Cultura si comunicare

Testul 1
1. Norme de limba ale comunicarii orale. a. Vocabularul; b. Sintaxa si stilistica comunicarii orale; c. Formele de prezentare, adresare, salut; Teoria actionala (a tintei). Axiomele (principiile) comunicarii interumane.

2. 3.

Limba reprezint un ansamblu de mijloace lingvistice (fonetice, lexicale i gramaticale) cu ajutorul carora se realizeaz comunicarea interuman. Vocabularul (lexicul) reunete ansamblul semnelor / cuvintelor cu valoare de simbol existente n acea limb. Chiar dac la prima vedere asemuim cunoaterea unei limbi asimilrii vocabularului limbii respective, n realitate acesta reprezint doar elementul static de elemente ce urmeaz a fi utilizate selectiv i combinate n structuri cu sens necesare comunicrii. Limbajul este o activitate psihic prin care, cu ajutorul limbii, se realizeaz comunicarea interuman i gndirea verbal-noional. Stilul poate fi determinat ca: 1. La nivel individual: modul de exprimare intr-o comunicare, specific definitor pentru emitator (stilul unui jurnalist, stilul unui scriitor, stilul unui orator, stilul unui muzician sau interpret) 2. La nivel colectiv: modul de exprimare intr-un domeniu (stil publicitar, stil literar, stil stiintific, stil artistic). Calitatile generale ale stilului Indiferent de stilul de comunicare abordat acesta trebuie sa ndeplineasca, n principal, urmatoarele calitati: claritatea - expunerea sistematizata, concisa si nteles; absenta claritatii impieteaza asupra calitatii comunicarii, conducnd la obscuritate, nonsens si la echivoc; corectitudinea - o calitate care pretinde respectarea regulilor gramamticale, n ceea ce priveste sintaxa, topica; abaterile de la normele gramaticale sintactice se numesc solecisme si constau, cu precadere, n dezacordul dintre subiect si predicat; proprietatea - se refera la modalitatea folosirii cuvintelor celor mai potrivite pentru a exprima mai exact intentiile autorului; puritatea - are n vedere folosirea numai a cuvintelor admise de vocabularul limbii literare; potrivit cu evolutia limbii putem identifica arhaisme, care reprezinta cuvinte vechi, iesite

din uzul curent al limbii,neologisme, cuvinte recent intrate n limba, al caror uz nu a fost nca pe deplin validat si regionalisme, cuvinte a caror ntrebuintare este locala, specifica unei zone; potrivit cu valoarea de ntrebuintare a cuvintelor, cu sensurile n care acestea snt folosite de anumite grupruri de vorbitori, putem identifica doua categorii de termeni: argoul, un limbaj folosit doar de anumite gruprui de vorbitori care confera cuvintelor alte sensuri dect cece de baza pentru deruta pe cei care nu cunosc codul si jargonul, care este un limbaj de termeni specifici unor anumite comunitati profesionale, folositi pentru a realiza o comunicare mai rapida; precizia - are drept scop utilizarea numai a acelor cuvinte si expresii necesare pentru ntelegerea comunicarii; concizia - urmareste exprimarea concentrata pe subiectul de comunicat, fara divagatii suplimentare si neavenite; Calitatile particulare ale stilului naturaletea - consta n exprimarea fireasca, fara afectare, fara o cautare fortata a unor cuvinte sau expresii neobisnuite, de dragul de a epata, de a uimi auditoriul; demnitatea - impune utilizarea n exprimarea orala numai a cuvintelor sau a expresiilor care nu aduc atingere moralei sau bunei cuviintei, mai nou este invocat in acest sens si atitudinea politically corectnnes, evitarea referirilor cu caracter rasial, sovin, antisemit, misogin sau androgin. Armonia - obtinerea efectului de ncntare a auditoriului prin recurgerea la cuvinte si expresii capabile sa provoace auditoriului reprezentari conforme cu intentia vorbitorului; opusul armoniei este cacofonia; Finetea - folosirea unor cuvinte sau expresii prin care se exprima la un mod indirect, gnduri, sentimente, idei. O tipologie a stilurilor de comunicare q Stilul neutru - se caracterizeaza prin absenta deliberata a oricarei forme de exprimare a starii sufletesti, pentru ca ntre emitator si receptor nu se stabilesc alte relatii dect cele oficiale, de serviciu; q Stilul familiar - se caracterizeaza printr-o mare libertate n alegerea mijloacelor de expresie, ca urmare a unor intense trairi afective; presupune o exprimare mai putin pretentioasa, mai apropiata, folosit n relatiile cu membrii familiei, prietenii, colegii; q Stilul somelmn - sau protocolar, are trasatura specifica cautarea minutioasa a acelor formule, cuvinte sdau moduri de adresare, menite a conferi enuntarii o nota evidenta de ceremonie,, solicitata de mprejurari deosebite, n vederea exprimarii unor gndurii si sentimente grave, marete, profunde; q Stilul beletristic - specificitatea acestui stil consta n marea bogatie de sensuri pe care la care apeleaza si pe care le foloseste, este stilul care ncearca sa abordeze dictionarul unei limbi n exhaustivistatea sa;

q Stilul stiintific - se caracterizeaza prin aceea ca n procesul comunicarii se apeleaza la formele de deductie si de inductie ale rationamentelor, ingnorndu-se ntr-o oarecare masura, sensibilitatea si imaginatia; q Stilul administrativ - un stil functional, care are ca element definitoriu prezenta unor formule sintactice cliseizate, cu ajutorul carora se efectueaza o comunicare specifica institutiilor; q Stilul publicistic - abordeaza o mare varietate tematica, fapt ce l apropie de stilul beletristi, dar l deosebeste de acesta faptul ca pune accentul pe informatie mai mult dect pe forma de prezentare, urmind informarea auditoriului; q Stilul de comunicare manageriala - stilul n care comunicarea managerului cauta sa aiba un impact puternic asupra auditoriului, urmarind sa activeze eficienta si eficacitatea acestora, angajarea la rezolvarea de probleme, informarea, dirijarea spre anumite sopuri

TEORIA ACTIONALA-a "tintei", absolutizeaza rolul Emitatorului nutrind ideea naiva ca succesul comunicarii depinde exclusiv de abilitatea acestuia, receptorul fiind doar un element pasiv.

