COMUNICAREA

VERBALA
Aspecte ale comunicării cu
pacientul
 Aspecte ale
comunicării cu
pacientul

Comunicarea reprezintă,
în sensul cel mai general
procesul transmiterii,
recepţionării, stocării,
prelucrării şi utilizării
informaţiilor.
 În procesele de comunicare în care sunt angajaţi,
oamenii urmăresc atingerea unor scopuri.
După opinia lui N. STANTON, prin intermediul
procesului de comunicare se urmăresc întotdeauna patru
scopuri principale:
1. Să fim RECEPŢIONAŢI (auziţi sau citiţi)
2. Să fim ÎNŢELEŞI
3. Să fim ACCEPTAŢI
4. Să PROVOCĂM O REACŢIE (o schimbare de
comportament sau de atitudine)
Calităţi terapeutice
esenţiale in actul de
comunicare

CARL ROGERS menţiona 3 astfel de calităţi esenţiale:

A. RESPECTUL

Câteva reguli prin care se poate exprima respectul faţă de

pacient:
1. Să te prezinţi clar şi să specifici motivul pentru care te afli
acolo;
2. Să te interesezi cum resimte pacientul situaţia în care se află
(internat,aflat în cabinetul de consultaţii, etc);
3. Să discuţi stând la nivelul pacientului, într-un loc în care poţi
fi uşor urmărit,văzut şi auzit;

4. Să previi pacientul înainte de a face manevre medicale

dureroase, în timpul examinării fizice sau atunci când vă veţi
referi la lucruri care ar putea provoca suferinţă morală;

5. Să reacţionezi astfel încât pacientul să fie conştient că ai auzit

ce spune
 B. AUTENTICITATEA
1. Autenticitatea înseamnă a nu pretinde
că eşti altcineva.
2. A fi autentic implică a recunoaşte în faţa
pacientei ce ştii şi ce nu ştii să faci /ce poţi sau nu poti să faci.
3. Când pacientul spune lucruri triste sau comice, este bine să
reacţionezi ca om şi nu doar ca o maşină perfecţionată de
diagnostic şi tratament.
4. Demonstrarea interesului faţă de pacient ca persoană este o
altă modalitate de a fi autentic.
C. EMPATIA
1. Empatia este un fel de înţelegere. Nu este o stare
emoţională de simpatie sau de părere de rău pentru cineva.
2. Arta empatiei constă în a învăţa să discuţi cu pacienţii
astfel încât să obţii maxim de informaţii cât mai exacte
despre propriile lor gânduri şi sentimente.
3. Un comportament empatic poate, de asemenea, să ajute
pacienţii în clarificarea sentimentelor. Uneori, pacientul nu
este conştient de propriile sale sentimente.
 Factori perturbatori ai
comunicării

