Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

Modulul I. COMUNICARE PROFESIONALA

ASISTENT
MEDICAL DE
FARMACIE
Curs III
STILURI DE COMUNICARE

Comunicarea eficientă şi eficace depinde în mare măsură de felul în care comunicăm, adică de
stilul comunicării. Potrivit unei celebre formulări "stilul este omul însuşi", este evident că fiecărui
individ îi este caracteristic un anumit mod de exprimare, un anumit stil, care poartă pecetea propriei
personalităţi, a culturii, a temperamentului şi a mediului social în care acesta trăieşte. Stilul nu este o
proprietate exclusivă a textelor literare, el este specific oricărui act de comunicare.
Calităţile generale ale stilului:
Indiferent de stilul de comunicare abordat, acesta trebuie să îndeplinească, în principal,
următoarele calităţi:
 claritatea – expunerea sistematizată, concisă şi uşor de înţeles; absenţa clarităţii impietează
asupra calităţii comunicării, conducînd la obscuritate, nonsens şi la echivoc;
 corectitudinea – o calitate care pretinde respectarea regulilor gramaticale în ceea ce priveşte
sintaxa, topica; abaterile de la normele gramaticale sintactice se numesc solecisme şi constau, cu
precădere, în dezacordul dintre subiect şi predicat;
 proprietatea – se referă la modalitatea folosirii cuvintelor celor mai potrivite pentru a
exprima mai exact intenţiile autorului;
 puritatea – are în vedere folosirea numai a cuvintelor admise de vocabularul limbii literare;
potrivit cu evoluţia limbii putem identifica arhaisme, care reprezintă cuvinte vechi, ieşite din uzul
curent al limbii, neologisme, cuvinte recent intrate în limbă, al căror uz nu a fost încă pe deplin validat
1 Pagină

şi regionalisme, cuvinte a căror întrebuinţare este locală, specifică unei zone. Potrivit cu valoarea de
întrebuinţare a cuvintelor, cu sensurile în care acestea sînt folosite de anumite grupuri de vorbitori,
putem identifica două categorii de termeni: argoul, un limbaj folosit doar de anumite grupuri de
vorbitori care conferă cuvintelor alte sensuri decît cele de bază pentru a-I deruta pe cei care nu cunosc
codul şi jargonul, care este un limbaj de termeni specifici unor anumite comunităţi profesionale,
folosiţi pentru a realiza o comunicare mai rapidă;

Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon

 Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

 precizia – are drept scop utilizarea numai a acelor cuvinte şi expresii necesare pentru
înţelegerea comunicării;
 concizia – urmăreşte exprimarea concentrată pe subiectul de comunicat, fără divagaţii
suplimentare şi neavenite;
Calităţile particulare ale stilului
 naturaleţea – constă în exprimarea firească, fără afectare, fără o căutare forţată a unor cuvinte
sau expresii neobişnuite, de dragul de a epata, de a uimi auditoriul;
 demnitatea – impune utilizarea în exprimarea orală numai a cuvintelor sau a expresiilor care
nu aduc atingere moralei sau bunei cuviinţe; mai nou este invocată în acest sens şi atitudinea
politically corectnnes, evitarea referirilor cu caracter rasial, şovin, antisemit, misogin sau androgin.
 armonia – obţinerea efectului de încântare a auditoriului prin recurgerea la cuvinte şi expresii
capabile să provoace auditoriului reprezentări conforme cu intenţia vorbitorului; opusul armoniei este
cacofonia
 fineţea – folosirea unor cuvinte sau expresii prin care se exprimă într-un mod indirect gînduri,
sentimente, idei.
O tipologie a stilurilor de comunicare
Stilul neutru – se caracterizează prin absenţa deliberată a oricărei forme de exprimare a stării
sufleteşti, pentru că între emiţător şi receptor nu se stabilesc alte relaţii decît cele oficiale, de serviciu;
Stilul familiar – se caracterizează printr-o mare libertate în alegerea mijloacelor de expresie,
ca urmare a unor intense trăiri afective; presupune o exprimare mai puţin pretenţioasă, mai apropiată,
folosită în relaţiile cu membrii familiei, prietenii, colegii;
Stilul solemn – sau protocolar, are ca trăsătură specifică căutarea minuţioasă a acelor formule,
cuvinte sau moduri de adresare, menite a conferi enunţării o notă evidentă de ceremonie, solicitată de
împrejurări deosebite, în vederea exprimării unor gînduri şi sentimente grave, măreţe, profunde;
Stilul beletristic – specificitatea acestui stil constă în marea bogăţie de sensuri la care
apelează şi pe care le foloseşte; este stilul care încearcă să abordeze dicţionarul unei limbi în
exhaustivitatea sa;
Stilul ştiinţific – se caracterizează prin aceea că în procesul comunicării se apelează la
2

formele de deducţie şi de inducţie ale raţionamentelor, ingnorîndu-se într-o oarecare măsură,

Pagină

sensibilitatea şi imaginaţia;
Stilul administrativ – un stil funcţional, care are ca element definitoriu prezenţa unor formule
sintactice clişeu, cu ajutorul cărora se efectuează o comunicare specifică instituţiilor;
Stilul publicistic – abordează o mare varietate tematică, fapt ce îl apropie de stilul beletristic,
dar îl deosebeşte de acesta faptul că pune accentul pe informaţie mai mult decît pe forma de
prezentare, urmărind informarea auditoriului;
Stilul de comunicare managerială – stilul în care mesajul managerului caută să aibă un
Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon
 Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

impact puternic asupra auditoriului, urmărind să activeze eficienţa şi eficacitatea acestuia, angajarea
la rezolvarea de probleme, informarea, dirijarea spre anumite scopuri.

Comunicarea poate fi considerată o abilitate vitală a oamenilor, o abilitate ce le permite

acestora să exprime, să recepționeze și să interpreteze gânduri, sentimente, fapte, informații etc. și
astfel să asigure o relaționare socială adecvată sub aspect al progreselor individuale și colective.
Pentru eficientizarea comunicării se recomandă să ținem cont de specificul stilurilor de comunicare
al interlocutorilor.
În literatura de specialitate sunt prezente mai multe opinii, teorii referitoare la stilurile de
comunicare.
Una din cele mai răspândite concepții referitoare la stilurile de comunicare promovează ideea
că pot fi identificate patru stiluri de comunicare în funcție de orientarea individuală a persoanei
1. Stilul celor orientați spre acțiune, 2. Stilul celor orientați spre proces, 3. Stilul celor orientați
spre oameni, 4. Stilul celor orientați spre idei.