Axiomele comunicarii
Axioma 1: Comunicarea este inevitabil sau, altfel spus: este imposibil s nu comunici, atta timp ct ntre doi interlocutori comunicarea nu se limiteaz la componenta verbal, ci include i componentele nonverbale. Comunicarea nu are loc numai atunci cnd este planificat sau contient. Comunicm numeroase mesaje chiar i atunci cnd nu avem intenia de a comunica i nu suntem mereu contieni de ceea ce comunicm. Comunicm n mod constant i n mai multe moduri. Axioma 2: Comunicarea se desfoar la dou niveluri: informaional i relaional .n funcie de natura relaiei dintre interlocutori, aceeai informaie poate fi transmis pe tonuri diferite, n forme diferite, rezultnd, evident, efecte diferite. Dac nenelegerile de ordin informaional pot fi rezolvate prin recursul la verificare (confruntarea cu sursele competente), cele de ordin relaional pot cu uurin degenera iremediabil. Tonul iritat sau batjocoritor, o privire sfidtoare etc., pot duce la ntreruperea comunicrii. Axioma 3: Comunicarea e un proces continuu, care nu poate fi tratat n termeni de cauzefect sau stimul-rspuns. Cnd comunicm participm cu ntreaga noastr experien anterioar i nu avem o cauz unic pentru fiecare replic pe care o dm celorlali: efectul unei comunicri depinde de coninutul comunicrilor anterioare. Partenerii introduc ntotdeauna n comunicare ceea ce se numete punctarea secvenei faptelor. Dezacordul privind modul de punctare a secvenei faptelor se afl la originea a nenumrate conflicte care vizeaz o relaie. Axioma 4: Comunicarea mbrac forme digitale i analogice. n comunicarea uman, obiectele, n sensul cel mai larg al termenului, pot fi desemnate n dou moduri complet diferite. Le putem reprezenta prin ceva asemntor (un desen, de exemplu) sau le putem desemna printr-o denumire convenit, un nume. n primul caz, vom vorbi de comunicare analogic, iar n al doilea, de comunicare digital. Componenta informaional a comunicrii e transmis cu precdere pe cale digital, pe cnd cea relaional e transmis cu mijloace analogice. n cele mai multe situaii, comunicarea digital implic transferul de informaii avnd la baz limbajul verbal, n timp ce

comunicarea analogic presupune transferul informaiilor pe baza limbajului nonverbal. Cele dou tipuri de comunicare pot s existe simultan i s se completeze n cadrul aceluiai mesaj.Numai n comunicarea interuman sunt posibile ambele tipuri. Altfel spus, omul este singurul organism capabil s utilizeze cele dou moduri de comunicare, digital i analogic. Axioma 5: Comunicarea este ireversibil Odat emis, mesajul produce ntotdeauna efecte: direct sau indirect, mai rapid sau mai trziu, pe termen scurt sau de durat. Dei n unele situaii ncercm s ne retragem cuvintele, s prezentm scuze, efectele nu pot fi anihilate niciodat complet. De aceea este necesar un autocontrol ct mai strict asupra propriului comportament comunicaional. Acest principiu are implicaii importante n actul comunicrii. n relaiile interpersonale, trebuie s avem grij s nu spunem niciodat lucruri pe care riscm s le regretm mai trziu. i asta mai ales n situaiile de conflict, cnd spunem lucruri pe care apoi am vrea s le retractm. Axioma 6: Comunicarea presupune raporturi de for i ea implic tranzacii simetrice sau complementare, n comportamentul comunicaional pot fi adoptate dou sisteme: unul simetric i unul complementar. Cel simetric se bazeaz pe relaia de egalitate ntre participanii la procesul comunicrii, iar cel complementar presupune diferena existent ntre participani. Realizarea unei egaliti depline a partenerilor interaciunii comunicaionale este practic imposibil de atins. Dintr-o anumit perspectiv teoretic, exist dou tipuri principale de interaciuni: tranzacionale i personale. n cele dinti, rolurile participanilor rmn neschimbate pe ntreg procesul comunicrii. Este cazul relaiei profesor-student la cursuri, a relaiei vnztor-cumprtor pe durata negocierii, a relaiei medicului cu pacientul pe timpul consultaiei, relaii n care rolurile rmn fixe i inegale in procesul comunicrii. Interaciunea personal (cea dintre prieteni, soi, colegi) nu presupune dispariia rolurilor, ci numai fluidizarea lor. Partenerii pot schimba cu uurin rolurile (pot trece din rolul victimei n cel al persecutorul). Axioma 7: Comunicarea presupune procese de ajustare i acordare . Polisemia termenilor utilizai, conotaiile pe care le pot avea, diferenele dintre experiena lingvistic i de via a interlocutorilor, fac necesar armonizarea cmpurilor semantice i racordarea experienelor la mesaj. Acest acordaj presupune acomodarea cu codurile de exprimare ale celorlali i este cu att mai dificil, cu ct interlocutorii se cunosc mai puin ntre ei, cu ct experienele lor (de via, profesionale, culturale, lingvistice) sunt mai diferite.

Testul 2
1. Teoria matematica asupra comunicarii. a. Modelul liniar al comunicarii; b. Zgomot, redemdanta, bit; c. Scenariu. Norme de etica ale comunicarii orale. Functia fatica a comunicarii.

2. 3.

Unul dintre cele mai reusite modele liniare ale sistemului comunicarii a aparut spre sfarsitul anilor 1940, ca incercare de a raspunde la intrebarea-definitie de mai sus a lui Lasswell; literatura de specialitate considera ca meritele cele mai mari in elaborarea acestui model apartin matematicienilor americani Claude Shannon si Warren Weaver. Simplitatea si claritatea lui, precum si gradul mare de generalitate au atras pe multi dintre cei cu preocupari in acest domeniu, desi nu este nici singurul model al comunicarii si nici nu se bucura de acceptare generala. Modelul a fost conceput pornind de la comunicarea prin intermediul telefonului si initial se baza pe cinci elemente:sursa informatiei, emitatorul, canalul de transmitere, receptorul si destinatia, toate acestea aranjate intr-o ordine liniara,intr-un sir de-a lungul caruia se presupunea ca avanseaza mesajul (era vorba, binelnteles, de mesajul electronic, rezultat din convertirea in energie electrica a informatiei transmise de emitator, care urma sa fie reconvertit decodificat - de catre receptor). Ulterior, cele cinci elemente au fost redenumite, iar sursa informatiei a fost separata de mesaj, astfel ca a mai aparut un element; prin urmare, noul model continea: o sursa, un mesaj, un codificator, un canal, un decodificator, un receptor.Ilustrand cu un exemplu din telefonie, am avea: un om care da telefon (sursa), microfonul telefonului (codificatorul),cuvintele rostite de om (mesajul), firele electrice prin care se transmit cuvintele 'codificate' in impulsuri electrice(canalul), receptorul altui telefon (decodificatorul), creierul ascultatorului (receptorul). Luand asadar in considerare limitele modelului liniar la elaborarea caruia a contribuit, Shannon a incercat sa-l imbunatateasca printr-un nou concept referitor la modelul comunicarii, concept denumit initial 'sursa de zgomot'; acest concept a fost imediat asociat cu notiunea de entropie[3], principiu derivat din domeniul fizicii. Entropia a fost conceputa asadar in comunicare ca o notiune desemnand influentele exterioare exercitate asupra procesului de comunicare si care diminueaza integritatea mesajului pana la provocarea unor posibile distorsiuni ce afecteaza receptia lui de catre destinatar. Din fericire, poate exista si o asa-numita entropie negativa: in anumite circumstante, mesajele pot fi receptionate fara distorsiuni, in ciuda faptului ca ele sunt incomplete sau neclare; aceasta entropie negativa care, in realitate, are un sens pozitiv! - se produce fie ca urmare a capacitatii receptorului de a completa el insusi elementele ce Iipsesc din mesaj, fie abilitatii lui de a recunoaste intentia si continutul comunicarii in ciuda distorsionarii informatiei sau a primirii ei in cantitate insuficienta. A mai aparut, de asemenea, inca un alt termen in versiunile schematice ale modelului liniar al comunicarii: redundanta, care semnifica repetarea elementelor dintr-un mesaj avand ca efect prevenirea esecului comunicarii de informatie. Redundanta este cel mai bun antidot al entropiei, iar un exemplu al rolului sau in comunicare ne este oferit de majoritatea Iimbajelor vorbite sau scrise; in general, acestea sunt redundante in

