exemplu:
În luna august un mediator sanitar a catagrafi at un numar de 50 persoane. În formularul de
raportare
mediatorul sanitar va completa în dreptul “Numărul de persoane catagrafi ate in aceasta
lună” 50
persoane.
Număr copii catagrafi aţi per total
În fi ecare lună de activitate mediatorul sanitar catagrafi az ă un anumit număr de copii.
Exemplu
Presupunem ca un mediator sanitar începe să activeze din luna august. În luna august
mediatorul sanitar
catagrafi ază 20 de copii. În luna următoare, septembrie, mediatorul catagrafi z ă un numar
de 60 copii. La
întrebarea “Numărul de copii catagrafi aţi per total” mediatorul sanitar trebuie să
completeze numărul
total adunând numărul de copii catagrafi aţi în luna august şi num ărul de copii catagrafi a ţi
în luna
septembrie, respectiv 20 copii (august) + 60 copii (septembrie) = 80 copii catagrafi a ţi per
total. Deci, la
întrebarea “Numărul de copii catagrafi aţi per total”, mediatorul sanitar trebuie s ă
completeze 80 copii.
Număr copii catagrafi aţi in această lună

78
La aceasta întrebare “Numărul de copii catagrafi aţi in aceasta luna” mediatorul sanitar
trebuie să
completeze numărul de copii care au fost luaţi în evidenţă în luna respectivă.
Număr de femei gravide catagrafi ate per total
Una dintre sarcinile mediatorilor sanitari, conform fi şei de post, este de a identifi ca şi a
însoţi femeile
gravide la medicul de familie în vederea monitorizării sarcinii. La întrebarea “Num ărul de
femei gravide
catagrafi ate per total” mediatorul saniar trebuie să completeze numărul total de femei
gravide pe care
le-a identifi cat pe parcursul derulării activităţilor de mediere sanitar ă.
Exemplu:
În luna august mediatorul sanitar a identifi cat 5 gravide şi le-a înso ţit la medicul de familie
pentru
a fi luate în evidenţă în vederea monitorizării sarcinii iar în luna septembrie mediatorul
sanitar mai
identifi că 5 persoane. Atunci când completează raportul de activitate, în dreptul întreb ării
“Număr de
femei gravide catagrafi ate per total” mediatorul va completa 10 persoane.
Număr femei gravide catagrafi ate in această lună
La această întrebare mediatorul sanitar va completa numărul de femei gravide identifi cate
în luna
respectivă.
Exemplu
În luna august mediatorul sanitar a identifi cat 5 gravide. Când completeaz ă raportul de
activitate
mediatorul sanitar va completa cifra 5.
Număr persoane identifi cate neinscrise la medicul de familie
Una dintre sarcinile mediatorilor sanitari, conform fi şei de post, este aceea de a identifi ca
persoanele
neînscrise la medicul de familie. Având în vedere misiunea mediatorului sanitar, de a
preveni situaţiile
neplăcute care pot apărea în comunitatea de romi din punct de vedere socio-sanitar,
mediatorul sanitar
trebuie să sprijine persoanele fără medic de familie în procesul de înscriere. Astfel, când

79
completează
raportul de activitate, mediatorul sanitar trebuie să completeze numărul de persoane
identifi cate neînscrise
pe lista unui medic de familie.
Exemplu:
În luna august mediatorul sanitar identifi că 29 persoane care nu au un medic de familie. În
raport, în
dreptul întrebării „Număr persoane identifi cate neinscrise la medicul de familie” mediatorul
sanitar
completează 29 persoane.
Număr persoane asistate in procesul de inscriere la medicul de familie
Aşa cum spuneam mai sus, sarcina mediatorului sanitar este aceea de a identifi ca şi a
sprijini persoanele
fără medic de familie în procesul de înscriere. De foarte multe ori persoanele identifi cate
de mediatorul
sanitar fără medic de familie nu deţin calitatea de asigurat medical. Pentru a putea benefi
cia de asistenţă
medicală din partea unui medic de familie trebuie să deţii obligatoriu această calitate de
ASIGURAT
MEDICAL.
După cum se ştie, persoanele care deţin calitatea de asigurat medical trebuie s ă facă parte
dintr-una din
categoriile următoare:
Salariat - lunar se plăteşte o contribuţie procentuală din veniturile realizate, contribu ţie
care va ajunge la
Casa de Asigurări de Sănătate;
Pensionar - Fondul de Pensii plăteşte o sumă care ajunge la Casa de Asigurări de Săn ătate;
Disponibilizat sau în perioada în care se primeşte ajutor de somaj – institu ţia care plăteşte
acest ajutor
plăteşte şi contribuţia la fondul de sănătate care ajunge la Casa de Asigurări de S ăn ătate; în
acest caz, dacă
soţia/soţul persoanei şomere nu realizează venituri, poate benefi cia de asigurarea
partenerului în calitate
de co-asigurat;
Fără nici un venit din cauză că persoana nu este angajată, nu este şomer sau pensionar – nu

80
există
posibilitatea de a plăti de unul singur contribuţia la Casa de Asigurări de S ăn ătate) – atunci
persoana
trebuie să solicite la Primărie să benefi cieze de Legea 416/2001 a venitului minim garantat;
în cazul în
care persoana se afl ă pe listele benefi ciarilor Legii 416/2001, statul va plăti contribu ţia
necesară la Casa
de Asigurări de Sănătate;
Persoana care nu realizează nici un venit şi soţia/soţul este angajat - aceasta poate benefi
cia de asigurarea
partenerului de viaţa în calitate de co-asigurat medical;
Persoana care nu este salariată, pensionar sau şomer şi nu benefi ciaz ă de reglementarile
Legii 416/2001,
singura modalitate de a deveni asigurat medical este plata din buzunar a contribu ţiei la
Casa de Asigurări
de Sănătate;
Copiii până la vârsta de 18 ani (sau chiar până la 26 de ani, dacă urmeaz ă o şcoală sau
facultate) sunt
asiguraţi gratuit prin lege;
Persoanele persecutate din motive politice, din motive etnice, veteranii de război, invalizii şi
văduvele de
război;
Persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse şi se
afl ă în îngrijirea
familiei;
Persoanele care se afl ă în perioada de amânare sau întrerupere a execut ării pedepsei
privative de libertate,
dacă nu au venituri;
Bolnavii cu boli incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul S ănăt ăţii,
până la
vindecarea respectivei afecţiuni, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte
resurse.
Mediatorul sanitar trebuie să informeze persoanele identifi cate f ără medic de familie care
sunt condiţiile pe
care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a putea benefi cia de serviciile unui

81
medic de familie.
Exemplu
Mediatorul sanitar a identifi cat 30 de persoane care nu sunt înscrise pe lista unui medic de
familie. În luna
respectivă mediatorul sprijină aceste persoane în vederea benefi cierii de serviciile unui
medic de familie. Din
cele 30 de persoane identifi cate, la sfârşitul lunii doar 18 au reuşit să se înscrie pe lista
unui medic de familie.
În raportul de activitate, mediatorul sanitar completează 18 persoane.
Număr persoane adulte suspecte cu TBC
La cursurile de formare, mediatorii sanitari au primit informa ţiile minime în ceea ce
priveşte TBC. Mediatorul
sanitar este familiarizat cu simptomele bolii şi poate recunoaşte o persoan ă care ar putea fi
infestată TBC.
În cazul în care mediatorul sanitar identifi că astfel de cazuri, sarcina lui este de a anun ţa
imediat medicul
de familie. În cazul în care mediatorul sanitar recunoaşte simptomele TBC la un pacient, nu
trebuie să
comunice imediat diagnosticul fără consult medical. De exemplu, un mediator sanitar merge
la o familie şi
recunoaşte simptomele TBC. Mediatorul sanitar nu trebuie să spună „sunteţi bolnav TBC”
dacă nu are un
răspuns autorizat de la medicul de familie (sau medicul specialist). Persoanele din familia
respectivă, care
prezintă simptomele TBC sunt considerate SUSPECTE. Mediatorul sanitar nu are pregatire
medicală şi
nu poate spune cu exactitate dacă este sau nu infestat TBC. În cazul în care greşeste,
mediatorul sanitar îşi
pierde credibilitatea şi, de aceea, trebuie să convingă pacientul s ă mearg ă la medic pentru
analize.
În raportul de activitate, mediatorul sanitar trebuie să completeze numărul de persoane
adulte pe care le-a
identifi cat ca fi ind SUSPECTE şi pe care le-a mobilizat la medicul de familie (sau medic de
specialitate).
Număr persoane adulte depistate cu TBC

82
Aşa cum am spus mai sus, mediatorul sanitar depistează persoanele suspecte TBC şi
sarcina lui este de
a mobiliza aceste persoane la medicul de familie sau la medicul de specialitate în vederea
diagnosticării.
De multe ori persoanele suspecte TBC, la controlul medical de specialitate, se dovedesc a
fi negative (nu
sunt infestate TBC). Când completează raportul de activitate, mediatorul sanitar trebuie s ă
facă diferenţa
între cele două cuvinte: SUSPECT – DEPISTAT.
SUSPECT – este persoana care prezintă simpomele însă care nu este diagnosticat;
DEPISTAT – persoana care prezintă simptomele şi care la controlul medical de specialitate
este
diagnosticat pozitiv (este bolnav TBC).
Exemplu
În luna august mediatorul sanitar identifi că 10 persoane SUSPECTE TBC îns ă la controlul
medical
doar 3 sunt depistaţi TBC. În raportul de activitate mediatorul sanitar trebuie s ă completeze
10 persoane
suspecte şi 3 depistate.
Număr copii 0-18 ani suspecţi cu TBC
Ca şi în cazul adulţilor prezentat mai sus, mediatorul sanitar trebuie s ă completeze în
raportul de activitate şi
date cu privire la copii. Dacă într-o familie sunt 7 persoane (2 adulţi şi 5 copii) şi adul ţii
prezintă simpomele
TBC, mediatorul sanitar trebuie să ia în considerare faptul că şi copii sunt considera ţi
SUSPECŢI.
Număr copii 0-18 ani depistaţi cu TBC
La întrebarea Număr copii 0-18 ani depistaţi cu TBC mediatorul sanitar trebuie să
completeze numărul
de copii care au fost diagnosticaţi TBC de către medicul specialist TBC.
Număr persoane adulte depistate cu HIV/SIDA
De obicei, în comunităţile cu romi, persoanele care sunt infestate HIV/SIDA nu discut ă
despre această
boală, fi ind considerată o boală „ruşinoasă”. Mediatorul sanitar, fi ind un cultivator de
încredere, poate

83
afl a astfel de informaţii. Faptul că o persoană destăinuie mediatorului sanitar c ă este
infestat HIV/
SIDA este o mare responsabilitate pentru mediatorul sanitar. Mediatorul sanitar nu trebuie
să dezvaluie
numele persoanei respective dacă aceasta nu doreşte. Confi den ţialitatea informa ţiei este o
condiţie pe
care mediatorul sanitar trebuie să o respecte în munca lui. În cazul în care exist ă astfel de
persoane în
comunitate, în raportul de activitate mediatorul sanitar trebuie să scrie doar numărul de
persoane, fără a
da nume. Important este ca medicul de familie să cunoască acel caz.
Număr copii 0-18 ani depistaţi cu HIV/SIDA
Cele enumerate la punctul 13 sunt valabile şi în cazul copiilor. În raportul de activitate se
scrie doar
numărul de copii infestaţi HIV/SIDA, dacă este cazul.
3. Identifi carea persoanelor fără acte de identitate
Număr persoane adulte fără acte de identitate
Număr de copii fără acte de identitate
Număr cazuri soluţionate
Una dintre sarcinile enumerate în fi şa de post a mediatorilor sanitari este aceea de a
identifi ca şi sprijini
persoanele fără acte de identitate în procesul de obţinere a acestora. Mediatorii sanitari,
când efectuează
catagrafi erea populaţiei, identifi că aceste cazuri.
În raportul de activitate, mediatorul sanitar trebuie să completeze câte persoane adulte au
fost depistate fără
acte de identitate, câţi copii au fost depistaţi fără documente de identitate şi câte cazuri au
fost soluţionate cu
ajutorul mediatorului sanitar. Obţinerea unui act de identitate este o procedură complexă
care de multe ori
necesită foarte mult timp.
Exemplu:
Dacă un mediator identifi că 20 persoane adulte fără acte de identitate va completa în
raport numarul 20.
Dacă identifi că 15 copii fără acte de identitate va completa în raportul de activitate

84
numărul 15. La numărul
de cazuri soluţionate, mediatorul sanitar trebuie să completeze numărul de cazuri care au
fost soluţionate şi în
care mediatorul sanitar a fost implicat.
4. Campanii de vaccinare:
Perioada Tipul vaccinării Număr persoane vaccinate
Mediatorii sanitari sprijină personalul medical în efectuarea imuniz ărilor în popula ţia
infantilă a comunităţii.
Cu alte cuvinte, mediatorul sanitar sprijină medicii de familie în campanile de vaccinare pe
care le efectuează
în comunităţile cu romi. În raportul de activitate mediatorul sanitar trebuie s ă completeze
perioada în care s-a
efectuat vaccinarea, ce tip de vaccin s-a efectuat şi câte persoane au fost vaccinate.
5. Activităţi de educaţie sanitară (sesiuni de educaţie in grup)
Perioada Tematica abordată Materiale folosite
Număr materiale
distribuite
Număr persoane
informate
Lunar, mediatorul sanitar are ca sarcină implementarea de activităţi de educa ţie sanitar ă,
alegând diferite teme
(TBC, sănătatea reproducerii, alimentaţie, îngrijirea nou-născuţilor, ş.a.). În raportul de
activitate tabelul
trebuie completat răspunzând la următoarele întrebări:
a. În ce perioadă a avut loc activitatea de educaţie sanitară (ex. 15 august 2005);
b. Ce temă a fost abordată (ex: cum ne protejăm împotriva îmbolnăvirii cu TBC);
c. Ce materiale s-au folosit (ex: pliante, afi şe sau în cazul în care nu se folosesc materiale
că informaţia a
fost transmisă pe cale orală – discuţii libere);
d. Câte materiale au fost distribuite la sesiunile de educa ţie sanitară (ex; 20 afi şe, 30
pliante);
e. Câte persoane au fost informate (ex. 15 persoane).
Număr sesiuni de educaţie desfăşurate:
Planifi care
familială

85
Asistenţă
prenatală
ITS HIV/SIDA TBC
Cancer
Mamar
Altele
În tabelul de mai sus mediatorul sanitar trebuie să completeze câte sesiuni de educa ţie a
desfăşurat în luna
respectivă abordând temele de mai sus.
Exemplu:
În luna august un mediator sanitar a desfăşurat 2 sesiuni de educa ţie sanitară în domeniul
TBC, o sesiune în
domeniul ITS (infecţii cu transmitere sexuală) ş.a. La capitolul ALTELE mediatorul sanitar
trebuie să scrie
despre ce s-a discutat şi de câte ori a abordat subiectul respectiv. De exemplu, mediatorul
sanitar poate discuta
despre cum se obţine ajutorul minim garantat, cum se obţin actele de identitate, igiena
spaţiului de locuit, ş.a.
Mediatorul sanitar poate discuta cu femeile din comunitate chiar şi cum se prepar ă
mâncarea în mod corect.
Mediatorul sanitar trebuie să abordeze sesiunile de educaţie care vin în sprijinul comunit ăţii
în care activează.
6. Desfăşurarea campaniei de Informare Educare şi Comunicare cu accent pe problematica
tuberculozei
6.1. Descrieţi cum aţi realizat campania in şcoli (perioadă, num ăr de sesiuni, tip de
materiale distribuite,
număr de materiale distribuite, număr elevi informaţi, etc) – anexaţi procese verbale
semnate de unitatea
şcolară.
Mediatorii sanitari pot desfăşura sesiunile de educaţie sanitară şi în şcoli. Este foarte
important ca mediatorii
sanitari, înainte de a desfăşura orele de educaţie sanitară, să îşi pregăteasc ă cu mare
atenţie sesiunile şi materialele.
În raportul de activitate, mediatorii sanitari trebuie să scrie cum a desfăşurat campania de
informare în şcoli

86
parcurgând următoarele întrebări:
În ce perioadă a avut loc campania?
Câte sesiuni s-au susţinut?
Ce materiale s-au folosit (afi se, pliante etc.)?
Câte materiale s-au distribuit în timpul sesiunilor de informare?
Câţi elevi au fost informaţi?
Răspunsurile la aceste întrebări trebuie scrise astfel încât cel care citeşte raportul s ă
înţeleagă clar cum s-a
abordat această sesiune de informare. Dacă este posibil se va folosi o pagin ă anexă în care
să fi e prezentată şi
reacţia copiilor.
6.2. Cum aţi desfăşurat campania IEC in comunitate (perioada, num ăr de sesiuni, categorii
de persoane,
tip materiale distribuite, număr materiale distribuite, număr persoane informate etc.)?
În raportul de activitate mediatorii sanitari trebuie să descrie cum s-a desf ăşurat campania
IEC în comunitate.
În acest sens, mediatorul sanitar trebuie să raspundă la următoarele întrebări:
În ce perioadă a avut loc campania?
Câte sesiuni de informare au fost ţinute în comunitate?
Ce categorii de persoane au participat la întâlniri grup de femei, grup de b ărba ţi, grup
mixt)? (
Ce materiale s-au folosit (pliante, afi şe etc.)?
Câte materiale au fost distribuite în timpul sesiunilor de informare?
Câte persoane au participat la sesiunile de informare?
Care a fost reacţia participanţilor cu privire la sesiunea susţinută?
7. Care au fost problemele intampinate in desfăşurarea campaniei de Informare Educare şi
Comunicare?
La această întrebare mediatorul sanitar trebuie să explice clar care au fost problemele care
au apărut în timpul
implementării campaniei de informare, educare şi comunicare. Dac ă este posibil se va
prezenta şi modul cum
s-au rezolvat aceste probleme şi cine a oferit sprijin.
8. Descrieţi relaţia cu partenerii de lucru
Aşa cum spuneam la început, prin raportul de activitate dorim s ă colectăm atât date
cantitative cât şi date

87
calitative. Întrebările de tipul “Descrieţi relaţia cu medicul de familie” urm ăresc aspectul
calitativ al activităţii
mediatorului sanitar. La această întrebare NU trebuie să raspunde ţi doar BUN Ă sau REA.
Trebuie să detaliaţi
mai mult cum anume colaboraţi. Pentru asta trebuie să raspundeţi la următoarele întreb ări:
Care este numele medicului cu care colaboraţi? Sau cu cine din institu ţia respectiv ă
colaboraţi (din ASP,
Primărie, ş.a.)?
Există un calendar de activităţi care reglementează relaţia de colaborare?
Care sunt activităţile care le desfăşuraţi împreună?
Au existat tensiuni în relaţia de colaborare? Daţi exemple.
Cum percepe partenerul de lucru relaţia de colaborare cu mediatorul sanitar?
Sarcinile care îţi sunt date de către partenerul de lucru sunt în fi şa ta de post?
Care este percepţia partenerului de lucru vis-a-vis de comunitatea de romi?
Faptul că eşti din comunitatea de romi este o barieră în colaborarea cu partenerul de lucru?
În relaţia cu pacienţii romi partenerul de lucru se comport ă diferit fa ţă de pacien ţii
majoritari?
Aceste întrebări sunt valabile pentru fi ecare partener de lucru, respectiv: ASP, Prim ărie,
medic de familie, ş.a.
În concluzie, când răspundeţi la întrebarea “descrieţi rela ţia cu medicul de familie” sau cu
alţi parteneri vă
rugăm să detaliaţi această relaţie urmărind întrebările de mai sus.
9. Cazuri de discriminare identifi cate
Unul dintre factorii care infl uenţează starea de sănătate a romilor este DISCRIMINAREA. În
munca pe care
o desfăşoară, un mediator sanitar poate identifi ca asftel de cazuri de discriminare care pot
infl uenţa negativ
comunitatea de romi.
De multe ori, mediatorii sanitari identifi că cazuri de discriminare în comunit ăţile cu romi şi
nu ştiu care este
legislaţia care reglementează noţiunea de discriminare. Noţiunea de discriminare este
prezentată în Ordonanţa
Guvernului 137/2000 cu privire la prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de
discriminare. În ordonanţa
137/2000 sunt defi nite două tipuri de discriminare: directă şi indirectă.

88
Discriminarea directă: Art. 2, alin. 1 din lege prevede că: prin discriminare se în ţelege orice
deosebire,
excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie,
categorie socială,
convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioas ă,
infectarea HIV ori apartenenţa
la o categorie defavorizată care are ca scop sau efect restrângerea ori înl ăturarea
recunoaşterii, folosinţei
sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libert ăţilor fundamentale, ori
a drepturilor
recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural, sau în orice alte
domenii ale vieţii
publice.
Discriminarea indirectă: Art. 2 alin (2) din lege prevede că: „Sunt discriminatorii, potrivit
prezentei
ordonanţe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaz ă anumite
persoane, pe baza
criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste
prevederi, criterii sau
practici sunt justifi cate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop
sunt adecvate
şi necesare. (3) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le
generează, favorizează sau
defavorizează nejustifi cat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoan ă, un
grup de persoane sau
o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi, atrage răspunderea
contravenţională
conform prezentei ordonanţe, dacă nu intră sub incidenţa legii penale.”
Segregarea pe criterii etnice
Segregarea este o formă gravă de discriminare. În cazul romilor, cele mai des întâlnite
forme sunt segregarea
rezidenţială, segregarea în educaţie precum şi segregarea în unităţile spitaliceşti.
Segregarea constă in separarea fi zică, intenţionată sau neinten ţionată, a persoanelor de
etnie romă
de restul populaţiei, astfel incat numărul de romi faţă de cei ne-romi este dispropor ţionat de

89
mare in
raport cu procentul pe care romii il reprezintă din totalul popula ţiei in respectiva unitate
administrativ
teritorială.
Legea 27/2004 vizează egalitatea în:
activitatea economică şi în materie de angajare şi profesie;
acces la servicii publice administrative şi juridice, de săn ătate, bunuri şi facilit ăţi,
acces la educaţie;
libertatea de circulaţie;
dreptul la libera alegere a domiciliului şi acces la locuri publice;
dreptul la demnitatea personală.
Orice persoană fi zică sau juridică are obligaţia să respecte principiile enun ţate în Legea
27/2004, nerespectarea
prevederilor legii determinând sancţionarea acesteia.
Orice persoană care este discriminată are posibilitatea de a se adresa, printr-o plângere,
Consiliului Naţional
pentru Combaterea Discriminării (CNCD). CNCD este autoritatea na ţional ă care
investighează şi sancţionează
contravenţional faptele sau actele de discriminare prevăzute în lege.
CNCD are rolul de a implementa principiul egalităţii între cetăţeni, prevăzut în Constitu ţia
României, în
legislaţia internă în vigoare şi în documentele internaţionale la care România este parte.
Consiliul Naţional
pentru Combaterea Discriminării are, printre altele, următoarele atribu ţii:
Propune instituirea, în condiţiile legii, a unor acţiuni sau a unor măsuri speciale pentru
protecţia persoanelor
sau categoriilor defavorizate care se afl ă pe o poziţie de inegalitate în raport cu
majoritatea cetăţenilor;
Propune Guvernului României proiecte de acte normative în domeniu sau de activitate;
Urmăreşte aplicarea şi respectarea, de către autorităţi publice, persoane fi zice şi juridice, a
dispoziţiilor
normative ce privesc prevenirea sancţionării şi eliminării tuturor formelor de discriminare;
Primeşte petiţii şi sesizări privind încălcarea drepturilor omului, dispozi ţiilor normative
referitoare la
principiul egalităţii şi nediscriminării, de la persoanele fi zice, organiza ţii neguvernamentale

90
care au ca
scop protecţia drepturilor omului, alte persoane juridice, institu ţii publice;
Adoptă măsurile corespunzătoare şi comunică răspunsul în termenul prevăzut de lege.
Paşii in introducerea unei plangeri la CNCD
Dacă o persoană a fost discriminată, este foarte important să se ac ţioneze rapid. Exist ă
anumite termene care
trebuie respectate în depunerea unei plângeri, atât în faţa CNCD cât şi a instan ţelor de
judecată. Discriminarea
nu este o chestiune uşor de probat, uneori fi ind foarte difi cil, chiar imposibil. Cea mai bună
cale in
soluţionarea unei astfel de plangeri este să se aducă un număr cat mai mare de dovezi
posibile. Fie că este
vorba de martori, acte sau alte probe, este deosebit de important să poată fi folosite în
argumentarea cazului.
Cu cât sunt mai multe dovezi, cu atât cazul poate fi mai uşor probat şi solu ţionat.
Cum trebuie să procedeze mediatorul sanitar?
În primul rând trebuie realizată o descriere detaliată a incidentului care a condus la
discriminare. Ideal este să
se noteze numele persoanelor care au văzut sau auzit incidentul, deci a martorilor şi s ă se
încerce să se obţină o
declaraţie scrisă a acestora. De asemenea, este nevoie de descrierea în detaliu a faptelor
observate, este relevantă.
Plângerea, în general, trebuie să conţină anumite elemente precum: numele, prenumele,
datele personale din
actul de identitate ale victimei, descrierea faptei cu indicarea datei, orei şi locului in care a
fost săvarşită,
precum şi arătarea tuturor imprejurărilor ce pot servi la aprecierea gravit ăţii faptei şi la
evaluarea
eventualelor pagube pricinuite. Precizarea numelui martorilor şi al altor probe sunt
relevante în argumentarea
cazului. Precizarea şi, în cel mai bun caz, indicarea numelui contravenientului sau
contravenienţilor este un alt
element esenţial. Sub aspect legal, indicarea actului normativ şi a articolelor din ac ţiune
sunt importante, dar
acest aspect va fi apreciat de către membrii CNCD.

91
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu acord ă asisten ţă judiciar ă şi
reprezentare victimelor
discriminării în faţa instanţelor de judecată. Persoanele - victime ale discrimin ării - se pot
adresa organizaţiilor
nonguvernamentale de apărare a drepturilor omului, organiza ţii ale minorit ăţilor, în general,
şi unor organizaţii
ale romilor ce acordă victimelor discriminării asistenţă judiciară şi reprezentare prin
intermediul avocaţilor ce
sunt angajaţi de aceste organizaţii.
De asemenea, în cazul în care o persoană, care este victima a discrimin ării are posibilit ăţi
materiale, poate să
îşi angajeze un apărător, un avocat privat. Romani CRISS este una dintre organiza ţiile non-
guvernamentale
de apărare a drepturilor omului care acordă asistenţă juridic ă victimelor discrimin ării.
Aceasta, însă, se
acordă victimelor discriminării etnice şi, în special, romilor. Pentru informa ţii în acest sens,
se poate contacta
organizaţia telefonic, în scris sau prin e-mail.
Întorcându-ne la raportul de activitate, la punctul 9, se solicită informa ţii cu privire la
cazurile de discriminare
identifi cate. Dacă este cazul, descrieţi pe scurt cazul identifi cat astfel încât coordonatorul
activităţii dvs., să îşi
dea seama dacă este un caz de discriminare sau de altă natură.
Cand descrieţi cazul vă rugăm să aveţi în vedere următoarele întreb ări:
Unde s-a întamplat evenimentul?
Când s-a întamplat?
Cine a fost implicat?
Cum s-a întâmplat?
Atunci cand relataţi un astfel de caz nu este sufi cient să scrie ţi doar c ă cineva din
comunitate v-a relatat acest
aspect. Trebuie să documentaţi cazul respectiv. În general, oamenii sunt subiectivi, adic ă
spun lucrurile aşa
cum le văd ei, din punctul lor de vedere.
10. Colaboratori:
Nume/prenume Instituţie Funcţie Telefon/fax

92
Colaboratorii sunt acele persoane care vă sprijină în activitatea pe care o desf ăşura ţi în
munca de mediere
sanitară. La punctul 10 din raportul de activitate mediatorul sanitar va prezenta
colaboratorii, numele şi
prenumele, instituţia pe care o reprezintă, funcţia deţinută şi un număr de telefon şi fax unde
poate primi
corespondenţa.
11. Persoane care atestă activitatea mediatorului sanitar:
Nume/prenume Instituţie/Funcţie Semnătura/Ştampila/Parafa
La punctul 11 din raportul de activitate se vor menţiona, în tabel, persoanele care atest ă
activitatea pe care o desfaşoară
mediatorul sanitar. Important este să fi e semnătura persoanei şi ştampila institu ţiei pe
care o reprezintă.
Aşa cum spuneam la început, raportul de activitate este oglinda activităţii mediatorului
sanitar. Mediatorul
sanitar trebuie să redacteze corect raportul de activitate. În func ţie de rezultatele din
raportul de activitate,
coordonatorul din cadrul ASP judeţene poate să evalueze mult mai uşor activitatea
meditorului sanitar.
Descrierea autorului:
Expert de etnie romă în domeniul sănătăţii; în perioada martie 2000 - iunie 2007 a f ăcut
parte din echipa de
implementare a programului de mediere sanitară, membru în Comisia Ministerial ă pentru
Romi din cadrul
Ministerului Sănătăţii Publice, formator acreditat pentru cursurile de formare mediatori
sanitari, autor a mai
multor materiale care au sprijinit programul de mediere sanitar ă.
Bibliografi e:
Romani CRISS – „Ghidul mediatorului sanitar”, 2001
Romani CRISS i JSI Reasch & Training Instiute – „Manualul mediatorului sanitar pentru
sănătatea
familiei şi comunităţii”, 2004
Ministerul S n tatii Publice – Ordinul 619/2001 cu privire la normele de func ţionare a
programului

93
mediatorilor sanitari.

94
 CAPITOLUL III. PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII IN COMUNITATE

Dragi mediatori sanitari, aţi auzit despre importanţa promovării s ănătăţii? Aţi participat la
sesiuni de educaţie
pentru sănătate?
Prin munca pe care o desfăşuraţi în comunităţile cu romi, rolul vostru este de a instrui
membrii comunităţii
cu privire la importanţa prevenirii îmbolnăvirilor şi de a-i determina pe benefi ciarii dvs. s ă
trăiască într-un
mediu sănătos. Oamenii trebuie să devină mult mai conştienţi atunci când este vorba de
sănătatea lor.
Mulţi dintre voi aţi susţinut prezentări grupurilor mai mici sau mai mari despre prevenirea
unor boli în
comunitate. Lista bolilor care infl uenţează sănătatea individului este foarte lung ă, s-au
scris cărţi întregi despre
ele. Scopul rândurilor care urmează va fi , în primul rând, acela de a v ă înv ăţa despre unele

95
boli şi totodată de
a vă face să refl ectaţi asupra importanţei prevenirii îmbolnăvirilor.