1. Stilul de comunicare orientat spre acțiune

Pentru persoanele care au un stil dominant orientat spre acțiune este caracteristic faptul ca
sunt
activi și dinamici în comunicare, sunt optimiști, vorbesc cu mult entuziasm și gesticulează intensiv
în timpul discuțiilor. Posedă o bună conexiune între limbajul verbal și cel nonverbal. Deseori sunt
impulsivi, nerăbdători, manifestă tendințe de a verbaliza informația fără a o supune unei judecăți
raționale riguroase.
De obicei, reprezentanții acestui stil vorbesc mult și le place să fie în centrul atenției. Ei
stabilesc rapid contacte, se implică activ în comunicări, furnizează multă informație, oferă operativ
feedback. În comunicarea lor predomină idei/subiecte referitoare la obiective, decizii, inițiative,
activități, eficiență, schimbare, avansare, dinamică, provocări, energie, performanță, rapiditate,
urgențe, termeni limită etc.
Persoanele respective dețin o capacitate avansată de a genera noi subiecte de discuții,
3

polemici, de a provoca alte persoane în timpul comunicărilor. Ei sunt atrași de diversitatea

Pagină

informației, sunt direcți și hotărâți în exprimare, rapizi în trecerea de la un subiect la altul. Pot
schimba ușor subiectele de discuție și își pot schimba opiniile în cazul dialogurilor constructive.
Adoră competițiile verbale, dezbaterile, polemicile și se bucură de victorii în cadrul lor. Își
asumă riscuri și propun inițiative.
În același timp reprezentanții acestui stil sunt mai puțin atenți la detalii, deseori tind să domine
discuțiile, vorbesc și gesticulează atât de rapid și energic că îi deranjează pe alții . Sunt gălăgioși

Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon

 Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

perturbând astfel procesul de asimilare a informației de către colegii care au alte stiluri de
comunicare.
Sunt nerăbdători în a-i asculta pe alții, și îi enervează tempoul lent al altor colegi, îi întrerup
pe colegi din vorbire, fapt ce poate genera frustrări și chiar conflicte în relațiile cu alții. Frecvent
adresează evaluări critice la adresa altora, fapt ce nemulțumește partenerii de comunicare.
Pot privi orice activitate ca o competiție în care el trebuie să fie învingătorul și va încerca să se
distanțeze de alții în loc să realizeze o activitate constructivă în echipă.
Frecvent pierd controlul asupra managementului timpului, care este rezervat pentru realizarea
sarcinilor și pot transforma discuțiile în polemici interminabile, fapt ce va scădea randamentul
activității formative.
Reprezentanții acestui stil sunt deseori puși pe pozne, sunt excesiv de distrați îi pot influența
și pe alții să se asocieze distracțiilor, în detrimentul realizării sarcinilor care au fost delegate. Ei nu
sunt încântați de necesitatea de a respecta regulile excesiv de rigide de comportament (și mai ales
de comunicare) și nu prea agreează sfaturile, recomandările sugestiile sau îndemnurile altora de a
respecta normele, regulile.
Pot ușor abandona subiectul discuției solicitate și să se axeze pe alt subiect care îl consideră
mai important pentru moment, perturbând prin aceasta activitatea colegilor.

2. Stilul de comunicare orientat spre proces

Persoanele care au un stil dominant orientat spre proces sunt calmi și raționali în identificarea
direcțiilor de comunicare, a argumentelor pe care le folosesc în expunerea mesajelor, în
recepționarea mesajelor emise de vorbitori. În comunicare ei plasează un accent puternic pe date
verificate și dovezi incontestabile.
Sunt foarte atenți și sensibili la detalii. Din aceste considerente pot ușor manevra prin
multitudinea de variabile care sunt prezente în comunicări pentru a-și promova propriile puncte de
vedere sau interese. Ei își axează comunicările pe idei referitoare la procese, date, cifre, testare,
planificare, metode de realizare a sarcinilor (cum trebuie de realizat sarcinile?) organizare, evaluare,
analiză, cauzalitate. În cadrul discuțiilor construiesc mesaje logice, bine structurate, bine
4

argumentate cu idei selectate cu mare grijă din diverse arii de expertiză. Nu iubesc abaterile de la
Pagină

planul stabilit anterior activității.

Preferă o planificare până la cele mai mici detalii și din aceste considerente, uneori, mai mult
pierd. Ei sunt mai mult orientați spre a face corect lucrurile decât a face lucrurile corecte. Ei sunt
destul de realiști în prezentarea argumentelor și cred în soluțiile propuse de colegi numai dacă
acestea sunt deja experimentate sau demonstrate.
Cred mai mult în fapte și mai puțin în emoții. Comunică eficient dacă le este clar subiectul

Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon

 Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

comunicării și au compatibilitate cu ceilalți vorbitori. Sunt foarte atenți și sensibili la detalii. Le plac
regulile și procedurile clare. Sunt persoane flexibile și adaptabile la mediul în care are loc
comunicarea. Sunt curioși din fire, aspiră după noi cunoștințe și manifestă tendințe spre a deveni
experți în domeniul abordat în cadrul comunicării. Sunt pasionați de noua informație dacă aceasta le
ajută să îmbunătățească procesele de activitate.
Preferă discuțiile cu caracter realist, pe subiecte care pot fi realizate și care au rezultate
care pot fi evaluate. Sunt prudenți, răbdători, toleranți în interacțiunile cu alții. Folosesc mai mult
limbajul verbal și mai modest limbajul nonverbal.
Persoanele cu stil dominant orientat spre proces întâmpină dificultăți în cadrul unor
comunicări excesiv de dinamice sau în cazul în care lipsesc verigi logice în discursul partenerilor
de comunicare. Aceste persoane uneori sunt prea meticuloase în lucrul cu detaliile și nu sesizează
aspectele strategice sau generale ale comunicării, nu vad ansamblul, sistemul care este abordat.
Tendința lor de a se axa atât de insistent pe clarificarea detaliilor îi poate deranja pe partenerii
de comunicare. Aceste persoane sunt atât de puternic ancorate în folosirea datelor dovedite, încât
acest fapt le micșorează capacitatea de a genera idei inovatoare în domeniul de comunicare.
Atunci când argumentele pe care le dețin din expertizele anterioare se epuizează, ei pierd
competiția în comunicare, devin mai închiși și mai puțin receptivi la discuțiile colegilor. De
asemenea, dependența lor excesivă de reguli, planuri stabilite de alții, generează dificultăți în
dezvoltarea unor reguli sau proceduri proprii, originale. Persoanele menționate nu se simt
confortabil nici în situațiile în care au loc abateri de la planurile de comunicare pe care ei și le-au
creat anterior.
Din aceste considerente întâmpină dificultăți în comunicările cu nivele avansate de
creativitate și în care este necesar de a schimba din mers traiectul discuțiilor. Persoanelor cu stil de
comunicare orientat spre proces le vine greu să părăsească zona lor de confort psihologic și
întâmpină dificultăți dacă sunt plasați în situații de a lua decizii rapide sau de a schimba deciziile
anterioare.
În acest context simt nevoia de a comunica și cu alți actori implicați în realizarea sarcinii,
care să le explice esența datelor intervenite și necesitatea reorientării activității. Teoriile abstracte,
5

inovațiile confuze sau beneficiile prea îndepărtate sunt anihilatori ai motivației acestui stil de
Pagină

comunicare. Faptul că sunt puțin sensibili la argumentele emotive ale participanților la comunicare
le aduce acestor persoane dezavantaje complementare.

3. Stilul de comunicare orientat spre oameni

Persoanele care au un stil dominant orientat spre oameni folosesc în comunicare informații
despre oameni, despre necesitățile firești ale acestora, despre afilieri, înțelegeri, activități comune,

Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon

 Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

sentimente, cooperare, înțelegere etc.