proportie de pana la 50%; astfel, de exemplu, daca vom sterge la intamplare jumatate dintre cuvintele unui articol, mesajul acestuia inca va avea un inteles, desi articolul in sine va arata destul de ciudat.
semnalul care soseste

semnal

mesaj
transmitator

mesaj

sursa de informare

canal

receptor interferenta

tint

Sursa de bruiaj

Cine? Emitator

Ce spune? mesaj

Cum? Mijloc de com

Cui? receptor

Cu ce efect? efectul

Modelul Lasswell.

Zgomotul
Atunci cnd calitatea mesajului este afectat parial (bruiaj) sau total (blocaj), spunem c suntem afectai de zgomotul de fond. Acesta poate fi datorat unor probleme tehnice (factori obiectivi) sau unor probleme subiective, de lips de disponibilitate fa de mesaj fie la nivel de formulare i interpretare, fie la nivel de transmitere a acestuia.

Normele etice in comunicarea orala.

1. Ascult pn la urm interlocutorul - norma etic elementar a comunicrii orale prevede ascultarea pn la capt a interlocutorului. Chiar dac doreti s l ntrerupri pe interlocutorul tu, trebuie s o faci cu o doz de nelepciune folosind diferite formule ( m iertai c v ntrerup, pardon). 2. Alegerea momentului potrivit pentru abordarea temei- uneori insuccesul unei discuii poate fi cauzat de faptul c nainte de aceasta nu a fost confirmat disponibilitatea tuturor prilor referitor la subiectul respectiv. Alteori , dei este important de discutat la acest subiect, o piedic poate fi nematurizarea subiectului, lipsa de anumit informaii, pentru a avea un tablou general asupra subiectului. n cazul n care ni se propune s discutm o problem pentru a ne spune opinia sau a lua o hotrre, dar nu suntem pregtii pentru acest lucru, trebuie s o spunem delicat dar foarte clar de la nceput. Acest lucru este necesar, deoarece unele persoane pot profita de prezena, de reputaia, sau autoritatea ta i pot pune n circulaie unele opinii pe care nu le mprteti. 3. Volumul timpului destinat comunicrii- un mare gnditor spunea c a vorbi prea mult nseamn a atenta la timpul celui ce te ascult. De aceea fiecare mesaj trebuie s fie laconic, coninnd doar informaia strict necesar. nainte de a ne angaja ntr-o comunicare i a ne expune

trebuie s inem cont de cteva reguli. i anume, gradul de interes al celor prezeni fa de subiectul pe care dorim s l expunem, oportunitatea abordrii subiectului i timpul de care dispun cei prezeni pentru a asculta mesajul.

Functia fatica a comunicarii.

Funcia fatic se concentreaz asupra contactului (canalul fizic). Ea se manifest prin forme ritualizate (rituri, ocazii solemne, ceremonii, discursuri, conversaii familiale), care folosesc la meninerea contactului dintre interlocutori. Functia fatica a comunicarii. Aceasta functie are in vedere caracteristicile canalului de comunicare si controlul bunei functionari a acestuia. Exemple: gesturile, formulele de salut, alo cu care incepem fiecare convorbire telefonica. Aceste functii coexista practic in orice comunicare. Structura verbala a unui mesaj depinde, in primul rand, de functia predominanta.

Testul 3
1. Comunicarea interpersonala diadica a. Obiectivele comunicarii interpersonale; b. Problem de comunicare. Functia poetica a comunicarii. a. Operatii figurale; b. Operatii non-figurale; Functiile comunicarii tactile.

2.

3.

Comunicarea interpersonal, aa cum reiese din denumirea acesteia, implic, n mod

obligatoriu, existena a minimum doi parteneri de discuie (pot fi implicate i alte persoane, cu rol activ sau pasiv). Un principiu al comunicrii interpersonale ne spune c, de regul, cu ct legturile dintre indivizii care particip la procesul comunicrii sunt mai apropiate, mai calde, cu att comunicarea va fi mai intens (transfer i contra-transfer de informaii mai mare). Forma cea mai rspndit a acesteia este dialogul, care dezvolt matrici comportamentale specifice, influenate de urmtorii factori : a) gradul de apropiere (proximitate spaial); b) limitele i ntinderea contactelor fizice n aceste relaii; c) stilul cald sau autoritar de comunicare; d) schimbul de priviri ca form de comunicare; e) volumul i ritmul interaciunilor; f) dinamica autodezvluirilor reciproce. Factorii facilitatori sau discordani care influeneaz comunicarea interpersonal determin alturi de efecte clasice, cum ar fi: nelegerea sau nenelegerea dintre indivizi, i efecte derivate (efectul Steinzor, care se refer la comunicarea interpersonal desfurat n prezena sau n absena unui lider). Obiectivele comunicrii interpersonale, potrivit lui Vasile Sebastian Dncu, sunt urmtoarele: a. b. persuadarea interlocutorului; autocunoaterea. Aceasta presupune dirijarea interaciunii cu partenerii de

comunicare n aa fel nct s-i determine s ne destinuie constatrile pe care le-au fcut n legtur cu trsturile i manifestrile noastre ce scap propriei capaciti de observare c. descoperirea lumii exterioare: cunotinele noastre despre lume provin din multe alte surse, schimbul de informaii cu interlocutorii umani direci ocupnd, din acest punct de vedere, un loc destul de modest, dar nu este mai puin adevrat c ele se fixeaz devenind parte a personalitii noastre, n mare msur sub influena convorbirilor purtate cu cunoscuii pe temele respective; d. stabilirea i meninerea de relaii semnificative cu alte fiine umane: William Schutz afirm c printre factorii ce determin comportamentul nostru comunicaional se numr i aa numitele nevoi interpersonale. Prima este nevoia de incluziune care se manifest sub forma aspiraiei de a obine de la ceilali recunoaterea valorii proprii. Dorim s fim acceptai ntr-un anumit grup de referin, dar nu oricum, ci pe baza mcar a unei caliti care s ne disting de ceilali.