1. Ce este sănătatea?
De aproximativ treizeci de ani ţările lumii au agreat o defi niţie a săn ătăţii: “săn ătatea este o
stare de bine general
din punct de vedere fi zic, mental şi social şi nu simpla absen ţă a unei boli sau a unei infi
rmităţi” (Declaraţia de
la Alma-Ata, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, 1978). Din această defi niţie înţelegem că
pentru a fi sănătos,
este nevoie de următoarele:
Corpul nostru – adică fi zicul - să nu fi e bolnav;
Mintea – adică gândurile noastre – să funcţioneze bine;
Condiţiile sociale din jurul nostru să fi e în ordine.
Conform acestei defi niţii, sănătatea se manifesta pe trei planuri: fi zic, mental şi social.
Cele trei componente
sunt în strânsă legătură între ele şi se infl uenţează reciproc.
Intre corpul nostru şi mintea noastră există o legătură directă. Dacă fi zicul se simte bine,
nu-l doare nimic,
atunci mintea poate să funcţioneze liber (nu trebuie să piardă timp şi energie pentru
rezolvarea problemelor
corpului) şi invers – dacă gândurile noastre sunt la locul lor (adică acceptăm lumea reală
care ne înconjoară şi
privim viaţa pozitiv, cu încredere şi seninătate), atunci şi corpul nostru func ţioneaz ă mai
bine.
Corpul şi mintea sunt două caracteristici care defi nesc individul, adic ă persoana sau omul.
Intre individ şi
condiţiile sociale din jurul lui există o legătură indirectă. Să luam ca exemplu o boală – din
păcate – bine
cunoscută: tuberculoza, care apare atunci când se întâlnesc mai mul ţi factori care o
cauzează. Unii dintre aceşti
factori ţin de individ – bacteria tuberculozei, adică bacilul Koch, atacă omul obosit, sl ăbit de
lipsa alimentelor
hrănitoare şi afectat de obiceiuri care dăunează sănătăţii, cum ar fi fumatul sau consumul de
alcool. Ceilalţi

96
factori însă ţin de condiţiile sociale în care trăieşte cel îmbolnăvit: aglomera ţia din locuin ţe
şi spaţiile comune
(mijloace de transport, locuri de muncă, magazine), lipsa de respect din partea acelora care
tuşesc în faţa
celorlalţi oameni (răspândind în jurul lor o cantitate mare de bacili), sau lipsa de informa ţii a
populaţiei
privind prevenirea şi tratamentul tuberculozei.
După acest exemplu cred că este clar faptul că societatea infl uen ţeaz ă starea de s ănătate a
individului. Ne
punem intrebarea: individul infl uenţează societatea? Suntem noi responsabili de condi ţiile
sociale care ne
înconjoară?
Oricât de surprinzător – răspunsul este totuşi “DA”. Aţi putea să spune ţi: pe Pământ trăiesc
peste şapte miliarde
de oameni – cum ar putea infl uenţa o persoană, un om, o întreag ă societate? Să luăm un
exemplu simplu: un
lac mare, care este compus din miliarde de miliarde de picături de apă. Fiecare pic ătur ă
conţine apă pură, însă
în unele picături plutesc vieţuitoare mici, fragmente de frunze veştejite şi semin ţe de
plante, iar în altele apar
resturi aruncate de oameni sau murdăria oraşelor adusă prin sp ălatul maşinilor. În unele
zone ale lacului apa
este transparentă şi refl ectă lumina soarelui, în alte zone apa este cenuşie şi urât
mirositoare. Vorbim despre unul şi acelaşi lac, care are părţi curate şi p ărţi murdare, fi ecare
parte fi ind alcătuită din picături de apă. Care va fi soarta acestui lac? Dac ă vor predomina
zonele curate, aceste zone vor ajuta pe cele murdare (sau, în termeni de protec ţia mediului:
pe cele poluate) să devină din nou pure (folosindu-se de propria energie de renaştere,
dăruită de natură şi întărită de energia picăturilor vecine din zonele curate). Dac ă vor
predomina zonele poluate, lacul îşi va pierde capacitatea de renaştere şi se sufoc ă. Natura
oferă ultima şansă de supravieţuire lacului până în acel moment când mai există un grup de
picături sănătoase. De acest grup depinde soarta lacului.
V-am adus acest exemplu ca să înţelegeţi: un om, singur, este slab – dar dac ă poart ă in el
curăţenie şi
dorinţa de schimbare in bine, atunci poate să infl uenţeze in bine şi pe cei apropia ţi!
Împreună cu ei

97
formează deja un grup, care, la rândul lui poate şi el sa mărească cercul infl uen ţelor
pozitive printre prieteni
şi cunoştinţe.
Un mediator sanitar trebuie să vadă clar lanţul infl uentelor:
INDIVID �� FAMILIE �� RUDE şi PRIETENI �� COMUNITATE �� SOCIETATE
Recunoaşterea conştientă a acestui lanţ vă ajută in:
Comunicarea cu membrii comunităţii voastre;
Aplicarea rapidă a măsurilor necesare în cazul unor boli cu răspândire în mas ă sau în cazul
dezastrelor
naturale.
Vă propun un exerciţiu pe care puteţi să-l faceţi de exemplu în timpul c ălătoriilor (cu
autobuzul, trenul sau
pe jos – nu contează). Dezvoltaţi ideea lanţului infl uenţelor pentru propria persoan ă. Pune ţi-
vă întrebări şi
încercaţi sa răspundeţi la ele: Cum infl uenţez eu familia mea? Dar rudele şi prietenii? Ce le
dau şi ce primesc
de la ei? Cum stau în relaţia cu comunitatea mea? Ce-i ofer şi ce primesc? Fiecare dintre
noi are multe de
dăruit şi cu cât mai sincer şi neinteresat dăm, cu atât mai mult primim.
Retineţi următoarele mesaje cheie din cele spuse pană acum:
Sănătatea este determinată pe trei planuri: fi zic, mental şi social;
Între planurile determinante ale sănătăţii există interdependenţă (adic ă fi ecare depinde de
fi ecare, fi ind
strâns legate);
Omul este responsabil atât pentru propria sănătate, cât şi pentru săn ătatea celor din jur.

2. Igiena şi bolile infecţioase

Igiena a primit denumirea după Hygieia, protectoarea sănătăţii din Grecia antică, fi ind
reprezentată în
obiectele de artă (cum ar fi sculpturile în piatră) ca o fată tânăra şi frumoas ă. Ea a devenit
simbolul curăţeniei
în medicină.
Conform Dicţionarului Explicativ (DEX) al Limbii Române, igiena este “ansamblul de reguli şi
măsuri
practicate pe care cineva le respectă pentru a-şi păstra sănătatea”.

98
Care este legătura între igienă şi bolile infecţioase? De când a apărut omul pe Pământ, a
descoperit că pentru
supravieţuire are nevoie de trei lucruri de bază: apă, alimente şi adăpost. Au trebuit să
treacă însă zeci de mii de
ani până ce a realizat că nu numai animalele sălbatice reprezintă pericol pentru el, ci şi alte
vieţuitoare, care nici
măcar nu se văd cu ochiul liber. Grecii antici nu au ştiut despre descoperirile ştiin ţei din anii
1800-1900 (care
au dovedit existenţa viruşilor, bacteriilor şi a altor inamici minusculi ai omului, pe care îi
numim azi agenţi
patogeni), însă au observat că persoanele care ţin ordine şi curăţenie în jurul lor, se
îmbolnăvesc mai rar decât
ceilalţi. De la aceste observaţii s-au dezvoltat acele reguli şi măsuri, care reprezint ă igiena
din zilele noastre.
Azi se cunosc zeci de mii de agenţi patogeni, care determin ă multe sute de feluri de boli.
Medicii studiază
mulţi ani în teorie şi practică despre problema bolilor infec ţioase. Nu trebuie să şti ţi detalii
despre toate bolile
Pământului, însă trebuie să înţelegeţi cum funcţionează lucrurile. Citiţi rândurile care
urmează şi nu încercaţi
să le învăţaţi – dar gândiţi-vă la sensul lor. Dacă veţi înţelege logica de baz ă, vă va veni mult
mai uşor să
învăţaţi oamenii din comunitate despre importanţa igienei şi veţi putea s ă le explica ţi mai
bine ce trebuie ei să
facă pentru prevenirea sau tratamentul bolilor infecţioase.
Epidemiologia bolilor infecţioase este o ramură a medicinii, care se ocup ă cu studiul
cauzelor de apariţie
a bolilor infecţioase, al cauzelor de răspândire sau de dispari ţie a acestora, pe un teritoriu
geografi c, într-o
perioadă de timp determinată.
De ce ar trebui să cunoască un mediator sanitar despre epidemiologie?
Gândiţi-vă la un exemplu: în ultima lună s-au îmbolnăvit mai mulţi copii de hepatită din
şcoala satului
(cartierului) vostru. Epidemiologii de la Autoritatea de Sănătate Public ă vor să afl e cauza
acestor îmbolnăviri,

99
ca să împiedice răspândirea bolii la ceilalţi copii şi adulţi din comunitatea voastr ă. Este
nevoie de ajutorul
vostru ca să explicaţi oamenilor din comunitate ca epidemiologii trebuie s ă intre în casele
lor, să stea de vorba
cu ei şi să ia probe pentru analize de laborator din fântâna sau de la robinetul de ap ă.
Numai aşa se poate afl a
exact de unde vine boala şi cum poate fi învinsă.
Nota: aduceţi-vă aminte de “Lanţul infl uenţelor”.
Epidemiologia bolilor infecţioase studiază următoarele:
Agentul etiologic (etiologie înseamnă cauză, adică vorbim despre agentul patogen - bacilul,
virusul etc.
- care cauzează boala)
Sursa de infecţie: de unde a pornit agentul patogen? De la un om bolnav sau de la un animal
bolnav?
Calea de transmitere şi poarta de intrare a agentului patogen (sau a infec ţiei): cum ajunge
infecţia până
la un om şi pe unde intră în corpul acestuia?
Receptivitatea organismului uman faţă de un agent infecţios, adică: ce şanse are un om ca
la o întâlnire
cu agentul patogen să devină bolnav? Cum trebuie acţionat asupra omului ca acesta s ă nu
mai fi e receptiv
la infecţie şi să nu se îmbolnăvească?
Ce trebuie să ştie mediatorul sanitar despre cele patru no ţiuni men ţionate?
a) De agentul patogen se ocupă mai mult personalul medical specializat, însă exist ă câteva
aspecte care merită
să fi e reţinute:
Când auziţi ca o boală este cauzată de o bacterie (sau de un bacil, care înseamn ă un fel de
bacterie cu o
formă alungită), atunci, cu mare probabilitate există tratament medicamentos cu antibiotice
pentru acea
boală.
Atenţie! Tratamentul cu antibiotice poate fi luat numai la recomandarea medicului şi
trebuie continuat pe
toată perioada prescrisă. Nu întrerupeţi tratamentul pentru că v ă sim ţiţi mai bine dup ă
câteva zile – antibioticul

100
trebuie să elimine toate bacteriile, altfel un grup mai mic de agen ţi patogeni ar putea
supravieţui în organismul
vostru, se vor înmulţi şi va veţi îmbolnăvi din nou.
Exemple pentru boli bacteriene (cauzate de bacterii): tuberculoza, majoritatea infec ţiilor
plăgilor (adică a
rănilor, de ex. a unei tăieturi sau muşcături, din care curge puroi), multe tipuri de diaree etc.
Când auziţi că o boală este cauzată de viruşi, trebuie să ştiţi că în majoritatea cazurilor nu
există
tratament medicamentos care să omoare virusul (sunt unele boli, care fac excep ţie de la
aceasta regulă,
dar numărul lor este mult prea mic, iar medicamentul respectiv se găseşte foarte greu şi
este deosebit
de scump). Oamenii de ştiinţă privesc ca o provocare a secolului nostru descoperirea
medicamentelor
împotriva virusurilor. Până atunci unele din aceste boli pot fi prevenite prin vaccinare (în
cazul în care
s-a descoperit vaccinul pentru ele), cum ar fi rujeola, rubeola, hepatita etc. SIDA este tot o
boală virală
(adică este cauzată de virus), deosebit de gravă (mortală) şi încă nu există vaccin împotriva
ei.
Când auziţi ca o boală este cauzată de fungi sau ciuperci (în termeni medicali aceste
infecţii se numesc
micoze), trebuie să ştiţi că există medicamente speciale (medicamentele respective se
numesc antimicotice
în termini medicali), dar tratamentul este de lungă durată şi nu întotdeauna efi cient
(ciupercile invadează
organismul de obicei atunci când acesta este deja slăbit, bolnav).
Când auziţi despre paraziţi, atunci vă gândiţi la vieţuitoare care se hrănesc din corpul
omului. Aceştia
pot fi externi (adică trăiesc pe piele), cum ar fi rîia (scabie în termeni medicali), p ăduchele
(pediculoza
în termeni medicali) şi interni care ajung în organism prin aparatul digestiv. Prezen ţa
paraziţilor în
aparatul digestiv se confi rmă de obicei prin analiza de laborator a probelor de scaun (sau
fecale, în

101
termeni medicali). Există tratament medicamentos pentru majoritatea parazi ţilor, uneori
însă este nevoie
de tratament chirurgical. Câteva exemple de astfel de boli parazitare: giardiaza sau
lambliaza (cauzata
de Giardia Lamblia – parazit de dimensiuni microscopice care trăieşte în intestinul sub ţire),
trichinoza
(cauzată de Trichinella spiralis, un vierme mic de câţiva milimetri, care se stabileşte în
muşchi şi ajunge în
corp prin consumul de carne de porc, mistreţ şi urs), teniazele (cauzate de diferite tipuri de
viermi, care
pot ajunge la câţiva metri de lungime în intestinul omului, unde ajung – de exemplu – prin
consum de
carne de vită).
b) Sursa de infecţie este deja o noţiune practică pentru mediatorii sanitari.
Să luăm un exemplu: într-o familie, băiatul cel mai mic s-a îmbolnăvit de mai multe ori de
diaree. Copilul
a fost tratat de fi ecare dată, însă boala s-a întors. Până la urm ă medicul de familie a
anunţat epidemiologii
de la Autoritatea de Sănătate Publică, care au venit la familia respectivă, au recoltat probe
de scaun de la
fi ecare membru al familiei şi au dus la analiza de laborator aceste probe. La laborator s-a
descoperit că bunica
băiatului a avut în scaun aceeaşi bacterie ca şi copilul, fi ind astfel sursa de infec ţie. De
data aceasta a fost tratat
atât copilul, cât şi bunica, iar boala nu a mai apărut.
Ce trebuie inţeles din această intamplare?
Bolile infecţioase se răspândesc uşor de la o persoană la alta, în special în cazul acelora
care împart acelaşi
acoperiş (familie, colectivităţi de copii etc.);
Bolile infecţioase nu sunt întotdeauna vizibile – un om poate să aibă în organismul lui agen ţi
patogeni
(aceste persoane se numesc “purtători de germeni”), care pentru el nu sunt periculoşi (“s-a
obişnuit cu
ei”), însă acest om elimină bacteriile şi îmbolnăveşte persoanele din jur;
Mediatorul trebuie să ştie să explice comunităţii despre aceste probleme (în cazul de fa ţă

102
mediatorul a
trebuit să lămurească familia o dată că este important ca să se recolteze probe de la toat ă
familia, iar după
aceea că este important să se trateze şi bunica, deşi ea nu s-a simţit deloc bolnavă).
Bolnavii de boli infecţioase sunt surse sigure de infecţie. Până la completarea tratamentului
potrivit, ei trebuie
ţinuţi departe de celelalte persoane din jur (familie, prieteni, comunitate – mai ales copii).
Acest lucru se
numeşte izolare şi este unul din rolurile principale (pe lâng ă tratamentul de specialitate) al
spitalelor de boli
infecţioase (exemplu: tuberculoza).
Notă: aduceţi-vă aminte de “Lanţul infl uenţelor”.
Animalele sunt sursele de infecţii în unele boli (care se numesc zoonoze în termeni
medicali), de exemplu în
antrax (cărbune în termeni populari) sau în leptospiroză.
c) Calea de transmitere şi poarta de intrare a infecţiei (sau a agentului patogen) în
organism sunt noţiuni care
se leagă direct de munca mediatorului. Vă întrebaţi, cum?
Ca să înţelegeţi, trebuie să începem cu un exerciţiu de imaginaţie. Veniţi din ţară cu trenul la
un curs în
Bucureşti. Ştiţi adresa hotelului unde veţi sta şi prietenii de acasă v-au învăţat exact că dup ă
coborârea din tren
la Gara de Nord spre care poartă a gării trebuie să vă îndrepta ţi ca să ajunge ţi la metroul
care vă va duce către
hotel. Ştiţi exact pe unde trebuie să o luaţi şi ajungeţi sigur la destinaţie.
Situaţia este oarecum asemănătoare în cazul transmiterii infec ţiilor. Numai c ă mijlocul de
transport al
agentului patogen (“trenul”) este reprezentat de o serie de elemente bine cunoscute ale
vieţii noastre: aerul,
apa, alimentele, obiecte pe care le folosim (între care şi hainele), praful de pe strad ă şi
pămantul pe carel
cultivăm, animalele de casă (mici şi mari, unele îndrăgite – cum ar fi pisica şi câinele, iar
altele nepoftite
– cum ar fi şobolanii, muştele, păduchele etc.) şi animalele sălbatice, toate lichidele,
secreţiile şi produsele

103
corpului uman (absolut toate, nu va gândiţi numai la sânge!).
Agenţii patogeni folosesc diferite porţi de intrare pentru a ajunge în corpul omului. Iat ă
câteva exemple:
Prin aparatul respirator (adică de la nas până la plămâni, prin aerul inspirat) – aşa se
îmbolnăveşte omul
de tuberculoză, gripă, rujeolă, rubeolă, varicelă, difterie, pneumonii (aprindere la plămâni) şi
multe altele;
Prin aparatul digestiv (adică de la gură până la stomac şi intestine) – aşa se produc boli ca
hepatita,
dizenteria, salmoneloza şi alte tipuri de diaree, botulismul, febra tifoida, holera etc. sau
pătrund paraziţi
interni de variate tipuri;
Prin tegumente (adică piele) şi mucoase (adică “pielea” specială, umed ă, prin care se face
trecerea între
piele şi interiorul organismului cum ar fi la ochi, gura, nas şi zonele intime ale corpului) –
sunt infecţii
foarte periculoase pentru că agentul patogen ajunge direct în sânge, deci este transportat
foarte repede
către organele importante ale corpului;
De obicei este nevoie de o rană mai mică sau mai mare, produsă prin muşc ături (ca în cazul
rabiei sau
turbării), prin tăieturi, zdrobituri sau înţepături (ca în cazul tetanosului), prin zgârieturi (ca în
cazul bolii
zgârieturii de pisică), prin înţepături de insecte (ţânţar, păduche, purice, c ăpuş ă etc.) cum ar
fi în cazul
tifosului exantematic, prin contacte intime interumane (sexuale).
Există însă şi boli în cazul cărora agentul patogen poate pătrunde prin pielea intactă (f ăr ă
rană), cum ar
fi leptospiroza care se poate produce după scaldarea în ape stătătoare contaminate
(murdare) de produse
animale;
Prin cordonul ombilical în viaţa intrauterină – de la mamă la f ăt: toate infec ţiile mamei pot
afecta
copilul din burtică, cauzând forme uşoare de boli pân ă la malforma ţii sau chiar avort
(exemplu pentru

104
această situaţie gravă ar fi rubeolă).
d) Receptivitatea organismului este acea însuşire a corpului ca la întâlnirea cu agentul
patogen să primească
(recepţioneze) “musafi rul” şi să răspundă prin îmbolnăvire la aceasta întâlnire. Este clar
pentru toată lumea că
nu stă în interesul nostru ca să ne comportam ca “gazde primitoare” la asemenea
evenimente şi că trebuie să
facem tot posibilul să nu-i lăsăm pe aceşti oaspeţi în casa noastră.
Trăim într-o lume plină de riscuri de a se infecta, însă – din fericire – natura ne-a d ăruit
capacitatea de apărare
numită imunitate. Imunitatea înseamnă practic puterea de a rezista la atacurile zilnice ale
miilor de agenţi
infecţioşi. Imunitatea se dezvolta în timp, de la naştere până în jurul vârstei de 13 ani. Acum
puteţi înţelege de ce
sunt atât de importante vaccinările (care se mai numesc şi imunizări, adică “educa ţia”
sistemului imunitar) la copii:
nu numai pentru că-i ocrotesc pe copii noştri de unele boli care i-ar putea omori altfel, dar
şi pentru că îi ajută
într-o perioadă a vieţii când organismul lor încă nu este pregatit să lupte cu agresiunile din
mediul înconjurător.
După această vârstă, omul, în general, este pregătit să supravieţuiască dacă îşi men ţine
corpul (şi, bineînţeles,
capacitatea de apărare a acestuia) în condiţii bune, cu condiţia să aibă un stil de via ţă cât
mai sănătos.
Imunitatea omului scade nu numai dacă îşi strică sănătatea proprie prin obiceiuri rele
(fumat, alcool mult,
consum de droguri etc.), dar şi atunci când se îmbolnăveşte, indiferent de ce boal ă (când
suntem bolnavi,
energia corpului nostru se concentrează asupra alung ării bolii existente şi nu are sufi cient ă
forţă să-şi
mobilizeze “armata” imunităţii pentru prevenirea altor atacuri). Trebuie să protejam de
infecţii nu numai copii
din comunitatea noastră, dar şi bătrânii şi femeile gravide (din păcate nu toate vaccinurile
pot fi date femeilor
gravide, iar vârstnicii nu mai răspund atât de sigur şi activ la imuniz ări ca şi copiii sau

105
adulţii). Vă las să vă
gândiţi singuri la explicaţia acestei propoziţii, în baza fi rului logic prezentat pân ă acum.
Este greu, nu-i aşa? Însă, dacă reuşiţi să gândiţi în acest fel, atunci vă va fi mai uşor când
trebuie să susţineţi sesiuni
de educaţie pentru sănătate. Veţi avea nevoie, desigur, de informaţii specifi ce fi ec ărei boli
în parte (mă refer la
acele boli pe care le întâlniţi mai des în comunitatea voastră, sau de care vre ţi să feri ţi
membrii comunităţii).
Aceste informaţii veţi putea cere de la:
Autoritatea de Sănătate Publică din judeţul vostru;
Medicul de familie;
Organizaţiile non-guvernamentale cu care ţineţi legătura.
Să ne întoarcem la igienă. Cred că acum înţelegeţi şi mai bine, de ce este nevoie de
curăţenie în jurul nostru.
Pentru Grecia antică a fost atât de importantă aceasta noţiune, încât medicii – care depun
şi azi un juramânt la
sfârşitul perioadei lor de pregătire, înainte să înceapă să-şi practice meseria – au jurat nu
numai pe Asclepios,
patronul medicinii, dar şi pe Hygieia, protectoarea sănătăţii.
Când vorbim despre igienă, în sensul curăţeniei, trebuie să avem în faţă patru imagini
principale: omul şi cele trei
condiţii de bază pentru supravieţuirea lui - apa, alimentele şi adăpostul. Vom vorbi astfel
despre igiena personală
şi igiena legată de apă, hrană şi casă. Nu voi înşira toate elementele şi metodele, pentru că
ar fi nevoie de o carte
întreagă, iar majoritatea lucrurilor practice oricum le ştiţi. Voi pune îns ă accentul pe câteva
din acestea.
a) Igiena apei
“Apa are puterea magică de a da naştere tuturor lucrurilor din lume, este elementul care le
unifi că pe toate, este
sursa vieţii, ea creează lumea in care trăim” – spune un om de ştiinţă japonez, Masaru
Emoto. Aproximativ
70% din corpul nostru este apă. Fără apă nu putem vorbi nici despre curăţenie.
Sursa de apă curată şi bună de băut (adică apa potabilă) este condiţia esen ţială pentru om.
Agenţii

106
infecţioşi se răspândesc deosebit de repede pe calea apei şi pot îmboln ăvi mii de oameni în
câteva ore
(din acest motiv rezervoarele de apă ale oraşelor, care asigură aprovizionarea popula ţiei,
sunt permanent
controlate şi bine păzite).
Vă atrag atenţia asupra unor situaţii particulare:
Cei care trăiesc în mediul urban nu au, aparent, nici o problemă, apa potabil ă vine din
robinet. În
practică însă se întâmplă frecvent că se opreşte apa pentru câteva ore, iar în apa care
stagnează imediat
încep să se înmulţească agenţii infecţioşi, care “s-au rătăcit” în ţevile vechi (în multe oraşe
reţeaua de apă
potabilă a fost construită în urmă cu zeci de ani, iar ţevile nu au fost schimbate la
perioadele recomandate,
din motive fi nanciare). Din acest motiv oamenii sunt sfătuiţi să nu bea din primul jet de ap ă,
ci să lase
să curgă apa cel puţin un minut (chiar cinci minute după o oprire mai lunga a aprovizion ării
cu apă
potabilă). Este bine ca pentru copii mici să nu daţi apa direct de la chiuvetă, ci să fi erbe ţi
întâi, timp de
cel puţin jumătate de oră.
În mediul rural, unde populaţia are ca sursă de apă fântâna, problema apei potabile nu este
una simplă
pentru mediatorul sanitar. Mediatorul trebuie să instruiască familiile din comunitate, s ă fi e
foarte atente
la starea fântânilor. După un anumit timp de folosire, fântânile îşi pierd calităţile pe care le-
au avut la
început datorită uzurii, acumulării de depuneri şi mâl pe fund. În aceast ă situa ţie, la fântâni
trebuie
să se facă revizie, recondiţionare tehnică, asanare şi dezinfecţie. Revizia, recondiţionarea şi
asanarea o
face proprietarul fântânii cu ajutorul unor meseriaşi specializa ţi, iar dezinfec ţia se
efectuează de către
profesioniştii recomandaţi de către Autoritatea de Sănătate Publică (ASP).
În cazul inundaţiilor trebuie recoltate probe de apă şi duse la analiz ă la ASP (subteran se

107
pot infi ltra în
apa fântânii multe substanţe periculoase cum ar fi con ţinutul latrinelor, ceea ce înseamn ă
boală sigură
pentru cei care beau din acea apa), iar consumul apei trebuie oprit (sau, dac ă acest lucru
nu este posibil,
apa trebuie fi artă în clocot timp de cel puţin jumătate de oră), până la avizul ASP. La
căderea unui animal
în fântână se opreşte imediat consumul de apă, iar fântâna poate să fi e utilizat ă doar dup ă
dezinfecţie.
În timpul călătoriilor trebuie să avem întotdeauna la noi rezerve de apă potabilă, atât pentru
băut, cât
şi pentru spălat. Cantitatea apei pe care o luăm cu noi variaz ă în func ţie de lungimea
drumului dintre
punctele de oprire, unde avem acces sigur la sursa de apă curată. Important este să avem
recipiente (sticle,
fl acoane, bidoane etc.) curate (folosite doar pentru scopul transport ării apei) şi cu capac
care să închidă
perfect acest recipient (pentru a împiedica murdăria, praful sau a insectele s ă ajung ă în
apă). Atenţie! Apa
din toaletele trenurilor nu este potabilă.
Mediatorul sanitar trebuie să înţeleagă că apa potabilă este condiţia esen ţială pentru via ţă şi
să înveţe
comunitatea să respecte apa şi, în unele cazuri, să muncească şi să lupte pentru sursa de
apă curată. Chiar şi
în zilele noastre, foarte multe comunităţi de romi se confruntă cu lipsa apei potabile.
Uniunea Europeană
sprijină fi nanciar rezolvarea acestei probleme, însă pentru realizare este nevoie de efortul
comun al primăriilor,
comunităţilor şi al organizaţiilor non-guvernamentale.
b) Igiena personală
Igiena personală trebuie păstrată de fi ecare dintre membrii comunităţilor de romi. Cultura
romani respectă în mod
deosebit curăţenia. Problemele apar atunci când oamenii sunt nevoiţi s ă se mute din
comunitatea tradiţională, să
trăiască la periferia oraşelor şi, cu trecerea timpului, să uite de ceea ce au înv ăţat de la

108
bătrânii lor înţelepţi.
Alte probleme sunt atunci când o familie sau o comunitate nu are surs ă de ap ă potabil ă (din
diferite motive). În
aceste cazuri, mediatorul sanitar trebuie să insiste pe aceasta temă, să-i ajute pe oameni
să-şi respecte propriul
corp, să facă cât mai mult pentru igienă sau să-şi organizeze mai bine viaţa (de exemplu în
cazul lipsei de
apă potabilă de unde şi cum să ia zilnic apa, să fi arbă apa pentru băut şi g ătit, s ă ţin ă apa în
recipiente curate
etc.). Pentru rezolvarea acestor situaţii puteţi să cereţi ajutorul Autorităţii de Sănătate
Publică, al medicului de
familie sau al organizaţiilor non-guvernamentale cu care ţineţi legătura.
Aş vrea să vă aduc aminte unele lucruri importante, legate de igiena personal ă:
Acele zone ale corpului nostru care sunt acoperite de mucoase (este bine sa revede ţi cele
scrise despre
porţile de intrare a agenţilor infecţioşi, aliniatul cu pielea şi mucoasele), sunt deosebit de
sensibile, motiv
pentru care trebuie să ne atingem de ele doar cu materiale foarte curate şi mâini proasp ăt
spălate;
Mainile trebuie spălate (cu apă şi săpun) după utilizarea toaletei şi dup ă îngrijirea
animalelor, precum şi
înainte să ne atingem de mâncare. În timpul călătoriilor este greu să respectăm această
regulă, în acest caz
să fi m atenţi ca să nu ne atingem direct cu mâna murdară de mâncare (să folosim un
şerveţel sau coltul
de pâine pe care l-am prins îl facem “cadou” unui câine sau vrăbiu ţelor);
Să avem grijă de dinţii noştri. Dantura noastră este cel mai evident exemplu pentru vechiul
proverb “Este
mai bine să previi bolile, decat să le tratezi”. Nu trebuie să vă descriu tortura costisitoare
care-l aşteaptă
pe omul care şi-a neglijat dinţii (în afara durerilor şi scaunului stomatologului mai exist ă şi
riscul ca
infecţiile nerezolvate ale gurii sa cauzeze boli foarte grave la inima, rinichi şi articula ţii). În
concluzie, este
foarte bine dacă ne spălăm dinţii după fi ecare masă (sau cel pu ţin de dou ă ori pe zi), dac ă