În comunicări sunt sentimentali, amabili, sufletiști, atenți față de nevoile celorlalți. Vorbesc
mai lin, cu voce blândă, cu empatie, cheamă la calm, folosesc multe epitete, metafore. Sunt sensibili
față de respectarea valorilor umane, față de respectarea altor vorbitori.
Sunt receptivi la solicitările sau la rugămințile partenerilor de comunicare, manifestă
înțelegere în cazul expunerii diferitor opinii.
Sunt loiali, prietenoși, buni pentru lucrul în echipă. Sunt mândri de apartenența la diferite
echipe, rețele sociale, colectivități și comunică pasionat despre aceste apartenențe. Urmează cu mult
elan planurile echipei dar întâmpină dificultăți în elaborarea propriilor planuri. Le scapă detaliile.
Au tendințe de exagerare a faptelor. Pot dramatiza situațiile excesiv. Pot aprecia prestația și
aspirațiile altor colegi, îi susțin pe aceștia în comunicare ascultându-i cu multă atenție. Le plac
activitățile de cooperare și colaborare.
Îi ajută pe alții și vor să fie ajutați. Se simt mai siguri în comunicare atunci când se aplică
strategii interactive. Sarcinile individuale îi fac să se simtă mai neajutorați, mai frustrați, mai puțin
performanți. Au nevoie de un mediu de exteriorizare a ideilor, sentimentelor, simțurilor lor. Lipsa
oportunităților de comunicare îi blochează.
Sunt puternic atrași de valori umane (chiar în detrimentul unor beneficii personale) și
așteaptă o astfel de atitudine și din partea altora. Sunt puternic încurajați de aprecierile
încurajatoare, și singuri îi încurajează pe alții spre realizarea sarcinilor solicitate. Sunt sociabili, pot
ușor crea atmosfere relevante de discuții în grupurile în care activează. Le place armonia și îi
deranjează tendințele unor colegi de a forța lucrurile și de a ajunge la finalitate în detrimentul
relațiilor bune din interiorul echipei de lucru.
Sunt mai mult atrași de menținerea bunelor relații decât de realizarea sarcinilor și din aceste
considerente sunt rezervați în aprecierea critică a colegilor. Sunt mai implicați dacă li se explica
importanța realizării sarcinilor pentru colectiv dar și pentru ei personal. Este important ca ei să
înțeleagă seriozitatea exigențelor pentru progresul ulterior.
Se recomandă ca acestor persoane să li se ofere posibilități mai extinse de a analiza relații de
tipul cauză – efect și de a extrapola aceste dependențe și asupra situațiilor sociale (fără a absolutiza
6

până la profanare principiul respectiv). În comunicarea cu aceste persoane se recomandă să-i

Pagină

motivăm să accepte și feedbackul critic fără a dramatiza situația.

Persoanele cu acest tip de comunicare trebuie să înțeleagă faptul că prin abordările critice pot
fi găsite și oportunități de amplificare a propriilor performanțe. Persoanele respective deseori sunt
frustrate de schimbări neașteptate, transformări rapide de situații, asumarea riscurilor, de enunțuri
categorice, ferme.
Se confruntă cu dificultăți la soluționare individuală a problemelor. Îl deprimă situațiile de
conflict, nu-și pot promova bine opiniile dacă în echipa de lucru sunt persoane cu tendințe
Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon
 Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

dominatoare. Nu sunt performanți în planificări și nici în analiza detaliilor.

4. STILUL OAMENILOR ORIENTATI SPRE IDEI

Persoanele care au un stil de comunicare dominant orientat spre idei sunt pasionate de
comunicări pe teme de inovații, proiecte importante, metode noi, valorificare a noilor
oportunități, de soluționare originală a problemelor. În discuții sunt creativi, plini de idei, ușor
identifică alternative originale.
Sunt în căutarea posibilităților de eficientizare, de îmbunătățire a lucrurilor și vorbesc cu multă
pasiune despre aceasta. Sunt performanți în activitatea de proiecte, de identificare a noi metodologii.
Uneori sunt greu de înțeles și manifestă anumite orgolii. Anticipează și sunt generatori de schimbări,
îmbunătățiri, perfecționări chiar și pentru cele mai de rutină sarcini. Uneori aceste tendințe provoacă
și anumit deranj deoarece persoanele respective vor încerca în permanență să modifice sarcinile să
propună și alternative ce pot perturba activitatea altora.
Sunt puternic motivați pentru realizarea scopurilor activităților. Nu se tem de eșecuri, își pot
asuma riscuri. Sunt mai mult atrași de realizarea scopurilor decât de menținerea bunelor relații cu
toți membrii echipei. Sunt exigenți în raport cu alții și ar vrea ca toți să fie la fel de axați pe rezultate
ca și ei.
Sunt independenți în gândire și în identificarea propriei căi de realizare a sarcinii. Din aceste
cauze nu pot comunica eficient cu alții. Îi motivează provocările și realizările de succes. Îi
descurajează faptul că scopurile nu au fost atinse. Deseori fac abstracție de detalii și nu le analizează
relevant. Sunt inflexibili și greu de convins.
Pot lucra bine cu informația abstractă pe care o percep mai ușor decât alți colegi. Însoțesc
comunicarea cu diferite metafore, analogii, simbolizme, scheme, diagrame etc. În același timp
expunerile lor au deseori un caracter abstractizat, greu de înțeles de către ceilalți colegi, fapt care ii
face pe cei orientați spre idei să se inhibe în lumea proprie și să se considere superiori celor care îi
7

înconjoară.
Pagină

Sunt puțin receptivi la discuțiile emotive care nu au la bază abordarea inovațiilor sau a ideilor
pe care ei le simpatizează. Se plictisesc de discuții cu caracter reproductiv, care le limitează
creativitatea. Sunt deranjați și de explicațiile excesiv de detaliate sau faptul că unii colegi solicită să
mai expună o dată explicația sau să aducă mai multe argumente asupra subiectului analizat.
Sunt originali în diseminarea informațiilor pe care ei le consideră a fi relevante și nu sunt
pasionați de discuțiile pe subiecte depășite pentru ei sau care nu au nici o perspectivă de inovație.

Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon

 Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

Comunicările ce țin de trecut îi plictisesc și îi motivează să abandoneze discuțiile.

Nu prea sunt entuziasmați de strategiile interactive și de lucru în echipe deoarece trebuie să se
consume sau să piardă mult timp pentru a explica altora detaliile pe care ei le consideră a fi
elementare.
Sunt mai mult atrași de activitățile individuale în cadrul cărora își demonstrează performanța
personală și sunt deranjați de faptul că în cadrul echipelor de lucru. Abordează lucrurile sistemic și
sunt atrași de produsele finale ale activității.
În acest context sar ușor peste detaliile intermediare pe care le consideră a fi mai puțin
importante. Acest lucru provoacă dificultăți de înțelegere pentru persoanele care au alte stiluri și care
au nevoie de înțelegerea detaliilor pentru a ajunge la înțelegerea finalităților.
Sunt atrași de teorii, modele, concepte și valorifică din plin aceste pasiuni în comunicarea cu
alții. Sunt mai puțin atrași de discuții ce au ca subiecte elemente de pragmatism cotidian.
Devin iritați în cazul în care sunt constrânși să activeze în cadrul anumitor limite sau norme pe
care le consideră a fi obstacole în calea gândirii lor creative.. Nu contează dacă ideile sunt realiste
sau nu – principalul este ideea și tendința de a încerca – orice.
Sunt dominatori, direcți, decisivi, sunt puternic motivați de provocări. Sunt puțin sensibili
la necesitățile și aspirațiile altora.
O alta clasificare
Plecand de la alte cercetari, intalnim trei stiluri de comunicare in relatiile interumane. Aceste
stiluri sunt numite: pasiv, agresiv si asertiv
Este important de retinut ca oamenii folosesc toate cele 3 siluri de comunicare intr-o
conversatie si doar cand situatia o impune abordeaza un singur stil.