Nevoia de incluziune ne mpinge s ne comportm n aa fel nct s ne remarcm, s ieim n relief. A doua nevoie interpersonal este nevoia de control, expresie a dorinei de a impune celorlali voina noastr, de a-i conduce ori mcar influena, pe fa sau din umbr. A treia este nevoia de afeciune. Unii oameni sunt calzi i prietenoi n toate relaiile lor, chiar i n cele cu totul pasagere. Ei ateapt un comportament asemntor i din partea celorlali, deoarece nevoia lor de afeciune e mai mare dect a altora. Cnd aceast nevoie este mai estompat, avem de-a face cu persoane care prefer s i in semenii la distan, evitnd intimitatea, ceea ce poate s le creeze renumele de oameni ncrezui, orgolioi sau snobi. O atare atitudine provoac interlocutorului o stare de disconfort, care ngreuneaz considerabil comunicarea. O anumit deschidere afectiv se dovedete, astfel, necesar bunei desfurri a unui dialog autentic, fr ca aceasta s nsemne c nu putem s comunicm cu succes dect cu parteneri pe care i iubim. e. Ajutorarea semenilor reprezint motivaia i obiectivul unei clase bogate de comunicri interpersonale. Poi ajuta pe cineva sftuindu-l bine, consolndu-l ntr-un moment greu, acordndu-i asisten profesional etc. Comunicarea n scopul ajutorrii face obiectul unor profesiuni distincte, precum cea de medic, preot, consilier etc. f. opinia comun. Jocul i distracia implic i ele o comunicare interpersonal. Aparent marginal i frivol, jocul ocup n viaa omului i a omenirii un loc mult mai important dect consimte s-i acorde

Functia poetica a comunicarii

Funcia poetic sau estetic definete, n cadrul modelului, relaiile dintre mesaj i el nsui. Este funcia evideniat cel mai mult n arte. Astfel, literatura i formele culturii de elit folosesc aceste mesaje-obiect, care in de o semiologie specific (stilizare, ipostaziere, simbolizare). Functia poetica se refera in special la mesaj. Limbajul poetic pune accentul pe modul cum se spune, cum se vorbeste, spre deosebire de limbajul stiintific, care pune accentul pe ce se spune.

Functiile comunicarii tactile.

Stanley Jones si Elaine Yarbrough (apud Joseph De Vito, Human Communication, The Basic Course, apud Mihai Dinu, Comunicarea) au incercat sa clasifice functiile comunicarii tactile, delimitand cinci clase principale: 1. atingeri care transmit emotii pozitive; 2. atingeri in joaca; inzestrate cu un potential metacomunicativ de invidiat, acestea usureaza interactiunea, fara ca, totodata sa angajeze raspunderea celui ce atinge; 3. atingeri de control, vizand dirijarea comportamentelor, a atitudinilor sau chiar a sentimentelor persoanei atinse. In majoritatea cazurilor, atingerea de control implica o relatie de dominare si, ca atare, ea nu poate fi efectuata decat unidirectional; 4. atingere rituala; cea mai cunoscuta si mai frecvent utilizata este strangerea mainii in semn de

salut si de despartire. Gestul are mai multe implicatii decat pare si imbraca nenumarate forme. Atitudinile de dominare, egalitate sau supunere sunt comunicate prin intermediul pozitiei mainii celui ce initiaza gestul de salut; forta cu care se strange mana, constituie si ea un parametru semnificativ. 5. atingerea in alt scop decat comunicarea propriu zisa. Ea poate imbraca o multitudine de forme, de la sustinerea unei persoane care urca si coboara dintr-un vehicul, la atingerea fruntii unui bolnav, ori a incheieturii. Chiar daca obiectivul urmarit este altul, in majoritatea acestor cazuri se transmit si informatii afective.

Testul 4
1. Analiza tranzactionala. a. Trei stari pe care le purtam in functie de natura proceselor relationale in care suntem implicate, de parinte, de copil, de adult. b. Ce stari activeaza participantii urmatorului dialog: V: acest produs este foarte bun, dar cu siguranta nu vi-l puteti permite. C: il cumpar. 2. Kinezica. a. Kimemele, kinomorfemele; b. Emblemele; c. Ilustratorii; d. Miscarile affective; e. Adaptorii. 3. Functia metalingvistica a comunicarii. a. Orientarea mesajului spre fragmente de cod; b. Ce statut au operatorii mai cu seama si ce operatie realizeaza ei in enuntul urmator: Politicienii, mai cu seama, parlamentarii ar trebui sa dea dovada de retinere atunci cind fac declaratii publice.

Analiza tranzactionala.
Analiza tranzacional definete relaiile interumane drept contracte ntre indivizi angajamente bilaterale explicite n direcia unui anumit curs al aciunii ,Eric Berne. Aceasta nseamn c ambele pri cad de acord asupra: Motivelor pentru care vor s fac ceva; Cu cine; Ce au de gnd s fac; Pn cnd; Ce sunt dispui sa ofere i ce doresc sa primeasca n cadrul activitii commune. nelegerea acestor componente ale unei relaii de comunicare ne ajut s obinem competene emoionale complexe, prin acceptarea diferenelor dintre oameni i prin flexibilizarea felului de a ne raporta la ceilali. De altfel, unul din principiile de baz ale AT este eu sunt okay tu eti okay fiecare individ este acceptat n esena lui aa cum este i este ncurajat dezvoltarea personal prin mbuntirea calitii interaciunilor pe care acesta le are, fie pe plan personal, fie pe cel profesional, interaciuni denumite tranzacii. Nu ne comportm ntotdeauna la fel. Purtarea noastr difer n funcie de situaie, de interlocutor, n funcie de amintirile i de asociaiile care sunt active n noi n acel moment. Cnd dou persoane interacioneaz, acestea se pot gsi n diferite stari ale propriului eu (ale ego-ului). Starea ego-ului include un mod specific de a gndi i de a ne comporta. Fiecare dintre noi se afl permanent ntr-una din aceste stri, n funcie de situaie i de interlocutori, iar starea n care ne aflm se poate identifica dup comportamentul i atitudinea pe care o adoptm n cadrul tranzaciilor, relaiilor interumane. analog ciclului de dezvoltare personal, cele trei stri au fost denumite n funcie de asemnarea comportamental: Starea de Printe (P)