109
folosim aţa
dentară (mai ales acele persoane care au dinţii apropiaţi şi periu ţa de din ţi nu poate s ă
pătrundă perfect
în spaţiile dintre ele. Este doar incomod, nu şi ruşinos sau de râs să foloseşti a ţa – chinezii o
fac de mii de
ani). Un morcov sau un măr ronţăit fac foarte multe pentru starea bună a danturii. Copii
trebuie educaţi
în aceasta direcţie (se poate chiar condiţiona că primesc bomboane “stric ătoare de din ţi”
doar dacă se
spălă după ele, iar în cursul zilei mai mănâncă şi un morcov crud).
c) Despre igiena alimentelor s-au scris cărţi întregi, nu avem acum posibilitatea s ă intram în
detalii - iar după cele
prezentate în acest capitol cred că ştiţi foarte bine despre ce este vorba. Totuşi este bine s ă
ne amintim următoarele:
Să cumpăraţi alimente doar din surse sigure, verifi cate – este esenţial ca alimentele să fi e
tratate şi
depozitate în condiţiile reglementate prin lege, iar produsele de origine animal ă (carne, ou ă,
lapte etc.)
să provină de la animale sănătoase;
Locurile de depozitare a alimentelor în casă (cămară, frigider) trebuie s ă fi e aerisite, curate
şi închise,
astfel încât să nu permită pătrunderea prafului, a animalelor sau a insectelor;
Alimentele trebuie depozitate (ţinute) pe categorii separate, să nu se atingă între ele
mâncărurile făcute
cu cele crude (de exemplu nu punem peste oala cu ciorbă un pachet de carne de la
măcelărie, sau nu
punem caşcavalul);
Legumele şi fructele trebuie bine spălate şi chiar curăţate (dacă-i posibil) înainte de a fi
consumate (în
special cele cumpărate din pieţe sau magazine, de care s-au atins alte persoane înainte de
noi);
Nu cumpăraţi carne de porc care nu a fost verifi cată sanitar-veterinar pentru Trichinella
(este bine să
revedeţi cele scrise despre agenţii infecţioşi, aliniatul cu paraziţii intestinali);
Carnea de vită trebuie bine fi artă, ca să evitaţi riscul de teniaze (vede ţi la alineatul cu

110
paraziţii
intestinali);
Carnea de pasare şi ouăle sunt surse pentru diferite tipuri de Salmonella (vede ţi cele scrise
despre porţile
de intrare ale agenţilor infecţioşi, la alineatul cu aparatul digestiv). Este bine s ă le sp ăla ţi
înainte de
preparare şi să le consumaţi bine fi erte sau prăjite la cuptor ( ţine ţi minte, am tot auzit în
perioada trecută
despre pericolul gripei aviare). Ouăle pot fi consumate f ără prelucrare termic ă (adic ă crude,
fără preparare
la foc) doar în cazul în care provin din surse sigure;
Carnea de peşte este foarte perisabilă (adică se stric ă repede şi se înmul ţesc agen ţii
infecţioşi în ea),
motiv pentru care trebuie pregătită şi mâncată cât mai repede dup ă pescuit (sau cur ăţat
pestele şi pus la
congelator).
Acestea au fost câteva reguli elementare privind cump ărarea, depozitarea şi prelucrarea
alimentelor. Există însă
în viaţă situaţii când aceste reguli nu pot fi respectate. De exemplu, sunt oameni care nu au
ce mânca – lor nu
poţi să le ţii sesiune de educaţie despre igiena alimentaţiei, însă poţi să-i îndemni să facă
puţină curăţenie în
jurul lor.
d) Igiena locuinţei
“Casa mea este castelul meu” spune un vechi proverb englez. Într-adevăr, locuin ţa noastr ă
este locul unde ne
simţim bine şi în siguranţă. Fiecare casă este oglinda acelora care stau în ea si, indiferent
dacă vorbim despre
palat sau apartament de bloc, cort sau un colţ de cameră – spa ţiul nostru de locuit trebuie
să fi e curat.
Ordinea şi curăţenia din casă ţine de bunul simţ al fi ecăruia, iar din punctul de vedere al
prevenirii bolilor
punctăm următoarele:
Camerele de locuit trebuie să fi e aerisite zilnic (chiar de mai multe ori, dac ă se poate, atât
în sezonul

111
cald, cât şi iarna), pentru a evita înmulţirea agenţilor patogeni care se r ăspândesc pe calea
aerului (viroze
respiratorii, tuberculoza etc.). În timpul aerisirii protejăm de curent direct bolnavii, copiii şi
vârstnicii;
Mobila şi lucrurile din casă trebuie să fi e aranjate ordonat ca s ă permit ă peste tot accesul
comod al
ustensilelor de curăţenie (orice pată de murdărie este “hrana” pentru agen ţii patogeni, iar
insectele şi
rozătoarele se ascund cu plăcere în adăposturi rar vizitate de m ătur ă);
Resturile menajere (adică gunoiul din casă) se ţin în recipiente închise, care trebuie golite
cât mai des
(cel puţin o dată pe zi). Din păcate unii înţeleg prin această regulă că iau g ăleata cu gunoiul
şi o varsă în
curte sau direct pe stradă, într-un morman. Mediatorul sanitar are mult de muncit cu astfel
de persoane,
până ce va reuşi să le explice că nu există sănătate lângă gunoi. Bolile vin sigur în astfel de
condiţii şi se
răspândesc repede în întreaga comunitate.
Reţineţi următoarele mesaje cheie din acest capitol:
Bolile infecţioase sunt cauzate de agenţii patogeni sau infec ţioşi;
Putem să ne apărăm familia de majoritatea bolilor infecţioase prin respectarea regulilor de
igienă şi prin
vaccinări;
Prevenirea bolilor ne costă mai puţin - bani, timp şi suferinţă - decât tratamentul lor.

3. O viaţă sănătoasă
Să începem cu una din concluziile capitolului “Igiena şi bolile infec ţioase”: prevenirea
bolilor ne costă mai
puţin decât tratamentul lor. Aceasta idee nu este nouă, au avut-o cu multe mii de ani în
urma grecii sau
chinezii din antichitate. Vă mai aduceţi aminte de Hygieia, protectoarea săn ătăţii din Grecia
antică, simbolul
curăţeniei în medicina? Ea a fost reprezentată în sculpturi ca o fată tânăra şi frumoasă
tocmai pentru a sugera
oamenilor că, dacă trăiesc sănătos, îşi vor păstra mult timp puterea şi frumuseţea.

112
Azi – din păcate – majoritatea oamenilor nu mai gândesc în acest spirit. Dac ă le spui c ă ar
trebui să se
gândească la sănătatea lor, ei îţi răspund “Şi ce dacă? Tot la cimitir ajung, şi dacă beau, şi
dacă nu!”. Adevărat,
că cine se naşte, la un moment dat va muri – însă nu este indiferent cum îţi petreci timpul
între cele două
momente defi nitorii ale existenţei pe Pământ.
De ce să trăieşti sănătos? Pentru că:
un stil de viaţă sănătos reduce riscul apariţiei unor boli grave şi ai şansa să trăieşti mai
mult;
trăind sănătos, te vei simţi şi vei arăta mai bine.
În zilele noastre suntem obişnuiţi ca dacă se strică un obiect, îl ducem la reparat. Aşa
facem cu pantofi i noştri,
cu maşina noastră şi cu corpul nostru. Dacă ne îmbolnăvim, mergem la doctor şi plătim
pentru serviciile
medicului de a ne “repara”. Oamenii din China antică au procedat altfel: ei şi-au pl ătit
medicii până când
aceştia i-au ajutat să-şi menţină sănătatea. În momentul în care s-au îmbolnăvit, au căutat
alt doctor, spunând
că cel vechi nu şi-a făcut treaba şi nu a putut să-i înveţe cum să rămână sănătoşi.
Ca să trăim sănătos, avem nevoie de:
Cunoştinţe despre ceea ce trebuie să facem;
Dorinţa şi voinţa ca să facem ceea ce trebuie să facem.
Un mediator sanitar poate să ajungă la cunoştinţele necesare menţinerii săn ătăţii – învăţând
şi citind. Pentru
informaţii specifi ce puteţi să cereţi ajutorul Autorităţii de Săn ătate Publică, al medicului de
familie sau al
organizaţiilor non-guvernamentale cu care ţineţi legătura.
Partea grea a lucrurilor vine abia după ce aţi obţinut cunoştin ţele: ce face ţi cu ele? Cum
reuşiţi să vă convingeţi
comunitatea să trăiască mai sănătos? De aici totul depinde de personalitatea voastră, de
capacităţile voastre.
Oamenii vă vor urma doar dacă le spuneţi ceea ce credeţi (nu “poezii” învăţate pe de rost) şi
dacă văd că şi voi
puneţi în practică principiile despre care vorbiţi (de obicei când se ajunge la aducerea

113
aminte a vechiului proverb
romanesc “fă ce spune popa, nu ce face popa”, atunci efi cien ţa sesiunilor de educa ţie este
deja mai mică).
Nu uitaţi: cea mai grea luptă o avem întotdeauna cu propria persoan ă. Dacă reuşim să ne
învingem pe noi
înşine – nimeni şi nimic nu poate să ne stea în cale. Ce trebuie să facem pentru s ănătatea
noastră? Este foarte
simplu în teorie: trebuie să ştim să spunem “NU” obiceiurilor rele şi să spunem “DA”
obiceiurilor bune,
sănătoase. Ar trebui să vorbim în detalii despre fi ecare factor care infl uen ţează starea de
sănătate, însă spaţiul
dedicat acestui capitol este foarte restrâns. Din acest motiv doar voi aminti cele mai
importante dintre ele,
lăsându-vă pe voi să vă documentaţi mai mult acolo, unde simţiţi nevoia.
Consumul de droguri este mai mult decat un obicei prost: consumul de droguri ucide!
În special tinerii pot fi tentaţi să încerce drogul din curiozitate, în semn de protest sau la
îndemnul prietenilor.
Consumul de droguri provoacă schimbări în corpul uman, mai ales la nivelul celulelor
nervoase. Consumatorul
devine foarte repede dependent de droguri, intâi fi zic, apoi şi psihic, mental. Persoana
dependentă îşi schimbă
- fără să realizeze la început - cercul de prieteni, se îndepărteaz ă de familie. Are nevoie din
ce în ce mai multe
substanţe, din ce în ce mai des. Drogurile îi îmbolnăvesc organismul, îşi pierde capacităţile
de muncă şi de
gândire liberă. În viaţa lui nu se mai întâmplă nimic, doar aşteptarea urm ătoarei doze, pân ă
la moarte. Drogul
devine atât de important pentru aceste persoane, încât fac orice pentru a-l ob ţine, chiar şi
crime.
Toate tipurile de droguri (de la heroina până la solvenţii pentru clei, lacuri şi vopsele) sunt la
fel de periculoase
pentru că oricare dintre ele poate provoca dependen ţă. Această dependen ţă este inevitabil ă
şi are o intensitate
foarte puternică.
Dependenţa de droguri se poate trata doar de către o echip ă specializată, (format ă din

114
medici, psihologi),
în cadrul curei de dezintoxicare. Persoanele dependente care urmează un tratament şi care
reuşesc să renunţe
la droguri sunt foarte puţine. Nu se poate renunţa la droguri făr ă o voin ţă puternic ă, sprijinul
prietenilor
adevăraţi şi al familiei.
Atunci când drogurile se administrează intravenos şi se foloseşte acelaşi ac de c ătre mai
multe persoane, există
pericolul infectării cu HIV (adică virusul care cauzeaz ă SIDA) sau hepatite. Este important
de ştiut ca posesia
de droguri în orice cantitate se pedepseşte cu închisoarea.
Mediatorul sanitar trebuie să ştie despre acest mare pericol social numit dependen ţa de
droguri – însă trebuie să lase
lupta împotriva consumului de droguri pe seama institu ţiilor şi organiza ţiilor specializate.
Şedinţe de educaţie pentru sănătate va ţine despre această temă doar după ce a fost
pregătit adecvat de către specialişti. Mediatorul va atrage atenţia părin ţilor să fi e aten ţi la
comportamentul şi anturajul copiilor şi va trebui să fi e informat referitor la adresele de
contact ale instituţiilor şi organizaţiilor specializate din judeţ, în cazul în care părin ţii ar
solicita aceste date.
Alcoolul
A bea câte un pahar în familie sau cu prietenii este un lucru plăcut şi absolut normal. Exist ă
însă limite dincolo
de care consumul de alcool prezintă riscuri care cresc odată cu cantitatea şi cu num ărul
ocaziilor când se bea.
Riscurile consumului excesiv de alcool sunt:
Riscuri personale: creşterea tensiunii arteriale, boli de inima, accidente vasculare
cerebrale; hepatita şi ciroza
hepatică; cancere - în special la nivelul gurii, faringelui şi esofagului; tulbur ări gastrice şi
ulcer; malnutriţie,
depresie şi tulburări emoţionale, sinucidere, accidente acasă şi la locul de muncă,
accidente de circulaţie;
Riscuri pentru familie: violenţe sau accidente în familie; rămân mai pu ţini bani pentru lucruri
esenţiale
(mâncare, haine etc.); copiii primesc un exemplu negative; creste riscul de divorţ; consumul
de alcool în

115
timpul sarcinii sau alăptării poate să afecteze grav sănătatea copilului (la fel ca în cazul
consumului de
droguri sau de tutun).
Care sunt limitele consumului de alcool?
Formula de calcul a cantităţii de alcool, care poate fi consumat cu riscuri minime, se
bazează pe unităţi de
alcool. O unitate de alcool, în linii mari, este echivalentă cu: un sfert de litru (250 de
mililitri) de bere sau un
pahar de vin de 100 de mililitri sau un pahar mic de vodc ă de 25 de grame.
Dacă se consumă până la două unităţi de alcool pe zi, riscurile pentru săn ătate sunt extrem
de mici. Dacă
se trece cu regularitate peste două unităţi pe zi, riscurile pentru săn ătate cresc. Dac ă se
bea zilnic peste patru
unităţi, există un pericol ridicat pentru sănătate.
Mediatorul sanitar poate fi întrebat de către membrii comunităţii, ce este de făcut cu un
alcoolic, care-şi distruge
viaţa familiei. Răspunsul este că acea persoană trebuie să se interneze la spital pentru o
cură de dezalcoolizare.
Înainte însă, consumatorul de alcool trebuie să accepte să se despart ă de viciul lui, iar dup ă
terminarea curei
trebuie sprijinit de către anturaj. De multe ori este posibil ca băutorul cronic s ă poat ă
renunţa la alcool fără
spital, în acest caz având nevoie de voinţă puternică şi multă înţelegere şi iubire din partea
familiei.
La intrebarea “De ce să mă las de băutură?” se pot da urm ătoarele răspunsuri:
Ca să nu faci boli grave (cancer sau boli de inima sună bine..);
Ca să te simţi mai puternic;
Ca să-ţi faci copiii fericiţi (ca familia să aibă bani pentru…).
La intrebarea “Cum să mă las de băutură?” se pot da următoarele sugestii:
Urmăreşte-ţi obiceiurile legate de alcool şi încearcă să-ţi răspunzi ţie oare când şi de ce bei;
dacă vrei cu
adevărat, vei putea să răreşti ocaziile când întinzi mâna după pahar;
La ora ta obişnuită de întâlnire cu sticla găseşte altceva de făcut, ca să întârzii de la
această “întâlnire”
– sau chiar să nu vă vedeţi în acea zi;

116
Începe să reduci cantitatea de alcool începând chiar de azi;
Exersează diverse formule, propoziţii sau scuze prin care să spui NU când ţi se ofer ă băuturi
alcoolice;
Roagă-ţi familia şi prietenii să te laude atunci când bei mai puţin.
Fumatul cauzează boli respiratorii, boli cardiovasculare, cancere. În fi ecare an mor
aproximativ 500.000 de
oameni din lume datorită consecinţelor fumatului. Fumătorii înrăiţi arată întotdeauna cu cel
puţin cinci ani
mai bătrâni decât ceilalţi, pentru că pielea lor îşi pierde mult mai repede elasticitatea şi
tinereţea.
“Este treaba mea ce fac cu viaţa mea” spun fumătorii. Ar fi aşa atunci dac ă ei ar fi singuri
când fumează. Însă nu
este periculoasă doar propria ţigară – fumatul dăunează şi nefumătorilor din jur. În cazul
sugarilor, expunerea
la fumul de ţigară creşte riscul de moarte subită. Copiii cu p ărin ţi fum ători sufer ă mai des de
infecţii ale
nasului, gâtului şi urechilor decât cei cu părinţi nefumători. Dac ă p ărin ţii fumeaz ă, cel mai
adesea şi copiii se
vor apuca mai târziu de fumat.
În general se ştie că tutunul dăunează sănătăţii, totuşi mulţi fumează, din multe motive.
Renunţarea la fumat
necesită în primul rând dorinţă, apoi voinţă. Restul merge de la sine, însă este bine dacă
familia şi prietenii îl
sprijină pe cel care vrea să spună “NU” ţigărilor.
Tutunul conţine o substanţa numită nicotină, care dă dependenţă. Dacă se renunţă la fumat,
lipsa nicotinei
poate provoca unele neplăceri, care dispar după o vreme. Simptomele pot fi mult reduse cu
ajutorul unor
preparate (se găsesc în farmacii) care conţin nicotină - cum ar fi guma de mestecat sau
plasturi cu nicotină.
Mediatorul sanitar poate să îndemne fumătorii din comunitate să renun ţe la fumat în cazul
în care mediatorul
este nefumător (în caz contrar pierde credibilitatea sau pur şi simplu nu este luat în
considerare). Indiferent
dacă fumează sau nu, mediatorul sanitar trebuie să încerce să conving ă pe fum ători despre

117
următoarele:
Să nu fumeze în prezenţa copiilor;
Să nu fumeze în spaţii închise sau să aerisească frecvent (cu cât mai mult este fum într-o
încăpere, cu atât
mai toxic este pentru organism);
Să nu inspire (tragă) adânc fumul până la plămâni şi să nu fumeze ultimul centimetru din
ţigară (unde se
concentrează cantitatea cea mai mare de substanţe toxice);
Să consume mai multe vitamine (care se găsesc în legumele şi fructele proaspete, crude)
pentru a reduce
din efectele distructive ale fumatului;
Să facă zilnic exerciţii de respiraţie (inspirat şi expirat) în aer liber, curat, pentru a curăţa
căile respiratorii
obosite.
Mulţi mediatori sanitari se feresc să discute în comunitate despre alimenta ţia s ănătoas ă, din
cauza sărăciei.
Alţii, dimpotrivă, se confruntă cu problema obezităţii (îngrăşării excesive) şi a bolilor cauzate
de obezitate.
Când omul este bolnav, este important ce mănâncă, ca să-şi grăbeasc ă vindecarea. Exist ă
multe feluri de boli
şi multe feluri de regimuri dietetice (adică meniuri pentru vindecare) iar medicii îşi
instruiesc pacienţii ce au
voie să mănânce şi ce nu. Acum vă voi spune doar câteva reguli dietetice pentru p ăstrarea
sănătăţii, care pot fi
respectate de către oricine care vrea să se simtă bine.
Apreciaţi cadourile Naturii. Mâncarea atunci este valoroasă dacă este cât mai natural ă şi nu
a trecut
prin procese industriale. Seminţele uleioase (cum ar fi nucile, alunele, semin ţele de dovleac
şi de fl oarea
soarelui) au valori nutritive comparabile cu carnea şi întotdeauna sunt superioare
mezelurilor (salam,
cârnat etc.) din magazine, care conţin conservanţi şi coloranţi şi multe alte lucruri artifi
ciale. La fel,
fasolea şi lintea pot înlocui în mod sănătos carnea. Dacă mâncaţi un morcov sau un m ăr în fi
ecare zi,

118
veţi avea nu numai dinţi mai buni, dar vă veţi simţi şi mai puternici şi mai bine dispuşi. Sunt
de preferat
legumele şi fructele de sezon (adică vara mâncăm fructe care se coc vara, iar toamna
fructe de toamnă)
din ţara noastră celor din străinătate (care-şi pierd din conţinutul de vitamine în cursul
transportului şi
de obicei sunt tratate şi cu conservanţi). Ceapa, usturoiul, sfecla şi celelalte rădăcinoase,
consumate în
stare crudă (făcute salate, de exemplu) ne acoperă necesarul zilnic de vitamine în cursul
iernii. Toate cele
inserate sunt mâncăruri ieftine, însă oamenii nu sunt obişnuiţi s ă le aprecieze la valoarea lor
reală (deşi
multe din ele se folosesc în tratamentul diferitor boli);
Aveţi grija la ritmul meselor. Să mâncaţi ceva dimineaţa când vă scula ţi – nu pleca ţi la munc ă
pe
stomacul gol. O bucată de pâine, un biscuite, ceva – astfel veţi putea evita ulcerul gastric (o
boală foarte
dureroasa a stomacului, care poate deveni foarte gravă). Să nu sări ţi peste prânz – mânca ţi
ceva, puţin,
dar mâncaţi. Cine nu mănâncă dimineaţa şi la prânz, este expus riscului de a face “piatr ă la
bila” (adică
calcuri la colecist, în termeni medicali). Nu ar trebui să mânca ţi seara, pentru ca
organismul nu poate
prelucra bine hrana primită după ora 19. În multe familii, însă, exact masa de seara este cea
principală,
când se strâng cu toţii în jurul mesei – unii vin de la munc ă, alţii de la şcoal ă. Discutarea
celor întâmplate
în cursul zilei face atât de bine pentru sănătatea familiei, încât nici cei foarte dornici de
sănătate (sau de
cură de slăbire) nu trebuie să renunţe la aceste momente de bucurie - mai bine s ă serveasc ă
ceva uşor de
mâncare (cum ar fi pastele făinoase sau mămăliga).
Regula generală a ritmurilor meselor ar trebui să fi e vechiul proverb “Diminea ţa s ă m ănanci
ca regele, la
pranz ca omul de rand şi seara ca cerşetorul”

119
Gandiţi-vă in primul rand la copii. Ei au datoria să crească, să înveţe şi să fi e mai buni ca
părinţii.
Un ou sau un pumn de nuci şi două căni de lapte trebuie să se găsească zilnic pentru fi
ecare copil din
comunitate, pe lângă o felie de pâine şi un măr sau un morcov.
În ultimii ani auzim din ce în ce mai des despre stres. “nu pot mânca din cauza stresului”,
“mă stresează
vecinul”, “nu pot dormi din cauza stresului”. Dar ce este stresul? Orice factor mediu care
produce efecte
nefavorabile asupra organismului uman, determinând apari ţia unor reac ţii anormale din
partea acestuia. Prin
mediu înţelegem în acest caz ceva foarte larg: tot ce-l înconjoară pe om.
Stresul poate să apără:
Ca parte integrantă a vieţii cotidiene (şedinţe, îndatoriri de serviciu);
În urma unui eveniment grav şi neaşteptat (un accident, pierderea serviciului);
Ca urmare a unui eveniment aşteptat, de mare importanta (căsătorii, examen).
Stresul face parte din viaţa de zi cu zi, poate să apară oriunde (acas ă, la serviciu sau pe
drum) şi oricând. Stresul
devine o suferinţă atunci când evenimentele neplăcute se succed într-o perioad ă foarte
scurtă. În acest caz, fi ecare
dintre noi are impresia că nu se mai poate descurca, că problemele pur şi simplu îl
depăşesc. Ce putem face?
Combaterea stresului se referă în primul rând la întărirea organismului în faţa agresiunilor
din exterior pentru
că, de cele mai multe ori, eliminarea sau ocolirea factorilor de stres este aproape
imposibilă (trebuie să ne
întâlnim cu aceeaşi vecini zi de zi, şi nici locul de muncă sau şeful nu-i putem schimba în fi
ecare săptămână).
Cheia stăpânirii stresului se afl a deci în atitudinea noastră, în felul nostru de a privi via ţa.
Dacă facem faţă
acestei provocări, ne păstram sănătatea. Dacă nu, supărările se acumuleaz ă şi vor produce
la un moment dat
boli cu adevărat grave (cum ar fi diabetul sau diferite tipuri de cancere).
Iată cateva sugestii care te vor ajuta să faci faţă stresului:
Fă cât mai multă mişcare şi cât mai multe exerciţii de respiraţie în aer liber;

120
Cântăreşte-ţi în mod obiectiv capacităţile şi posibilităţile tale: ce poţi să faci mai bine, cu ce-
ţi poţi fi de
folos ţie, familiei tale, comunităţile tale;
Alege-ţi scopurile în mod realist, în funcţie de capacităţile şi posibilităţile tale (de exemplu o
fată de 150
de centimetri şi 55 de kilograme are foarte puţine şanse să devină manechin, în schimb
poate să exceleze
în alte profesii);
Organizează-ţi viaţa în funcţie de priorităţi: fă o listă cu cele mai importante trei lucruri din
viaţa ta,
pentru care vrei sa trăieşti şi să munceşti.
Dacă simţi că te sufocă multitudinea alergăturilor zilnice – aminteşte-ţi de aceast ă list ă,
aminteşte-ti pentru
cine şi pentru ce vrei să dai din energiile tale.
Fă o listă în fi ecare dimineaţa cu treburile de rezolvat pentru ziua respectiv ă, în ordinea
importanţei. Dacă
rezolvi un lucru din ele, atunci stai bine; dacă rezolvi primele trei, deja po ţi fi foarte
mulţumită; dacă rezolvi
mai multe – ai avut şi noroc.
Cu cât eşti mai organizat, cu atât mai bine te poţi adapta la evenimente neaşteptate;
Încearcă să vezi partea pozitivă a lucrurilor. Bucură-te că paharul e plin pe jum ătate şi nu
plânge pentru
faptul că este gol pe jumătate;
Vorbeşte despre problemele tale cu cei apropriaţi, descărcă-te de stările tensionate – dac ă
nu ai cui să
povesteşti sau nu vrei să-i încarci cu greutăţile tale: natura te aşteaptă, animalele şi
plantele te ascultă
întotdeauna;
Învaţă să te bucuri de micile plăceri şi momentele cadou ale vie ţii: fi ecare dintre noi avem
parte zilnic de
aşa ceva (o rază de soare, un zâmbet, o glumă sau pur şi simplu jocul frunzelor în vânt), îns ă
nu ştim cu
toţii să deschidem ochii şi să vedem ceea ce privim.
Reţineţi următoarele mesaje cheie din acest capitol:
pentru a trăi sănătos, avem nevoie de cunoştinţe, dorinţă şi voinţă;

121
comunitatea apreciază exemplul personal al mediatorului sanitar;
viaţa este frumoasă dacă înveţi cum să trăieşti.
Descriere autor:
Hanna Dobronăuţeanu este de profesie medic. Între anii 2000-2007 a îndeplinit func ţia de
consilier al
Ministrului Sănătăţii, având ca principală responsabilitate promovarea săn ătăţii în
comunităţile de romi. În
această calitate, a fost unul dintre principalii promotori ai programului de mediere sanitar ă
în România.
Bibliografi e:
Ghid de aplicare practică a Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului. UNICEF – Chişin ău,
Editura
Cartier, 2001 - p. 320
Prof. dr. doc. Marin Gh. Voiculescu: Boli infecţioase, Volumul I, Editura Medicală Bucureşti,
1989
– p. 281-285
“Mediatorul sanitar – O şansă pentru comunitate” – Manual de bună practic ă al mediatorului
sanitar,
elaborat în cadrul proiectului PFRO 058 “Formare de mediatori sanitari în comunit ăţile de
romi din
judeţul Teleorman” (editat în 2002), proiect fi nanţat de Uniunea Europeana prin Programul
PHARE
şi derulat de către Asociaţia Filantropica Medical Creştină “Christiana” Alexandria, în
parteneriat cu
Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Asociaţia Culturala “Glasul Romilor” Alexandria, Primăria
Comunei
Brinceni – p. 78
www.viatasanatoasa.ro – campanie iniţiata de Institutul de Săn ătate Public ă Bucureşti şi
Ministerul
Sănătăţii
Dr. Pauline Morand de Jouffrey: Psihologia copilului. Editura Teora Bucureşti, 1998

122
 CAPITOUL IV. SĂNĂTATEA FAMILIEI ŞI A COMUNITĂŢII

Pornind de la misiunea mediatorului sanitar de a preveni situa ţiile neplăcute care ar putea
aparea în
comunitatea de romi din punct de vedere socio-sanitar, în acest capitol o să tratăm un
subiect destul de delicat
în comunităţile cu romi şi anume sănătatea reproducerii.
Rata mare a avorturilor şi a deceselor în rândul femeilor rome ne fac să abord ăm acest
subiect. Totodată, un
alt argument care ne determină să abordam acest subiect este şi fi şa de post a

123
mediatorilor sanitari. Conform
fi şei de post, una din sarcinile mediatorilor sanitari este de a explica no ţiunile de baz ă şi
avantajele planifi cării
familiale, încadrat în sistemul cultural, tradiţional al comunităţii de romi.
Încă de la început trebuie să clarifi căm rolul mediatorilor sanitari în raport cu s ăn ătatea
reproducerii. Mediatorii
sanitari au rolul de a informa şi de a îndruma femeile rome la cabinetul de planifi care
familială. Mediatorul
sanitar nu are pregătirea şi nici mandatul de a presta servicii de planifi care familial ă. Chiar
dacă acesta cunoaşte
metodele de planifi care familială, mediatorul sanitar nu are voie să propună unei femei o
anumită metodă de
planifi care familială. Aceasta este sarcina medicului specialist. Dac ă o femeie doreşte s ă
folosească o metodă de planifi care familială, mediatorul sanitar îi explic ă avantajele şi
dezavantajele folosirii metodelor de planifi care
familială şi o îndrumă către cabinetul de specialitate.
Capitolul de faţă este redactat în dorinţa de a instrui mediatorul sanitar în acest domeniu.
Mediatorul sanitar
trebuie să deţină un bagaj de cunoştinţe deoarece, în munca de zi cu zi, se întâlneşte cu
diferite situaţii la care
trebuie să facă faţă. Una dintre aceste situaţii este dorinţa femeilor rome de a afl a mai
multe informaţii cu
privire la planifi carea familială.

1. Ce este sănătatea reproducerii?

Sănătatea reproducerii (SR) este starea de armonie (fi zic ă, mental ă, social ă şi emo ţional ă)
datorată vieţii
reproductive şi sexuale a fi ecărei persoane şi a fi ecărui cuplu. Săn ătatea reproducerii
înseamnă dreptul nostru
de a avea o viaţă sexuală normală, în siguranţă şi fără violenţă, având posibilitatea de a da
naştere copiilor
atunci când ne dorim; înseamnă drept la informare şi acces la servicii medicale
corespunzătoare.
Obiectivele sănătăţii reproducerii sunt:
Să avem copiii doriţi la momentul ales de fi ecare dintre noi;

124
Să ştim ce să facem în timpul sarcinii, la naştere şi după naştere, pentru a avea copii
sănătoşi şi mame
sănătoase;
Să nu avem sarcini nedorite, care duc la avortul sau la abandonul copiilor apăru ţi “din
greşeală” în viaţa noastră;
Să nu avem boli ale aparatului reproductiv (infecţii cu transmitere sexuală, cancer de sân şi
col uterin);
Să ne cunoaştem corpul pentru a atinge toate obiectivele de mai sus.