1. Stilul pasiv
Stilul pasiv de comunicare este caracterizat de lipsa acţiunii.
Oamenii care abordează acest stil se tem de ofensele altora, doresc să fie plăcuţi şi cedează
foarte usor. Sunt de acord cu orice li se propune chiar dacă în realitate nu doresc acest lucru.
Consideră că orice dezacord care ar veni din partea lor va conduce la agresiune şi
8

respingere din partea celorlalţi. Refuză să-şi exprime furia sau lucrurile neplăcute pe care le simt în
Pagină

legătură cu o persoană sau cu o situaţie.

Una dintre consecinţele acestui stil de comunicare este că oamenii devin închişi şi reticenţi
în a vorbi, chiar şi în situaţiile în care se impune să o facă. Acţionează ca şi când doar ceilalţi ar avea
dreptul să-şi spună părerea şi ei nu. Ei cred că sentimentele şi nevoile celorlalţi sunt importante şi ale
lor nu contează.
Ca rezultat resentimentele şi frustrările apar foarte repede şi conduc la o stare de stres şi

Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon

 Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

tensiune. Pe de altă parte oamenii predispuşi la pasivitate trăiesc cu teama de a se apropia de alţii.
Pasivitatea in comunicare conduce la o superficialitate în relaţii.
Un elev care are un stil de comunicare pasiv...
• nu vorbeste in numele lui
• nu isi expima nevoile
• se considera o victma
• ii este frica sa isi insuseasca drepturile sau opiniile
• cauta sa evite conflictele
• isi interiorizeaza sentimentele
DE EXEMPLU : un profesor subevalueaza o lucrare;
Raspunsul elevului pasiv poate fi: “Nu sunt sigur dar cred ca lucrarea
mea a fost evaluata corect” (vorbeste incet, arata speriat, priveste in jos)

2. Stilul agresiv
Stilul agresiv se caracterizează prin intruziune în relaţiile interpersonale şi o stare de alertă
permanentă. Aceşti oameni perseverează în ceea ce doresc şi obţin, de obicei, cu forţa, nefiind
interesaţi dacă ii afectează pe ceilalţi.
Actionează astfel considerând că ei au acest drept şi ceilalţi nu. De altfel, pentru ei nu
contează drepturile celorlalţi. Nu sunt intimidaţi de ceilalţi, actionează cu furie uneori şi nu sunt
interesaţi de sfaturile celor din jur.
Furia lor şi stilul dominator urmăreşte să “pună la punct” oamenii care încearcă să se
opună intereselor lor. Stilul agresiv produce stres atât în viaţa celui care abuzează de el, cît şi a celor
din preajma acelei persoane îngreunând apropierea, încrederea şi relaţionarea cu aceşti oameni.
Nu sunt intimidaţi de ceilalţi, actionează cu furie uneori şi nu sunt interesaţi de sfaturile
celor din jur. Furia lor şi stilul dominator urmăreşte să “pună la punct” oamenii care încearcă să se
opună intereselor lor. Stilul agresiv produce stres atât în viaţa celui care abuzează de el, cît şi a celor
din preajma acelei persoane îngreunând apropierea, încrederea şi relaţionarea cu aceşti oameni.
Un elev care are un stil de comunicare pasiv...
9

• ii blameaza pe altii
Pagină

• este abuziv, sarcastic

• se considera vocea “puternica”
• isi sustine propriile pareri, insa intr-o maniera dominanta, uimilitoare;
• nu ia in considerare sentimentele si drepturile celorlalti, fiind un atac la adresa acestora.
DE EXEMPLU : un profesor subevalueaza o lucrare;
Raspunsul elevului agresiv poate fi: “M-ati furat! Stiu ca lucrarea asta merita mai mult”

Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon

 Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

(vorbeste tare, privire ostila, tranteste lucrarea pe masa)

3. Stilul asertiv
Stilul asertiv de comunicare reprezintă o combinaţie între cele două stiluri. Acest stil
presupune în egală măsură corectitudine şi putere.
Oamenii asertivi luptă pentru drepturile lor dar ramân în acelaşi timp sensibili şi la
drepturile celorlalţi în aşa fel încât în lupta pentru ceea ce li se cuvine nu lezează pe nimeni. Sunt
persoane relaxate şi vorbesc deschis despre sentimentele lor. Stilul asertiv de comunicare presupune
un echilibru între ceea ce doresc aceşti oameni şi ceea ce-şi doresc ceilalţi.
La baza acestui stil de comunicare stă atitudinea deschisă faţă de sine şi faţă de ceilalţi,
ascultarea şi a altor puncte de vedere şi respectul faţă de ceilalţi. Acest stil de comunicare este cel mai
potrivit pentru o bună relaţionare pe termen lung.
Studiile arată că oamenii care abordează stilul asertiv de comunicare ajung la o bunăstare
emoţională. Acest stil de comunicare îţi permite să- ţi susţii părerea fără a fi agresiv şi fără a te simţi
umilit.
• Un elev care are un stil de comunicare pasiv...
• comunica sentimentele onest si deschis
• isi satisface nevoile
• fara sa ii afecteze pe altii
10

DE EXEMPLU : un profesor subevalueaza o lucrare;

Pagină

Raspunsul elevului agresiv poate fi:

“Am urmat instructiunile pe care ni le-ati dat in clasa si
cred ca am raspuns corect. Nu cred ca nota aceasta reflecta
efortul meu. As aprecia daca ati revedea lucrarea”
(vorbeste clarsi confidential, privire intelegatoare)

Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon

 Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

11Pagină

Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon

 Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

12Pagină

Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon

 Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

Chestionar: STILUL DE COMUNICARE

Alegeți din următoarele perechi de afirmații pe acea care Vă caracterizează cel mai bine.
Alegeți cat mai spontan posibil. Nu exista răspunsuri greșite. Încercuiți numărul item-ului selectat
din fiecare pereche:

1. Îmi place acţiunea. 41. Mereu caut sarcini provocatoare.

2. Rezolv problemele sistematic.
3. Consider că echipele sunt mai eficiente decît
indivizii.
4. Îmi place inovaţia foarte mult.
5. Mă interesează viitorul mai mult decît trecutul.
6. Îmi place să lucrez cu oamenii.
7. Îmi place să particip la şedinţe bine organizate.
8. Termenele limită sunt importante pentru mine.
9. Nu suport întîrzierile.
10. Consider că ideile noi trebuie testate pîna a fi
aplicate.
11. Îmi place să fac oamenii să interacţioneze.
12. Caut mereu posibilităţi noi.
13. Îmi propun singur propriile obiective.
14. Cînd încep ceva îmi place să merg pînă la sfîrşit.
15. Încerc să înţeleg opiniile celorlalţi.
16. Îi încurajez pe cei din jurul meu.
17. Sunt deschis la feedback.
18. Cred că abordarea pas cu pas este eficientă.
19. Mă pricep să citesc oamenii.
13
42. Îmi bazez opiniile pe observaţii şi date clare.
43. Îmi exprim opiniile în mod deschis.
44. Îmi place să creez proiecte noi.
45. Îmi place foarte mult să citesc.
46. Mă consider de ajutor pentru ceilalţi.
47. Îmi place să mă concentrez pe un singur lucru.
48. Îmi place să ajung la ţinta propusă.
49. Îmi place să cunosc oameni noi.
50. Îmi place varietatea.
51. Faptele vorbesc singure.
52. Îmi folosesc imaginaţia cît mai mult posibil.
53. Nu am răbdare în munci lente şi lungi.
54. Sunt plin de idei.
55. Deciziile cheie trebuie luate cu atenţie.
56. Oamenii au nevoie unii de alţii pentru a-si realiza
sarcinile.
57. De obicei iau decizii fără să analizez prea mult.
58. Sentimentele creează probleme.
59. Îmi place să fiu plăcut(ă) de alţii.
60. Fac asocieri rapid.