 Starea de Adult (A) Starea de Copil (C) Atunci cnd ne comportm corespunztor strii de Printe, adoptm o poziie de comunicare copiat de la figurile parentale care ne-au guvernat copilria. n starea de Adult, acionm raional, adaptat la preteniile omului matur, pe cnd n starea de Copil renviem comportamente i emoii rmase n noi din copilrie. O tranzacie ntre doi indivizi este, din prisma strilor ego -ului, o tranzacie ntre adulii, copiii sau ntre prinii din noi. Chiar i cnd vorbim cu noi nine (comunicare intrapersonal), ne poziionm ntr-unul din aceste roluri. Exist dou roluri de Printe pe care le putem juca: Printele Binevoitor (Grijuliu) - PB - este atent i preocupat i, de obicei, poate lua o figur matern dei i brbaii pot juca la fel de bine acest rol. Printele Binevoitor caut s menin un mediu sigur pentru Copil i ofer iubire necondiionat, linitindu-l atunci cnd acesta are probleme. Printele Normativ (Critic) PC , spre deosebire de PB, ncearc, s-l fac pe Copil s acioneze numai cum consider el c este potrivit, pe de o parte transferndu-i valorile i credinele proprii, iar pe de alta, ajutndu-l pe Copil s neleag i s triasc n societate. Printele Normativ nu ezit s i judece pe alii i s interpreteze realitatea i poate avea intenii negative, determinndu-l pe Copil s adopte atitudini de tip bieel plngcios sau chiar i mai umilitoare. Adultul A din noi este omul mare, vocea raional care vorbete i care acioneaz raional i logic, fr s ncerce s controleze sau s induc o anumit stare negativ n interlocutor, dar i fr s detin reactia sau uor de controlat. El ncearc s afle cum stau lucrurile de fapt, ce se poate face i cum se poate atinge scopul propus. Adultul din noi este confortabil cu propriul lui fel de a fi i reprezint, pentru muli din noi, eu ideal. Copilul C. Exist trei stri de copil pe care le putem dezvolta: Copilul Adaptat CA reacioneaz ntotdeauna la context i la situaiile din jurul su, fie schimbndu-se pe el nsui pentru a se potrivi situaiei, fie revoltndu-se mpotriva forelor care l domin. Micul Profesor MP este Copilul curios din noi, care vrea ntotdeauna s exploreze noi lucruri i care i pune noi ntrebri, chiar i cu privire la situaiile cele mai uzuale (de multe ori spre iritarea PN). mpreun cu Copilul Natural, Micul Profesor formeaz starea eului de Copil Liber. Copilul Natural CN este, n mare parte, liber de contiina propriului eu i se manifest specific prin interjecii i comunicare nearticulat sau monosilabic. Comportamentul este spontan, deschis, boem, dar neatent la riscurile la care se expune i, de aceea, este considerat vulnerabil. Cnd dou persoane comunic, fiecare va tranzaciona cu cellalt. Exist nenumrate tipuri de tranzacionri, corespunztor multitudinii de stri ale eului pe care fiecare din noi le putem avea. Mai mult, este important s nelegem c, indiferent de contextul comunicrii n viaa personal sau la serviciu, poziionarea noastra, ntr-o anumita stare a eului invoca o poziie specifica a partenerului de comunicare.

Kinezica.
Este studiul comunicrii prin expresiile corpului i ale feei. Kinezica (sau kinetica, dup ali autori) este o gramatic a gesturilor. Gesturile sunt o practic social, un fenomen social total, un revelator al identitii individului. Chiar ntr-o conversaie telefonic unde nu ar fi necesare, ele sunt prezente. Gestualitatea exprim o apartenen de grup n care exist comportamente permise i comportamente interzise. Toate culturile posed un sistem important de comunicare gestual (vezi caseta cu exemple de gesturi i modul cum variaz ele cultural). Gesturile reprezint cultura ncorporat. Gestualitatea este determinat i reglat de variabile sociologice, vrst, sex, etnie, stratificare social, religie, dar mai ales de comportamente culturale. Unele semnale nonverbale par a fi universale (lsarea pleoapelor cnd aprobm ceva) dar cele mai multe semne nonverbale variaz cultural. Fiecare cultur opereaz o selecie a ctorva zeci de poziii corporale ntre miile posibile care capt valene expresive definite, devenind un sistem de comunicare. Unii autori clasific kinezica n pre-kinezic, micro-kinezic i kinezic social. Prima este preocupat de aspectele fizilogice ale micrilor corporale, fr a acorda atenie semnificaiilor culturale ale acestora. Microkinezica se focalizeaz pe atribuirea de semnificaii intra- i interculturale micrilor corporale. De exemplu, dei pre-kinezica arat c exist 11 poziii distincte ale pleoapelor, cercetrile de micro-kinezic arat c foarte puine dintre acestea comunic anumite semnificaii. A treia arie este interesat de rolul social i de semnificaiile sociale pe care le implic micrile corporale, realiznd i comparaii interculturale. O problem ndelung dezbtut este cea a clasificrii gesturilor. Una dintre cele mai cunoscute clasificri este cea a lui Paul Ekman i Wallace Friesen, care consider c gesturile pot fi (Tran, Stnciugelu, 2003): embleme micri ale minilor care pot fi uor traduse n cuvinte (de ex. degetul mare n sus care nseamn OK). Adesea aceste gesturi substituie cuvintele n situaii cnd exist un bruiaj prea mare sau cnd alte condiii fac comunicarea verbal dificil. Ca modalitate artistic integrm aici pantomima. gesturi ilustrative completeaz sau nsoesc adesea vorbirea pentru a facilita explicaia (gesturi cnd artm direcia) Autorii disting 8 tipuri de ilustratori: 1. bastoanele micri verticale ale minii menite s accentueze anumite cuvinte. Adesea aceste gesturi sunt asociate cu agresivitatea i dorina de dominare. 2. Pictografele sunt gesturile care deseneaz n aer forma obiectului despre care se vorbete 3. Kinetografele descriu o aciune sau o micare corporal pe care emitorul o exprim nu numai prin cuvinte. 4. Ideografele descriu i ele o micare dar una abstract. Cnd expunem un raionament utilizm o serie de gesturi care s ilustreze mai bine acel raionament. 5. Micri deictice indic locuri, obiecte, persoane. Se utilizeaz atunci cnd artm spre ceva. 6. Micri spaiale descriu raporturile de poziie dintre obiectele sau persoanele despre care se vorbete 7. Micri ritmice reproduc cadena unei aciuni. 8. Ilustratori emblematici - de exemplu gestul de victorie atunci cnd este nsoit i de cuvntul respectiv Micri afective indic starea emoional a individului (mersul abtut, mna la gur, la frunte, exprimarea senzaiei de frig)

 Gesturile de reglaj dirijeaz, controleaz i ntrein comunicarea. De asemenea ele creeaz un feedback (confirmarea cu capul care face ca emitorul s i continue discursul) Adaptorii sunt gesturi puin legate de comunicare i satisfac necesiti umane: cusutul, btutul la main, mturatul, etc.