O serie de factori pot perturba comunicare dintre

asistentul medical şi pacient.
Aceştia pot fi grupaţi în trei categorii şi anume: factori
fizici, factori interni şi factori semantici.
Dintre factorii fizici care au o acţiune de
distorsionare a mesajului, vom enumera:
1. Deficienţele verbale (balbismul, bolile laringiene)
2. Deficienţele acustice (hipoacuzia, surditatea)
3. Amplasamentul (poziţia vorbitorului în raport cu
ascultătorul)
4. Iluminarea (slaba
iluminare împiedică
receptarea comunicării
non-verbale)
5. Temperatura (căldura
excesivă sau frigul
creează o stare
neplăcută celor doi
parteneri)
6. Ora din zi (în cea de a
doua parte a zilei
comunicarea devine mai
dificilă datorită
acumulării oboselii )
7.Durata întâlnirii
(întâlnirile pe fugă sau
prea prelungite sunt
ineficiente)
 Factorii interni care pot perturba comunicarea în
următoarele situaţii:
1. Implicarea afectivă (atât implicarea pozitivă cât şi
negativă tulbură precizia comunicării, precum şi felul în
care ea este percepută de auditor)
2. Frica ( teama emiţătorului, că, prin ceea ce comunică,
ar putea intra într-o situaţie neplăcută, sau cea a
ascultătorului – că ar putea auzi lucruri neconvenabile, vor
perturba mesajul)
3. Ameninţarea statutului( dacă cel ce comunică nu
este sigur de faptul că ceea ce comunică nu îi ameninţă
imaginea personală, va evita să transmită mesajul complet
sau va denatura anumite părţi din el)
4. Presupuneri subiective (dacă vorbitorul crede că
ascultătorul îi este ostil sau indiferent şi mesajul va fi
distorsionat)
5. Preocupări ascunse (dacă unul din parteneri are o
preocupare diferită decât scopul pentru care se află în relaţia de
comunicare- pecuniară, erotică- mesajul va fi perturbat)
6. Fantasme (dacă asistentul medical sau pacientul au o anumită
imagine, pozitivă sau negativă, despre propria persoană, care
diferită de realitate, aceasta va influenţa negativ comunicarea)
 Dintre factorii semantici care perturbă mai frecvent
comunicarea menţionăm următoarele categorii:
1. Vocabularul incomplet sau prea tehnicist vor face
imposibilă comunicarea(exprimare pe înţelesul pacienţilor)
2. Gramatica (greşelile gramaticale vor denatura
comunicarea, scăzând relaţia de încredere şi depreciind
imaginea celui care le face, mai ales atunci când acesta este
medicul sau asistentul medical)
3. Sintaxa (construcţiile verbale prea complicate sau după
modelele altor limbi perturbă relaţia de comunicare)
4. Conotaţiile emoţionale ale unor cuvinte (anumite
cuvinte cu semnificaţie deosebită pentru pacient vor perturba
mesajul prin polarizarea atenţiei)
 LIMBAJUL VERBAL ADECVAT
UNUI ASISTENT MEDICAL
 Evitarea vocii pe ton înalt
 Evitarea explicaţiilor medicale
abstracte şi traducerea informaţiei
medicale după puterea fiecăruia de
înţelegere
 Evitarea ironiei şi aroganţei
 Asistarea stării emoţionale a
pacientului
 Nu se discută variante de tratament
cu pacientul, acestea fiind doar de
competenţa medicului
 Raspunzi cu promptitudine
pacientului la orice nelămurire cu
privire la planul de îngrijiri
 Explici pacientului fiecare
manevră medicală ce urmează a i
se efectua, folosind un ton cald şi
siguranţă în exprimare pentru a
dobândi încredere
 Reţii numele pacientului şi îl
foloseşti ori de câte ori e posibil
pentru a nu se simţi
depersonalizat (el nu este un
CAZ, ci o persoana cu o anumită
suferinţă)
 Prin întrebări simple, clare şi
concise te asiguri că toate nevoile
pacientului sunt satisfăcute şi că
a înţeles corect  toată informaţia
pe care i-ai transmis-o
 Metode de îmbunătăţire a relaţiei de comunicare în
îngrijirea medicală
LEY a formulat pe baza studiilor sale asupra înţelegerii şi
memorării informaţiilor medicale, câteva sugestii privitoare la
îmbunătăţirea comunicării asistent medical-pacient:
1. Îndrumările şi recomandările să fie date la începutul interviului
2. Să fie accentuată importanţa recomandărilor şi indicaţiilor
medicale
3. Să se folosească propoziţii şi cuvinte scurte
4. Informaţia ce trebuie comunicată să fie formulată în propoziţii
clare
5. Să se repete recomandările
6. Să se dea informaţii concrete, precise, în mod detaliat, mai
degrabă decât informaţii generale.
 Cum să comunici în medicină
veştile rele?
REGULI ÎN COMUNICAREA VEŞTILOR RELE
1. Stabiliţi un moment cât mai puţin dureros pentru pacient
2. Comunicaţi vestea personal, nu prin telefon
3. Alocaţi un timp adecvat pentru discuţia în care se vor comunica veştile
4. Folosiţi un limbaj simplu şi clar
5. Evitaţi tentaţia de a minimaliza o problemă
6. Asistaţi starea emoţională a pacientului
7. Exprimaţi păreri de rău pentru ce i se întâmplă pacientului.
8. Continuaţi discuţia
9. Urmăriţi sentimentele pe care pacientul le are după ce a primit veştile rele
10. Reasiguraţi pacientul că şi în continuare sunteţi disponibil cu tot ce vă stă
în putere
11. Comunicaţi planul de îngrijire,dar nu promiteţi o vindecare