20. Îmi place să rezolv problemele într-un mod

creativ.
Pagină

61. Experimentez ideile noi pe oameni.

62. Cred în metodele ştiinţifice.
21. Întotdeauna prevăd şi planific.
22. Sunt atent la nevoile celorlalţi. 63. Îmi place să-mi duc sarcinile la bun sfîrşit.
64. Relaţiile bune sunt esenţiale.
23. Planificarea este cheia succesului.
24. În discuţiile lungi îmi pierd răbdarea. 65. Sunt impulsiv(ă).
66. Accept diferenţele dintre oameni.
25. Îmi păstrez calmul în situaţiile stresante.
26. Preţuiesc experienţa.
Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon
 Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

27. Ascult oamenii. 67. Comunicarea cu oamenii este un scop în sine.

28. Oamenii mă consideră inteligent.
29. Cooperarea este cuvîntul cheie pentru mine.
30. Folosesc metode logice să decid între alternative.
31. Îmi place să mă implic în mai multe proiecte
în acelaşi timp.
32. Întotdeauna verific ce fac.
33. Învăţ din experienţă.
34. Mă conduc după raţiune nu după sentimente.
35. Pot prevedea reacţiile celorlalţi în anumite
situaţii.
36. Nu îmi plac detaliile.
37. După acţiune trebuie să vină întotdeauna analiza.
38. Pot să analizez o atmosferă de grup.
39. Tind să abandonez ce încep.
40. Mă consider hotărît(ă).
14Pagină
68. Îmi place să fiu stimulat intelectual.
69. Îmi place să planific.
70. De obicei sar de la un proiect la altul.
71. A vorbi cu oamenii este un act creativ.
72. Auto-actualizarea este cuvîntul care mă defineşte.
73. Îmi place să mă joc cu ideile noi.
74. Nu îmi place să pierd timpul.
75. Îmi place să fac ce ştiu mai bine.
76. Învăţ de la ceilalţi.
77. Îmi plac abstracţiunile.
78. Am răbdare cu detaliile.
79. Îmi plac comentariile directe.
80. Cred în mine.

Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon

 Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

Analiza exerciţiului:
 Toate numerele pe care le-aţi încercuit anterior (în chestionar) le găsiţi în tabelul de mai jos şi
le încercuiţi.
 Calculează numărul cifrelor încercuite pentru fiecare stil.
 Stilul care a acumulat un scor maxim reprezintă stilul Dvs. de comunicare
Stilul Numărul Scoru
itemilor l
acumul
at
1 – 8 – 9 – 13 – 17 – 24 – 26 – 31 – 33 – 40 – 41 – 48 – 50 – 53 – 57 – 63 – 65
STILUL –
1 70 – 74 – 79
2 – 7 – 10 – 14 – 18 – 23 – 25 – 30 – 34 – 37 – 42 – 47 – 51 – 55 – 58 – 62 –
STILUL 66
2 – 69 – 75 – 78
3 – 6 – 11 – 15 – 19 – 22 – 27 – 29 – 35 – 38 – 43 – 46 – 49 – 56 – 59 – 64 –
STILUL 67
3 – 71 – 76 – 80
4 – 5 – 12 – 16 – 20 – 21 – 28 – 32 – 36 – 39 – 44 – 45 – 52 – 54 – 60 – 61 –
STILUL 68
4 - 72 – 73 – 77

Stiluri de comunicare (Principalele caracteristici)

15Pagină

Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon

 Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

Stilul 1. Stilul 2. Stilul 3. Stilul 4.

ORIENTAŢI ORIENTAŢI ORIENTAŢI ORIENTAŢI
SPRE ACŢIUNE SPRE PROCES SPRE SPRE IDEI
_rezultate _cifre OAMENI _ concepte
_ obiective _ metode _ oameni _ inovaţie
_ performanta _ planificare _ nevoi _ creativitate
_ productivitate _ organizare _ motivaţie _ oportunităţi
_ eficienta _ control _ echipa _ posibilităţi
_ avansare _ testare _ comunicare _ proiecte importante
_ responsabilitate _ încercare _ sentimente _ interdependenta
_ feedback _ analiza _ spirit de echipa _ cai noi
_ experienţă _ observaţii _ înţelegere _ metode noi
_ provocări _demonstraţii _ sensibilitate _ plini de idei
_ realizare _detalii _ conştiinţă _ provocatori
_ schimbări _sistematizatori _ cooperare _ îmbunătăţiri
_ decizii _logica (cauza si efect) _ spontani _ probleme
_ pragmatici (cu capul pe _realişti _ amabili _ potenţial
umeri) _vorbăreţi _ calzi _ alternative
_ direcţi _insensibili _ subiectivi _ ce e nou in
_ nerăbdători _prudenţi _ sentimentali domeniu
_ hotărîţi _răbdători _ perceptivi _ imaginativi
_ rapizi (sar de la o idee la alta) _ înţelepţi _ carismatici
_ energetici (ii provoacă _ credinţă _ greu de înţeles
pe ceilalţi) _ valori _ creativi
_ aşteptări _ vanitoşi
_ relaţii
_ creştere
16Pagină

Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon

 Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

Profilul stilurilor de comunicare

ORIENTAT SPRE ACȚIUNE

2
0
1
8
1
6
1
4
1

ORIENTAT SPRE PROCES

2
ORIENTAT SPRE IDEI

1
0
8
6
4
2 4 6 8 1 1 1 1 1 2
0 2 4 6 8 0
2 1 1 1 1 1 8 6 4 2
0 8 6 4 2 0
4
6
8
1
0
1
2
1
4
1
6
1
8
2
0
17Pagină

ORIENTAT SPRE OAMENI

Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon

 Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

ASERTIVITATEA

     Actualmente în literatura de specialitate pentru desemnarea unei comunicări eficiente şi, respectiv, a
conduitelor optime, se întîlnesc tot mai des sintagmele: comunicare asertivă şi comportament asertiv.
Dar ce înseamnă de facto asertivitatea? Dacă pentru o descriere amplă am putea să ne imaginăm relaţiile
umane pe un continuum, atunci la cele două poluri ale acestuia s-ar găsi comunicarea şi comportamentul agresiv,
iar la celălat - comunicarea şi comportamentul pasiv.
Ei, bine, chiar la mijlocul acestui continuum s-ar situa comunicarea şi comportamentul asertiv.
     Comportamentul asertiv se caracterizează prin faptul că în comunicare nu se încalcă nici drepturile
personale, nici ale celorlalţi, subiectul exprimîndu-şi necesităţile, dorinţele, sentimentele şi preferinţele într-un mod
deschis şi onest, într-o manieră socialmente adecvată. Comportamentul asertiv demonstrează respectul faţă de sine
şi faţă de ceilalţi, promovează autodezvăluirea, autocontrolul şi aprecierea pozitivă ai valorii de sine.
     Asertivitatea este cea mai eficace modalitate de soluţionare a problemelor interpersoanle. Comunicarea
directă, deschisă şi onestă permite recepţionarea mesajelor fără distorsiuni, ceea ce menţine relaţiile cu ceilalţi.
Într-o comunicare asertivă tensiunea , critica, conflictul etc. sunt constructive.