Functia metalingvistica a comunicarii

Funcia metalingvistic este discursul despre propriul limbaj n termenii unui limbaj, ea fiind caracteristic discursului teoretic de tip tiinific sau literar. Comicul de situatii se bazeaza din plin pe functia metalingvistica a comunicarii (Benny Hill, comicii Marin Moraru si Nae Lazarescu, etc). In aceasta situatie, rasul telespectatorilor din off atrage atentia asupra glumelor. Un alt exemplu este Chestiunea zilei, a lui Florin Calinescu.

Testul 5
1. Teoria functionalista a comunicarii elaborata de Roman Jakobson. a. Functia dominanta a limbajului publicistic ; b. Functiile secundare a limbajului publicistic ; c. Caracterizati enuntul urmator dupa functia comunicarii si in raport cu operatorii substantivali si pronuminali : Dvs., stimati cititori, a-ti auzit in dese rinduri, cum se apara intre ei, cei cu musca pe caciula. 2. Functiile presei. a. Informarea ; b. Persuadarea ; c. Identificati semnul distinctiv al sintagmelor de genul : - avalansa scumpirilor, explozia preturilor, puhoiul de someri, potopul de impozite si taxe ; ce reprezinta ele pentru limbajul de lemn al presei ? 3. Functiile comunicarii vizuale.

Teoria functionalista a lui Roman Jakobson.

Teoria funcionalist are n vedere performanele, obiectivele i funciile media, n special funcia de informare, funcia de dezvoltare a opiniilor, funcia de divertisment etc. Media este important n societate ndeosebi pentru integrare, cooperare, ordine, control i stabilitate, pentru adaptarea la schimbare. Modelul propus de Roman Jakobson face parte, de asemenea, din categoria modelelor liniare, autorul identificnd ase factori care intervin n formularea unui enun: emitorul, receptorul, referentul (contextul), codul comun al comunicatorilor, contactul (direct sau mediat) i mesajul. Emitorul transmite mesajul; n funcie de situaia de comunicare, poate fi o persoan sau mai multe; Receptorul primete mesajul; i la acest nivel pot exista mai muli receptori; Mesajul reprezint o combinaie de semne lingvistice, adic de realiti perceptibile pre-existente; Referentul trimite la context; Jakobson identific dou tipuri: referent situaional i textual; Codul desemneaz ansamblul de semne i combinaiile lor, comune celor doi comunicatori i are un caracter convenional; Canalul mijlocete contactul dintre cei doi. Pornind de la cercetrile lui Karl Buhller, Jakobson coreleaz fiecrei componente din schema comunicrii o funcie proprie, crescnd numrul acestora de la trei (exprimare, apel i reprezentare) la ase. Acestea nu sunt ns de sine stttoare, ci interacioneaz, fiecrui enun corespunzndu -i mai multe asemenea funcii. ,,Dei distingem ase aspecte eseniale ale vorbirii, ar fi greu s gsim vreun mesaj verbal care s mplineasc numai o singur funciune. Diversitatea nu rezid n monopolul uneia dintre aceste multiple funciuni, ci n ordinea ierarhic diferit a funciunilor. Structura verbal a unui mesaj depinde n primul rnd de funciunea predominant.

Funcia expresiv (emotiv sau interjecional) reprezint stratul pur emotiv al enunului i poate fi uor recunoscut prin utilizarea persoanei nti, a interjeciilor, intonaiei. Rolul ei const n exprimarea atitudinii enuniatorului fa de coninutul mesajului. Funcia referenial (denotativ, cognitiv, contextual, informativ) reflect sensul mesajului i are un caracter neutru-informativ i cel mai adesea aduce n comunicare o a treia persoan. Considerat a fi cea mai important funcie a limbajului jurnalistic, ea nu este specific situaiei n care are loc comunicarea, ci contextului pre-existent al comunicrii (la care se refer comunicarea). Referina suport dou niveluri, unul intern i unul extern. Primul vizeaz referinele operate n interiorul textului, intratextuale, cel de-al doilea fiind specific contextului situaional, extralingvistic. Funcia conativ (persuasiv, retoric, imperativ) apeleaz la forme de imperativ, vocativ i la persoana a doua, ca instrumente pentru a determina o reacie, un efect, un rezultat. Funcia fatic joac rolul de intermediar ntre emitor i receptor, realizeaz i menine contact dintre acetia, prin formule de atenionare sau de confirmare a continuitii contactului. Funcia metalingvistic transmite informaii despre un anumit cod, care devine el nsui obiect al enunului. Codul trebuie s fie comun utilizatorilor, altfel comunicarea nu se poate desfura. Aici trebuie evideniate i procesele de codare i decodare, n care intervine n mod esenial codul. La nivel lingvistic, se manifest prin formule ca ,,adic, ,,cu alte cuvinte, ,,altfel spus. Aadar, funcia metalingvistic ajut la explicarea noiunilor necunoscute de ctre receptor. Distincia care st la baza identificrii acestei funcii se opereaz ntre limbajul obiectual (referitor la obiect) i metalimbaj (referitor la limbaj). Funcia poetic (estetic, literar) este caracterizat de limbajul figurat. n viziunea lui Jakobson, importana acestei funcii rezid n capacitatea sa de a proiecta principiul echivalenei de pe axa seleciei pe axa combinrii, permind combinaii i posibiliti infinite de expresie verbal.

Functiile presei.
funcia de informare, tradus prin nevoia indivizilor i grupurilor de a controla mediul. Aceast funcie rspunde nevoii indivizilor de a supraveghea lumea nconjurtoare, iar informaia nu trebuie s aib o utilitate imediat. Mesajele presei nu prezint numai ce s-a ntmplat, ci i ceea ce s-ar putea ntmpla. funcia de interpretare, care se refer la sintetizarea informaiilor aprute ntr-o tire i a semnificaiilor atribuite lor. Oamenii simt nevoia ca lumea ce i nconjoar s fie prezentat n chip ordonat i coerent, ncrcat cu un anume sens i ordonat dup o anume ierarhie , astfel nct, pornind de la aceste clasificri I interpretri, s poat lua mai uor deciziile inerente existenei de zi cu zi.5 funcia de legtur, ce susine c prin consumarea produselor mass-media, milioane de oameni se regsesc legai prin nenumrate fire nevzute. Datorit presei oamenii descoper c mprtesc aceleai valori, c se pot mobiliza pentru aceleai scopuri,, ntrun cuvnt, c fac parte sau c pot face parte dintr-o comunitate uman de dimensiuni infinit mai complexe dect acelea ale comunitii n care i triesc viaa de zi cu zi. funcia de culturalizare, care spune c o dat cu apariia i creterea ponderii mass-media, o mare parte a activitilor de transmitere a valorilor i modelelor culturale, de formare a

