Limbajele orale II,

Curs 4

OANA CHELARU-MURĂRUȘ
• EXPRESIVITATEA NIVELULUI MORFOLOGIC CURS 4
CURS 4
o Substantivul
o Adjectivul
o Pronumele
o Numeralul
o Verbul
STRUCTURA CURSULUI
o Interjecția
1. Genul
• Substantivele feminine cu sufix augmentativ
masculin devin puternic depreciative: băboi,
băbete, fătoc, fătălău etc.
• Eugen CÂMPEANU (Substantivul. Studiu
stilistic, Bucureşti, Editura ştiinţifică şi
enciclopedică, 1975, p. 196): „Dacă sensul
cuvântului este peiorativ, contrastul de gen îl
accentuează; sufixul transferă temei lexicale
caracteristicile celuilalt sex, contrastul de gen NIVELUL MORFOLOGIC
devenind sursa expresivității”.
Substantivul
• Jacques BYCK („Le féminin péjorative”, Bulletin
linguistique, I, 1933, pp. 108-110): substantive
feminine folosite ca apelative peiorative
pentru persoane de sex bărbătesc: ciumă, lepră
„ticălos”, bâtă „ignorant”, mămăligă, baligă
„indolent”, scârbă, javră „om fără caracter”,
loază „om neisprăvit”, ciubotă / cizmă
„nepriceput”, (o) iudă „trădător”, (o) caiafă
„ipocrit” ș.a. 3
1. Genul
• După modelul acestora, s-au creat substantive
depreciative cu ajutorul unor sufixe feminine:
o -ură: stârpitură (de om), căzătură (de om),
secătură (de om) etc.
o –oare: putoare „leneș”
o –iune: spurcăciune „om murdar”
o –otcă: muierotcă „persoană efeminată”
o –eață: flăcăneață „băiat necăsătorit”
o –ină: hoșcotină „moșneag”, ciclovină „ciocoi”, NIVELUL MORFOLOGIC
haramină „țigan” ș.a.
o –anie: bâzdâganie „monstru, namilă, arătare” Substantivul
o – uță: găgăuță, vlăduță „prostovan” ș.a.
 Eugen CÂMPEANU (1975: 213, 221) ia în discuție
și sufixele care creează porecle depreciative:
o –ea: mucea „copil mic și mucos”, mogorogea
„persoană care vorbește neclar”, muiercea
„persoană afemeiată” ș.a.
o –ilă: mofturilă, sucilă, somnorilă, prostilă etc.
4
2. Numărul
• Unele forme de plural din limba vorbită (cuprinse
adesea în locuțiuni verbale) au un sens peiorativ-
ironic: a face fițe / mutre / figuri / grețuri, a-și da aere,
a-și băga mințile în cap, a trage sfori, a băga strâmbe,
a face cuiva nasoale etc.
3. Cazul
• Tendința limbii vorbite de a exprima analitic (cu
ajutorul prepozițiilor) cazurile oblice, genitivul (început
de lună, toarta de la tigaie, grija pentru ziua de mâine,
mama la prietena ei etc.) sau dativul (Dă mâncare la NIVELUL MORFOLOGIC
copii. Împrumută cărți la prieteni etc.)
• Leo SPITZER (”The Romanian Vocatives Again”, Bulletin Substantivul
linguistique, XIII, 1945, pp. 5-38): atât substantivele
masculine, cât și cele feminine prezintă câte două
tipuri de desinențe de vocativ cu valori stilistice
distincte.
• Masculinele în –e își mențin sensul propriu (băiete,
măcelare, birjare ș.a.), iar cele terminate în –ule
dezvoltă conotații pozitive (drăguțule, scumpule,
puiuțule etc.) sau negative (măcelarule, birjarule,
măgarule, prostule, ticălosule etc.).
5
 Lorenzo RENZI, „Mamă, tată, nene
3. Cazul ecc: il sistema delle allocuzioni
• Femininele terminate la vocativ în –ă și –e sunt inverse in romeno”, Cultura
neutre din punct de vedere stilistic (mamă, mătușă, neolatina, 28, 1968, pp. 89-99
femeie etc.), iar cele terminate în –o sunt folosite cu
valori afective pozitive (mămico, iubito, scumpo etc.)
sau depreciative (vipero, gâsco, nesuferito,
nenorocito etc.).
• Substantive uzuale în vocativ devenite apelative
clișeizate (Ce vrei, frate, n-am bani! Stai, nene, că nu-i
așa! Ce să faci, soro, asta-i viața! etc.) sau chiar
interjecții (Oh, doamne, ce am pățit! Aoleu, mamă, NIVELUL MORFOLOGIC
ce mă doare!).
• Vocativele sunt emfatizate în vorbirea populară și Substantivul
familiară fie prin dublarea desinențelor celor doi
termeni de adresare (luminate împărate, nene
Radule ș.a.), fie prin prezența unei propoziții cu rol
eminamente afectiv (Prostule ce ești! Nebunule ce
ești!).