     Definiţia asertivităţii, accepţiuni ale asertivităţii

18 Pagină

     Smith (1975) analiza comportamentului asertiv ca fiind dreptul fundamental al fiecărui individ. Concepţia
lui şi-a asumat o libertate mult mai extinsă decît o făcea filosofia social-democratică: "Ai dreptul de a-ţi judeca
propriul comportament, gînduri şi emoţii, de a avea responsabilitate pentru iniţierea unor comportamente şi pentru
consecinţele lor".
     Rakos a criticat această definiţie, bazată numai pe drepturi, pentru lipsa cunoaşterii că exprimarea
drepturilor prin acţiunea individuală într-un context social determină relatare responsabilităţilor antecedente şi
ulterioare.
Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon
 Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

Evidenţierea drepturilor individuale la extensia drepturilor societăţii şi responsabilităţile individuale îmbibă

conceptul de "asertivitate" cu o aură de narcisism şi egoism.
     Cîteva definiţii se fixează pe expunerea emoţională ca element cheie. Wolfe conceptualizează asertivitatea
în temeni de "exprimarea oricărei altei emoţii decît anxietatea unei persoane".
     Cea mai reuşită definiţie în această categorie este formulată de Rimm şi Masters: "comportamentul asertiv
este comportamentul interpersonal care implică exprimarea onestă şi relativ directă a gîndurilor şi sentimentelor ce
sînt social adecvate şi în care se ţine cont de sentimentele şi bunăstarea altor oameni".
     Lange şi Jacubowski susţineau că "asertivitatea implică apărarea drepturilor personale şi exprimarea
gîndurilor, sentimentelor şi convingerilor în mod direct, onest şi adecvat, fără a viola drepturile altei persoane".
     Asumarea teoretică se include în a patra categorie, alături de exprimarea drepturilor şi emoţiilor. De
exemplu, Alberti şi Emmons notau următoarele: "Comportamentul preluat de o persoană pentru a acţiona în
propriile interese, pentru a se apăra fără anxietate nepotrivită, pentru a-şi exprima onest sentimentele sau pentru
exersarea propriilor drepturi fără a renega drepturile altora este numit comportament asertiv".
     Lazarus a fost primul care a identificat clase specifice de răspunsuri prin care comportamentul asertiv poate
fi definit:
 "abilitatea de a spune NU;
 abilitatea de a cere favoruri sau a face solicitări;
 abilitatea de a exprima sentimentele pozitive şi negative; abilitatea de a iniţia, continua şi finisa o
conversaţie generală".
     Galossi şi Galossi au expus nouă categorii: de a da şi a primi complimente; a face solicitări, a iniţia
şi a menţine o conversaţie, apărarea drepturilor; refuzul cererilor, exprimarea opiniilor personale, a
nemulţămirilor, a mîniei şi a sentimentelor pozitive.
     În final, cîteva definiţii fundamentale au fost oferite în literatura de specialitate. Heimberg,
Moutgomery, Madsen au sugerat că comportamentul asertiv este conceptualizat ca fiind rezolvarea
efectivă a problemei.
     Rich şi Schroeder au susţinut că comportamentul asertiv este abilitatea de a căuta, menţine sau de a
intensifica refortificarea într-o situaţie interpersonală prin intermediul exprimării sentimentelor sau a
19

dorinţelor.
Pagină

     Gradul de asertivitate poate fi măsurat prin efectivitatea reacţiei individului în producerea,
menţinerea sau intensificarea refortificării.
     Lowrence extinde conceptul de asertivitate la "învăţarea abilităţii de a adapta comportamentul
solicitărilor situaţiei interpersonale, astfel încît consecinţele pozitive să fie maxime, iar cele negative -
minime".
     Componentele asertivităţii:
Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon
 Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

     Noţiunea de asertivitate a fost introdusă de specialişti în terapia comportamentală, care afirmau că
asertivitatea inhibă anxietatea, reduce depresia. Se subliniază faptul că comportamentul asertiv conduce la
o îmbunătăţire a imaginii de sine.
     După Lazarus, asertivitatea comportă patru elemente:
 refuzul cererilor;
 solicitarea favorurilor şi formulare de cereri;
 exprimarea sentimentelor pozitive şi negative;
 iniţiere, continuare şi încheiere a unei conversaţii generale.

 Acestea alcătuind componenta cognitivă care implică un anumit mod de gîndire. Componenta
comportamentală a asertivităţii include o serie de elemente non-verbale, cum ar fi:
      - Contactul vizual: o persoană asertivă îşi priveşte interlocutorul drept în ochi. Lipsa contactului vizual poate
transmite mesaje nedorite, de tipul: "eu nu sunt convins de ceea ce spun" sau "îmi este foarte frică".
      - Tonul vocii: chiar şi cel mai asertiv mesaj îşi va pierde din semnificaţie dacă va fi exprimat cu o voce şoptită
(aceasta va da impresia de nesiguranţă) sau prea tare, fapt care ar putea activa comportamentul depresiv al
interlocutorului.
      - Postura: poziţia corpului unei persoane asertive diferă de la situaţie la situaţie. Totuşi, se apreciază că, în
majoritatea cazurilor, subiectul trebuie să stea drept: nici prea rigid, pentru că aceasta exprimă o stare de încordare,
nici prea relaxat, pentru că ceilalţi ar putea interpreta o astfel de poziţie ca fiind lipsită de respect.
      - Mimica: pentru ca mesajul să aibă caracter asertiv, mimica trebuie să fie adecvată şi congruentă cu conţinutul
mesajului. Astfel, de exemplu, dacă cineva zîmbeşte atunci cînd afirmă că ceva îl supără, oferă interlocutorului o
informaţie ambiguă, care alterează sensul comunicării.
      - Momentul administrării mesajului: cel mai eficient mesaj asertiv îşi pierde semnificaţia dacă este
administrat într-un moment nepotrivit. Astfel, de exemplu, nici un şef nu va răspunde favorabil la o cerere de
mărire a salariului, oricît de bine formulată este această, dacă angajatul îl abordează atunci cînd se pregăteşte să se
prezinte în faţa unei comisii de control a firmei.
      - Conţinutul: chiar dacă toate celelalte condiţii sunt respectate, mesajul nu-şi atinge scopul dacă este prea
20

agresiv, cu intenţia de a-l blama pe celălalt sau, dimpotrivă, exprimat prea timid şi într-un mod pasiv. Conţinutul
Pagină

unui mesaj asertiv trebuie să fie precis, descriptiv şi direct.