gndirii i a comportamentului au fost preluate de mesajele presei. Mihai Coman spunea c mass-media se afl ntr-o poziie bivalent deoarece pe de o parte numeroasele modele de comportament pe care le ofer sunt solicitate s exercite o aciune educativ neutr, iar pe de cealalt parte, ele sunt preferate pentru resursele lor persuasive, pentru puterea lor de a influena comportamentul indivizilor din grupuri cu diferite interese. funcia de divertisment, care se traduce prin produsele cu care mass-media rspunde nevoii oamenilor de relaxare, de odihn, de evadare din grijile cotidiene.Datorit stresului zilnic, datorit creterii nevoii oamenilor de a se destinde, dar i datorit creterii rolului publicitii presa a devenit instituia care vinde divertismentul la costurile cele mai reduse, aceast n raport cu cinematograful , teatrul, turismul, art sau orice alte mijloace de relaxare i divertisment. Oricine face un studiu ct de mic va putea observa c numrul abonailor la reelele de televiziune prin cablu au crescut ,iar , n schimb, numrul celor care cltoresc, merg la teatru a sczut. 1. functia de informare - colectarea si tratatarea informatiilor - asigura transparenta raporturilor sociale si difuzarea elementelor de cunoastere, de judecata si de opinie necesare intelegerii mediului social inconjurator; este o functie a procesului democratic. 2. functia de persuasiune, motivatie si interpretare legata de exercitarea controlului social, organizarea activitatilor colective, asigurarea coerentei actiunilor publice si de efortul de convingere si conducere pentru atingerea unor obiective comune; functia de persuasiune vizeaza dezvoltarea economica si sociala. 3. functia de educatie si de transmitere a mostenirii sociale si culturale este exercitata in vederea finalitatii informarii si educatiei, informatiile procurand datele si trezind curiozitate fata de probleme a caror intelegere, constientizare si solutionare sunt favorizate de educatie. 4. functia de socializare menita sa faciliteze participarea indivizilor si colectivitatilor la viata publica, la elaborarea si luarea deciziilor; schimbul si difuzarea informatiilor faciliteaza interactiunea sociala si permit oamenilor sa ia parte la solutionarea problemelor - aceasta functie este solidara cu democratizarea vietii publice. 5. functia de loisir si de divertisment se exercita in modalitati diverse, depinzand de varietatea contextelor culturale si a gradelor de evolutie, fiind legata de imbunatatirea calitatii vietii.

Functiile comunicarii vizuale.

Dupa Mark Knopp (Nonverbal Communication in Human Interaction, apud Mihai Dinu, Comunicarea) functiile mai importante ale comunicarii vizuale sunt in numar de patru: 1. cererea de informatie; privirea joaca un rol determinant in realizarea feed-back-ului, ea constituind principalul mijloc de reglare a interactiunii. 2. semnalul dat altor persoane ca pot vorbi; intr-o comunicare de grup, selectarea vorbitorului urmator poate fi facuta pe cai lingvistice, sau pr in orientarea deictica a privirii. 3. indicarea naturii relatiei; orientarea si durata privirii nu se asociaza numai cu interesul sau cu ostilitatea, ea poate semnala si existenta unui raport social de un tip anume. 4. compensarea distantei fizice; interceptarea privirii cuiva aflat la distanta, intr-un loc aglomerat, ne face sa ne simtim mai apropiati de el, chiar daca, practic, ramanem departe unul de altul. In paralel cu proxemica spatiala, privirea instaureaza o proxemica vizuala, ce poate intra in contradictie cu cea dintai.
De natura relatiei depinde si amplasamentul punctului catre care ne atintim privirea. Intr o convorbire

oficiala se vizeaza, in cea mai mare parte a timpului, un loc situat in mijlocul fruntii interlocutorului. O conversatie amicala coboara punctul ochit undeva intre ochi si gura, pentru ca un grad mai mare de intimitate sa il aduca mai jos, intr-o regiune situata intre barbie si zona coapselor.

Testul 6
1. Norme de logica in comunicare. a. Numiti cerintele fata de argumente si fata de argumentare in general; b. Explicati esenta legii identitatii si importanta eu in comunicare. 2. Cultura si comunicare. a. Comunicarea ca performanta a culturii; b. Factorii ce caracterizeaza comunicarea. 3. Comunicarea sonora non-verbala.

Comunicarea sonora non-verbala (paralimbajul)

In timpul unei discutii, dezvaluim indirect foarte multe informatii despre noi, nu neaparat prin cuvinte, ci prin tonul pe care il adoptam. Un ton mai puternic, mai ridicat subliniaza siguranta de sine si conduce catre atentia ascultatorului, in timp ce un ton mai slab poate ascunde un caracter timid si lasa impresia de pasivitate. Mesajul din spatele cuvintelor tine de comunicarea paraverbala. Aceasta are in vedere tonul si volumul vocii, viteza vorbirii, pauzele, ritmul rostirii, particularitatile de intonatie. Se cunoaste ca tonul poate oricand sa evidentieze un mesaj verbal, sa-l contrazica sau sa-l deformeze. Practic, paraverbalul are rolul de a sprijini ceea ce transmitem si de a arata care este relatia dintre expeditor si receptor. Atitudinea interlocutorilor nostri poate fi influentata foarte usor de aceste elemente ale comunicarii paraverbale. Orice situatie poate fi gestionata atata timp cat adoptam un ton adecvat, cu un ritm moderat si accentuand pe aspectele care conteaza. De retinut faptul ca exista o interdependenta dinamica intre cele trei tipuri de comunicare (verbala, paraverbala, nonverbala); ele nu pot fi separate. Daca cea verbala se refera la mesajul pe care il rostim, comunicarea paraverbala si nonverbala se refera la cum este rostit mesajul, accentuand anumite aspecte ale mesajului. Comunicarea paraverbala este esentiala in constientizarea elementelor ce o constituie pentru eficienta si claritatea comunicarii.

Cultura si comunicare
Prima acceptiune a comunicarii, comoda si clasica, o defineste ca ansamblul modalitatilor specific si explicite de transmitere a informatiilor. In viata cotidiana, vorbim despre comunicare ca despre un fenomen de transmitere si receptive a informatiilor. Cercetarea specializata a comunicarii se inscrie in principal in aceasta perspectiva. Sociologia mass-media, psihologia interactiunilor, anticiparea noilor tehnologii utilizeaza permanent, atit in lucrarile teoretice de construire a modelelor, cit si in analizele lor, definirea telegrafica a comunicarii: un emitator A, transmite un mesaj unui receptor B prin intermediul unui suport Z. ternemnii se pot schimba, dar schema de baza ramana constanta. Extinderea acestei scheme, inseamna a opta pentru demersul diferit, pentru ca sensul comunicarii este ascuns, iar cercetarile nu s-a directionat inca pe aceasta cale. Este vorba de a concepe comunicarea nu numai ca un fenomen specific si limitat, ci ca un fenomen integrator, care ne-ar permite sa regindim rapoartele dintre individ si societate, dintre societate si cultura. In aceasta perspectiva, mult mai larga, comunicarea va fi definite ca ansamblul actelor care constuiesc zi de zi structurile ce fundamenteaza o societate, cu alte cuvinte, cultura. Ansamblul actualizarilor culturii, in numeroasele sale aspect ale vietii cotidiene constituie comunicarea.