2. De ce sănătatea reproducerii pentru mediatorul sanitar?

Pentru că mediatorul sanitar este:
Femeie;
Femeie care este mamă (sau va deveni mamă) şi înţelege rolul sănătăţii pentru familie;
Femeie în care comunitatea are încredere pentru că aparţine comunităţii;
Femeie care învaţă, se informează (de multe ori din proprie ini ţiativ ă) şi care transmite
membrilor
comunităţii tot ceea ce ştie ca aceştia să rămînă sănătoşi.
A fi sănătos înseamnă a preveni înainte de a trata, iar prevenţia se face prin informa ţia
oferită în primul
rând de mediatori sanitari informaţi. Astfel, mediatorul poate contribui la ob ţinerea şi
menţinerea sănătăţii
membrilor comunităţii (benefi ciari ai muncii mediatorilor) prin 4 activit ăţi de baz ă:
Informare: transmitere de informaţii despre un anumit subiect, cu scopul de a aduce la
cunoştinţă şi a
sensibiliza membrii comunităţii cu privire la acel subiect.
Comunicare: transmitere de informaţii, la care se obţine un răspuns prin aşa-numitul
feedback (prin
care verifi căm ceea ce a înţeles persoana cu care vorbim). Prin acest proces se adapteaz ă
cunoştinţele la
nivelul benefi ciarului.
Educare: informare continuă, care duce, în timp, la câştigarea de noi cunoştin ţe, atitudini,
abilităţi şi la
crearea de comportamente noi.
Indrumarea unei persoane înseamnă trimiterea ei (câteodată şi înso ţirea lui) c ătre un
furnizor de servicii

125
medicale care poate oferi acel serviciu medical pentru nevoia persoanei.
Pentru a îndeplini aceste atribuţii mediatorul trebuie să ştie:
De ce este important să cunoască şi să informeze membrii comunităţii despre o anumit ă
temă a sănătăţii
reproducerii?
Cine (dintre toate categoriile de benefi ciari) are mai mare nevoie de informa ţie privind
tema respectivă?
Cum face ca ceea ce spune să fi e bine şi complet înţeles?
Pană unde este rolul de mediator ?
Cuvintele-cheie şi mesaje-cheie ce trebuie folosite şi explicate în cadrul activit ăţilor de
informare.
3. Anatomia organelor de reproducere
Întregul nostru corp şi mintea participă la viaţa noastră reproductivă, astfel încât s ă putem
avea grijă de noi, de
copiii şi familia noastră şi să fi m responsabili pentru acţiunile noastre. Dar anumite organe
din corp au funcţii
specifi ce în sănătatea reproducerii şi aceste organe sunt grupate în aparatul reproductiv.
3.1. Organele de reproducere feminine
1.1.1. Organe externe (sunt cele din afara corpului femeii şi care se v ăd cu ochiul liber):
vulva şi sânii
Vulva (partea de jos) cuprinde:
Labiile mari (externe) şi labiile mici (interne) sunt “cute” din piele ce acoper ă şi protejeaz ă
clitorisul,
orifi ciul urinar şi orifi ciul vaginal;
Clitorisul este o formaţiune mică şi rotundă, situat la locul de întâlnire al labiilor mici;
Orifi ciul urinar este locul pe unde se elimină urina;
Orifi ciul vaginal este locul pe unde se deschide la exterior vaginul; mai jos de el se afl ă
orifi ciul anal.
Sanii sunt “construiţi” în interior din glande mici care secretă lapte dup ă ce femeia a
născut.
3.1.2. Organe interne
a. Vaginul este un canal elastic ce face legătura între uter şi exterior. El are 3 func ţii:
permite ieşirea sângelui
menstrual, contribuie la actul sexual (aici se elimină sperma în timpul contactului sexual) şi
este locul pe unde

126
trece copilul în timpul naşterii. La fetele virgine, imediat în ăuntrul vaginului se afl ă o
membrană elastică
numită himen.
b. Uterul este un organ în formă de pară întoarsă, situat în partea de jos a bur ţii femeii. Este
locul unde, timp
de 9 luni, se dezvoltă copilul. Legătura între vagin şi uter se face prin intermediul colului
uterin.
Uterul este căptuşit în interior cu o “pătură” (mucoasa uterin ă) care reac ţioneaz ă diferit la
următoarele două situaţii:
dacă femeia nu rămâne însărcinată, mucosa uterină se elimină (se “curăţă”)
în fi ecare lună sub forma menstruaţiei, apoi se reface din nou pân ă la urm ătoarea
menstruaţie;
dacă femeia rămâne însărcinată, mucoasa nu se mai elimină, ci se preg ăteşte să primească
oul, pe care îl ajută să crească timp de 9 luni.
c. Cele două ovare sunt glandele sexuale feminine care produc ovulele şi hormonii sexuali
feminini.
Îndeplinesc două funcţii: secretarea estrogenului şi progesteronului - hormonii sexuali
feminini, şi producerea
ovulului matur. Ovulele care nu sunt fecundate sunt eliminate în perioada de menstrua ţie.
d. Trompele uterine sunt două canale subţiri, situate de o parte şi de alta a uterului, care
fac legătura între
acesta şi cele două ovare. Este locul pe unde, în fi ecare lună ovulul eliminat de ovar trece
spre uter şi este locul
unde ovulul poate întîlni spermatozoidul (şi se produce fecunda ţia).
Ovulaţia se produce atunci când unul din cele două ovare elimin ă un ovul (care va căl ători
prin trompa
uterină către uter).
Fecundaţia este atunci când ovulul, în călătoria sa prin trompa uterin ă, întâlneşte un
spermatozoid cu care
se uneşte. În urma acestei uniri se formează un ou care se fi xeaz ă în pătura uterului şi din
care se dezvoltă
copilul.
3.1.3. Menstruaţia şi ciclul menstrual
Menstruaţia este sângerarea care se elimină prin vagin în fi ecare lună. Ea este dat ă de
“curăţarea” şi eliminarea

127
mucoasei uterine (acelei pături care se afl ă la interiorul uterului) care nu a primit nici un
ou din care să se
dezvolte copilul.
Ce trebuie să ştim despre menstruaţie:
apare prima oară la pubertate (10-14 ani), fi ind la început neregulat ă, dar devenind regulat ă
în timp;
apariţia menstruaţiei se asociază şi cu alte schimbări ale corpului, (dezvoltarea glandelor
mamare, apariţia
pilozităţii în zona pubiană şi zonele axilare);
durează între 3 şi 7 zile;
fetele şi femeile pot avea şi alte semne neplăcute: dureri în partea de jos a abdomenului,
tensiuni mamare,
nervozitate, dureri de cap; toate acestea dispar odată cu terminarea menstrua ţiei;
menstruaţia dispare la vârsta de 45-50 ani, când se instaleaz ă menopauza (citeşte capitolul
“Menopauza”).
Ciclul menstrual este perioada dintre două menstrua ţii: el începe în prima zi a menstrua ţiei
şi se termină în
ziua dinaintea următoarei menstruaţii. El are o durată medie de 28 zile este alc ătuit din 4
etape:
menstruaţia – cele 3-4 zile de sângerare;
o scurtă perioadă nefertilă (următoarele 3-4 zile, când femeia nu poate rămâne însărcinat ă);
perioada fertilă (din ziua a 8-a până în ziua a 19-a) când femeia are cele mai mari şanse s ă
rămână
însărcinată dacă nu foloseşte o metodă de contracepţie;
o a doua perioadă de nefertilitate (până înaintea următoarei menstrua ţii, când ciclul
menstrual se reia).
CICLUL MENSTRUAL DE 28 ZILE
←----------------------------------------------------------------------→
←-------→←---→←-------------------------------→←-----------→
Menstruaţia Zile nefertile Perioada fertilă Zile nefertile

Ce trebuie să ştim despre ciclul menstrual:

Are rolul de a pregăti în fi ecare lună corpul femeii pentru o posibilă sarcin ă.
Lungimea lui variază între 21 şi 40 zile, lungimea medie fi ind de 28 zile.
Dacă ciclul menstrual nu este de 28 zile, asta nu înseamnă că nu este normal.

128
Fiecare femeie este diferită, dar important este să fi e regulat.
Ciclul menstrual al unei femei este regulat atunci când fi ecare ciclu are aceeaşi durat ă, iar
femeia ştie când
ar trebui să apară următoarea menstruaţie.
3.2. Organele de reproducere bărbăteşti
1.1.1. Organe externe (care se văd cu ochiul liber):
Organul genital extern este reprezentat de penis. El îndeplineşte două func ţii: reproducere
prin acuplare şi
ejaculare şi de eliminare a urinei prin uretra peniană ce îl străbate.
Scrotul - un fel de sac aşezat în spatele penisului şi considerat a fi o continuare a cavit ăţii
abdominale care
contine testiculele, glandele sexuale masculine. Cel mai important rol al scrotului este
acela de-a menţine
temperatura testiculelor la aproximativ 34°C, temperatură la care acestea produc
spermatozoizi cel mai
efi cient.
1.1.2. Organe interne:
Cele două testiculele afl ate în scrot, sunt glandele sexuale masculine care, începând de la
pubertate (12-14
ani) secretă spermatozoizii şi testosteronul (hormonul sexual masculin). De la acestea
porneşte un sistem de
canale care conduc spermatozoizii către penis. În drumul lor întâlnesc prostata, gland ă ce
secretă un lichid
lăptos care împreună cu spermatozoizii formează sperma.
Procesul de eliminare a spermei în timpul actului sexual se numeşte ejaculare.
Şi băieţii trec prin perioada de pubertate, în care vocea începe să se îngroaşe, corpul se
dezvoltă mai mult
(inclusiv organele genitale), părul apare pe toată suprafaţa corpului (mai accentuat în zona
de jos şi la subraţ),
apar primele erecţii şi instincte sexuale.
3.3. Intervenţia mediatorului sanitar
De ce este important să cunoască şi să informeze despre organele de reproducere:
Este bine ca fi ecare femeie (dar şi bărbaţii) să îşi cunoască corpul şi s ă în ţeleag ă cum
funcţionează el;
astfel va şti cum să se îngrijească, va înţelege schimbările care au loc de-a lungul vie ţii, va

129
şti cum să facă
faţă acestor schimbări.
Cine are mai mare nevoie de aceste informaţii:
Tinerii (fete şi băieţi), deoarece ei se afl ă la început de via ţă sexuală;
Femeile afl ate la vârsta reproductivă (15-45 ani) care vor să-şi întemeieze şi să-şi planifi ce
o familie;
Bărbaţii, pentru că planifi carea familială este o problemă a cuplului şi pentru c ă vor în ţelege
mai bine
cum apar copiii;
Femeile afl ate la menopauză, pentru că vor înţelege dispari ţia menstrua ţiei şi infl uen ţa
asupra vieţii de
cuplu.
Cum face ca ceea ce spune să fi e bine şi complet înţeles:
Folosind materiale educaţionale simple (desene, mulaje, etc);
Reamintiţi-vă de manualul de biologie umană de la şcoală şi ajutaţi-vă de el.
Pană unde este rolul de mediator ?
Rolul mediatorului sanitar este de a oferi informaţii în func ţie de nivelul de cunoştin ţe al
benefi ciarului
din comunitate şi dorinţa lui de a afl a şi luând în considerare particularit ăţile lui culturale
sau religioase;
Dacă din diverse motive (culturale, religioase) mediatorul nu poate oferi aceste informa ţii,
atunci este de
preferat să îndrume membrii comunităţii către alte persoane (alt mediator, asistent ă
comunitară, medicul
de familie);
Dacă membrii comunităţii (femei sau bărbaţi) nu sunt deschişi spre a afl a despre o temă, nu
insistăm, în
speranţa că vom găsi o altă ocazie pentru a le vorbi sau ne vor căuta ei.
Cuvintele cheie ce trebuie folosite şi explicate în cadrul activităţilor de informare:
Vagin, uter şi mucoasa uterină, trompe, ovare;
Menstruaţie şi ciclu menstrual;
Penis, spermatozoid şi spermă, ejaculare;
Ovul, ovulaţie şi fecundaţie.
Mesaje cheie:
Afl ă despre corpul tău pentru a alege ce este mai bine pentru săn ătatea ta şi a familiei tale!

130
Dacă menstruaţia întârzie sau este altfel decât de obicei, este bine ca femeia s ă mearg ă la
medic pentru a
afl a dacă este însărcinată sau există o altă cauză!
Orice sângerare care apare la menopauză este un semn de alarm ă, iar femeia trebuie s ă
meargă la medic!
Concluzii:
Nu este ruşinos să afl ăm despre corpul nostru;
Acest lucru ne ajută în viaţă.

4. Igiena vieţii sexuale şi reproductive

Igiena vieţii sexuale (curăţenia intimă) se referă la igiena părţii de jos a corpului (zonei
genitale): vulva şi penis,
dar şi a anusului. Problemele constau în faptul că, în decurs de câteva zile, transpira ţia,
secreţiile naturale şi
urmele de urină se adună în această zonă şi creează senzaţii neplăcute. În plus, există riscul
de apariţie a unor
infecţii urinare. De aceea, această zonă trebuie spălată în fi ecare zi.
Există situaţii când trebuie să acordăm o mare atenţie curăţeniei noastre intime:
Este foarte important să se menţină curată zona genitală mai ales in timpul menstrua ţiei,
deoarece
sângele favorizează dezvoltarea infecţiilor.
Este de preferat să se folosească absorbante externe sau tampoane de vat ă, care s ă se
schimbe des, indiferent
de fl uxul menstruaţiei.
Este bine ca spălarea zonei să se facă de două ori pe zi, pentru a îndep ărta sângele uscat.
Igiena intimă este obligatorie după contactul sexual:
Dacă nu s-a folosit prezervativul nu este sufi cientă spălarea exterioară a zonei, ci şi
spălătură intravaginală
(înăuntru), deoarece folosind o metoda incorectă de spălare creşte probabilitatea apari ţiei
unei sarcini;
Dacă s-a folosit prezervativul, nu trebuie spălat vaginul în interior, ci numai în exterior.
Igiena zonei trebuie menţinută cu atenţie mai ales in timpul sarcinii, cu scopul de a preveni
apariţia unor
infecţii locale. Important de reţinut:
Spălarea zonei genitale este sufi cientă dacă se face numai cu ap ă;

131
Igiena intimă trebuie cunoscută şi menţinută şi de către bărbaţi, mai ales după contacte
sexuale; prin
nerespectarea regulilor de igienă ei pot transmite partenerelor lor eventualele infec ţii sau
paraziţi (spre
exemplu, păduchii laţi).
Intervenţia mediatorului sanitar:
De ce este important să cunoască şi să informeze despre igienă:
Un corp îngrijit ne face să ne simţim mai confortabil şi mai sănătos.
Cine are mai mare nevoie de aceste informaţii:
Copiii, de la vârste cât mai mici, trebuie să înveţe despre igiena corporală;
Tinerii (fete, dar şi băieţi), începând de la vârsta pubert ăţii, când încep să fi e interesa ţi de
viaţa sexuală;
Femeile indiferent de vârsta, mai ales dacă sunt însarcinate sau lăuze.
Cum face ca ceea ce spune să fi e bine şi complet înţeles:
Reamintind cât mai des despre importanţa igienei;
Vorbind cu mama şi fi ica.
Pană unde?
Reamintiţi importanţa şi regulile igienei ori de câte ori intra ţi în casa unei familii şi ori de
câte ori un
membru al comunităţii trebuie să meargă la medic;
Vorbiţi despre igienă tinerilor ori de câte ori vă întâlniţi cu ei. Igiena personal ă este o
deprindere care
trebuie învăţată cât mai devreme în viaţă.
Cuvintele cheie ce trebuie folosite şi explicate în cadrul activităţilor de informare: igien ă
intimă, igiena în
timpul menstruaţiei, sarcinii şi după contactul sexual, igiena cuplului.
Mesaje cheie:
Sănătatea începe cu igiena corpului!
Igiena personală înseamnă respect pentru propria persoană şi pentru cei apropia ţi nou ă!

5. Boli ale aparatului reproductiv

5.1. Infecţii cu transmitere sexuală (ITS)
Sunt boli care se transmit prin contact sexual neprotejat cu o persoană infectat ă. Unele
dintre ITS (sifi lis,
HIV/SIDA, hepatitele B şi C) se transmit şi pe alte căi decât contact sexual.

132
Netratate, ITS-urile pot duce la:
Infertilitate;
Pot afecta întreg organismul;
Reprezintă risc crescut pentru apariţia cancerului cervical;
Risc de complicaţii ale sarcinii (avort, afectarea fătului);
Se pot transmite (la naştere şi după) către nou-născut, afectând sănătatea acestuia.
Important de reţinut:
Deşi unele ITS se manifestă mai mult la bărbat, iar altele sunt vizibile mai mult la femeie,
ITS afectează
ambii parteneri;
Sunt ITS la care semnele apar după o perioadă lungă de timp; în tot acest timp persoana
infectată poate
transmite infecţia partenerului său;
O persoană poate avea mai multe ITS în acelaşi timp sau la intervale diferite de timp;
Toate ITS pot fi prevenite folosindu-se prezervativul în timpul actelor sexuale.
Pentru depistarea din timp a unei ITS este bine ca fi ecare persoană (care a avut un contact
sexual neprotejat,
mai ales cu o persoană puţin cunoscută) să-şi observe propriul corp, în special zona
genitală, pentru a vedea
dacă au apărut semne de boală.
Cele mai frecvente ITS sunt: sifi lis, gonoreea, herpes genital, trichomoniaza, chlamidiaza,
negii genitali. Dar
cea mai severă este infecţia HIV/SIDA.
Infecţia HIV/SIDA se manifestă prin scaderea sistemului imunologic al organismului de a se
apăra împotriva
infecţiilor şi bolilor, creându-se posibilitatea invadării organismului cu germeni bacterieni,
fungi sau virusuri
din mediul înconjurător, fl oră care, normal, nu determină perturb ări grave în func ţionarea
organismului.
HIV se instalează în „depozitul” de informaţii genetice al celulei şi rămâne în organismul
uman, inactiv, ani
sau zeci de ani, fără a determina clinic boala. La alte persoane însă, după contaminare, HIV
devine rapid activ,
apărând manifestarile clinice ale SIDA. Câteva semne clinice: scădere în greutate cu peste
10%, febră, diaree

133
cronică, apărând şi manifestări minore la nivelul pielii, mucoaselor, ganglionilor.
Cum se transmite?
Prin contact sexual neprotejat cu o persoană infectată (adică fără prezervativ);
Contactul cu instrumentele murdare de sânge sau de produse biologice de la bolnavi;
Prin sânge: transfuzii, injecţii cu ace nesterilizate, instrumentar nesterilizat utilizat în
stomatologie şi
obsterică-ginecologie, folosirea acului comun pentru administrarea drogurilor intravenos,
ace de tatuaj,
acupunctură, instrumente nesterilizate folosite la manichiură şi pedichiură;
Prin transplantul de organe;
De la mamă la copil, atât în timpul sarcinii cât şi după naştere. Aten ţie! sarcina este
contraindicată la
femeile cu maladie HIV.
Nu se transmite prin imbrăţişare, stransul mainilor, folosirea băii, incăperilor comune.
Cum se previne infecţia HIV?
Prin folosirea prezervativului la fi ecare contact sexual;
Prin fi delitatea cuplului unul faţă de celălalt;
Controlul naşterii şi al sarcinii previne transmiterea de la mamă la copil;
Respectarea unor măsuri simple de igienă:
spălarea mâinilor cu apă şi săpun după contact cu sângele altei persoane;
curăţirea cu apă şi săpun şi bandajarea tăieturilor;
nu se foloseşte cu împrumut: periuţa de dinţi, lama de ras/briciul, trusa de manichiur ă,
obiecte
pentru igiena intimă.
Intervenţia mediatorului sanitar:
De ce este important să cunoască şi să informeze despre ITS:
O boală cu transmitere sexuală poate afecta întreaga noastră viaţă (uneori şi via ţa copilului
nostru).
Cine are mai mare nevoie de aceste informaţii :
Tinerii (fete şi băieţi), care îşi încep viaţa sexuală şi, prin necunoaştere şi imaturitate sunt
cei mai expuşi
riscului de a contacta şi transmite mai departe o ITS.
Cum face că ceea ce spune să fi e bine şi complet înţeles:
Folosind pliante, afi şe despre ITS şi HIV/SIDA, despre folosirea prezervativului;
Arătaţi practic cum se foloseşte corect prezervativul.

134
Pană unde este rolul de mediator ?
Îndrumaţi persoanele care suspectează o ITS către medicul de familie sau către serviciile
de specialitate
(dermato-venerologie, boli infecţioase, ginecologie);
Reamintiţi persoanelor bolnave cu ITS că :
Şi partenerul trebuie să urmeze tratamentul prescris de medic;
Să nu aibă contacte sexuale până la vindecare;
Să meargă la control la sfârşitul tratamentului.
Cuvintele cheie ce trebuie folosite şi explicate în cadrul activităţilor de informare: infec ţie
cu transmitere
sexuală, contact sexual neprotejat, fi delitatea cuplului.
Mesaje-cheie
Orice persoană care a avut un contact sexual neprotejat (fără prezervativ) cu o persoan ă
infectată poate
avea o infecţie cu transmitere sexuală!
Prezervativul este singurul care protejează atât faţă de ITS, cât şi faţă de o sarcin ă nedorit ă!
Toate ITS pot fi prevenite printr-un comportament responsabil faţă de propria persoan ă şi
faţă de
partenerul nostru!
Infecţiile cu transmitere sexuală îi pot afecta şi pe copii noştri!
5.2. Cancerul de san şi de col uterin
5.2.1. Cancerul de san
Orice femeie care împlineşte 40 ani trebuie să se informeze despre cancerul de san, pentru
că depistat devreme,
cancerul de sân poate fi tratat.
Un rol important în depistarea lui îl are examinarea sânului dacă:
Se face corect şi cu regularitate, cu persoana în ortostatism (în picioare) sau în pozi ţie
şezândă, mai
întâi cu braţele pe şolduri şi apoi cu ele ridicate deasupra capului sau aduse la ceaf ă unde
se observă:
se inspectează fosele supraclaviculare şi regiunile axilare, volumul sânilor, modifi c ări în
relieful normal,
aspectul pielii (culoare, edemul cutanat, dilatarea venelor subcutanate), anomalii de form ă
sau volum ale
mameloanelor, retracţia şi devierea mamelonului, cruste, eroziuni sau ulcera ţii;

135
Se face în fi ecare lună (este bine ca femeile care au menstrua ţie să fac ă autopalparea dup ă
fi ecare
menstruaţie);
Se face nu numai de către femeie (autoexaminare), dar şi de către medic.
Semnele de alarmă pentru cancer de sân sunt:
Orice modifi care a formei sau mărimii sânului (asimetria sânilor), modifi care a aspectului
pielii (aspect
în „coajă de portocală”), a aspectului mamelonului;
Apariţia unei secreţii sau scurgeri din mamelon care persistă în afara lacta ţiei şi sunt
seroase sau serasanglinolente,
unilaterale sau uniorifi ciale;
Prezenţa unor noduli (mici umfl ături) la subraţ.
Nu toate aceste modifi cări pot fi cancer, dar acest lucru este stabilit doar de c ătre medicul
specialist. Este la fel
de important să ştim care sunt factorii de risc care intervin în apari ţia cancerului de sân,
mai ales a acelora care
pot fi preveniţi printr-un stil de viaţă sănătos:
Tulburări ale ciclului menstrual determinate de avorturi repetate, absen ţa sarcinilor sau
sarcină la femei
peste 35 ani;
Dieta alimentară bogată în proteine animale, grasimi şi hidrocarburi, fumatul, consumul de
alcool ar
putea fi considerat factor favorizant, deoarece determină creşterea secre ţiei de hormoni
estrogeni;
Genetic - femei a căror mamă, bunică, soră sau mătuşă au avut cancer de sân (din p ăcate
acest factor de
risc nu poate fi prevenit, dar ajută foarte mult la diagnosticul bolii).
5.2.2. Cancerul de col uterin
Cancerul de col uterin, ca şi cel de sân, este unul dintre cele mai frecvente cancere la
femei. De aceea, este
foarte important ca o femeie să fi e informată (sau să se informeze singur ă) despre aceast ă
formă de cancer,
chiar începând de la momentul de debut al vieţii sexuale.
Cei mai importanţi factori de risc care intervin în apari ţia cancerului de col uterin sunt
relaţionaţi cu

136
comportamentul sexual al femeii:
Un număr mare de parteneri sexuali;
Viaţa sexuală începută devreme (sub 17 ani);
Multe naşteri;
Multe avorturi;
Infecţii cu transmitere sexuală repetate sau netratate;
Igienă sexuală necorespunzătoare.
Este important de ştiut că toţi aceşti factori pot fi evitaţi printr-un comportament sexual
responsabil şi prin
informare continuă!
În depistarea cât mai devreme a cancerului de col este esen ţial examenul Babeş-
Papanicolau (ce se recoltează
printr-un examen genital obişnuit). Este bine ca acest examen (care nu este deloc dureros)
să se facă periodic
astfel:
La fi ecare 5 ani începând cu vârsta de la care femeia şi-a început via ţa sexuală şi pân ă la
30 ani;
La fi ecare 2 ani începând cu vârsta de 30 ani până la 40;
În fi ecare an şi chiar la 6 luni, începând cu vârsta de 40 ani.
Semnele de alarmă pentru care trebuie să ne prezentăm la control medical sunt:
Sângerări şi scurgeri care apar între ciclurile menstruale, dup ă contact sexual, dup ă
instalarea menopauzei,
după spălături vaginale;
Dureri în timpul actului sexual.
Intervenţia mediatorului sanitar:
De ce este important să cunoască despre cancerul de col uterin şi cel de sân?
Informarea femeilor şi educarea lor este esenţială în descoperirea cât mai devreme a
cancerului. Descoperite
la timp, aceste cancere se pot trata;
Cei mai importanţi factori de risc (mai ales în cancerul de col) pot fi preveni ţi printr-un
comportament
sexual responsabil.
Cine are mai mare nevoie de aceste informaţii:
Orice femeie începând cu vârsta primului contact sexual şi pân ă la menopauz ă. Cu cât ştie
mai devreme

137
despre acest subiect, cu atât ea poate evita acei factori de risc.
Cum face ca ceea ce spune să fi e bine şi complet înţeles:
Explicaţi factorii de risc şi cum să ne ferim de aceştia;
Îndrumaţi femeile către serviciile de specialitate pentru a face un examen Babeş-
Papanicolau;
Învăţaţi femeile cum să-şi facă singure şi corect autopalparea sânilor.
Pană unde este rolul mediatorului sanitar:
Informaţi femeile, îndrumaţi-le şi însoţiţi-le către serviciile de specialitate,
Nu interveniţi atunci când femeia trebuie să ia o decizie în ceea ce priveşte tratamentul
(aceasta decizie
trebuie luată de femeia respectivă împreună cu familia sa şi cu medicul).
Odată tratamentul început, sustineţi femeia în urmarea acestuia până la cap ăt.
Cuvintele cheie ce trebuie folosite şi explicate în cadrul activităţilor de informare: factori de
risc, prevenţia
cancerului, examen Babeş-Papanicolau, autopalparea sânului.
Mesaje-cheie:
Cancerul de sân şi cel de col uterin se vindecă dacă sunt depistate la timp!
Evitaţi acei factori de risc care intervin în apari ţia acestor boli: num ăr mare de parteneri,
număr mare
de avorturi, prea multe naşteri sau nici o naştere, viaţa sexuală începută devreme, infec ţii
cu transmitere
sexuală, naşteri peste 35 ani, fumatul!

6. Stări normale ale vieţii reproductive: menopauza

Menopauza înseamnă sfârşitul perioadei în care femeia poate da naştere unei vie ţi, datorit ă
dispariţiei
menstruaţiei (aceasta poate să dispară brusc sau poate fi neregulat ă timp de 1-2 ani, înainte
de oprire).
Menopauza se instalează începând cu vârsta de 45-50 ani (la unele femei chiar mai
devreme).
Este o perioadă în care corpul trece prin multe transform ări, pe care multe femei le suport ă
fără probleme.
Însă alte femei au nevoie de ajutorul medicului pentru a rezolva probleme care sunt
neplăcute, dar nu grave:
Bufeurile – valuri de căldură, înroşirea pielii, transpiraţii abundente, care pot ap ărea atât în

138
timpul zilei
cât şi în somn;
Probleme ale somnului;
Nervozitate, tristeţe;
Uscăciunea mucoasei vaginale şi posibilitatea apari ţiei durerilor în timpul contactului
sexual;
Osteoporoză: oasele pierd din calciu şi se pot rupe mai uşor;
Apariţia sarcinilor nedorite în perioada în care ciclurile menstruale sunt neregulate.
Atenţie: deşi înainte de menopauză menstruaţiile sunt din ce în ce mai rare şi neregulate, în
această perioadă
femeile pot rămane insărcinate la fel de uşor ca şi înainte. De aceea, femeia trebuie s ă se
protejeze în continuare
de sarcini nedorite, folosind metodele contraceptive recomandate de medic, până la
dispariţia defi nitiva a
menstruaţiei.
O femeie afl ată la menopauză trebuie să fi e bine informată cu privire la cancerele de col
uterin şi mamar.
Pentru a rămâne sănătoasă este bine ca fi ecare femeie să-şi controleze singură sânii
(autopalpare), în fi ecare
lună. Astfel, ea poate depista din vreme un eventual nodul. De asemenea este bine ca,
periodic, femeia să
meargă la ginecolog pentru testul Papanicolau care depistează cancerul de col.
Descoperite la timp, ambele
boli au şanse mari de vindecare.
Intervenţia mediatorului sanitar:
De ce este important să cunoască şi să informeze despre menopauz ă:
Multe femei nu înţeleg ce se întâmplă cu corpul lor în această perioad ă;
Ştiind că nu mai au menstruaţie, multe femei rămân însărcinate în această perioadă (pân ă la
instalarea
defi nitivă a menopauzei).
Cine are mai mare nevoie de aceste informaţii :
Femeile, începând cu vârsta de 40 ani, pentru a fi pregătite pentru schimbare;
Femeile afl ate deja la menopauză, pentru a afl a care sunt riscurile asociate acestei
perioade.
Cuvinte-cheie: cicluri neregulate, risc de sarcini, controale medicale periodice.

139
Mesaje-cheie care trebuie să rămână femeilor:
Menopauza nu este o boală, este o stare prin care trece fi ecare femeie!
Până la dispariţia defi nitivă a menstruaţiei o femeie poate rămâne însărcinată!
Menopauza este vârsta la care este bine să mergi la medic pentru controale regulate!