Asertivitatea nu este un comportament natural, cu care ne nastem. Oamenii se comporta si comunica in

functie de cele doua reactii primare - de fuga sau lupta - in mod submisiv sau agresiv. "In mod natural, ne
comportam si comunicam submisiv sau agresiv; asertivitatea este un comportament si un mod de comunicare
educat - deci o abilitate care trebuie cunoscuta si apoi exersata".
Daca am plasa pe o scala cele doua extreme - submisiv si agresiv - comportamentul asertiv nu se afla, asa
Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon
 Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

cum ne-am astepta, la mijloc. "Comportamentul asertiv este mult mai aproape de cel agresiv, dar se diferentiaza de
comportamentul agresiv prin faptul ca nu incalca drepturile si libertatile celuilalt.
De asemenea, comportamentul asertiv analizeaza comportamentul celuilalt si nu persoana lui". De exemplu,
un manager care intra in birou si le spune oamenilor sai: "Sunt nemultumit ca nu ati atins tintele pe care vi le-am
stabilit. Ce s-a intamplat?", se comporta asertiv, iar un manager care spune: "Normal. Pleaca omul o zi si nu mai
face nimeni nimic. Idiotilor!", are un comportament agresiv.
Oamenii al caror comportament natural este submisiv sunt si cei care reusesc cel mai greu sa comunice
asertiv, fiindca le este teama tot timpul si nu au curajul sa abordeze un mod de comunicare atat de indepartat
(aproape de cealalta extrema a scalei) si de contrar comportamentului lor natural.

Daca ei sunt genul de angajati care, atunci cand sunt incarcati cu sarcini suplimentare, spun de fiecare data:
"Bine, o fac si pe asta" sau "Imi cer scuze ca nu am reusit sa finalizez tot", le va fi foarte greu sa-i spuna sefului:
"Uite, raportul acesta trebuia facut de altcineva si mi l-ai dat mie. Eu mi-am indeplinit sarcinile pe care le am
conform fisei postului. Este a cincea oara cand imi dai sa fac rapoarte pe care nu ar trebui sa le fac eu. Daca nu face
parte din atributiile mele, de ce ma certi tot pe mine?".
Ca sa putem deveni asertivi, trebuie sa trecem printr-un pas obligatoriu: sa invatam sa comunicam. Ori, nici
abilitatile de comunicare nu sunt usor de dobandit, daca intreabi oamenii din 100 de companii care este cea mai
importanta problema in organizatia lor, raspunsul este, in aproape toate cazurile: comunicarea.
Iar problemele de comunicare sunt cauzate de trei mari prejudecati, care exista in aproape toate
organizatiile: ca e usor sa comunici; ca pentru a comunica e suficient sa transmiti un mesaj; ca, daca ai transmis
mesajul acela "e clar" ca oamenii vor intelege exact ceea ce ai vrut sa inteleaga.
O regula a comunicarii asertive este personalizarea - cel care transmite mesajul isi asuma responsabilitatea
pentru ceea ce spune.
Dancu arata ca daca, de exemplu, un manager incepator primeste de la seful sau sarcina sa-si evalueze
oamenii si nu are curaj, le va spune "stiti, seful m-a rugat sa va evaluez" - dar acest comportament nu este asertiv,
ci submisiv.
Ca o alta regula de comunicare spune ca mesajul trebuie sa fie exprimat direct si pe loc, altfel exista riscul
21

ca persoana vizata sa nu mai recunoasca, mai tarziu, ca asa s-au intamplat lucrurile. In cazul in care mesajul este un
Pagină

feedback negativ, nu trebuie dat niciodata in prezenta altora - fiindca ii afecteaza celuilalt stima de sine - ci intre
patru ochi, in alt birou; de asemenea, mesajul trebuie completat cu o sugestie sau o propunere de comportament.
Nu in ultimul rand, respectarea drepturilor celorlalti inseamna sa fim capabili, la randul nostru, sa
receptionam o comunicare asertiva. De asemenea, trebuie sa tinem cont ca o caracteristica a asertivitatii este
empatia: capacitatea de a ne pune in pielea celuilalt, de a-i intelege problemele si de a-l asculta, chiar daca nu
suntem de acord cu el.

Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon

 Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

Altfel, daca emitatorul se concentreaza pe el insusi, iar receptorul face la fel, are loc un "dialog al surzilor".
"Deprinderea de a comunica asertiv se formeaza in timp si trebuie exersata, dar nu in mod rigid", daca vrem sa ne
evaluam asertivitatea, nu trebuie sa ne intrebam daca am avut acest comportament in orice situatie, ci cat de des am
fost asertivi. Ca sa ne testam, trebuie doar sa ne punem cateva intrebari, precum: "Ce fel de climat construiesc in
jurul meu? Cum ma trateaza colegii si seful? Ma vad respectat? Parerea mea conteaza? Sunt luat in serios?".
Chiar daca este dificil sa devii asertiv, beneficiile unui asemenea comportament merita tot efortul. In primul
rand, obtinem lucrurile la care avem dreptul, iar in al doilea rand evitam disconfortul si sentimentul de vinovatie pe
care-l avem cand spunem "nu". "Un alt beneficiu al comportamentului asertiv este faptul ca ne creste increderea in
noi insine si auto-respectul".
O persoană are un caracter şi un comportament asertiv dacă are tărie de caracter, adică dacă are puterea de a
alege ceea ce simte şi doreşte cu adevărat dintre posibilităţile care i se oferă. Comportament asertiv înseamnă să
respecţi drepturile asertive atunci când doreşti, adică să şti că poţi spune NU dar să nu spui decât dacă asta doreşti,
să dai explicaţii în ceea ce te priveşte atunci când simţi nevoia să o faci, şi să mai oferi o şansă unei persoane dacă
doreşti acest lucru.
Considerăm că a face acţiunea opusă celeia sugerate de unul din drepturile asertive nu înseamnă un
comportament neasertiv dacă acţiuna a fost făcută în urma unui raţionament lucid, bazat pe o logică corectă.
Am selectat în categoria de oamenilor care sunt puşi în situaţia de a interacţiona cu mulţi oameni, următorii:
doctor, farmacist, funcţionar public, vânzător, frizer.
Descriem în continuare câteva situaţii obişnuite în relaţia unui om obişnuit, X, cu reprezentanţi ai categoriei
de oameni definită anterior:

X se duce la medic. Urmează indicaţiile doctorului când este consultat. Ascultă recomandările doctorului în ceea
ce priveşte tratamentul şi comportamentul în timpul boli. X primeşte reţeta şi pleacă. Comunicarea lui X cu
doctorul se rezumă exclusiv la informaţii despre starea sa.

X se duce la poştă. Îi vine rândul fără să aibă loc vre-un incident. X îi dă domnului de la ghişeu scrisorile, plăteşte
telefonul şi ridică un colet. În tot acest timp interacţiunea lui X cu domnul de la ghişeu este legată exclusiv de
22

schimbarea unor hârti, bani şi o semnătură. Conversaţia dintre ei are loc pe un ton constant, eventual politicos şi se
Pagină

rezumă la câteva replici care uşurează operaţiile pentru care X a venit la poştă: "- Buletinul, vă rog.", "- Coletul
dumneavoastră…", "- Semnaţi aici…", "- Patru timbre în ţară, vă rog…".

X merge la frizer. Conversaţia lor este alcătuită exclusiv din indicaţii pe care X le dă frizerului. Frizerul îi cere lui
X bani după care X pleacă. În situaţiile de mai sus, comportamentul asertiv nu se distinge bine de un comportament
pasiv sau uşor agresiv. În astfel de situaţii, X poate fi aproape orice fel de om. X nu îşi valorifică aproape nici o
caracteristică asertivă. Singurul drept asertiv de care se foloseşte X este dreptul 7. Relaţia dintre X şi oamenii pe
Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon
 Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

care îi întâlneşte atinge nişte puncte care sunt absolut necesare şi nu implică sentimente.
Există însă şi situaţii în care X trebuie să îşi valorifice comportamentul asertiv, situaţii în care, pe baza
reacţiilor lui X, putem determina dacă X are un comportament predominant asertiv. Oferim în continuare astfel de
exemple, analizând posibilităţile de reacţie ale domnului X:

X merge la trezorerie. Ajunge la rând. Doamna care este la ghişeu nu se comportă însă asemenea domnului de la
poştă. Ea se leagă de un detaliu mărunt pe care îl observă la domnul X şi începe să vorbească despre viaţa
personală şi despre chestii total neinteresante pentru X. Ea întârzie completarea hârtiilor şi efectuarea celorlalte
operaţii pentru care a venit X.