Cercetatorul care se aventureaza in aceasta directive va trebui sa surmonteze un prim obstacol: comunicarea ca performanta a culturii este o definitie abstracta. Dar este dificil de sesizat care este raportul acesteia cu multitudinea de fapte concrete ce o constituie. Pentru a intelege mai bine fenomenul, trebuie sa ne intoarcem catre fondarea conceptului de comunicare extinsa la membrii Scolii de la Palo Alto, a caror formula emblematica (Nu poti sa nu comunici) a devenit celebra. Aceasta arata ca orice element ce tine de timp, loc sau context, present in viata noastra este susceptibil de a devein un element de comunicare. Antropologul Ray Birdwhistle ilusta aceasta cu un exemplu frapant: orice student care a asteptat un telefon intr-o seara in dormitorul sau stie cit de zgomotos poate fi telefonul care nu suna(antropologul face aluzie la practica intilnirii galante de vineri din campusurile americane). In acest cadru, telefonul care nu suna este un mesaj efectiv. Idea antropologului American este de a arata ca a comunica nu se limiteaza la transmisia intentionata a unor informatii verbale. Cultura comporta anumite asteptari si daca ele nu sunt onorate, aceasta inseamna ceva. Remarca trimite catre o conceptie aproape fara limite referitoare la acea ce este spus, trebuie de a se constitui in componenta comunicarii. Daca un telefon mut este capabil sa spuna ceva, atunci multe alte lucruri pot de asemenea sa comunice. Comunicarea nu se limiteaza in conceptia lui R. Birdwhistell doar la mesaj si nici la schimb, la interactiune; ea include de asemenea sistemul, contextual care le face posibile si care poate sa incarce nonocurentele cu o valoare informative asemanatoare unui mesaj transmis in mod explicit. Fara a ajunge la o definitie exhaustive, viziunea extinsa aspura comunicarii poate fi caracterizata cu ajutorul a cinci factori: 1. Comunicarea este un fenomen social. Fiecare act de transmitere a unui mesaj se integreaza intr-o matrice mult mai vasta, comparabila in sens mai larg cu cultura. Aceasta matice poarta numele de comunicare sociala. Ea constituie ansamblul codurilor si regulilor care fac posibile si mentin intr-un mod regulat si previzibil interactiunile si relatiile dintre membrii aceleiasi culture. Individual este vazut ca un actor social, ca un participant la o unitate care il subsumeaza. 2. Participarea la comunicare. Fenomenul se dezvolta prin modalitati multiple, verbale si non-verbale, care pot face obiectul unor studii specifice: paralingvistica, proxemica, kinetica(se refera la sensibilitatea tactile in absenta vederii, sensibilitatea haptica se refera la capacitatile mainii de a percepe, in absenta vederii caracteristicile tactile ale obiectului, cum ar fi: textura sau substanta). In cea mai mare parte a timpului activitatile communicative sunt activitatile de control, de conformare, de interogare in care redundanta joaca un rol important. Cercetatorul in comunicare sociala incearca sa discearna mai degraba contextual decit continutul, mai mult semnificatia decit informatia. 3. Intentionalitatea nu determina comunicarea. Cind doua persoane vorbesc intr-o anumita limba, ele participa la un sistem care exista inaintea lor si care va exista si dupa ce ele nu vor mai fi. In alti termini, actul interactiunii realizat aici si acum este doar un moment intr-o miscare mult mai vasta, aceea a culturii ca flux de informatie. 4. Comunicarea sociala poate fi inteleasa prin imaginea orchestrei. Membrii unei culture participa la comunicare asemeni muzicienilor dintr-o orchestra, atit doar ca nu exista dirijor nici partitura, ci se indruma reciproc unii pe altii. 5. Observatorul face, in mod necesar, parte din orchestra, chiar daca provine dintr-o alta societate. Prin urmare, singura modalitate de a studia actele comunicarii, este observarea participativa dupa modelul antropologului. Majoritatea specialistilor sunt astazi deacord ca mesajele mass-media influenteaza publicul, dar aceasta influenta nu este nici mecanica, nici uniforma(modelul propagandei), ci indirecta, difuza si diferentiata.

Dupa anii 50 ai sec. trecut, evolutia mijloacelor de comunicare in masa(presa scrisa, radio, TV) a fost insotita de alte mutatii sociale importante in domeniul comunicarii: - Dezvoltarea in parallel a publicitatii, merketingului si comunicarii politice; - Proliferarea instrumentelor de comunicare precum telefonul(fix, apoi mobil) si internetul; - Dezvoltarea comunicarii politice si a comunicarii organizationale; - Revolutia din relatiile sociale: declinul autoritatii traditionale(in cuplu, familie, scoala, intreprindere) a lasat mai mult loc acordului, ascultarii, negocierii, discutiei, schimburilor, pe scurt comunicarii intre parinti si copii, intre sot si sotie, intre angajati si cadrele de conducere, intre profesori si elevi. Concurenta acestor evolutii a dat nastere la doua fenomene distincte: - Constituirea domeniului stiintelor informatiei si ale comunicarii care si-au propus ca misiune analizarea formelor diferite de comunicare; - Aparitia unei ideologii a societatii comunicarii. In baza transformarilor vizibile, dezvoltarea mijloacelor de comunicare in masa, a telefoniei, a comunicarii interpersonale, a comunicarii organizationale in anii 80 ai sec. trecut a aparut ideologia comunicarii, ea a reprezentat fundamental viziunii ideale a societatii comunicarii. Aceasta se bazeaza pe citeva idei simple: societatea comunicarii permite abolirea granitelor spatiale, temporale si generale dintre oameni. Ea permite o comunicare generalizata si transparenta: generalizata la toate nivele vietii sociale(relatii personale, munca, invatamint) si transparenta, caci tehnicile de comunicare permit comunicarea fara tabuuri, fara ambiguitati, fara secrete, precum si democratizarea vietii sociale. Studiile despre comunicare dezmintmitul comunicarii totale si transparente, posibila, pe de o parte, ca urmare a virtutilor democratizarii. Dezvoltarea comunicarii este incontestabila. Insa aceasta nu va putea fi niciodata total neutral si neproblematica. In favoarea acestei afirmatii exista mai multe argumente: mesajele sunt adesea ambigue, iar receptorul nu este intotdeauna complet receptiv. Este important sa dezvaluim aceste resorturi ascunse ale comunicarii, pentru a invata sa le stapinim. Cel de-al doilea argument privind dificultatile si ambiguitatile comunicarii il constituie mizele sociale si umane, adesea implicite. Comunicarea nu se reduce la un simplu schimb de informatii. A comunica inseamna, de asemenea apararea unei imagini de sine, influentarea celorlalti, delimitarea teritoriului.