7. Sănătatea reproducerii şi violenţa domestică

Violenţa domestică este violenţa din cadrul unei familii sau între locuitorii aceleiaşi case.
Ea este de mai
multe feluri: fi zică, mentală, verbală şi sexuală. Cele mai dese forme de abuzuri sunt asupra
femeilor şi asupra
copiilor.
Violenţa dintr-o familie afectează şi întreaga comunitate (deoarece pot avea loc infrac ţiuni,
intervenţia poliţiei,
crearea unei imagini negative a comunităţii).
Cauzele abuzului de orice fel sunt nenumărate dar cele mai dese sunt:
Consumul de bauturi alcoolice;
Problemele fi nanciare;
Problemele sentimentale;
Cuvinte spuse cu sau fără intenţie;
Simplul caracter violent al "agresorului".
Violenţa in familie nu înseamnă numai agresiune fi zică, ci şi verbală, sau stres fi nanciar,
legat de statutul
femeii, dependenţa fi nanciară de soţ. Docilitatea femeii şi acceptul agresiunii domestice
are de cele mai
multe ori legătură cu dependenţa fi nanciară. De teamă să nu fi e abandonat ă şi l ăsat ă f ăr ă
sprijin material,
femeia acceptă să fi e abuzată fi zic, psihic, sexual. Mai există şi ideea complet eronată c ă
un copil creşte mai
bine alături de ambii parinţi, chiar dacă unul dintre ei are un comportament agresiv şi îşi
terorizează familia.
Femeile ar trebui să ştie de existenţa Legii 217/25 mai 2003, potrivit căreia violen ţa in
familie reprezintă
„orice acţiune fi zică sau verbală, săvârşită cu intenţie de un membru al familiei împotriva
altuia, care provoacă
o suferinţă fi zică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material”. Pentru ca agresorul s ă

140
răspundă în faţa instanţei
pentru faptele sale, victima trebuie să depună o plângere la poliţie. De multe ori agresiunea
domestică este
asociată cu consumul de alcool sau cu un nivel de trai foarte scăzut.
Violenţa împotriva femeilor poate cauza probleme de sănătate atât pe termen scurt cât şi
pe termen lung. În
multe cazuri, abuzul începe pe perioada de sarcină a femeii.
Efectele violenţei asupra femeii:
Asupra sănătăţii reproducerii: sarcini nedorite, infecţii cu transmitere sexuală, tulbur ări ale
funcţiei sexuale;
Fizice: răniri, boli determinate de stres;
Psihic: tulburări psihice, stări de stres (teamă, panică, stimă de sine redusă, pierderea
speranţei,
suferinţă);
Emoţionale: teamă, sentiment de vinovăţie, stima de sine redusă, lipsa speranţei;
Sociale: izolare, pierderea locului de muncă, renunţarea la şcoală.
Efectele violenţei domestice din timpul sarcinii:
Pierderea sarcinii;
Copii născuţi prematur, cu greutate mică la naştere;
Copii cu tulburări neurologice sau malformaţii fi zice;
Neglijarea copilului (abandonul, dezinteres faţă de nevoile lui, supraveghere insufi cient ă).
Violenţa asupra copilului se manifestă frecvent prin:
Violenţă fi zică (folosirea forţei fi zice);
Abuz emoţional: terorizare, ignorare, izolare, respingere;
Violenţă sexuală: insulte cu caracter sexual, hărţuire sexuală, întreţinerea de relaţii sexuale
cu un minor,
prostituţia forţată, obligarea de a viziona materiale pornografi ce, viol.
Efectele violenţei domestice asupra copiilor:
Fizice: risc crescut de probleme de sănătate, boli inexplicabile, întârzieri de dezvoltare;
Psihice: Stimă de sine redusă, lipsa speranţei, teamă, stres;
Emoţionale: frică, vinovaţie, izolare;
Comportamentale: agresivitate, tulburări de somn, violen ţă, consum de droguri şi alcool,
udarea patului
în somn, fetele se căsătoresc devreme numai pentru a scăpa de acasă, pot rămâne
însărcinate foarte

141
devreme;
Educaţie: absenţe, difi cultăţi de atenţie, rezultate slabe la şcoală.
Intervenţia mediatorului sanitar:
De ce este important să cunoască şi să informeze membrii comunităţii despre violen ţa în
familie?
Pentru că efectele violenţei în familie pot fi extrem de grave şi pot marca via ţa victimei
(femeie sau copil)
pe termen lung!
Pentru că violenţa în familie afectează echilibrul comunităţii!
Cine are mai mare nevoie de informaţie privind violen ţa domestic ă?
Tinerii, începând de la vârsta adolescenţei (14-15 ani) când încep să conştientizeze rela ţiile
din cadrul
familiei şi încep ei înşişi să-şi întemeieze relaţii de prietenie cu parteneri de sex opus;
Familiile comunităţii pentru a înţelege efectul violenţei asupra membrilor s ăi, asupra
comunităţii.
Cum face ca ceea ce spune să fi e bine şi complet înţeles?
Accentuând efectele violenţei asupra victimelor.
Pană unde este rolul de mediator ?
Informarea privind violenţa domestică să se facă în scop preventiv, înainte de a ap ărea
astfel de cazuri;
Mediatorul nu are dreptul să intervină în relaţiile dintre membrii familiei.
Cuvintele-cheie ce trebuie folosite şi explicate în cadrul activităţilor de informare: violen ţă
în familie, efectele
violenţei.
Mesaje-cheie:
Violenţa la care asistă un copil în casă este adesea repetată mai târziu în via ţă!
Chiar şi fără a fi abuzaţi, copiii sunt afectaţi de violenţa dintre adulţi!
Violenţa lasă urme pentru toată viaţa!

8. Ingrijirea mamei şi copilului

8.1. Sarcina şi ingrijirile prenatale
Fertilitatea este capacitatea unei femei, a unui bărbat, a unui cuplu de a avea copii:
Femeia este fertilă din momentul apariţiei primei menstrua ţii (10-13 ani) pân ă la menopauz ă
(când
menstruaţia dispare defi nitiv), dar numai câteva zile pe lună (zile care se calculeaz ă în

142
funcţie de lungimea
şi regularitatea ciclului menstrual);
Bărbatul este fertil în fi ecare zi, de la vârsta de 12-14 ani până la o vârstă înaintat ă (chiar
peste 60 ani),
dar care diferă de la bărbat la bărbat;
Fertilitatea unui cuplu apare atunci când contactele sexuale între cei doi parteneri au loc în
perioada
fertilă a femeii. Fertilitatea se manifestă prin apari ţia unei sarcini.
Pregătirea pentru sarcină necesită ca femeia şi partenerul său să aib ă o mul ţime de
informaţii despre apariţia
sarcinii şi despre ceea ce se întâmplă în această perioadă.
a. Factori ce intervin în alegerea momentului de a deveni mamă:
Varsta: Pentru femei, vârsta cea mai potrivită de a avea un copil este între 18 şi 35 ani.
Orice sarcină în
afara acestui interval de vârstă poate evolua cu complicaţii (unele foarte severe, ce pot
duce la decesul
mamei şi/sau al copilului);
Intervalul dintre naşteri: copiii născuţi la interval mai mic de 2 ani între ei au risc mai mare
de a avea
complicaţii la naştere (naştere prematură, greutate mică la naştere, etc) putând duce la
moartea copilului.
Acest interval prea mic între două naşteri afectează şi sănătatea mamei care va duce mai
greu o sarcină
până la capăt;
Numărul naşterilor: femeile care au mai mult de 5 naşteri au risc mai mare de a avea
complicaţii la
naştere şi după aceea, la fel şi copii pe care îi nasc.
Cum apare sarcina:
Dacă are loc un contact sexual neprotejat, milioane de spermatozoizi ajung în vaginul
femeii;
Ovulul şi spermatozoidul se întâlnesc, se produce fecunda ţia şi se formeaz ă un ou;
Oul rezultat se fi xează în uter, unde se va dezvolta viitorul copil.
b. Primele semne de sarcină:
Absenţa menstruaţiei (Atenţie! Există şi excepţii de sarcină cu
menstruaţie sau când absenţa menstruaţiei nu se datorează

143
sarcinii);
Tensiune în sâni şi mărirea lor;
Greţuri şi/sau vărsături (mai ales dimineaţa);
Somnolenţă, oboseală, ameţeli;
Pofte pentru anumite alimente;
Sensibilitate exagerată la mirosuri.
Pe măsură ce sarcina avansează aceste semne dispar, în schimb creşte
burtica, creşte greutatea femeii, fătul mişcă, etc. Practic, toate funcţiile
organismului sunt modifi cate pentru a putea face faţă sarcinii.
Încă de la primele semne de sarcină, femeia trebuie să se prezinte la
medicul de familie pentru prima consultaţie. Vor urma şi alte consulta ţii
(numite consultaţii prenatale) foarte importante pentru evolu ţia sarcinii.
Cu ocazia fi ecărei examinări medicul va controla greutatea, tensiunea
arterială, va măsura burtica şi va face aprecieri asupra evolu ţiei sarcinii.
Toate aceste date vor fi notate în Carnetul Gravidei, carnet ce trebuie
păstrat de către gravidă şi prezentat în momentul naşterii.
Medicul este cel care va răspunde la întrebările viitoarei mame:
Cât durează sarcina?
Când va avea loc naşterea (data probabilă a naşterii)?
Ce trebuie şi ce nu trebuie să facă în această perioadă?
Cât de des să meargă la controalele periodice la medicul de familie?
c. Reguli de igienă personală:
Spălarea zilnică a corpului, dar prin evitarea băilor fi erbin ţi în cad ă;
Evitarea spălăturilor vaginale;
Igiena dinţilor;
Folosirea de haine şi încălţăminte cât mai comode.
Alte reguli:
Asigurarea nevoilor alimentare;
Evitarea fumatului şi alcoolului;
Evitarea muncilor grele;
Evitarea consumului de medicamente (se vor lua numai cele recomandate de medic);
Viitoarea mamă nu va face radiografi i.
d. Semne de alarmă sunt acele semne pentru care gravida trebuie să mearg ă la medicul de
familie cât mai
repede:

144
Dureri de burtă, contracţii;
Umfl area picioarelor, mâinilor şi feţei;
Ruperea membranelor fără semne de contracţie.
Semnele de urgenţă sunt acele semne pentru care gravida trebuie să mearg ă de urgen ţă la
spital, pentru că
pun în pericol viaţa mamei şi a copilului:
Dureri intense de burtă;
Hemoragie;
Dureri de cap severe, cu sau fără tulburări de vedere.
e. Semne de declanşare a naşterii:
Eliminarea „dopului”;
Ruperea „apei”;
Contracţii uterine din ce în ce mai dese şi mai puternice.
Intervenţia mediatorului sanitar:
De ce este important să cunoască şi să informeze despre sarcin ă:
Pentru că apariţia unui copil este unul dintre cele mai importante evenimente din via ţa unei
femei şi a
unui cuplu, pentru care femeia are nevoie de îngrijiri speciale;
Pentru că o sarcină controlată este mai sigură atât pentru mamă cât şi pentru copil;
Pentru că o sarcina necontrolată poate evolua cu complicaţii pentru mam ă şi copil.
Cine are mai mare nevoie de aceste informaţii:
Fetele care au început viaţa sexuală;
Cuplurile proaspăt căsătorite;
Femei care au avut sarcini fără a se prezenta la controalele prenatale.
Cum face ca ceea ce spune să fi e bine şi complet înţeles:
Explicând condiţiile apariţiei sarcinii şi modifi cările din timpul ei;
Explicând riscurile posibile pentru viitoarea mamă şi copil dacă nu se prezint ă la
controalele prenatale;
Folosind planşe care să arate felul în care se dezvoltă copilul în burtica mamei.
Pană unde este rolul de mediator? Rolul mediatorului este complet: catagrafi erea gravidei,
informare, educare,
îndrumare către medicul de familie în vederea controalelor prenatale, asisten ţa la naştere
(dacă este cazul),
îngrijirea ulterioară a mamei şi copilului.
Cuvintele cheie ce trebuie folosite şi explicate în cadrul activităţilor de informare: apari ţia

145
sarcinii, consultaţie
prenatală, semnele şi schimbările ei, posibilele semne de alarmă şi de urgen ţă, semnele
naşterii.
Mesaje-cheie:
Dacă nu se protejează, o fată poate rămâne însărcinată de la primul contact sexual!
O femeie gravidă trebuie să meargă la consultaţiile prenatale şi să păstreze carnetul
gravidei până la
naştere!
Orice durere, sângerare sau pierdere de lichid este un semn de alarm ă pentru gravid ă şi
trebuie să se
prezinte la medic!
Deşi femeia este cea care poartă sarcina, responsabilitatea faţă de copil este a ambilor
parteneri!
Sarcina este perioada cea mai frumoasă din via ţa unei femei. Afl ând despre ea, o putem
face şi uşoară!
9. Educarea femeii după naştere
Primele 6 luni după naştere se numesc lăuzie; este perioada în care mama revine pu ţin câte
puţin la starea de
dinaintea sarcinii.
Astfel:
Pierde în greutate aproximativ 7 kg (este de preferat ca în timpul sarcinii s ă nu se îngraşe
cu mai mult de
10 kg.); alăptarea favorizează pierderea greutăţii, precum şi revenirea uterului la forma
normală;
Sânii rămân tot măriţi, dar pentru că încep să producă lapte;
Perioada minimă de abstinenţă sexuală după naştere este de 4-6 săptămâni;
După naştere, revenirea fertilităţii este greu de precizat pentru că:
Nu ştim cât timp va alăpta femeia;
Nu ştim în cât timp îi revine uterul la dimensiunile normale;
Nu ştim în cât timp se reinstalează echilibrul hormonal.
Fertilitatea nu înseamnă neapărat apariţia menstruaţiei, deoarece ovula ţia (adic ă eliberarea
unui ovul) poate
avea loc înainte de apariţia menstruaţiei.
Femeia care nu alăptează poate avea prima ovulaţie la aprox. 30 zile (4 săptămâni) după ce a
născut, de aceea,

146
pentru a preveni o sarcină, ea trebuie să înceapă folosirea oricărei metode de contracep ţie
începând cu a 4-a
săptămână după ce a născut.
Femeia care alăptează poate fi protejată de o sarcină doar dacă sunt îndeplinite urm ătoarele
condiţii (MAL
– metoda amenoreei de lactaţie):
Alăptează numai la sân;
Alăptarea copilului să se facă cu regularitate, maxim la 4 ore ziua şi la 6 ore noaptea;
Copilul sa fi e mai mic de 6 luni;
Menstruaţia să nu fi revenit.
Dacă femeia alăptează, dar una din condiţiile de mai sus nu este indeplinită,
trebuie să meargă la cabinet de planifi care familială pentru a alege împreun ă cu
medicul o metodă de contracepţie.
Ce trebuie să ştie o femeii lăuză pentru a se ingriji pe sine:
Igiena personală (mai ales a zonei genitale şi a sânilor);
Importanţa odihnei şi refacerii fi zice;
Alimentaţie corespunzătoare, multe lichide (apă, ceai,
pentru a avea lapte);
Evitarea fumatului, consumului de alcool şi de
medicamente nerecomandate de medicul de familie;
Reluarea vieţii sexuale şi riscurile acesteia;
Planifi carea viitorului copil (dacă îl doreşte), dar
cu respectarea spaţierea naşterilor (prin folosirea de
metode contraceptive).
Intervenţia mediatorului sanitar:
De ce este important să cunoască şi să informeze despre îngrijirile dup ă naştere:
Pentru că pericolul unor complicaţii nu a trecut complet;
Pentru că o mamă care se reface complet poate îngriji mai bine nou născutul.
Cine are mai mare nevoie de aceste informaţii:
femeile care sunt în ultimul trimestru de sarcină pentru a se şti dinainte ce se întâmpl ă cu
corpul său;
femei care tocmai au născut (lăuze).
Cum face ca ceea ce spune să fi e bine şi complet înţeles:
explicând modifi cările ce se petrec după naştere;
explicând riscurile care încă există (mai ales de sarcini nedorite).

147
Pană unde este rolul de mediator? Rolul mediatorului este complet: catagrafi a lăuzei,
informare, educare
privind îngrijirea lăuzei şi revenirea fertilităţii.
Cuvintele cheie ce trebuie folosite şi explicate în cadrul activităţilor de informare: revenirea
menstruaţiei,
amenoreea de lactaţie.
Mesaje-cheie:
Fertilitatea (posibilitatea de a rămâne însărcinată) nu înseamn ă neap ărat apari ţia
menstruaţiei;
Perioada de abstinenţă după naştere este de minim 4 săptămâni;
Femeia care alăptează este protejată doar dacă foloseşte corect MAL;
Femeia care alăptează dar nu respectă MAL trebuie să folosească o metod ă de contracep ţie.
Concluzie: O îngrijire corectă după naştere ne ajută să ne revenim mai repede şi să avem
grijă mai bine de nou
născut şi de restul familiei.
10. Ingrijirea nou născutului
Nou născut înseamnă prima lună de viaţă. Nou-născutul la termen cântăreşte aproximativ
3000 grame (între
2800-4200 g) şi măsoară în jur de 50 cm în lungime (48 - 52 cm). Este perioada în care
copilul are cele mai
multe nevoi de îngrijire.
Una dintre cele mai importante nevoi este alimentaţia nou născutului prin al ăptare:
Ce este alăptarea? Alăptarea este un mod deosebit de a iubi copilul, ducând la crearea unei
relaţii puternice
între mamă şi copil. De aceea copiii se pun la sânul mamei imediat dup ă naştere (este de
preferat contactul
piele la piele pentru a stabili această relaţie mama-copil).
Laptele de mamă este cel mai complet aliment, conţinând toate elementele nutritive
necesare, adaptate
nevoilor sugarului. Datorită proprietăţilor laptelui matern, copiii alăpta ţi sunt mai săn ătoşi şi
se dezvoltă mai
armonios. El poate fi singurul aliment dat copilului pân ă la vârsta de 6 luni.
Alăptarea este benefi că nu numai pentru copil, dar şi pentru mam ă. Ea ajut ă la retrac ţia
uterului şi la revenirea
lui mai rapidă la normal, precum şi la scăderea riscului de apari ţie a cancerului de sân.

148
Cum se face?
Înainte de alăptare mama îşi va spăla sânii bine numai
cu apă (săpunul usucă pielea şi poate duce la apari ţia de
răni la nivelul mamelonului);
Copilul va fi pus la sân cu atenţie la poziţia mamei şi a copilului, la felul în care ataşeaz ă
copilul la sân
(poziţionarea corectă a sugarului este extrem de importantă; un copil bine pozi ţionat va
prinde în gură
sfârcul şi cea mai mai parte a mamelonului);
Copilul trebuie să fi e lăsat să termine de supt de la un sân, înainte de a trece la celalalt
(deoarece numai sânii
complet goliţi sunt stimulaţi să producă lapte);
Fiecare sugar îşi formează propriul ritm de foame, de aceea programul se stabileşte în
funcţie de nevoile lui;
Mulgerea şi hrănirea cu cana poate înlocui alăptarea atunci când aceasta nu se poate face;
Până la 6 luni, copilul nu are nevoie de lichide suplimentare, deoarece laptele matern
asigură tot necesarul. Aspectul laptelui se schimbă în funcţie de nevoile copilului şi nu este
un motiv de renunţare la alăptare.
Se consideră că mama are sufi cient lapte şi că nou născutul este alăptat corect dac ă:
Copilul creşte în greutate;
Copilul este vioi;
Copilul este mulţumit şi liniştit după supt;
Copilul se udă de cel puţin 6 ori în 24 de ore, fără aport suplimentar de lichide.
După 6 luni, laptele mamei nu mai este sufi cient, de aceea se va începe diversifi carea
alimentaţiei, în paralel cu
alăptarea. Diversifi carea alimentaţiei:
Alimentaţia diverisifi cată nu presupune înţărcarea sugarului. El va fi pus la sân dup ă fi
ecare masă, de
preferinţă dimineaţa şi seara;
Alimentele noi se vor introduce pe rând (nu mai mult de un aliment nou pe s ăptămâna);
Se vor da alimente semi-solide, păsate;
Nu se introduce un aliment nou dacă sugarul este bolnav.
Pe lângă o alimentaţie corectă, nou născutul mai are şi alte nevoi:
Igiena cordonului ombilical, ochilor, zonei genitale, corpului, baia zilnic ă;
Mediu: temperatura camerei, igiena camerei;

149
Odihnă: programul de somn;
Dragoste şi siguranţă;
Dezvoltare: urmărirea greutăţii, înălţimii, vaccinarea şi controalele medicale.
Toate acestea se urmăresc de către medicul de familie şi de către mediatorul sanitar.
Intervenţia mediatorului sanitar:
De ce este important să cunoască şi să informeze despre îngrijirea nou născutului:
Pentru că primul an de viaţă este cea mai difi cilă perioad ă din via ţa copilului (şi a mamei),
iar felul în care
se dezvoltă acum îi infl uenţează dezvoltarea viitoare.
Cine are mai mare nevoie de aceste informaţii:
tinerele mame;
pe cât posibil tatăl şi restul familiei (surori, bunica mai ales, care pot avea p ăreri cu totul
diferite);
Femei însărcinate, afl ate în al III-lea trimestru.
Cum face ca ceea ce spune să fi e bine şi complet înţeles: explicând nevoile nou născutului
şi riscurile care pot
apare pentru el dacă aceste nevoi nu sunt îngrijite.
Pană unde este rolul de mediator? Rolul mediatorului este complet: catagrafi a nou
născutului, informare, educare
privind îngrijirea lui, îndrumare către medicul de familie în vederea urm ăririi dezvolt ării şi a
vaccinării.
Cuvintele cheie ce trebuie folosite şi explicate în cadrul activităţilor de informare: al ăptare,
nevoi speciale de
îngrijire, vaccinare.
Mesaje-cheie:
Alăptarea este un mod special de a iubi copilul;
Laptele de mamă este cel mai bun aliment pentru copil; el poate fi singurul aliment dat
copilului până
la 6 luni;
Alăptarea aduce benefi cii atât copilului cât şi mamei;
Vaccinarea protejează copilul de unele boli infecţioase grave.
Concluzie: felul în care este îngrijit un nou născut (alimenta ţie, afec ţiune, controale
medicale, vaccinare, etc)
îi poate infl uenţa întreaga viaţă.
11. Planifi carea unei familii

150
11.1. Spaţierea naşterilor (SN)
Defi niţie: Spaţierea naşterilor (intervalul optim de spa ţiere a naşterilor) este perioada de
timp dintre două
naşteri, care asigură cea mai bună stare de sănătate mamei, viitorului n ăscut şi restului
familiei.
Perioada optimă între două naşteri este de minim 3 ani. Acest lucru înseamnă că un cuplu ar
trebui să aleagă
şi să folosească o metodă de contracepţie cel puţin 2 ani după naşterea ultimului copil.
Factori care infl uenţează decizia unei noi sarcini şi naşteri:
Culturali: tradiţii şi mituri legate de familie şi naştere, statutul femeii în familie şi în
comunitate;
Sociali: acces redus la servicii medicale, lipsa de informa ţii cu privire la s ăn ătatea femeii şi
familiei,
condiţiile de locuit, politicile de protecţie socială (alocaţia, ajutorul social);
Economici: zone defavorizate (lipsa locurilor de muncă), veniturile familiei (aloca ţia copiilor
şi a mamei
pot “creşte” temporar veniturile familiei);
Educaţionali: nivelul de instruire şi informare a femeii şi familiei, lipsa de preocupare
privind starea de sănătate a
femeii, informare incorectă, prejudecăţi, lipsa responsabilităţii privind propria persoan ă sau
familia (neglijenţă);
Convingeri religioase;
Psihologici: teama de avort, presiuni din partea familiei/comunităţii, “copiii - sprijin la
bătrâneţe”;
Biologici: vârsta primei sarcini, sarcini multiple, diverse boli (generale sau ale aparatului
reproductiv).
Benefi ciile SN şi posibilele riscuri dacă nu se practică spaţierea naşterilor
Majoritatea familiilor nu au cunoştinţe despre benefi ciile şi riscurile generate de
intervalele prea scurte dintre
naşteri. Astfel de informaţii pot duce la îmbunătăţirea stării de săn ătate a:
Viitorului copil;
Mamei;
Ultimului copil născut;
Tatălui şi restului familiei.
Benefi ciile spaţierii naşterilor şi riscurile nespa ţierii sunt nu numai de ordin medical, dar şi

151
social şi economic.
VIITORUL COPIL
Benefi cii ale spaţierii naşterilor Riscuri ale nepracticarii SN
Dezvoltare normală în timpul sarcinii
Naştere la termen
Greutate normală la naştere
Dezvoltare normală după naştere
Este mai bine îngrijit (mama are mai mult timp
şi energie să se ocupe de el), iar ultimul copil este
sufi cient de mare ca să înţeleagă apariţia unui
nou frăţior şi să se apropie de el
•••••
Deces intrauterin
Naştere înainte de termen
Greutate mică la naştere (sub 2500 g)
Dezvoltare întîrziată după naştere
Deces în perioada de sugar (pîna la 1 an)
Lipsa de atentie din partea mamei (datorită
prezenţei celorlalţi copii)
••••••
MAMĂ
Benefi cii ale spaţierii naşterilor Riscuri ale nepractic ării SN
Se reface fi zic şi psihic pentru următoarea sarcină
Mai puţine complicaţii legate de sarcină şi naştere
Alăptează copilul mai mult timp
Se ocupă mai bine de ceilalţi copii dacă nu este
însărcinată
••••
Complicaţii ale sarcinii: ruptură de membrane,
infecţii uterine, hemoragie de trimestru III
Nu mai poate alăpta ultimul copil dacă este
însărcinată
Mai puţin timp acordat celorlalţi copii (şi mai
ales ultimului, care are nevoi speciale)
ULTIMUL COPIL NĂSCUT

152
Benefi cii ale spaţierii naşterilor Riscuri ale nepractic ării SN
Este alăptat mai mult timp
Este mai bine îngrijit de mamă
Se dezvoltă normal fi zic, psihic şi afectiv în primii
3 ani de viaţă
Relaţia mamă-copil este mai bună
•••
Nu mai poate fi alăptat (mama fi ind însărcinată)
Mama nu mai are timp sufi cient pentru el
Fiind neglijat, are risc mai mare de îmbolnăvire
şi de dezvoltare necorespunzătoare
•••
TATĂ şi FAMILIE
Benefi cii ale spaţierii naşterilor Riscuri ale nepractic ării SN
Relaţie cu cuplu mai bună, femeia având mai mult
timp să se îngrijească de partener şi de familie
Timp sufi cient pentru refacerea fi nanciară
Mai puţine griji privind sănătatea femeii şi a
familiei
Mai mult timp petrecut în familie
Deteriorarea relaţiei conjugale (lipsa timpului
acordat partenerului)
Difi cultăţi fi nanciare, mai ales dacă apar
probleme legate de sănătate ale copiilor şi
mamei
Membrii familiei petrec puţin timp unii cu alţii
Intervenţia mediatorului sanitar:
De ce este important să cunoască şi să informeze despre spaţierea naşterilor?
Pentru a ajuta familiile să fi e mai sănătoase şi mai puternice;
Pentru ca toţi copiii unei familii să benefi cieze de îngrijire şi aten ţie din partea mamei.
Cine are mai mare nevoie de informaţie?
Cuplurile afl ate la începutul vieţii lor familiale;
Femeile care tocmai au născut;
Familiile care îşi doresc mulţi copii.
Cum face ca ceea ce spune să fi e bine şi complet înţeles?

153
Identifi când şi înlăturând factorii care infl uen ţeaz ă decizia unei noi sarcini;
Explicând benefi ciile spaţierii naşterilor;
Promovând şi urmărind MAL ca metodă de contracepţie;
Îndrumând femeile care au născut către cabinetele de planifi care familial ă.
Pană unde este rolul de mediator?
Mediatorul nu poate lua decizii în ceea ce priveşte numărul de copii şi momentul naşterii
acestora, dar
poate convinge să respecte perioada optimă de spaţiere a naşterilor.
Cuvintele cheie: spaţierea naşterilor, benefi ciile acesteia, revenirea fertilit ăţii dup ă naştere.
Mesaje-cheie:
Intervalul optim de spaţiere a naşterilor este de minim 3 ani!
Interval optim de spaţiere a naşterilor se respectă folosind cel pu ţin 2 ani o metod ă de
contracepţie!
Respectarea spaţierii naşterilor contribuie la men ţinerea săn ătăţii mamei, copiilor şi
familiei!
Nerespectarea spaţierii naşterilor poate determina complicatiie grave asupra s ăn ăt ăţii
mamei, copiilor şi
familiei!
Spaţierea naşterilor respectă valorile culturale tradiţionale (copilul, cea mai important ă
valoare)!
Spaţierea naşterilor nu înseamnă reducerea mărimii familiei!
11.2. Metode de planifi care familială
De ce planifi care familală?
Aşa cum un cuplu tânăr îşi planifi că momentul şi modul în care se vor c ăsători, îşi planifi c ă
şi organizează
viitoarea locuinţă, planifi că ceea ce au nevoie pentru a-şi îmbun ătăţi via ţa, tot aşa ei trebuie
să hotărască şi să
acţioneze (de preferat împreună) în ceea ce priveşte via ţa lor intim ă, dar mai ales în ceea ce
priveşte apariţia şi
numărul copiilor. Iar acestea se fac cu ajutorul serviciilor şi metodelor de planifi care
familială.
Deoarece instrumentele de bază ale PF sunt metodele contraceptive (adic ă acele metode
care împiedică apariţia unei sarcini), PF este înţeleasă ca fi ind o activitate cu impact
negativ asupra unei familii şi mai ales asupra unei comunităţi.
Pentru a evita astfel de neînţelegeri, trebuie explicat că avantajele PF sunt numeroase:

154
PF contribuie la obţinerea şi menţinerea acelei stări de bine fi zic, mental, emo ţional şi
social (despre care vorbeam la început) pentru întreaga familie.
Prin PF se urmăreşte ca o familie să aibe caţi copii işi doreşte, la momentul ales de
ambii parteneri şi la intervale de timp între naşteri care să nu pun ă în pericol s ăn ătatea
(şi uneori viaţa) mamei şi a copiilor.
Benefi cii pentru femeie (viitoarea mamă):
Va avea mai puţine probleme datorate sarcinii;
Nu va fi expusă suferinţei şi riscurilor unui avort;
Va avea încredere şi siguranţa vieţii intime.
Benefi cii pentru viitorii copii:
Vor fi doriţi de familie şi iubiţi;
Se vor naşte în condiţii normale (la termen şi cu greutate normal ă);
Vor fi mai bine îngrijiţi din punctul de vedere al alimenta ţiei, săn ătăţii, educa ţiei.
Benefi cii pentru intreaga familie:
Încredere între parteneri, siguranţă şi armonie a vie ţii de familie (prin prevenirea bolilor cu
transmitere
sexuală, prin lipsa grijii de a avea copii la momentul nepotrivit, etc);
Alegerea momentului de a avea copiii doriţi, de a-i îngriji şi educa corespuz ător, f ăr ă a fi
nevoiţi să-i
abandoneze în instituţii de stat.
Cum?
PF are la bază informarea corectă şi dreptul de a alege o metod ă de contracep ţie.
Informarea va fi începută de către mediatorul sanitar care are rolul de a explica ce este
planifi carea familială,
de a promova avantajele ei vorbind la modul general despre metodele contraceptive (făr ă a
intra în detalii
referitoare la indicaţii şi efecte secundare), de a îndruma c ătre serviciile de PF (oferite de
medicul de familie
sau în cabinetele PF). La acest nivel are loc consilierea, prin care se oferă mult mai multe
detalii care vor ajuta
persoana în alegerea unei metode PF.
Deoarece am prezentat mai sus avantajele PF, să vorbim acum despre metodele de
contracepţie: ele sunt
mijloace care împiedică fecundarea, adică întâlnirea dintre ovul şi spermatozoid.
11.3. Metodele de contracepţie