X poate reacţiona în trei moduri:

Pasiv: Aşteaptă să termie doamna operaţiile pe care trebuie să le facă, ascultând vorbăria goală a aceasteia
şi consumându-se interior.
Asertiv: X îşi respectă dreptul 6d şi îi spune politicos doamnei că nu îl interesează, cerându-i să-şi vadă
exclusiv de treabă. X poate să-şi motiveze sau nu dorinţa. Motivarea poate reprezenta un semn de slăbiciune în
acest caz deoarece cei doi nu se cunosc. Faptul că cei doi nu se cunosc întăreşte dreptul 3. Dacă X îşi motivează
dorinţa, nu înseamnă însă că nu are un comportament asertiv, atâta timp cât a reuşit să-şi impună, într-un mod
neagresiv şi fără manipulare, dorinţa.
Agresiv: X îşi respectă drepturile asertive dar nu îşi respectă responsabilităţile, încălcând drepturile
doamnei. Un răspuns agresiv creează tensiune în comunicare şi nu este indicat.

X se duce la farmacie. În faţa lui rândul se reduce la o singură persoană, o doamnă. Aceasta scoate reţeta vorbind
în acelaşi timp cu farmacista. Doamna îşi termină treaba şi continuă să vorbească cu farmacista pe care pare să o
cunoască bine. Doamna nu se sinchiseşte de loc de X, nefăcându-i loc acestuia.

X poate reacţiona:
23

Pasiv: Aşteaptă ca cele două doamne să termine. X poate deveni nerabdător, iar dacă nu este încă în stare să
îşi valorifice drepturile, el se poate consuma interior.
Pagină

Asertiv: Îi cere doamnei care vorbeşte cu farmacista să-i dea voie să-şi scoată reţeta.
Agresiv: X intra în faţa doamnei sau reacţionează nepoliticos, transformând o situaţie simplă într-un
conflict inutil.

X merge la magazin. Vânzătoarea este foarte insistentă şi îi oferă lui X diverse lucruri. Dacă X este o persoană
pasivă, el poate fi influenţat de ofertele vânzătoarei, şi poate ajunge chiar să cumpere produse pe care iniţial nu le

Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon

 Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

dorea. Un comportament pasiv este uşor influenţabil iar o persoană care are un comportament pasiv poate fi uşor
manipulată. Dacă X este deranjat de insistenţele vânzătoarei, cel mai bun raspuns este unul asertiv. X trebuie să îi
spună vânzătoarei că nu doreşte ajutor şi că se va descurca.
Analizând situaţiile de mai sus am ajuns la concluzia că cel mai bun raspuns la situaţiile neprevăzute este un
comportament asertiv. Respectând drepturile noastre asertive ne întărim caracterul şi ne respectăm pe noi înşine.
Respectând responsabilităţile care vin cu aceste drepturi, adică neîncălcând drepturile celorlalţi, putem transforma
societatea într-una mai buna.
O societate în care oamenii sunt conştienţi de ceea ce sunt şi de ceea ce fac, neputând fi manipulaţi. O
societate fără oameni de care se poate profita este o societate în care nu pot exista profitori. O societate în care
oamenii pot să accepte un raspuns negativ şi pot să raspundă negativ atunci când doresc acest lucru este o societate
mai puternică. Dacă oamenii ar fi educaţi să adopte un comportament asertiv şi o comunicare onestă fără rânduri
între rânduri şi fără vorbe după colţuri, lumea noastră ar putea deveni mai bună.

TEST DE ASERTIVITATE
Citeşte cu atenţie situaţiile prezentate mai jos şi, în funcţie de cât de confortabil te simţi în
fiecare caz, acordă-ţi următorul punctaj:
1.inconfortabil; 2.rezonabil; 3.foarte confortabil. 

Cum te simti atunci cand...

1. Vorbeşti tare şi pui întrebări în clasă.
2. Atunci când te întrerupe cineva, îţi exprimi dezacordul.
3. Îţi exprimi opiniile în faţa unor persoane cu autoritate.
4. Intri sau ieşi dintr-o încăpere plină cu oameni.
5. Vorbeşti în faţa unui grup.
6. Menţii contactul vizual în timpul unei conversaţii.
7.Îţi foloseşti autoritatea fără să te comporţi nepoliticos sau violent.
24

8. Soliciţi din nou când nu ai primit ceea ce ai cerut.

Pagină

9. Deşi cineva aşteaptă să te scuzi, nu o faci pentru că simţi că tu ai dreptate.

10. Ceri să ţi se înapoieze ceva ce ai împrumutat, fără să te scuzi.
11.Primeşti un compliment şi spui ceva prin care eşti de acord.
12. Accepţi o respingere.
13. Nu ai obţinut o aprobare de la o persoană importantă pentru tine.
14. Discuţi  deschis cu o persoană care te critică.

Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon

 Scoala Sanitară Postliceală “Grigore Ghica Vodă” - Iaşi

15. Îi spui cuiva că ceea ce a făcut te deranjează.

16. Refuzi să faci ce ţi se cere atunci când nu doreşti.
17. Refuzi o cerere de întâlnire cu cineva.
18. Îţi exprimi nemulţumirea când crezi că cineva încearcă să te convingă de ceva cu care tu nu eşti de
acord.
19. Îţi exprimi supărarea când te deranjează ceva.
20. Contrazici pe cineva.
21. Răspunzi cu umor atunci când cineva încearcă să te pună la punct.
22. Faci glume pe seama greşelilor pe care le-ai făcut.

REZULTATELE TESTULUI:
• peste 55 puncte: eşti o persoană foarte asertivă;
• între 46-55: eşti o persoană aproape de a deveni asertivă; mai ai de lucru la situaţiile la care ai obţinut
punctaj scăzut;
• între 36-45: asertivitatea ta este la nivel mediu;
• între 26-35: ai nevoie să-ţi îmbunătăţeşti abilităţile de comunicare asertivă;
• sub 26: lipsa de asertivitate poate fi o sursă de stres.

Bibliografia necesară elevilor

pentru parcurgerea C III

Bogathy, Z. (2007). Manual de tehnici și

25

metode în psihologia muncii și organizațională.

Iași: Editura Polirom.
Pagină

Cucoș, C. (2014). Pedagogie (ediția a III-a

revăzută și adăugită). Iași: Editura Polirom.
Cucoș, C. (coord.). (2009). Psihopedagogie
pentru examenele de definitivare și grade didactice
(ediția a III-a revăzută și adăugită). Iași: Editura
Polirom.
Drăgan, I. (2007). Comunicarea. Paradigme şi
teorii (vol. 1 şi 2). Bucureşti: Editura RAO
International Publishing Company.
Preda, Marian. (2006). Comportament
Asistent medical de farmacie organizațional.CursTeorii, exerciții
3. – Prof. și studii de caz.
Vasilica Spiridon
Iași: Editura Polirom.
Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon
Asistent medical de farmacie Curs 3. – Prof. Vasilica Spiridon