VISUL UNEI NOPTI DE IARNA

Deschise larg fereastra, respira adanc si privi in departare fara sa observe prea mult
peisajul din fata sa. Fusese o zi destul de grea; trebuise sa rezolve destule probleme: unele mai
simple, la altele trebuia sa se mai gandeasca. Cu cateva minute inainte, secretara intrebase
daca putea pleca si-i facuse din cap un semn afirmativ. Era unul din putinele momente cand isi
dorea o clipa sa ramana singur. De mult nu se mai intamplase asta.
Telefonul suna, il privi, dar nu raspunse. Inchise fereastra, se aseza intr-un fotoliu si-si
aprinse aproape automat o tigara. Nu stia daca el chemase amintirile sau ele au aparut pur si
simplu de undeva, aducand cu ele parfumul suav al adolescentei. Inchise ochii si retrai ceea ce
se intamplase doar cu putin timp in urma..
Se apropiau sarbatorile de iarna, drumurile erau nefavorabile, programul era
supraincarcat si la servici si acasa cand, primi vestea ca trebuia neaparat sa mearga la acea
consfatuire urgenta. Incercase sa trimita pe altcineva dar a fost anuntat in mod expres ca
prezenta lui era absolut necesara. Tunase si fulgerase dar, pana la urma se impacase cu ideea.
Spera sa rezolve intr-o zi totul si seara, oricat de tarziu, sa ajunga acasa.
Si daca asta nu era de ajuns, a trebuit in ultimul moment sa mai accepte compania in masina a
uneia ce nu era de mult angajata acolo si pe care nu o cunostea decat din vedere.
Plecasera de dimineata si atunci cand a vazut-o, zgribulita, i-a venit sa rada in sinea sa
deoarece o asemanase cu un pui de gaina parasit, pe care simti nevoia sa-l iei in causul palmei
sa-l ocrotesti si sa-l privesti cu un zambet ingaduitor cum inchide ochii la caldura.
In acel moment parca i-a mai trecut ceva din furia pe care o resimtise atunci cand plecase la
acest drum.
O privi prin oglinda retrovizoare: era la fel de speriata, ghemuita intr-un colt si
neindraznind sa scoata decat raspunsuri monosilabice la intrebarile pe care i le punea mai
mult din politete sau poate si din dorinta de a vedea un zambet pe fata aceea ce semana cu un
copil. Stia prea bine cum sa faca acest lucru. Nu o data i se spusese ca are un simt deosebit al
umorului asa ca nu i-a fost greu nici de data asta sa destinda atmosfera. Si s-a bucurat sincer
cand a vazut-o zambind; la urma urmei tot trebuiau sa petreaca impreuna cateva ore asa ca
mai bine era placut pentru toata lumea.
Parcursesera mai mult de jumatate din traseu si se parea ca totul va fi bine pana la
urma cand, s-a ivit acel incident neasteptat care a blocat drumul in ambele sensuri. Orele
treceau, incepuse sa ninga si situatia ramanea tot neschimbata. Daca nu voiau sa petreaca
noaptea in masina trebuiau sa mearga prin padure cativa kilometri pana la cel mai apropiat sat.
Pana la urma au hotarat sa ramana doar soferul in masina si ei sa-si caute un adapost, urmand
ca a doua zi de dimineata sa se intoarca.
Era cea mai neasteptata situatie pe care si-o putea imagina. Au mers aproape un
kilometru fara sa vorbeasca pentru ca el incercase sa-si puna in ordine gandurile iar ea i-a
respectat dorinta nerostita.
Deodata, fara un motiv anume isi dadu seama ca observa frumusetea locului pe unde
treceau; atunci realiza ca cea care merge langa el, este numai aparent tacuta deoarece se juca
mai tot timpul; se bucura ca un copil de zapada proaspata prin care mergeau, prindea in maini
fulgii ce dansau cu multa gratie prin aer si zambetul ei cald au facut dintrodata sa se topeasca
ca prin farmec toate problemele de pana atunci. Se lasa antrenat in joaca ei si restul drumului
nici nu au stiut cand l-au parcurs.