155
Clasifi care:
1.1.1. Metode naturale: sunt cele afl ate la îndemâna oricui, cele mai cunoscute în rândul
populaţiei.
a. Metoda calendarului: presupune identifi carea perioadei fertile din fi ecare ciclu
menstrual. Efi cienţa
metodei este redusă, depinzând de corectitudinea cu care e folosită. Înainte de utilizarea
metodei calendarului
femeia trebuie să aibă o evidenţă a ciclurilor menstruale din ultimele 6 luni. Scopul este de
a afl a dacă ciclul
menstrual este regulat sau nu şi care este durata lui.
În cazul în care este regulat la 28 zile, perioada fertilă este din ziua a 8-a pân ă în ziua a 19-a
(vezi capitolul
menstruaţia şi ciclul menstrual). Dacă ciclul nu este regulat, atunci această metod ă nu
poate fi folosită.
b. Metoda coitului intrerupt („feritul”, „retragerea”): partenerul trebuie s ă-şi retrag ă penisul
din vagin înainte
de ejaculare, astfel încât sperma să nu ajungă în vaginul femeii; această metod ă nu este
sigură deoarece în
„picătura” bărbatului (lichidul cu rol de lubrifi ere) se pot afl a spermatozoizi ce pot ajunge
să întâlnească ovulul.
c. Spălătura intravaginală imediat după actul sexual: Este o metodă fără valoare deoarece
spermatozoizii
odată ajunşi în vagin, trec foarte repede în uter şi deci au mari şanse s ă întâlneasc ă un ovul.
În plus, jetul de
apă folosit pentru spălătură poate împinge spermatozoizii mai repede către uter.
d. Metoda amenoreei de lactaţie (MAL – amenoree = absenţa menstrua ţiei, lacta ţie =
alăptare): alăptatul poate
fi , în anumite condiţii, o metodă temporară de contracepţie; condiţiile alăptării ca metodă de
contracepţie sunt:
Copilul este mai mic de 6 luni;
Copilul este hrănit numai şi numai la sân;
Copilul este hrănit regulat la sân (la maxim 4 ore ziua şi 6 ore noaptea);
Menstruaţia tinerei mame nu a revenit.
Dacă una din aceste condiţii nu este îndeplinită, atunci tân ăra mamă care are contacte
sexuale este expusă

156
riscului de a rămîne însărcinată.
Avantajele metodelor naturale:
Pot fi folosite atunci când metodele moderne de contracep ţie sunt contraindicate sau
respinse din motive
(culturale, religioase, etc);
Fertilitatea cuplului se reia imediat;
În perioada de maximă fertilitate, metodele naturale se pot asocia cu metode moderne de
contracepţie
(mai exact cu prezervativul).
Dezavantajele metodelor naturale:
Riscul de a rămâne însărcinată folosind oricare din aceste metode este mai mare decât
folosind metodele
moderne;
Femeile trebuie informate foarte corect pentru ca metodele naturale să fi e aplicate foarte
corect;
Nu protejează împotriva infecţiilor cu transmitere sexuală (ITS, HIV/SIDA).
11.3.2. Metodele moderne sunt cele care sunt indicate, prin procesul de consiliere, de c ătre
un medic care
oferă servicii de planifi care familială:
a. Contraceptivele orale (pilulele);
b. Contraceptivele injectabile;
c. Contracepţia de urgenţă;
d. Dispozitivul intrauterin (care este inserat numai de medicul ginecolog);
e. Metode chirurgicale de legare a trompelor uterine (ligatura tunară) sau a canalelor
bărbăteşti (vasectomie).
Avantajele acestor metode:
Sunt metode de contracepţie sigure (adică riscul de apari ţie a unei sarcini este redus);
Nu afectează calitatea actului sexual ci dimpotrivă, oferă siguranţă şi stimuleaz ă încrederea
între
parteneri;
Unele dintre ele ajută la regularizarea ciclurilor şi la dispari ţia durerilor din perioada
menstruaţiei.
Dezavantajele metodelor moderne:
Ele nu protejează faţă de ITS şi HIV/SIDA;
Metodele chirurgicale sunt defi nitive;

157
Fertilitatea nu se reia întotdeauna imediat (diferă în func ţie de metod ă).
O metodă modernă de contracepţie aparte este prezervativul. El protejeaz ă atât împotriva
sarcinilor nedorite
dar şi împotriva ITS. Pentru folosirea lui nu avem nevoie de acordul medicului, dar este
obligatoriu să ştim
cum să-l folosim corect. Iar acest lucru poate fi demonstrat de c ătre mediatorul sanitar.
Aşa cum am văzut, metodele de contracepţie sunt foarte diverse. Indiferent de metod ă,
persoana care o
foloseşte trebuie să fi e informată despre urm ătoarele aspecte:
folosirea corectă a metodei;
dezavantajele şi efecte secundare posibile;
când să meargă la control;
ce se întâmplă dacă uită să le folosească;
când îi revine fertilitatea (în cazul în care doreşte copii);
este de preferat ca şi partenerul de viaţă să fi e implicat în aceast ă alegere (pentru a
înţelege avantajele
folosirii ei şi, în cazul prezervativului, pentru a-l folosi).
Interventia mediatorului sanitar:
De ce este important să informeze despre PF?
Pentru că planifi carea familială ajută la menţinerea sănătăţii unei familii, fără să limiteze
mărimea familiei!
Cine are mai mare nevoie de informaţie privind PF?
Tinerii care îşi încep viaţa sexuală;
Cuplurile care îşi întemeiază o familie;
Femeile care au născut recent;
Femei care, din diverse motive de sănătate, le este contraindicată o sarcin ă;
Familiile care au deja numărul de copii dorit.
Cum face ca ceea ce spune să fi e bine şi complet înţeles?
Explicând riscurile la care se expune femeia şi viitorul copil atunci când sarcina nu este
dorită, iar femeia
pregătită pentru a avea un copil;
Arătând pe pliante sau alte materiale educative cum arată metodele moderne de
contracepţie;
Încercând să nu decidă în locul persoanei în cauză;
Asigurând confi denţialitatea privind utilizatorii de servicii PF.

158
Unde să se adreseze pentru a obţine mai multe informaţii?
La cabinetele de planifi care familială;
La cabinetele medicilor de familie care oferă astfel de servicii.
Pană unde este rolul de mediator ? Rolul mediatorului sanitar este limitat şi constă în:
Promovează serviciile şi nu produsele de PF;
Identifi că persoanele interesate în utilizarea acestor servicii, le îndrumă la cabinetele de
specialitate,
eventual poate participa la prima şedinţă de consiliere (cu acordul persoanei implicate şi a
medicului şi
numai dacă este nevoie de mediere);
Sesiuni de informare privind metodele tradiţionale, dar numai dac ă de ţine informa ţiile
corecte (mai ales
MAL);
Demonstrarea folosirii prezervativului.
Atenţie! Deşi este capabil de a cunoaşte toate informa ţiile, mediatorul sanitar nu îşi poate
asuma responsabilitatea
în ceea ce priveşte alegerea unei metode de către benefi ciari.
Cuvintele-cheie ce trebuie folosite şi explicate în cadrul activităţilor de informare: planifi
care familială, servicii
de planifi care familială, metode de planifi care familială.
Mesaje-cheie:
Planifi carea familială contribuie la păstrarea sănătăţii familiei!
Metodele de planifi care familială ne ajută să ne controlăm fertilitatea!
Un cuplu care foloseşte metode contraceptive este mai sigur pe sine şi mai relaxat în
momentele intime.
12. Educarea femeii după avort
12.1. Ce trebuie să ştim despre avortul la cerere:
Avortul la cerere este întreruperea voluntară a sarcinii;
Avortul se face într-o unitate medicală de specialitate (cabinet/spital de ginecologie) în
primele 3 luni de
sarcină (adică primele 3 luni de la data ultimei menstruaţii).
După un avort pot apare următoarele semne considerate normale:
Sângerări: timp de 5-7 zile, cantitatea de sânge nu depăşeşte o sângerare menstrual ă
obişnuită;
Dureri moderate de burtă, timp de 4-5 zile;

159
Uşoară greaţă sau vărsături;
Tensiune în sâni;
Reacţii emoţionale: tristeţe, nelinişte.
Toate aceste fenomene sunt normale şi dispar treptat. Dacă ele se agraveaz ă trebuie s ă ne
adresăm medicului.
Situaţii de urgenţă când trebuie să ne adresăm medicului:
Sângerări abundente şi îndelungate (se îmbibă 1-2 tampoane într-o oră);
Febră peste 38 grade, frisoane;
Dureri puternice de burtă;
Scurgeri vaginale cu miros neplăcut;
Reacţii emoţionale puternice;
Menstruaţia nu a revenit după 6 saptamâni de la avort.
Igiena post-avort:
După un avort, nu se fac spălături vaginale;
Nu se face baie în primele 2 săptămîni, ci numai duş;
Nu se folosesc tampoane intravaginale, ci tampoane normale;
Evitarea efortului fi zic intens cel putin 2 săptămâni după avort;
Activitatea sexuală se reia la cel puţin 2 săptămâni de la avort (dar nu înainte de oprirea
sângerării).
12.2. Revenirea fertilităţii:
Dacă se reîncepe activitatea sexuală, femeia poate rămâne însărcinată încă din ziua a 7-a de
la avort,
cu mult înainte de următoarea menstruaţie! De aceea, imediat dup ă un avort, se recomand ă
folosirea
oricărei metode de contracepţie;
După avort, menstraţia revine la 4-6 săptămani; dacă în acest timp s-a început folosirea unei
metode de
contracepţie, menstruaţia poate reveni mai devreme;
Dacă o femeie (care a făcut un avort la cerere) îşi doreşte să aibă un copil curând, e
important să aştepte
6 luni înainte de a rămâne din nou însărcinată; corpul are nevoie de această perioad ă pentru
a se reface
şi a se pregăti pentru o nouă sarcină.
Intervenţia mediatorului sanitar:
De ce este important să cunoască şi să informeze despre avort?

160
Pentru că lipsa de informaţii privind sarcina şi planifi carea familial ă face ca tinerele fete s ă
recurgă la avort,
ajungând câteodată la urmări extrem de serioase: hemoragii, infec ţii, perfora ţie uterin ă,
sterilitate, moarte.
Cine are mai mare nevoie de informaţie privind această tem ă?
Toate fetele care şi-au început viaţa sexuală;
Femeile care au deja copii şi nu îşi mai doresc alţii;
Femeile afl ate în perioada de pre-menopauz ă (cărora nu le-a disp ărut complet menstrua ţia)
şi care pot
rămâne însărcinate dacă nu folosesc în această perioadă o metodă de contracep ţie.
Cum facem ca ceea ce spunem să fi e bine şi complet înţeles?
Explicând că întreruperea unei sarcini nu este o metodă de contracep ţie, că ea provoac ă
traume şi că poate fi
prevenită prin planifi care familială.
Pană unde este rolul de mediator? Mediatorul are responsabilitatea de a informa despre
avort, dar nu poate
interveni în decizia unei femei de a recurge la avort.
Cuvintele-cheie: avort, semne de alarmă, revenirea fertilităţii.
Mesaje-cheie:
Dacă reîncepi activitatea sexuală, poţi rămâne însărcinată chiar la 7 zile după avort!
Utilizarea unei metode de contracepţie trebuie începută în primele 7 zile dup ă un avort!
Febra, durerile abdominale puternice, scurgerile după un avort sunt semne de alarm ă şi
trebuie să mergi
la medic!
După un avort, femeia trebuie să aştepte 6 luni înainte de a ramâne din nou însărcinat ă!
Menstruaţia revine la 4-6 saptămâni după un avort!
Fiecare femeie care a făcut un avort la cerere într-o unitate medical ă public ă are dreptul la
contraceptive
gratuite pentru primele 3 luni.
13. Exerciţiu practic
Ce discutăm cu tinerii (fete şi băieţi) afl aţi in pragul inceperii vie ţii sexuale (13-16 ani)
Corpul nostru, dezvoltarea lui, igiena;
Alegerea partenerului şi începerea vieţii sexuale;
Avantajele planifi cării familiale, prevenirea sarcinilor nedorite;
Demonstrarea folosirii prezervativului;

161
ITS;
Prevenirea violenţei domestice.
Sănătatea reproducerii este un termen asociat în general cu femeile. Includerea
băieţilor/bărbaţilor în
discuţiile despre oricare din temele SR va aduce benefi cii şi pentru partenere lor. Mul ţi
adolescenţi îşi încep
viaţa sexuală înainte de 16 ani, fi ind astfel expuşi la numeroase riscuri (ITS, sarcini
nedorite ale partenerelor).
Educarea tinerilor bărbaţi cu privire la metodele de prevenire a sarcinii (chiar dac ă sunt
metode folosite de
femei) duce la înţelegerea scopului lor şi îmbunătăţirea folosirii lor de c ătre partenerele lor.
Mituri obişnuite la această varstă :
„Nu pot rămâne însărcinată la primul contact sexual”;
„Nu pot rămâne însărcinată dacă fac duş imediat după actul sexual”;
„Dacă nasc un copil devin mai femeie”;
„Dacă las o fată însărcinată devin un bărbat adevărat”.
Mesaje cheie:
O persoana care începe activitatea sexuală trebuie să fi e:
Complet dezvoltat din punct de vedere fi zic;
Să fi e matur şi responsabil;
Corect informat pentru a lua decizia în cunoştinţă de cauză;
Să-şi cunoască partenerul, să aibă încredere în el;
A avea contact sexual este o decizie şi o mare responsabilitate pentru via ţa ta şi a
partenerului tău!
Despre autor:
Dr. Cristina Jitariu este medic specialist de sănătate publică şi management sanitar, având
experienţă în
coordonarea proiectelor de sănătate adresate populaţiilor defavorizate. A contribuit la
elaborarea de materiale
de informare-educare-comunicare şi materiale de instruire pentru diverse categorii
profesionale (mediatori
sanitari, medici de familie), precum şi la activităţi de evaluare programe, instruire
profesională, consiliere în
domeniul sănătăţii reproducerii.
Bibliografi e:

162
Atelier de instruire a mediatorilor sanitari romi în domeniul săn ătăţii reproducerii (manual
pentru
participanţi) – elaborat în cadrul programului „Iniţiativa pentru săn ătatea familiei în
România”, fi nanţat
de USAID şi implementat de JSI
Ghidul sănătăţii tale (Tot ce vrei să afl i despre sănătatea reproducerii) – elaborat în cadrul
programului
„Iniţiativa pentru sănătatea familiei în România”, fi nanţat de USAID şi implementat de JSI
Educaţie pentru sănătate – Dr. Loti Popescu, dr. Daniel Verman, Editura Ex Ponto, Constan ţa,
2006
Şorţul Mariei - material educativ elaborat în cadrul programului „Ini ţiativa pentru s ăn ătatea
familiei în
România”, fi nanţat de USAID şi implementat de JSI

163
 CAPITOUL V. LEGISLAŢIE IN DOMENIUL MEDIERII SANITARE

1. Cadrul legal de funcţionare a sistemului de sănătate in Romania

Sănătatea reprezintă o valoare fundamentală atât pentru individ cât şi pentru societate, fi
ind premisa principală
a îndeplinirii rolurilor sociale de către fi ecare dintre noi.
Sistemul sanitar din România se afl ă în prezent într-un proces amplu şi complex de
transformări având
ca obiectiv fi nal îmbunătăţirea calităţii actului medical şi creşterea accesibilităţii
cetăţenilor la serviciile
medicale.
Reforma în sistemul sanitar a debutat prin trecerea de la un sistem în principal concentrat
pe fi nanţarea de la
bugetul de stat, prin coordonarea sa de către Ministerul Sănătăţii prin Direc ţiile Jude ţene de
Sănătate Publică
şi a Municipiului Bucureşti, către sistemul actual în care majoritatea unităţilor sanitare sunt
unităţi autonome,
în administrarea autorităţilor locale sau judeţene.
Principalele aspecte vizate, în vederea demarării reformei în sistemul de săn ătate au fost:
trecerea de la un sistem fi nanţat prin impozitare generală spre unul fi nan ţat prin sistemul
asigurărilor
sociale de sănătate şi apariţia Casei Naţionale de Asigurări de Săn ătate (CNAS);
trecerea de la un sistem integrat la unul bazat pe contractare (cu separarea fi nan ţatorului
de furnizorul de
servicii de sănătate);
apariţia unor modalităţi noi de plată a furnizorilor şi introducerea competi ţiei;
schimbarea modalităţii de furnizare a serviciilor prin apari ţia cabinetelor medicale
individuale, înfi inţate
în baza OUG. 124/1998.
Cel mai important pas care a fost realizat în reforma sistemului sanitar a fost reprezentat

164
de către apariţia în
anul 2006 a unei legi speciale de reformare a întregului sistem sanitar. Deşi primit ă ini ţial
cu reticenţe de o
parte a societăţii civile şi de o parte a personalului din sistem, actul normativ a adus o
serie de reglementări
noi pentru sistemul sanitar cum ar fi : redefi nirea statutului spitalelor, stabilirea confl
ictului de interese pentru
personalul cu funcţii de conducere în administrarea unităţilor sanitare, înfi in ţarea cardului
naţional şi european
de asigurat, introducerea sistemului asigurărilor voluntare de săn ătate.
Un întreg capitol în cadrul reglementării este dedicat răspunderii civile a personalului
medical în ceea ce
priveşte cazurile de culpă medicală, astfel încât pacientul să cunoasc ă faptul c ă personalul
medical poate
răspunde în cazul în care i se aduc prejudicii cauzate de neefectuarea corespunz ătoare a
actului medical.
În cadrul reformei sistemului de sănătate din România, prin Legea nr. 95/1996 au fost redefi
nite atribuţiile
principalelor instituţii responsabile cu promovarea unui sistem sanitar la parametrii
occidentali.

2. Principalele instituţii şi atribuţiile lor in sistemul sanitar

Vorbind de sistemul sanitar românesc este imposibil să nu ne gândim imediat la Ministerul
Sănătăţii Publice,
la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, la autorităţile de sănătate publică sau la medicul
de familie. Sunt
o mulţime de actori implicaţi care fi ecare au la randul lor o serie de responsabilit ăţi în buna
funcţionare a
sistemului.
Pentru a putea accesa aceste institu ţii trebuie să ştim foarte bine care sunt atribu ţiile pe
care acestea le au şi, în
funcţie de problema cu care ne confruntăm, să ştim la cine să apelăm.
Astfel, să facem o scurtă prezentare a lor şi să vedem care sunt cele mai importante
atribuţii ale acestora în
strânsă legătură cu meseria noastră.

165
Ministerul Sănătăţii Publice este instituţia centrală a sistemului sanitar şi are urm ătoarele
atribuţii şi
responsabilităţi:
asigură fundamentarea, elaborarea şi implementarea politicii na ţionale de săn ătate public ă;
elaborează şi avizează reglementări privind organizarea şi func ţionarea serviciilor de
asistenţă medicală şi
de sănătate publică;
stabileşte priorităţile naţionale de sănătate publică, elaborează programele na ţionale de
sănătate fi nanţate
de la bugetul de stat şi din venituri proprii ale Ministerului Sănătăţii Publice, precum şi din
bugetul
Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate;
elaborează împreună cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, denumită în continuare
CNAS, cu
consultarea Colegiului Farmaciştilor din România, lista medicamentelor de care benefi
ciază asiguraţii, cu
sau fără contribuţie personală;
elaborează normele de organizare şi funcţionare a unităţilor care asigură asisten ţa de
sănătate publică,
autorizează şi controlează activitatea instituţiilor de sănătate publică şi asigură fi nan ţarea
unităţilor din
subordine;
asigură controlul calităţii serviciilor medicale prin autorităţile locale de săn ătate public ă;
evaluează periodic indicatorii stării de sănătate a popula ţiei şi ai programelor de săn ătate
publică,
indicatorii de performanţă ai unităţilor sanitare şi prezintă inform ări periodice Guvernului;
organizează şi coordonează sistemul naţional de supraveghere şi control al bolilor;
organizează şi coordonează reţeaua naţională de promovare a sănătăţii, în scopul adoptării
de către
populaţie a comportamentelor favorabile sănătăţii;
participă la activităţile de promovare şi protecţie a sănătăţii familiilor şi categoriilor de
populaţie
defavorizate;
participă la activităţile de protecţie familială, planifi care familială şi protec ţia copilului;
organizează şi coordonează activitatea de inspecţie sanitară de stat;

166
Pe plan local, în activitatea noastră zilnică auzim de Autorităţile de Sănătate Public ă.
Acestea reprezintă
ministerul în teritoriu, punând în aplicare politica şi programele na ţionale de s ăn ătate
publică pe plan local.
Medicul de familie reprezintă primul contact al cetăţeanului cu sistemul sanitar. Acesta
acordă îngrijiri
persoanelor în contextul familiei şi, respectiv, familiilor în cadrul comunităţii, fără
discriminare. Este punctul
de prim-contact în cadrul sistemului de sănătate, oferind acces nediscriminatoriu
pacienţilor şi ocupându-se
de toate problemele de sănătate ale acestora.
Caracteristica de bază a activităţii sale este comunicarea directă medic-pacient, care
conduce în timp la
stabilirea unei relaţii interumane de încredere, în care pacientul devine un partener
responsabil al medicului
pentru menţinerea/restabilirea propriei sănătăţi.
Spitalul este unitatea sanitară ce furnizează servicii medicale. Acestea particip ă la
asigurarea stării de sănătate
a populaţiei.
Este foarte important să reţinem că orice spital are obligaţia, conform legii de a acorda
primul ajutor şi
asistenţă medicală de urgenţă oricărei persoane, indiferent de calitatea de asigurat pe care
acesta o are
sau nu care se prezintă la spital, dacă starea sănătăţii persoanei este critic ă. Dup ă
stabilizarea funcţiilor
vitale, spitalul va asigura, după caz, transportul obligatoriu medicalizat la o alt ă unitate
medico-sanitară
de profi l.
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate administrează şi gestionează sistemul de asigurări
sociale de sănătate
în vederea aplicării politicilor şi programelor Guvernului în domeniul sanitar. Principalul
obiect de activitate este
asigurarea funcţionării unitare şi coordonate a sistemului de asigurări sociale de s ăn ătate
din România. Aceasta are
în subordine Casele de Asigurări de Sănătate Judeţene şi Casa de Asigurări de S ănătate a

167
Municipiului Bucureşti.
Acestea sunt principalele instituţii cu care ne interacţion ăm în activitatea noastr ă, iar
această prezentare am
facut-o pornind de la premisa că, fi ecare dintre noi trebuie să întelegem sistemul din care
facem parte, pentru
a putea apoi să le explicăm oamenilor căile legale prin care putem accesa serviciile
sistemului de sănătate.

3. Sistemul asistenţei comunitare

Reforma sistemului sanitar a introdus sistemul asistenţei medicale comunitare în scopul
apropierii serviciilor
medicale de cetăţean. Asistenţa comunitară a fost defi nită ca ansamblul de activităţi şi
servicii de sănătate
organizate la nivelul comunităţii pentru soluţionarea problemelor medico-sociale ale
individului, în vederea
menţinerii acestuia în propriul mediu de viaţă şi care se acordă în sistem integrat cu
serviciile sociale.
Pentru a înţelege sistemul asistenţei medicale comunitare trebuie să clarifi căm foare bine
următoarele date:
cine sunt benefi ciarii acesteia, care sunt obiectivele pe care aceasta urm ăreşte s ă le
îndeplinească, cine sunt
furnizorii de asistenţă medicală comunitară.
Cine sunt benefi ciarii sistemului de asistenţă comunitară?
Răspunsul la această întrebare îl regăsim în lege şi anume benefi ciarul sistemului de
asistenţă comunitară este
însăşi comunitatea dintr-o arie geografi că defi nită, precum: jude ţul, oraşul, comuna, satul,
după caz, iar în
cadrul acesteia în mod deosebit categoriile de persoane vulnerabile.
Care sunt obiectivele asistenţei medicale comunitare?
Răspunsul: Cel mai important obiectiv al asistenţei medicale comunitare este - educarea
comunităţii pentru
sănătate.
Cine sunt furnizorii asistenţei medicale comunitare?
Răspuns: Categoriile profesionale care acordă această asistenţă medicală comunitar ă sunt:
asistent social;

168
asistent medical comunitar;
mediator sanitar;
asistent medical comunitar de psihiatrie;
asistent medical de îngrijiri la domiciliu.
Concluzie: Eu, mediatorul sanitar fac parte din sistemul de sănătate, iar rolul meu este
acela de a învăţa
comunitatea din care fac parte cum să acceseze serviciile de săn ătate şi cel mai important
lucru în acest context
că au dreptul la o viaţă sănătoasă.

4. Programul de mediere sanitară

În anul 2002, printr-un ordin al ministrului sănătăţii şi familiei nr. 619 au fost aprobate şi
reglementate
activitatea şi funcţionarea mediatorilor sanitari în cadrul unităţilor sanitare publice din
Romania.
A) Statutul mediatorului sanitar
Mediatorul sanitar este angajat cu contract de muncă pe perioada determinat ă în cadrul
unei unităţi sanitare
şi este plătit de la bugetul de stat, prin Programul Naţional de Asisten ţă Comunitară şi
Acţiuni pentru
Sănătate.

B) Drepturile mediatorului sanitar

Mediatorul sanitar este salariat în cadrul unei unităţi sanitare, iar în aceast ă calitate benefi
ciază de o serie de
drepturi conferite atât de Codul Muncii cât şi de alte acte normative, precum: Legea nr.
95/2006 privind
reforma în domeniul sănătăţii, OUG nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale
personalului
contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, cu modifi cările şi
completările ulterioare.
Care sunt principalele drepturile ale mediatorului sanitar?
Am dreptul la salarizare pentru munca depusă;
Am dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;
Am dreptul la concediu de odihnă anual;

169
Am dreptul la indemnizaţie de concediu;
Am dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;
Am dreptul la demnitate în muncă;
Am dreptul la securitate şi sănătate în muncă;
Am dreptul la acces la formarea profesională;
Am dreptul la informare şi consultare;
Am dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condi ţiilor de munc ă şi a mediului
de muncă;
Am dreptul la protecţie în caz de concediere;
Am dreptul la negociere colectivă şi individuală;
Am dreptul de a participa la acţiuni colective;
Am dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat;
Am dreptul la servicii medicale şi medicaţie gratuită în baza pachetului de servicii în urma
calităţii de asigurat;
Am dreptul la pensie în condiţiile îndeplinirii condiţiilor de vârstă şi cotizare la fond;
Am dreptul la concediu pentru creşterea copilului.
Având în vedere faptul că în calitatea mea de mediator sanitar închei un contract cu
unitatea angajatoare, este
foarte important să reţin că, odată cu drepturile mele conferite în baza contractului de
muncă îmi revin şi o
serie de obligaţii corelative.
Care sunt principalele mele obligaţii faţă de angajator?
Am obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribu ţiile ce îmi
revin conform
fi şei postului;
Am obligaţia de a respecta disciplina muncii;
Am obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul
colectiv de muncă
aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă;
Am obligaţia de fi delitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu;
Am obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate;
Am obligaţia de a respecta secretul de serviciu.

5. Comunitatea - drepturile şi obligaţiile membrilor comunităţii pe care o deservesc

Principalul obiectiv pe care trebuie să îl urmăresc în realizarea meseriei de mediator

170
sanitar este acela de a consilia
populaţia din comunitatea pe care o deservesc, în sensul în care oamenii sa înveţe s ă îşi
cunoască drepturile pe
care le au în cadrul sistemului sanitar şi benefi ciile de care se pot bucura odat ă integra ţi în
acest sistem.
Primul şi cel mai important pas în vederea atingerii obiectivului propus este acela de a
explica populaţiei
importanţa sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Dupa cum ştim cu totii, asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de fi
nanţare a ocrotirii
sănătăţii populaţiei care asigură accesul la un pachet de servicii de baz ă pentru asigura ţi, în
schimbul plăţii
unei contribuţii la Fondul Naţional de Asigurări Sociale de Sănătate.
Cum pot dobandi calitatea de asigurat?
Calitatea de asigurat se dobândeşte prin încheierea unui contract de asigurare între
persoana care doreşte să
se asigure (direct sau, în cazul în care aceasta are calitatea de salariat, prin angajator) cu
casele de asigurări de
sănătate, direct sau prin angajator.
Dovada calităţii de asigurat se face printr-un document justifi cativ - adeverin ţă sau carnet
de asigurat -
eliberat prin grija casei de asigurări la care este înscris asiguratul.
În cazul în care nu pot dovedi calitatea de asigurat sunt obligat să achit contribu ţia legal ă
lunară (6,5%) pe
ultimele 6 luni, dacă nu am realizat venituri impozabile, calculată la salariul minim brut pe
ţară în vigoare la
data plăţii, calculându-se majorări de întârziere.
În cazul în care am realizat venituri impozabile sunt obligat să achit contribu ţia legal ă
lunară (6,5%) pe
ultimele 6 luni, calculată la veniturile impozabile realizate.
Anumite categorii de persoane sunt scutite de la plata contribu ţiei la Fondul Na ţional de
Asigurări Sociale
de Sănătate prin efectul legii. Acestea sunt:
A)
toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt

171
elevi, inclusiv
absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici
sau studenţi
şi dacă nu realizează venituri din muncă;
tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de protec ţie a copilului şi nu
realizează
venituri din muncă sau nu sunt benefi ciari de ajutor social acordat în temeiul Legii nr.
416/2001 privind
venitul minim garantat, cu modifi cările şi completările ulterioare; so ţul, so ţia şi p ărin ţii f ăr ă
venituri
proprii, afl aţi în întreţinerea unei persoane asigurate;
persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea
unor
drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurat ă cu începere de
la 6 martie
1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu
modifi cările
şi completările ulterioare, prin Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor
drepturi
persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6
septembrie 1940
până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modifi cări şi completări prin Legea nr.
189/2000,
cu modifi cările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de r ăzboi,
precum şi
unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modifi c ările şi
completările ulterioare,
prin Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care
au efectuat
stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 - 1961, cu
modifi cările
şi completările ulterioare, precum şi persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea
recunoştinţei
faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revolu ţiei române din
decembrie 1989 nr.

172
341/2004, cu modifi cările şi completările ulterioare, dac ă nu realizeaz ă alte venituri decât
cele provenite
din drepturile băneşti acordate de aceste legi, precum şi cele provenite din pensii;
persoanele cu handicap care nu realizează venituri din munc ă, pensie sau alte surse, cu
excepţia celor
obţinute în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999*) privind protec ţia special ă
şi
încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modifi c ări şi completări prin
Legea nr.
519/2002, cu modifi cările şi completările ulterioare;
bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de săn ătate stabilite de Ministerul
Sănătăţii Publice,
până la vindecarea respectivei afecţiuni, dacă nu realizează venituri din munc ă, pensie sau
din alte resurse;
femeile însărcinate şi lăuzele, dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de baz ă
minim brut pe ţară.
B. Sunt asigurate persoanele afl ate in una dintre următoarele situa ţii, pe durata acesteia,
cu plata
contribuţiei din alte surse, in condiţiile prezentei legi:
satisfac serviciul militar în termen;
se afl ă în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui accident
de muncă
sau a unei boli profesionale;
se afl ă în concediu pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi în cazul
copilului cu
handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani;
execută o pedeapsă privativă de libertate sau se afl ă în arest preventiv;
persoanele care benefi ciază de indemnizaţie de şomaj;
sunt returnate sau expulzate ori sunt victime ale trafi cului de persoane şi se afl ă în timpul
procedurilor
necesare stabilirii identităţii;
persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit Legii nr.
416/2001, cu
modifi cările şi completările ulterioare;
pensionarii, pentru veniturile din pensii până la limita supusă impozitului pe venit;

173
persoanele care se afl ă în executarea măsurilor prevăzute la art. 105, 113, 114 din Codul
penal; persoanele care
se afl ă în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate,
dacă nu au venituri.
Care sunt drepturile mele ca persoană asigurată?
Drepturile oricărei persoane asigurate sunt reglementate prin Legea nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul
sănătăţii, într-un titlul special dedicat sistemului de asigurari sociale de săn ătate.
Drepturi:
să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum şi casa de asigurări de s ănătate la care se
asigură, în
condiţiile prezentei legi şi ale contractului-cadru;
să fi e înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită, dac ă îndeplinesc toate
condiţiile prezentei
legi, suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un medic din alt ă
localitate;
să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 6 luni de la data
înscrierii pe
listele acestuia;
să benefi cieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive
medicale în mod
nediscriminatoriu, în condiţiile legii;
să efectueze controale profi lactice, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru;
să benefi cieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a săn ătăţii,
inclusiv pentru
depistarea precoce a bolilor;
să benefi cieze de servicii medicale în ambulatorii şi în spitale afl ate în rela ţie contractual ă
cu casele de
asigurări de sănătate;
să benefi cieze de servicii medicale de urgenţă;
să benefi cieze de unele servicii de asistenţă stomatologică;
să benefi cieze de tratament fi zioterapeutic şi de recuperare;
să benefi cieze de dispozitive medicale;
să benefi cieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;
să li se garanteze confi denţialitatea privind datele, în special în ceea ce priveşte

174
diagnosticul şi tratamentul;
să aibă dreptul la informaţie în cazul tratamentelor medicale;
să benefi cieze de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în condi ţiile legii;
fi ecare asigurat are dreptul de a fi informat cel pu ţin o dată pe an, prin casele de asigur ări,
asupra
serviciilor de care benefi ciază, a nivelului de contribu ţie personal ă şi a modalit ăţii de plat ă,
precum şi
asupra drepturilor şi obligaţiilor sale.
Obligaţii:
Pentru a benefi cia de toate drepturile pe care le-am men ţionat mai sus trebuie s ă ştim ca o
dată cu statutul de
asigurat ne revin şi o serie de obligaţii. Astfel, persoana asigurată trebuie:
să se înscrie pe lista unui medic de familie;
să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modifi cări în starea lor de s ăn ătate;
să se prezinte la controalele profi lactice şi periodice;
să anunţe în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de asigurări asupra modifi c ărilor
datelor de
identitate sau a modifi cărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumit ă categorie de
asiguraţi;
să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului;
să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico-sanitar;
să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând coplata;
să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justifi cative care atest ă calitatea
de asigurat.
Observaţie:
Dacă în prezent nu avem calitatea de asigurat în cadrul sistemului de asigurari trebuie s ă
ştim că şi în acest caz
benefi ciem de unele servicii medicale gratuite, aşa numitul pachet minimal de servicii
care nu este condiţionat
de încheierea asigurării de sănătate. Acest pachet de servicii cuprinde urgen ţele medico-
chirurgicale şi bolile
cu potenţial endemo-epidemic, precum şi cele prevăzute în Programul Naţional de Imuniz ări,
monitorizarea
evoluţiei sarcinii şi a lăuzei, servicii de planifi care familială.
Observăm ca este mult mai bine să avem calitatea de asigurat, astfel, benefi ciem de un

175
pachet mai larg de
servicii medicale, asa numitul pachet de servicii medicale de baz ă.
Care sunt serviciile medicale de care benefi ciem avand calitatea de asigurat?

1. Serviciile medicale profi lactice suportate din fond sunt urm ătoarele:
monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei, indiferent de statutul de asigurat al femeii;
urmărirea dezvoltării fi zice şi psihomotorii a sugarului şi a copilului;
controalele periodice pentru depistarea bolilor care pot avea consecin ţe majore în
morbiditate şi
mortalitate;
servicii medicale din cadrul Programului Naţional de Imuniz ări;
servicii de planifi care familială, indiferent de statutul de asigurat al femeii, cu excep ţia
celor acordate de
medicul de familie în cabinetele de planning din structura spitalului;
serviciile medicale stomatologice preventive care se suport ă astfel: trimestrial, pentru
copiii până la
vârsta de 18 ani, individual sau prin formarea de grupe de profi laxie, fi e la gr ădini ţă, fi e la
instituţiile de
învăţământ preuniversitar şi de două ori pe an, pentru tinerii în vârstă de la 18 ani pân ă la 26
de ani, dacă
sunt elevi, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă;
asiguraţii în vârstă de peste 18 ani au dreptul la control medical pentru prevenirea bolilor cu
consecinţe
majore în morbiditate şi mortalitate, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru.

2. Serviciile medicale curative ale căror costuri sunt suportate din fond sunt:
serviciile medicale de urgenţă;
serviciile medicale acordate persoanei bolnave până la diagnosticarea afec ţiunii:
anamneză, examen clinic,
examene de investigaţii paraclinice;
tratamentul medical, chirurgical şi unele proceduri de recuperare;
prescrierea tratamentului necesar vindecării, inclusiv indica ţiile privind regimul de via ţă şi
muncă,
precum şi cel igieno-dietetic;
serviciile spitaliceşti se acordă prin spitalizare şi cuprind: consulta ţii, investigaţii, stabilirea

176
diagnosticului,
tratament medical şi/sau tratament chirurgical, îngrijire, recuperare, medicamente şi
materiale sanitare,
dispozitive medicale, cazare şi masă;
asistenţa medicală de recuperare se acordă pentru o perioad ă de timp şi dup ă un ritm
stabilite de medicul
curant în unităţi sanitare autorizate şi evaluate.

3. Medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale şi alte mijloace terapeutice

asiguraţii benefi ciază de medicamente cu sau fără contribu ţie personal ă, pe baz ă de
prescripţie medicală
pentru medicamentele cuprinse în lista de medicamente elaborate de Ministerul S ăn ăt ăţii
Publice, Casa
Naţională de Asigurări de Sănătate şi Colegiul Farmaciştilor din România;
materiale sanitare şi dispozitive medicale pentru corectarea văzului, auzului, pentru
protezarea membrelor
şi la alte materiale de specialitate, în scopul corectării unor defi cien ţe organice sau fi
ziologice, pentru o
perioadă determinată sau nedeterminată, pe baza prescrip ţiilor medicale, cu sau f ăr ă
contribuţie personală,
în condiţiile prevăzute în contractul-cadru;
proceduri fi zioterapeutice, pe baza recomandărilor medicale, cu sau f ără contribu ţie
personală, în
condiţiile prevăzute în contractul-cadru.

5. Drepturile pacientului
Pacientul – defi nirea acestei noţiuni o regăsim în Legea nr. 46/2003 privind drepturile
pacientului. Acesta
este persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate.
Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înalt ă calitate de care societatea
dispune, în
conformitate cu resursele umane, fi nanciare şi materiale;
Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoan ă uman ă, f ără nici o discriminare;
Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum şi
la modul de

177
a le utiliza;
Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identităţii şi statutului profesional al
furnizorilor de servicii
de sănătate;
Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care
trebuie să le respecte
pe durata spitalizării;
Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de săn ătate, a interven ţiilor
medicale propuse,
a riscurilor potenţiale ale fi ecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile
propuse, inclusiv
asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomand ărilor medicale, precum şi cu
privire la date
despre diagnostic şi prognostic;
Pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte să fi e informat în cazul în care
informaţiile prezentate
de către medic i-ar cauza suferinţă;
Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fi e informat şi de a alege o alt ă
persoană care să fi e
informată în locul său;
Rudele şi prietenii pacientului pot fi informaţi despre evolu ţia investigaţiilor, diagnostic şi
tratament, cu
acordul pacientului;
Pacientul are dreptul de a cere şi de a obţine o altă opinie medical ă;
Pacientul are dreptul să solicite şi să primească, la externare, un rezumat scris al
investigaţiilor,
diagnosticului, tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitaliz ării;
Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o interven ţie medical ă asumându-şi, în
scris, răspunderea
pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate
pacientului;
Consimţământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, p ăstrarea, folosirea tuturor
produselor
biologice prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului
cu care acesta

178
este de acord;
Pacientul are dreptul la asigurarea confi deţialităţii tuturor datelor despre starea s ăn ăt ăţii
sale, diagnosticul,
prognosticul, tratamentul;
Pacientul are acces la datele medicale personale;
Pacientul are dreptul la informaţii, educaţie şi servicii necesare dezvolt ării unei vie ţi
sexuale normale şi
sănătăţii reproducerii, fără nici o discriminare;
Pacientul are dreptul să benefi cieze de asistenţă medicală de urgen ţă, de asisten ţă
stomatologică de
urgenţă şi de servicii farmaceutice, în program continuu.

7. Obţinerea actelor de identitate - metodologie

Una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă mediatorii sanitari este
problema actelor de
identitate. Practic fără un act de identitate o persoană nu poate benefi cia de calitatea de
asigurat medical şi
starea lui de sănătate va avea de suferit.
Ce informaţii trebuie să ofere un mediator sanitar benefi ciarilor cu privire la ob ţinerea
actelor de
identitate?
Certifi catul de naştere
Întocmirea actului de naştere se face la autoritatea administraţiei publice locale în raza
căreia s-a produs
naşterea, pe baza declaraţiei verbale a părinţilor iar în cazul în care aceştia, din diferite
motive nu o pot
face, obligaţia revine medicului, persoanelor care au asistat la naşterea copilului sau
personalului medical din
unitatea în care s-a produs naşterea, rudele sau vecinii care au luat la cunostin ţă despre
naşterea unui copil.
Declararea naşterii se face în termen de 15 zile pentru copilul născut viu şi în termen de 3
zile pentru copilul
născut mort. Termenele se socotesc conform legii de la data naşterii. Când declara ţia
naşterii a fost facută
după cele 15 zile, până la împlinirea vârstei de 1 an, întocmirea actului de naştere se face

179
cu aprobarea scrisă
a primarului.
Dacă naşterea s-a produs în strainătate şi întocmirea actului de naştere nu a fost f ăcut ă la
misiunea diplomatică
sau la Consulatul României ori la autoritatea locală din străin ătate, întocmirea actului de
naştere se face în
ţară, la autoritatea locală de la domiciliul părinţilor, după ce Ministerul de Interne verifi c ă,
prin intermediul
Ministerului Afacerilor Externe, dacă naşterea nu a fost înregistrată în străin ătate.
Când declaraţia a fost făcută după trecerea unui an de la data naşterii şi, în cazul copiilor
care au fost născuţi
în alte ţări, întocmirea actului de naştere se face în baza unei hotărâri judec ătoreşti defi
nitive, care trebuie să
conţină toate datele necesare întocmirii actului de naştere. Acţiunea se întroduce la
judecătoria în a cărei rază are
domiciliul parinţii. În vederea soluţionării, instanţa solicită poliţiei verifi cări pentru stabilirea
identităţii, precum
şi avizul medicului legist cu privire la vârsta şi sexul persoanei al c ărei act de naştere se
cere a fi întocmit. Judecarea
cauzei se face cu participarea procurorului. De reţinut este faptul că, pentru ob ţinerea unui
certifi cat de naştere
pe aceasta cale, este necesară plata unor taxe stabilite de judec ătorie în conformitate cu
serviciile oferite.
Cartea de identitate
Cartea de identitate se eliberează la Direcţia de Eviden ţă Informatizat ă a Persoanei.
Cartea de identitate se eliberează in urm ătoarele situaţii:
La expirarea termenului de valabilitate;
Dacă s-au modifi căt numele sau prenumele titularului, prenumele p ărin ţilor, data sau locul
naşterii;
În cazul schimbării domiciliului;
În cazul deteriorarii, pierderii, furtului acestuia;
La expirarea sau revocarea interdicţiei titularului de a se afl a în anumite localit ăţi;
Când fotografi a nu mai corespunde cu fi zionomia titularului.
Actele necesare pentru eliberarea unei cărţi de identitate sunt:
Certifi catul de naştere;

180
Actul cu care se face dovada domiciliului;
Timbrul fi scal de 1 leu, valoare ce poate fi diferită, în func ţie de hot ărârea Consiliului Local
al fi ecărei
Primării;
Taxa, în care este înclusă şi fotografi erea în cadrul secţiei de politie;
Pe lângă acestea, mai sunt necesare şi alte documente, în funcţie de motivul pentru care se
solicită
eliberarea cărţii de identitate, precum şi de stare civilă a solicitantului, astfel:
În cazul eliberării cărţii de identitate la împlinirea vârstei de 14 ani e nevoie şi de actul de
identitate
al unuia dintre părinţi sau de hotărârea judecătorească prin care se stabileşte c ăruia dintre
părinţii
îi este încredinţat copilul, dacă părinţii sunt divorţaţi;
În cazul persoanelor căsătorite/divorţate/văduve, certifi catul de căs ătorie/hot ărârea de
divorţ/
certifi catul de deces al soţului decedat;
În cazul schimbării domiciliului, certifi catele de naştere ale copiilor minori care îşi schimb ă
domiciliul împreună cu părinţii;
Livretul militar, pentru persoanele supuse obligaţiilor militare;
Dacă solicitantul îşi schimbă domiciliul la o rudă de gradul I sau II, declara ţia de primire în
spaţiu;
În cazul pierderii, furtului, deteriorării sau distrugerii actului de identitate, un document cu
fotografi e din care să rezulte datele de stare civilă;
Timbru fi scal, valoare ce poate fi diferită în func ţie de hotărârea Consiliului Local;

Foarte important!!!
De reţinut este faptul că mediatorul sanitar, atunci cand va asista o persoană in procesul de
obţinere a
cărţii de identitate va trebui să se documenteze la Serviciul de eviden ţă a populatiei cu
privire la actele
necesare şi paşii pe care trebuie să-i parcurgă persoana in procesul de ob ţinere a c ăr ţii de
identitate.

8. Prevederile Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat

În calitate de mediator sanitar, adesea te poţi întâlni cu situa ţia c ă, persoanele pe care le

181
asişti să nu realizeze
nici un fel de venit. Având în vedere că pentru a benefi cia de un pachet l ărgit de servicii
medicale cetăţeanul
trebuie să facă dovada calităţii de asigurat, este foarte important ca persona în cauz ă s ă
apeleze la serviciile
sociale pentru a benefi cia de ajutor social.
Ce trebuie să ştie mediatorul sanitar despre ajutorul social şi cum poate fi acesta ob ţinut?
Persoana care nu realizează venituri se deplasează la sediul primăriei unde are domiciliul şi
redactează o cerere
prin care solicită ajutorul social. Cererea va fi însoţită de actele doveditoare ale veniturilor
membrilor familiei.
În ceea ce priveşte alte venituri decât cele ce pot fi dovedite prin acte petentul face o
declaraţie pe proprie
răspundere. Termenul legal de răspuns la cererea de ajutor social este de 30 de zile. În
cadrul acestui termen,
primăria dispune efectuarea unei anchete sociale la domiciliul petentului.
În urma analizării documentaţiei depuse de către petent şi a analiz ării rezultatelor anchetei
sociale primarul
dispune acordarea sau după caz, neacordarea ajutorului social.
Benefi ciarul ajutorului social are următoarele obligaţii:
Titularul ajutorului social are obligaţia să comunice primarului, în scris, orice modifi care cu
privire la
domiciliu, venituri şi la numărul membrilor familiei, în termen de 15 zile de la data la care a
intervenit
modifi carea. În cazul în care modifi cările nu conduc la majorări sau diminu ări ale ajutorului
social mai
mari de 5 lei (RON) pe familie, ajutorul social stabilit anterior nu se modifi c ă;
În vederea urmăririi respectării condiţiilor de acordare a dreptului la ajutorul social, primarii
dispun
efectuarea de anchete sociale la interval de 6 luni sau ori de câte ori este nevoie;
În cazul în care se constată situaţii ce conduc la modifi carea cuantumului sau la încetarea
dreptului la
ajutor social, primarul emite o nouă dispoziţie scrisă;
Modifi carea cuantumului prevăzut sau încetarea dreptului se stabileşte începând cu luna
următoare celei

182
în care s-a efectuat ancheta socială;
Persoanele apte de muncă pentru care se acordă ajutorul social au obligaţia s ă dovedeasc ă
cu acte, din 3
în 3 luni, că îndeplinesc condiţiile de acordare a ajutorului social
Mediatorul sanitar informează membrii familiilor afl ate sub nivelul pragului de s ăr ăcie de
posibilitatea apelării
la serviciile sociale din cadrul primăriilor pentru a benefi cia de ajutorul social lunar,
conform Legii venitului
minim garantat nr. 416/2001. Astfel, mediatorul sanitar va însoţi familiile care îi solicită
sprijinul la serviciul
de asistenţă socială din cadrul primăriei şi îi ajută pe aceştia să întocmeasc ă o cerere prin
care să solicite ajutor
social. Mediatorul sanitar va însoţi şi asista asistentul social din cadrul primăriei pe
parcursul derulării anchetei
sociale necesare în vederea întocmirii dosarului de ajutor social.
În momentul primirii unui răspuns favorabil, familia poate solicita primăriei o adeverin ţă de
benefi ciari ai
ajutorului social. În această speţă, rolul mediatorului sanitar este acela de îndrum ător al
familiei în vederea
obţinerii ajutorului social.

9. Protecţia copilului
Copiii trebuie să benefi cieze de drepturile generale ale omului, la care suntem to ţi
îndreptăţiţi încă din
momentul naşterii. Drepturile omului înseamnă să îi tratezi pe ceilal ţi aşa cum ţi-ar pl ăcea
ţie să fi i tratat, şi
anume cu demnitate, respect, egalitate şi dreptate şi se aplică fără deosebire de cetăţenie,
naţionalitate, rasă,
etnie, limbă, sex, orientare sexuală, abilităţi sau orice alt statut.
Pe de altă parte, copiii diferă de adulţi. Ei sunt vulnerabili, trebuie să se joace, sunt în
proces de dezvoltare şi
au nevoie de oarecare autonomie. De aceea ei au nevoie de drepturi proprii, cu caracter
special. Actul normativ
care reglementează drepturile copilului în România este Legea nr. 272 din 21 iunie 2004
privind protecţia şi

183
promovarea drepturilor copilului, cu modifi cările şi completările ulterioare.
Benefi ciarii acestei legi sunt:
Copiii cetăţeni români afl aţi pe teritoriul României;
Copiii cetăţeni români afl aţi în străinătate;
Copiii fără cetăţenie afl aţi pe teritoriul României;
Copiii care solicită sau benefi ciază de o form ă de protec ţie în condiţiile reglement ărilor
legale privind
statutul şi regimul refugiaţilor în România;
Copiii cetăţeni străini afl aţi pe teritoriul României, în situaţii de urgen ţă constatate, în
condiţiile prezentei
legi, de către autorităţile publice române competente.
Drepturile copilului pot fi grupate în trei categorii:
Drepturile de protecţie – se referă la protecţia împotriva oricărei forme de abuz fi zic sau
emoţional,
precum şi împotriva oricărei forme de exploatare;
Drepturile de dezvoltare– se referă la disponibilitatea şi accesul la toate tipurile de servicii
de bază,
precum educaţia şi serviciile de îngrijire medicală;
Drepturile de participare– se referă la dreptul copilului de a fi implicat în deciziile care îl
privesc.
În vederea asigurării unei protecţii institu ţionalizate, a drepturilor copilului, la nivel central
funcţionează
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, subordonat ă Ministerului
Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei.
La nivel judeţean au fost înfi inţate Direcţiile Generale de Asisten ţă Socială şi Protec ţie a
Copilului, în subordinea
Consiliilor Judeţene, respectiv a Consiliilor Locale ale Municipiului Bucureşti, iar nivel local
Serviciile Publice
de Asistenţă Socială, organizate la nivelul municipiilor şi oraşelor, sau persoane cu atribu ţii
de asistenţă socială
din aparatul propriu al consiliilor locale comunale.
De asemenea, la nivelul ţării noastre se asigură o protecţie specială atat in scopul prevenirii
separării
copilului de părinţi, cât şi de protecţie specială a copilului care a fost temporar sau defi

184
nitiv separat de părinţi.
Serviciile de zi, sunt acele servicii prin care se asigură men ţinerea, refacerea şi dezvoltarea
capacităţilor
copilului şi ale părinţilor săi, pentru depăşirea situaţiilor care ar putea determina separarea
copilului de familia
sa. Acestea cuprind:
Centre de zi;
Servicii de consiliere şi sprijin pentru părinţi;
Centre de asistenţă şi sprijin pentru readaptarea copiilor cu probleme psihice şi sociale;
Serviciile de monitorizare, asistenţă şi sprijin al femeii gravide predispuse s ă îşi
abandoneze copilul.
Benefi ciarii acestor servicii şi obligaţiile celor care le administreaz ă sunt urm ătoarele:
Copiii şi părinţii cărora li se acordă prestaţii şi servicii destinate prevenirii separ ării lor;
Copiii care au benefi ciat de o măsură de protecţie specială şi au fost reintegra ţi în familie;
Copiii care benefi ciază de o măsură de protecţie specială;
Părinţii copiilor care benefi ciază de o măsură de protecţie specială;
Copiii neînsoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal care solicită o form ă de protec ţie
în condiţiile
reglementărilor legale privind statutul şi regimul refugia ţilor.
Atribuţii:
Să asigure un program educaţional adecvat vârstei, nevoilor, potenţialului de dezvoltare şi
particularităţilor
copiilor;
Să asigure activităţi recreative şi de socializare;
Să le asigure copiilor consiliere psihologică, orientare şcolară şi profesională;
Să le asigure consiliere şi sprijin părinţilor;
Să dezvolte programe specifi ce pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale p ărin ţilor,
precum şi a
violenţei în familie;
Să asigure programe de abilitare şi reabilitare;
Să contribuie la depistarea precoce a situaţiilor de risc care pot determina separarea
copilului de părinţi;
Să contribuie la realizarea obiectivelor incluse în planul de servicii sau, dup ă caz, în planul
individualizat
de protecţie.

185
Serviciile de tip familial, sunt acele servicii care asigură creşterea şi îngrijirea copilului
separat temporar
sau defi nitiv de părinţi, la domiciliul unei persoane fi zice sau familii (familie extins ă,
asistent maternal, altă
familie/persoană).
Benefi ciari:
Copiii pentru care urmează a fi instituită tutela, în condiţiile legii;
Copiii faţă de care a fost stabilită, în condiţiile legii, încredinţarea în vederea adop ţiei;
Copiii separaţi, temporar sau defi nitiv, de părinţii lor, ca urmare a stabilirii, în condi ţiile
legii, a măsurii
plasamentului;
Copiii pentru care a fost dispus, în condiţiile legii, plasamentul în regim de urgen ţă;
Tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani şi care benefi ciaz ă, în condi ţiile legii, de protec ţie
specială
Personalul specializat care lucrează cu familiile substitutive care îngrijesc copiii trebuie s ă
asigure:
Formarea, informarea şi susţinerea adecvată a familiei substitutive pentru îngrijirea
copilului;
Evaluarea periodică a nevoilor copilului şi revizuirea planului individualizat de protec ţie în
concordanţă
cu acestea;
Menţinerea de către copil a relaţiilor cu familia naturală şi cu alte persoane importante din
viaţa
acestuia;
Prioritate acordată interesului superior al copilului în toate deciziile luate de familia
substitutivă care
afectează copilul;
Implicarea altor specialişti de către familia substitutivă atunci când nevoile copilului o cer;
Respectarea de către familia substitutivă a drepturilor şi demnităţii copilului;
Oferirea de îngrijiri individuale copilului şi protec ţia copilului împotriva abuzurilor,
exploatării şi
neglijenţei;
Susţinerea de către familia substitutivă a exercitării de către copil a drepturilor sale în
conformitate cu
capacităţile în dezvoltare ale copilului;

186
Menţinerea fraţilor împreună;
Desfăşurarea de activităţi în vederea integrării sau reintegrării copilului în familia natural ă,
extinsă sau
substitutivă.
Serviciile de tip rezidenţial, sunt acele servicii care asigură protec ţia, creşterea şi îngrijirea
copilului separat,
temporar sau defi nitiv, de părinţii săi, ca urmare a stabilirii în condiţiile legii a măsurii
plasamentului. Aceste
servicii includ centrele de plasament (inclusiv casele de tip familial), centrele de primire a
copilului în regim
de urgenţă, precum şi centrele maternale.
Benefi ciari:
Copiii separaţi, temporar sau defi nitiv, de părinţii lor, ca urmare a stabilirii în condi ţiile legii
a măsurii
plasamentului în aceste servicii;
Copiii pentru care a fost dispus, în condiţiile legii, plasamentul în regim de urgen ţă;
Tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani şi benefi ciază de protec ţie specială în condi ţiile
legii;
Cuplurile părinte/reprezentant legal - copil, în situaţia constatării riscului de abandon al
copilului din
motive neimputabile părintelui/reprezentantului legal sau în situa ţia includerii acestuia într-
un program
de restabilire a legăturilor familiale;
Copiii neînsoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal, care solicită o form ă de protec ţie
în condiţiile
reglementărilor legale privind statutul şi regimul refugia ţilor.
Atribuţii:
Asigură cazarea, hrana, cazarmamentul, echipamentul şi condiţiile igienico-sanitare
necesare protecţiei
speciale a copiilor, tinerilor şi, după caz, mamelor care benefi ciază de acest tip de serviciu,
în funcţie de
nevoile şi de caracteristicile fi ecărei categorii de benefi ciari;
Asigură, după caz, supravegherea stării de sănătate, asistenţă medicală, recuperare, îngrijire
şi supraveghere
permanentă a benefi ciarilor;

187
Asigură paza şi securitatea benefi ciarilor;
Asigură benefi ciarilor protecţie şi asistenţă în cunoaşterea şi exercitarea drepturilor lor;
Asigură accesul benefi ciarilor la educaţie, informare, cultură;
Asigură educaţia informală şi nonformală a benefi ciarilor, în vederea asimil ării cunoştin ţelor
şi a
deprinderilor necesare integrării sociale;
Asigură socializarea benefi ciarilor, dezvoltarea relaţiilor cu comunitatea;
Asigură climatul favorabil dezvoltării personalităţii copiilor;
Asigură participarea benefi ciarilor la activităţi de grup şi la programe individualizate,
adaptate nevoilor
şi caracteristicilor lor;
Asigură intervenţie de specialitate;
Contribuie la realizarea obiectivelor cuprinse în planul individualizat de protec ţie;
Urmăresc modalităţile concrete de punere în aplicare a măsurilor de protec ţie special ă,
integrarea şi
evoluţia benefi ciarilor în cadrul serviciului şi formuleaz ă propuneri vizând completarea sau
modifi carea
planului individualizat de protecţie sau îmbunătăţirea calităţii îngrijirii acordate;
Asigură posibilităţi de petrecere a timpului liber.

10. Incălcări ale drepturilor

În momentul în care o persoană, respectiv o institu ţie ne îngrădeşte în exercitarea
drepturilor prevăzute de
către lege ne afl ăm în faţa unei încălcări sau al unui abuz. Ca mediatoare sanitar ă, dac ă
consideri că drepturile
tale legale, prezentate anterior ţi-au fost încălcate poţi să te adresezi:
Autorităţii de Sănătate Publică (termen legal de răspuns: 30 de zile);
Comisiei Ministeriale pentru Romi din cadrul Ministerului Săn ătăţii Publice (termen legal de
răspuns:
30 de zile), înfi inţată în baza Ordinului Ministrului Sănătăţii Publice nr. 1383/2006, cu modifi
carile şi
completarile ulterioare. Această comisie, are, printre atribu ţiile sale şi analiza situa ţiilor
confl ictuale,
semnalate în mod ofi cial, în vederea asigurării func ţionarii principiului nediscriminarii în
sistemul sanitar;

188
Instanţei judecătoreşti.
De asemenea, trebuie să consiliezi persoanele din comunitate în a sesiza autorit ăţile
statului în cazul în care le
sunt încălcate drepturile.
11. Noţiuni despre discriminare. Consiliul Naţonal pentru Combaterea Discrimin ării
A. Ce este discriminarea?
Prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restric ţie sau preferin ţă pe baza
criteriilor prevăzute
de legislaţia în vigoare. Criteriile stabilite de legislaţia românească sunt:
Rasă;
Naţionalitate;
Etnie;
Limbă;
Religie;
Categorie socială;
Convingeri;
Sex;
Orientare sexuală;
Vârstă;
Handicap;
Boală cronică necontagioasă;
Infectare HIV;
Apartenenţă la o categorie defavorizată;
Precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înl ăturarea
recunoaşterii, folosinţei sau
exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libert ăţilor fundamentale sau a
drepturilor
recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte
domenii ale vieţii
publice.
B. Felurile discriminării
Discriminarea poate fi :
Directă: când o persoană benefi ciază de un tratament mai puţin favorabil decât o alt ă
persoană care a
fost, este sau ar putea fi într-o situaţie comparabilă, pe baza oric ărui criteriu de

189
discriminare mai sus
menţionat;
Indirectă: când o prevedere, un criteriu, o practică aparent neutră dezavantajează anumite
persoane, pe
baza criteriilor prevăzute de legislaţia în vigoare, cu excep ţia cazurilor în care aceste
prevederi, criterii sau
practici sunt justifi cate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere acelui scop
sunt adecvate şi
necesare; de asemenea, discriminarea indirectă este orice comportament activ sau pasiv
care, prin efectele
pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustifi cat, supune unui tratament
injust sau degradant
o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de altele care se afl ă în situa ţii
egale;
Discriminarea multiplă: când o persoană sau un grup de persoane sunt tratate diferen ţiat,
într-o situaţie
egală, pe baza a două sau a mai multe criterii de discriminare, cumulativ;
Hărţuirea: orice comportament care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant
ori ofensiv,
pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen,
orientare sexuală,
apartenenţă la o categorie defavorizată, vârsta, handicap, statut de refugiat ori azilant sau
orice alt
criteriu;
Victimizarea: orice tratament advers, venit ca reacţie la o plângere sau ac ţiune în instan ţă
sau la instituţiile
competente, cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscrimin ării;
Dispoziţia de a discrimina (ordinul de a discrimina): este un ordin primit de o persoan ă sau
un grup
de persoane de la o altă persoană sau grup de persoane pentru a discrimina.
C. Cui te adresezi dacă eşti discriminat tu sau persoana pe care o consiliezi?
Există Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, care este autoritatea de stat
autonomă, sub
control parlamentar, care îşi desfăşoară activitatea în domeniul discrimin ării. Acest
organism reprezintă o

190
garanţie a respectării şi aplicarii principiului nediscrimin ării, în conformitate cu legisla ţia
internă în vigoare şi
cu documentele internaţionale la care Romania este parte.
Principale atribuţii:
Prevenirea faptelor de discriminare;
Medierea faptelor de discriminare;
Investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor de discriminare;
Monitorizarea cazurilor de discriminare;
Acordarea de asistenţă de specialitate victimelor discriminării.
Petiţia trebuie să conţină următoarele date obligatorii:
Numele şi prenumele persoanei care face sesizarea;
Adresă;
Număr de telefon;
Conţinutul plângerii, în care tu vei scrie detaliat faptele pe care le consideri discriminatorii.
Trebuie să
scrii cât mai detaliat şi să prezinţi cât mai multe argumente în favoarea cazului tau, pentru
demonstrarea
faptei de discriminare, împrejurarile în care s-a petrecut fapta, martorii care au asistat la
aceasta;
Datele de identifi care ale persoanei pe care o acuzi de discriminare (adres ă, eventual
telefon etc.), necesare
pentru contactarea acestuia de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discrimin ării.
În urma primirii petiţiei tale, aceasta este înregistrată şi se dă spre solu ţionare Colegiului
Director. Termenul
de sesizare este de un an de la data săvârşirii faptei de discriminare sau de la data la care
ai luat cunoştinţă de
ea. Tu sau persoana discriminată poate solicita în instanţa de judecată înlaturarea
consecinţelor faptelor de
discriminare şi restabilirea situaţiei anterioare faptei de discriminare. Termenul de
soluţionare a petiţiei este de
90 de zile.
Colegiul Director va cerceta existenţa faptei de discriminare prin citarea obligatorie a
părţilor, care se realizează
prin orice mijloc care asigură confi rmarea primirii. Neprezentarea p ăr ţilor nu impiedic ă
soluţionarea petiţiei.