Cand au ajuns la marginea satului aproape se inserase; pentru moment s-au privit
nedumeriti. Pana atunci nu se gandisera unde vor ramane peste noapte.Din cauza vremii,

curentul electric se oprise, primarie nu era in sat asa ca se hotarara sa lase totul la voia
intamplarii. Batura la poarta unei casute, nu departe de marginea satului, acolo unde se vedea
o lumina.
Aparu o batrana la poarta care-i invita inauntru dupa ce le asculta povestea. Le spuse ca-i
gazduieste cu draga inima doar ca nu are incalzita decat o camaruta unde doarme ea dar, daca
doresc sa-si faca foc intr-o camera alaturata, ar putea sa ramana peste noapte. Acceptasera cu
bucurie si nu dupa multa vreme stateau la gura sobei cu un pahar de vin fiert alaturi.
Acum se gandea la acea situatie bizara si-si dadea seama ca au fost momente unice.
Atunci parca visa cu ochii deschisi: afara ningea cu fulgi mari, lemnele trosneau in soba si
lumina flacarilor cadea pe fata ei imbujorata facand-o atat de atragatoare, asa cum zambea
unor amintiri numai de ea stiute.O privea zambind, cand privirile li s-au intalnit si niciunul din
ei nu au vrut sa destrame vraja ce domnea in acel moment in camera. S-a apropiat de ea, i-a
cuprins mainile mici in palmele sale mari si a intrebat-o de ce tremura.
- N-ai sa stii niciodata ce ai insemnat pentru mine!
- Spune-mi!
Privirile ei s-au desprins din ale lui, si-a retras mainile si s-a apropiat de fereastra. Fulgii mari
continuau sa cada acoperind case, pomi, trezind dorinti de mult uitate: focul trosnind, o silueta
draga in cadrul ferestrei, nisoare ca in povesti.
Cand mai traise odata toate acestea? Da, mai fusesera de mult, tare de mult..
O clipa s-a lasat furat de amintiri, apropiindu-se de geam. Inchise ochii si-si aminti de ea, cea
de atunci, cand erau atat de tineri amandoi. Ea cu care se jucase o zi intreaga prin zapada iar
seara, la gura sobei au ras, s-au iubit si credeau ca toata lumea este a lor. O clipa acum a
crezut ca viseaza, ca s-a intors in timp si ea este acolo unde a lasat-o. Se apropie de fereastra
si cuprinse in brate silueta de acum. Ea n-a spus nimic, s-a ghemuit doar la pieptul lui si in
acel moment nu a mai stiut pe cine are in brate: o amintire din trecut sau puiul de gaina
zgribulit ce inotase in zapada si acum picotea la caldura? Isi dorea macar o clipa sa fi fost una
si aceeasi persoana, cea de atunci cu parfumul celei de acum. Privi in jos spre ea incercand sai citeasca in priviri. Erau atat de aproape, ar fi vrut s-o sarute, cand gazda intra in camera
aducandu-le o lampa si ceva de mancare. Au stat apoi toti trei si au povestit pana tarziu. Nici
nu si-au dat seama cand au trecut orele. Au atipit putin inainte de ivirea zorilor, atat cat sa se
intrebe atunci cand s-au trezit daca vraja din timpul noptii a fost realitate sau vis.
La intoarcere, au vorbit despre tot felul de lucruri mai mult sau mai putin banale, dar
privirile cand li se intalneau spuneau altceva: un strop de cer contopit cu o lumina in noapte.
Pana la urma, s-a deblocat drumul, au luat rezumatul conferintei si s-au intors cu bine
acasa.
In dimineata asta nu stia pe cine va reintalni la acea sedinta pe care o clasificase din
start plictisitoare. Era si ea acolo in sala, zambitoare si placuta asa cum o cunoscuse odata,
intr-o dupa-amiaza de iarna. Si acum ca si atunci, cele doua raze de lumina s-au rasfrant intr-o
frantura de cer si atat.
Telefonul suna si-l readuse la realitate; inainte de a raspunde isi mai puse o data
intrebarea: oare chiar traise acea noapte?