191
Tu ai obligaţia să dovedeşti existenţa faptelor de discriminare iar persoana pe care o acuzi
are obligaţia să
dovedească că acestea nu constituie discriminare.
Soluţia se comunică în scris, ţie şi celui pe care îl acuzi de discriminare, în termen de 15
zile de la luarea
deciziei în sedinţa Colegiului Director. De la data primirii Hotărârii Colegiului Director, tot în
termen de
15 zile, părţile (tu şi cel pe care îl acuzi), dacă sunt nemulţumite de solu ţionarea cazului, o
pot contesta în
instanţă. Taxa judiciară de timbru este gratuită pentru ambele părţi.

12. Studii de caz

12.1. Asigurarea de sănătate
Familia Busuioc din comuna Călineşti judeţul Argeş are 3 copii care sunt lua ţi în eviden ţa
cabinetului medical
şcolar din cadru şcolii din comună pe care o frecventeaz ă copiii. Fieraru Vasile, so ţul,
lucrează la ferma agricolă
din comună cu contract individual de muncă. În această bază el benefi ciaz ă de asigurare
medicală de sănătate.
Soţia este şomeră şi benefi ciază de indemnizaţie de şomaj, în această calitate este
asigurată medical fără plata
contribuţiei la asigurări. Familia a apelat la mediatorul sanitar pentru a se înscrie pe lista
unui medic de
familie.
Cum trebuie să procedeze mediatorul sanitar?
În primul rând mediatorul le explică că familia benefi ciaz ă de asigurare medical ă şi de
pachetul de bază de
servicii de bază plătit din Fondul Naţional de Asigurări Sociale de Săn ătate.
În al doilea rând, soţul trebuie să ceară de la serviciu o adeverin ţă de angajat care s ă ateste
calitatea sa de
asigurat medical. Soţia este asigurată medical prin efectul legii ( Legea nr. 95/2006, art.
213).
Mediatorul sanitar, împreună cu familia trebuie să găsească un medic de familie disponibil.
Mediatorul sanitar
şi familia care trebuie să întocmească un dosar cu actele necesare (adeverin ţa de la locul

192
de muncă, adeverinţa
soţiei de indemnizaţie de şomaj, cărţile de identitate ale soţilor şi certifi catele de naştere
ale copiilor) se prezintă
la medicul de familie, după care începe procedura de înscriere pe lista medicului a familiei.
Drepturi Obligaţii
să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum şi casa de asigurări de s ănătate la care se
asigură, în condiţiile
prezentei legi şi ale contractului-cadru;
să fi e înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită, dac ă îndeplinesc toate
condiţiile prezentei legi,
suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un medic din alt ă localitate;
să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 6 luni de la data
înscrierii pe listele acestuia;
să benefi cieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive
medicale în mod nediscriminatoriu, în condiţiile legii;
să efectueze controale profi lactice, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru;
să benefi cieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a săn ătăţii,
inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor;
să benefi cieze de servicii medicale în ambulatorii şi în spitale afl ate în rela ţie contractual ă
cu casele de asigurări
de sănătate;
să benefi cieze de servicii medicale de urgenţă;
să benefi cieze de unele servicii de asistenţă stomatologică;
să benefi cieze de tratament fi zioterapeutic şi de recuperare;
să benefi cieze de dispozitive medicale;
să benefi cieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;
să li se garanteze confi denţialitatea privind datele, în special în ceea ce priveşte
diagnosticul şi tratamentul;
să aibă dreptul la informaţie în cazul tratamentelor medicale;
să benefi cieze de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în condi ţiile legii;
fi ecare asigurat are dreptul de a fi informat cel pu ţin o dată pe an, prin casele de asigur ări,
asupra serviciilor de care benefi ciază, a nivelului de contribu ţie personal ă şi a modalit ăţii
de plată, precum şi asupra drepturilor şi obligaţiilor sale.
să se înscrie pe lista unui medic de familie;
să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modifi cări în starea lor de s ăn ătate;

193
să se prezinte la controalele profi lactice şi periodice;
să anunţe în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de asigurări asupra modifi c ărilor
datelor de identitate sau a modifi cărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumit ă
categorie de asiguraţi;
să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului;
să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico-sanitar;
să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând coplata;
să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justifi cative care atest ă calitatea
de asigurat.

12.2. Legea venitului minim garantat

Familia Pleşa, din localitatea Olari se compune din 7 membri, din care 2 adul ţi şi 5 copii cu
vârste cuprinse
între 7-14 ani. Cei doi adulţi nu realizează nici un fel de venit, iar copii benefi ciază de
alocaţia de stat. Venitul
familiei nu permite astfel plata contribuţiei la Fondul Naţional al Asigurărilor Sociale de
Sănătate. În urma
vizitei mediatorului sanitar în comunitate, domnul Pleşa solicită ajutorul acestuia.
Cum trebuie să procedeze mediatorul sanitar?
Mediatorul sanitar informează membrii familiei de posibilitatea apelării la serviciile sociale
din cadrul
primăriilor pentru a benefi cia de ajutorul social lunar, conform Legii venitului minim
garantat nr. 416/2001.
Astfel, mediatorul sanitar va însoţi soţii Pleşa la serviciul de asisten ţă social ă din cadrul
primăriei şi îi ajută pe
aceştia să întocmească o cerere prin care să solicite ajutor social. Mediatorul sanitar va
însoţi şi asista asistentul
social din cadrul primăriei pe parcursul derulării anchetei sociale necesare în vederea
întocmirii dosarului de
ajutor social. În momentul primirii unui răspuns favorabil, familia poate solicita prim ăriei o
adeverinţă de
benefi ciari ai ajutorului social. Pe baza acesteia, ei dobândesc calitatea de asigura ţi
medical.
În această speţă, rolul mediatorului sanitar este acela de îndrumător al familiei în vederea
obţinerii ajutorului

194
social şi a calităţii de asiguraţi.

12.3. Situaţii de urgenţă (persoane fără asigurare medicală şi nici posibilitatea de a o ob ţine)
Familia Fieraru locuieşte în comuna Bolintin şi se compune din Fieraru Vasile, 40 de ani,
soţia Fieraru Mariţa,
30 de ani şi cei doi copii Ionuţ şi Cătălina, cu vârste de 10, respectiv, 8 ani. Fieraru Vasile
acuză acute dureri
în zona abdominală, însoţite de greţuri. Soţia sa apelează la mediatorul sanitar. Mediatorul
sanitar constată că
familia nu este asigurată medical, nu este înscrisă pe lista unui medic de familie şi datorit ă
stării grave în care
se prezintă bărbatul nu există timpul fi zic necesar de întreprindere a acestor demersuri.
Cum reacţioneaza mediatorul sanitar in acest caz?
Mediatorul apelează serviciul de urgenţă 112 şi solicită o ambulanţă la casa familiei Fieraru.
Aceasta soseşte,
examinează pacientul şi îl transportă la spital. Este foarte important s ă ştii că în situa ţia
dată deşi nu are asigurare
medicală, bolnavul benefi ciază de următoarele servicii medicale: urgen ţele medico-
chirurgicale şi bolile cu
potenţial endemo-epidemic, precum şi cele prevăzute în Programul na ţional de imuniz ări,
monitorizarea
evoluţiei sarcinii şi a lăuzei şi servicii de planifi care familială. Prin urmare spitalul este
obligat a-i acorda
pacientului îngrijirile medicale de urgen ţă. Mediatorul sanitar va explica familiei Fieraru
importanţa obţinerii
calităţii de asigurat, serviciile medicale de care benefi ciază în această calitate, precum şi
paşii de urmat pentru
a-l obţine.

12.4. Cazuri de discriminare: Discriminare directă, Discriminare indirectă, Abuzuri

A) Discriminare directă
Cristescu Gheorghe, 70 de ani, pensionar se prezintă la medicul specialist cu trimitere de la
medicul sau de
familie pentru investigaţii amănunţite la inimă. La uşa medicului X este coadă de pacien ţi.
Domnul Cristescu

195
se aşează la uşa şi aşteaptă rândul său. În momentul în care intră în cabinetul medicului îi
arată trimiterea de
la medicul de familie şi începe să îi explice medicului specialist simptomele pe care le are.
Medicul îl întrerupe
şi îi spune: ”Ascultă mai ţigane, nu am timp de tine acum, vino altădată …” şi îl pofteşte
afară. Cristescu
Gheorghe îi povesteste întâmplarea mediatorului sanitar din comunitatea din care face
parte.
Cum reacţionează mediatorul sanitar in acest caz?
Mediatorul sanitar îi prezintă domnului Cristescu posibilităţile pe care le are în a sesiza un
caz de discriminare.
Acesta, consiliat de mediatorul sanitar poate depune un memoriu în acest sens la
autoritatea de sănătate
publică a judeţului în raza căruia îşi are domiciliul sau se poate adresa Comisiei Ministeriale
pentru Romi a
Ministerului Sănătăţii Publice (termen legal de răspuns: 30 de zile). Această comisie, are,
printre atribuţiile
sale şi analiza situaţiilor confl ictuale, semnalate în mod ofi cial, în vederea asigur ării
funcţionarii principiului
nediscriminarii în sistemul sanitar.

B) Discriminare indirectă
Mediatorul sanitar din localitatea Petroşani însoţeşte soţii Şandru la cabinetului medicului
de familie X în
vederea înscrierii acestora pe lista medicului. Medicul X îi primeşte în cabinet şi le explic ă
că nu îi poate primi
ca pacienţi ai săi deoarece nu mai are locuri pe listă şi le sugereaz ă să apeleze la alt medic
de familie. La ieşirea
din cabinet, mediatorul sanitar observ ă că aici se afl ă o altă familie care solicită înscrierea
în lista de pacienţi ai
medicului X. Medicul primeşte familia şi o înscrie în lista sa, deşi iniţial familiei Şandru le
spusese că nu mai
are locuri libere în lista sa.
Cum reacţioneaza mediatorul sanitar in acest caz?
În acest caz, mediatorul sanitar se regăseşte în cazul unei discrimin ări indirecte (când o

196
prevedere, un criteriu,
o practică aparent neutră dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute de
legislaţia în
vigoare, cu excepţia cazurilor în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justifi cate
obiectiv de un scop
legitim, iar metodele de atingere acelui scop sunt adecvate şi necesare). Mediatorul sanitar
are posibilitatea
de a sesiza despre această practică Autoritatea de Sănătate Publică jude ţeană sau Comisia
Ministerială pentru
Romi a Ministerului Sănătăţii Publice (termen legal de răspuns: 30 de zile), care are ca
atribuţie analiza
situatiilor confl ictuale, semnalate în mod ofi cial, în vederea asigurarii func ţionarii
principiului nediscriminarii
în sistemul sanitar.
Manualul mediatorului sanitar

CAPITOLUL VI. ANEXE

Anexa 1. Formularul de raportare a activităţii lunare

Anexa 2. Formularul de catagrafi ere a adulţilor
Anexa 3. Formularul de catagrafi ere copii
Anexa 4. Formularul de catagrafi ere gravide

197
Anexa 5. Tuberculoza (TBC), o boală infecţioasă

198
Anexa 1 – Formularul de raportare a activităţii lunare
NUME: ..............................................
PRENUME: ..........................................................................
Str. .................................................................. Nr. ................... Bl. ............ Sc. ............. Ap. .......
Loc./sect. ......................................................................................................................................
..
Judeţ ................................. Cod
poştal .........................................................................................
Tel fi x ................................... Tel Mobil ............................ E-
mail : ...............................................
Numărul de comunităţi în care
activezi : ......................................................................................
Spitalul .........................................................................................................................................
...
Numele medicului
coordonator ....................................................................................................
Telefon
/fax .....................................................................................................................................
RAPORT DE ACTIVITATE
Luna …………………….. Anul …………
1. Descrieţi pe scurt comunitatea in cadrul căreia vă desf ăşura ţi activitatea ca mediator
sanitar (cartier, sat,
comună, oraş, judeţ, numărul total al populaţiei din comunitate, problemele cu care se
confruntă comunitatea)
2. Completaţi următoarele informaţii:
Număr persoane catagrafi ate per total
Număr persoane catagrafi ate în această lună
Număr copii catagrafi aţi per total
Număr copii catagrafi aţi în această lună
Număr femei gravide catagrafi ate per total
Număr femei gravide catagrafi ate în această lună
Număr persoane identifi cate neînscrise la medicul de familie
Număr persoane asistate în procesul de înscriere la medicul de familie
Număr persoane adulte suspecte cu TB
Număr persoane adulte depistate cu TB

199
Număr copii 0-18 ani suspecţi cu TB
Număr copii 0-18 ani depistaţi cu TB
Număr persoane adulte depistate cu HIV/SIDA
Număr copii 0-18 ani depistaţi cu HIV/SIDA
3. Identifi carea persoanelor fără acte de identitate
Număr persoane adulte fără acte de identitate
Număr de copii fără acte de identitate
Număr cazuri soluţionate
4. Campanii de vaccinare:
Perioada Tipul vaccinării Număr persoane vaccinate
5. Activităţi de educaţie sanitară
Perioada Tematica abordată Materiale folosite
Număr materiale
distribuite
Număr persoane
informate
Număr sesiuni de educaţie desfăşurate:
Planifi care
familială
Asistenţă
prenatală ITS HIV/SIDA TB Cancer
Mamar Altele
6. Desfăşurarea campaniei de Informare, Educare şi Comunicare cu accent pe problematica
tuberculozei:
6.1 Descrieţi cum aţi realizat campania in şcoli (perioada, număr de sesiuni, tip de materiale
distribuite,
număr de materiale distribuite, număr elevi informaţi, etc) – anexaţi procese verbale
semnate de unitatea
şcolară:
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................

200
......................
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
...........
6.2 Cum aţi desfăşurat campania IEC in comunitate (perioad ă, număr de sesiuni, categorii
de persoane, tip
materiale distribuite, număr materiale distribuite, număr persoane informate, etc)?
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................
......................................................................................................................................................
...........

201
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
...........
7. Care au fost problemele intampinate in desfăşurarea campaniei de Informare, Educare şi
Comunicare?
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................
......................................................................................................................................................
...........
......................................................................................................................................................
...........

202
......................................................................................................................................................
...........
8. Descrieţi relaţia cu partenerii de lucru:
a) Autoritatea de Sănătate Publică / Inspectorul AFS
b) Medicul de familie
Manualul mediatorului sanitar
120
c) Primăria/Serviciul Social
d) Alţi parteneri ( ONG-uri, institu ţii, s.a).
9. Cazuri de discriminare identifi cate1
a) medic de familie Descrierea pe scurt a cazului (unde, cine,când şi cum):
b) spital Descrierea pe scurt a cazului (unde, cine, când şi cum):
c) primărie Descrierea pe scurt a cazului (unde, cine, când şi cum):
d) alte instituţii (menţionaţi)
………………………………
Descrierea pe scurt a cazului (unde,cine, când şi cum):
1 În cazul în care spaţiul alocat descrierii cazului este insufi cient, v ă rug ăm s ă folosi ţi o
pagină anexă.
10. Colaboratori:
Nume/prenume Instituţie Funcţie Telefon/fax
11. Persoane care atestă activitatea mediatorului sanitar:
Nume/prenume Instituţie/Funcţie Semnătura/Ştampila/Parafa
Mediator sanitar, Data: ……………………………..
Nume/prenume:…………………………………….
Semnătura

Anexa 2- Formularul de catagrafi ere a adulţilor

Nr.
fam.
Nr.

203
Pers.
Nume/prenume Adresă Vârstă Situaţia actelor
de identitate 2
Da Nu
Medic familie
Da Nu
(numele)
Ocupaţia si
Condiţii
locuire 3
Boli
cronice
Observaţii 4
2 Se trece tipul documentului lipsă la observaţii
3 Se trece câte camere şi accesul la apă potabilă, caldă, gaze, curent electric
4 Aici se vor trece şi gravidele identifi cate

204
Anexa 3 – Formularul de catagrafi ere copii
Nr.
crt.
Nume/ prenume Domiciliul Data ;i locul
naşterii
Situaţia
actelor de
identitate
Numele
părinţilor
Numele
medicului
de familie
Situaţia
vaccinărilor
Boli
cronice
Observaţii

205
Anexa 4 – Formularul de catagrafi ere gravide
Nr.
crt.
Nume/prenume Domiciliul Data şi locul
naşterii
Situaţia
actelor de
identitate
Medic de
familie
Trimestrul
de sarcină
Situaţia
monitorizării
Boli
cronice
Observaţii

206
Anexa 5 - Tuberculoza (TBC), o boală infecţioasă.
Tuberculoza este una dintre bolile care încă este considerată ruşinoasă. În general, oamenii
evită să vorbească
despre această afecţiune pulmonară. Teama de excludere socială este principalul motiv
pentru care oamenii se
ascund. Cei mai frustraţi sunt cei care au suferit sau suferă de aceast ă maladie. Potrivit
specialiştilor, principala
modalitate de luptă împotriva acestei boli este prevenirea.
În 2004, timp de două luni, Guvernul României a declanşat o campanie intitulat ă
“Tuberculoza se vindecă”,
prin care se urmărea informarea populaţiei în legatură cu prevenirea, transmiterea şi
tratarea acestei maladii.
Cu toate acestea, printre adulţii de la noi, găsim o ignoranţă alarmantă legată de aceast ă
boală.
O treime din populaţia ţării nu ştie că tuberculoza se transmite pe cale aerian ă, se arat ă
într-un studiu realizat
de către Institutul de Sănătate Publică. Această neştiinţă este sporită şi de sărăcie şi
analfabetism în rândul
populaţiei de romi.
Ce este tuberculoza?
Tuberculoza este o maladie infecţioasă periculoasă, care, în cazul nedepistării la timp şi
tratării inadecvate, poate
duce la pierderea capacităţii de muncă, invaliditate şi deces. Cel mai frecvent, tuberculoza
afectează plămânii (tuber

207
culoza pulmonară), însă poate afecta şi alte organe (tuberculoza oaselor şi articula ţiilor,
tuberculoza renală, tuberculoza
ganglionilor limfatici intratoracici, tuberculoza aparatului uro-genital, tuberculoza pielii, a
ochilor, etc).
De ce este provocată tuberculoza?
Tuberculoza este provocată de mycobacteria tuberculozei (Mycobacterium tuberculosis),
numită şi bacilul
Koch, în numele medicului Robert Koch, care a descoperit agentul patogen al maladiei.
Ce reprezintă mycobacteria tuberculozei?
Este un microorganism neobişnuit de viabil, care îşi păstreaza proprietăţile la uscare,
congelare, după prelucrarea
cu alcool, acid şi alcalii. Lumina directă a soarelui, temperaturile ridicate şi substan ţele
care conţin clor
distrug rapid bacteriile. De aceea, cel mai mare risc de contaminare cu tuberculoz ă îl
prezinta încăperile închise,
umede şi neaerisite.
Cum se transmite tuberculoza ?
De obicei, tuberculoza este transmisă pe cale aeriană de la bolnavul cu tuberculoz ă
pulmonară contagioasă,
adică cel care elimină mycobacteria tuberculozei. Sursa principală de infec ţie este bolnavul
care răspândeşte
în aer microparticulele bacilifere prin tuse, strănut, vorbire şi scuipat. Acestea, împreun ă cu
aerul inspirat,
pătrund în plămânii persoanelor sănătoase, provocând tuberculoza. Persoana s ănătoas ă
poate fi contaminată
cu tuberculoză în încăperi aglomerate, neventilate, în care se afl ă un bolnav de tuberculoza
pulmonară
contagioasă. În cazul altor forme ale maladiei, cum ar fi , de exemplu, tuberculoza renal ă
sau tuberculoza
ganglionilor limfatici, mycobacteriile nu sunt eliminate în aer şi contaminarea nu poate
avea loc. Se consideră
că o persoană care are tuberculoza şi nu se tratează poate transmite microbul la alte 10-15
persoane cu care
vine în contact. Dacă persoana bolnavă se trateaza corect, după 3-4 săptămâni de la
începerea tratamentului

208
nu mai este, de obicei, contagioasă, adică această persoană nu mai poate transmite boala.
Cine poate lua tuberculoza?
Orice persoană poate fi infectată cu tuberculoză, indiferent de
statutul social şi situaţia materială. Mai expuse riscului sunt:
persoanele care se afl ă în contact permanent cu bolnavii
de tuberculoză pulmonară contagioasă;
persoanele cu imunitate scăzută, cauzată de subnutriţie
şi condiţii nefavorabile de viaţă, afecţiuni cronice;
persoanele infectate cu HIV;
fumătorii activi; persoanele care consumă alcool şi/sau
droguri;
copiii nevaccinaţi contra tuberculozei.
Care sunt consecinţele tuberculozei?
Micobacteriile tuberculozei distrug ţesutul pulmonar şi astfel se ajunge la invaliditatea
gravă a bolnavilor
şi la deces.
Boala poate evolua latent timp îndelungat şi, dacă persoana nu este obişnuită s ă acorde
atenţie stării
generale nesatisfăcătoare a organismului, ea va solicita asistenţă medicală cu întârziere. În
această situaţie,
întârzierea poate fi fatală, deoarece tratamentul acestei boli este de lung ă durat ă şi
presupune numeroase
eforturi ale organismului. Bolnavul cu tuberculoză pulmonară contagioasă nesupus
tratamentului poate
infecta timp de un an de la 10 la 15 persoane. Unui risc sporit sunt supuşi membrii familiei
bolnavului
şi alte persoane care se afl ă adesea sau permanent în anturajul lui.
Care sunt principalele simptome ale tuberculozei?
Cel mai frecvent tuberculoza afecteaza plămânii. Principalele simptome ale tuberculozei
pulmonare sunt:
Tuse cu spută mai mult de 3 săptămâni;
Febră timp de o săptămână fără o cauză evidentă, frisoane;
Dureri în regiunea cutiei toracice;
Hemoptizie (sputa cu sânge eliminată prin tuse);
Scădere bruscă în greutate;

209
Pierderea poftei de mîncare;
Astenie permanentă, oboseală;
Dispnee la efort fi zic;
Transpiraţii excesive, mai ales noaptea.
Cum trebuie să procedaţi in cazul in care aţi constatat simptomele men ţionate anterior la
benefi ciarii
dumneavoastră sau la apropiaţii dumneavoastră?
În nici un caz nu panicaţi pacienţii şi nici nu recomanda ţi autotratamentul, nu pierde ţi
timpul. IN CEL MAI
SCURT TIMP SOLICITAŢI ASISTENŢA MEDICULUI DE FAMILIE. Medicul va dispune trimiterea
pacienţilor pentru examinări la ftiziopneumolog (medicul specialist). Numai specialistul
poate prescrie un
tratament adecvat. Nu trebuie să îi speriaţi pe benefi ciarii dvs. că au fost diagnostica ţi cu
„tuberculoză”. Un
tratament precoce este şansa lor de a se vindeca.
Ce investigaţii se fac in cazul prezentării cu simptome sugestive de tuberculoz ă?
Principalele investigaţii efectuate în caz de suspectare a tuberculozei la maturi sunt:
examenul medical,
analiza microscopică a sputei şi radiografi a cutiei toracice. Toate aceste investigaţii nu
provoacă dureri şi sunt
inofensive. Volumul de investigaţii este stabilit de medic.
Cum se trateaza tuberculoza?
Actualmente există câteva preparate antituberculoase efi ciente care contribuie la:
stoparea dezvoltării mycobacteriilor tuberculozei;
distrugerea mycobacteriilor tuberculozei;
prevenirea dezvoltării rezistenţei mycobacteriilor tuberculozei la medicamente.
În funcţie de preparatele antituberculoase, proprietăţile men ţionate mai sus se manifest ă în
mod diferit. De
aceea medicul-ftiziopneumolog, în urma examinării bolnavului şi în baza rezultatelor
analizelor efectuate,
stabileşte combinaţia optimă a acestor preparate. Administrarea preparatelor
medicamentoase bolnavului are
loc sub supravegherea directă a lucrătorilor medicali.
Tratarea tuberculozei este un proces îndelungat, cu durata de câteva luni. Pe durata
tratamentului, periodic

210
sunt efectuate analize ale sputei la prezenţa mycobacteriei tuberculozei şi alte investiga ţii
necesare. Pentru un
tratament efi cient este necesară respectarea cu stricteţe a tuturor indica ţiilor medicului.
Dacă tratamentul are loc în strictă conformitate cu prescrip ţiile medicului, boala cedeaz ă.
Pacientul care a
trecut cursul integral de tratament se vindecă şi nu mai prezintă o surs ă de infec ţie pentru
societate.
De ce este necesar controlul administrării preparatelor?
Tratamentul de lungă durată este obositor pentru unii bolnavi de tuberculoza şi, sim ţindu-se
mai bine peste
puţin timp după începerea administrării preparatelor antituberculoase, aceştia întrerup
tratamentul sau nu
administrează toate preparatele prescrise de medic. În aceste cazuri creşte rezisten ţa
mycobacteriei tuberculozei
la medicamentele administrate, iar pacientul devine o sursă de răspândire a tuberculozei
rezistente la medicamente.
Tratarea unei astfel de forme de tuberculoză este mult mai complicat ă, de durat ă mai lung ă
şi nu
întotdeauna duce la vindecare. De aceea este indicat ca mediatorul sanitar să se implice în
procesul de supraveghere
a pacienţilor. Conform fi şei de post, la îndrumarea cadrelor medicale, mediatorul sanitar
are sarcina să
supravegheze administrarea medicamentelor şi să explice rolul tratamentului
medicamentos prescris.
Care sunt consecinţele bolii netratate?
În unele cazuri, tuberculoza evoluează atât de repede încât decesul bolnavului poate
surveni peste câteva luni.
În celelalte cazuri, boala evoluează cronic. Acutizarea acesteia decurge foarte greu - cu
febră, tuse persistentă
şi dureroasă, hemoptizie. Bolnavul pierde în greutate, pierde nu doar capacitatea de munc ă,
ci şi capacitatea
de a efectua lucrări simple în gospodărie, de a se mişca. Extenuat şi neajutorat, el poate
supravieţui câţiva ani,
continuând să îi infecteze pe cei din jurul său.
Poate oare fi prevenită infectarea cu tuberculoză?

211
Bineînţeles, în primul rând, trebuie redus numărul bolnavilor - sursa de mycobacterii de
tuberculoză. Pentru
aceasta este necesar ca toţi bolnavii de tuberculoză să solicite la timp asisten ţa medical ă
şi să obţină un tratament
complex. Cel mai bun mod de profi laxie a tuberculozei este depistarea la timp şi
tratamentul adecvat.
Totodată, fi ecare om poate şi trebuie să contribuie la creşterea imunităţii organismului s ău.
Renunţarea
la anumite deprinderi vicioase, respectarea regimului alimentar, călirea organismului,
exerciţiile fi zice pot
diminua riscul de contaminare cu tuberculoză.
Dacă în casă sunt bolnavi de tuberculoză, pentru a evita contaminarea celor din jurul lor,
este necesară aerisirea
frecventă a încăperii şi curăţarea umedă a acesteia de 2-3 ori pe zi. Bolnavul, în timpul tusei
şi strănutului,
trebuie să-şi acopere nasul şi gura cu o batistă sau cu un şerveţel, să utilizeze scuipătoare,
care urmează a fi
dezinfectate. Batistele şi şerveţelele cu spută trebuie distruse.
Răspandirea bolii
În prezent, conform statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, România este printre
primele 4 ţări din
Europa în ceea ce priveşte incidenţa tuberculozei. Astfel, zilnic sunt raportate 5 cazuri noi
de tuberculoză
la copii, 82 de cazuri noi la adulţi şi 5 decese din această cauz ă. Indicatorii epidemiometrici
ai tuberculozei
înregistrează în România cele mai ridicate valori din Europa. Se estimeaz ă c ă o treime din
populaţia planetei
este infectată cu bacilul tuberculozei, însă numai aproximativ 8,4 milioane de persoane se
îmbolnăvesc de
tuberculoză în fi ecare an. Grupurile cu cel mai mare risc de îmboln ăvire sunt:
copiii;
vârstnicii;
persoanele afectate de boli care scad rezistenţa organismului (cancer, SIDA, etc.);
în general, persoanele care provin din medii sărace şi insalubre.
REŢINEŢI!

212
Orice persoană poate fi infectată cu tuberculoză, indiferent de statutul social şi situa ţia
materială.
Tuberculoza se transmite de la persoana bolnavă la cea sănătoasă pe cale aerogen ă.
La apariţia a cel puţin unuia din simptomele specifi ce tuberculozei, de urgen ţă solicita ţi
asistenţa
medicului de familie.
Tuberculoza se tratează numai cu preparate antituberculoase speciale sub supravegherea
directă a
lucrătorilor medicali. In nici un caz nu vă autotrataţi!
Tratamentul trebuie continuat atat timp cat este indicat de medic pentru a evita apari ţia
tuberculozei
rezistente la medicamente.
Rolul mediatorului sanitar este de a informa comunitatea cu privire la riscul imboln ăvirii.

CUPRINS

CAPITOLUL I. COMUNICAREA, INTRUMENT DE LUCRU AL MEDIATORULUI

SANITAR
Pagina 1

213
CAPITOLUL II. METODE ŞI TEHNICI DE LUCRU ALE MEDIATORILOR
SANITARI
Pagina 19
CAPITOLUL III. PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII IN COMUNITATE
Pagina 55
CAPITOUL IV. SĂNĂTATEA FAMILIEI ŞI A COMUNITĂŢII
Pagina 70
CAPITOUL V. LEGISLAŢIE IN DOMENIUL MEDIERII SANITARE
Pagina 97
CAPITOLUL VI. ANEXE
Pagina 117

214