• Adresarea inversă - părintele se adresează copilului
folosind apelativul mamă sau tată: Hai, tată, să
mergem la cumpărături. Ce-ai pățit, mamă?
6
 Ana-Maria MIHAIL, „Mecanisme de
• O construcție afectivă cu un adjectiv substantivizat + lectură a construcţiilor N1 de N2 cu
prepoziția DE + un alt substantiv sau pronume personal: adjectiv substantivizat în prima poziţie”. In
prostul de coleg, deșteptul de Ion, săraca de mine etc. Gabriela Pană Dindelegan (ed.), Limba
română. Dinamica limbii, dinamica
• Modelul acestor construcții îl constituie structura
interpretării, Bucureşti, Editura
substantiv1 + prepoziția DE + substantiv2, așa cum observa Universităţii din Bucureşti, 2008, pp. 93–
Iorgu Iordan (1972:110): hârca de babă, dobitocul de băiat, 100
o tâmpenie de film ș.a.
• Tipare ale superlativului stilistic al adjectivelor:
o Adverb + adjectiv sau adjectiv + adverb: tare frumos,
putred de bogat, lipit de sărac, nebună rău, frumoasă foc,
beat turtă, înghețat lemn, răcit cobză etc. NIVELUL MORFOLOGIC
o Adjectiv + locuțiune adverbială: enervant la culme, prost
din cale afară, zelos nevoie mare etc. Adjectivul
o Structuri repetitive: prostul-proștilor, frumoasa-
frumoaselor ș.a.
o Construcții afective S1 + DE + S2: o frumusețe de fată, o
mândrețe de băiat, o dulceață de copil ș.a.
o Propoziții consecutive superlative: prost de dă în gropi,
frumoasă de pică, bun să-l pui pe rană, etc.
o Comparații stereotipe (antifraze ca sursă a ironiei): deștept
ca oaia, prost ca noaptea etc.
7
a) Pronumele personale
 Dativul etic - construcție stilistică ce exprimă implicarea
afectivă a vorbitorului în conținutul semantic al
mesajului: Mi-l cicălește toată ziua. Mi ți-l prinde pe
zmeu și-l aruncă cale de trei poște.
 Pronumele cu valoare neutră (o, le) apare în limbajul
popular și argotic fără funție sintactivă, cu o valoare
prin excelență afectivă: a încurcat-o; o face pe prostul; a
sfeclit-o; a pus-o de mămăligă; le vede la matematică;
le are cu muzica etc.
 Trecerea intenționată de la o persoană la alta:
NIVELUL MORFOLOGIC
o Persoana I singular → persoana a II-a singular în Pronumele
autoadresare: Merg eu ce merg și când colo, ce să vezi?
o Persoana I singular → persoana I plural (sarcasm): Lasă
că nici noi nu suntem adunați de pe drumuri!
o Persoana a II-a singular → persoana I plural (pluralul
solidarității): (Mama către copil) Bem și noi puțin lăptic?
o Persoana I singular → persoana a III-a singular
(vorbitorul vorbește despre sine la persoana a III-a): Știe
ea, Ioana, ce știe.
8
b) Posesive
 Formele conjuncte ale posesivelor sunt populare și familiare:
soră-mea, taică-miu, frate-miu etc.
 Pronumele posesive sunt folosite ca substitute ale unor
substantive uzuale: al meu „soțul meu”, ai mei „familia mea”;
ale mele „griji, probleme, deprinderi”
c) Demonstrative
 Limbajele orale folosesc forme populare și familiare ale
demonstrativelor: ăsta, asta, ăla, aia, a etc.
 Demonstrativele de depărtare dezvoltă conotații
depreciative: Ăla nu știe de capul lui! Pe aia m-o interesează.
NIVELUL MORFOLOGIC
 Pronumele asta poate avea valoare neutră: Asta-i culmea! Pronumele
Asta-i bună!
e) Nehotărâte
 Pronume nehotărâte dezvoltă sensuri depreciative: A venit
una Ionescu în control. Acum s-a găsit alta să conteste!
 Unele pronume nehotărâte au valoare neutră: Am dat dintr-
una în alta. Știe una și bună. Până una alta, n-am de ales.
 Pronumele nehotărâte sunt folosite ca substitute ale unor
substantive uzuale: Hai să-ți zic una bună! I-a tras una de a
văzut stele verzi. 9
Numeralul
 Construcții stilistice cu valoare hiperbolică: Mănâncă cât
șapte. Plânge cu zece rânduri de lacrimi. I-am repetat de
o mie de ori
 Superlativul calității: o băutură prima; un chef de mii de
lei; niște cizme de milioane; marfă de doi bani ș.a.
Verbul
a) Diateza
• Pronumele reflexiv care însoțește verbul modifică sensul
lexical pe care îl are verbul nonpronominal: NIVELUL MORFOLOGIC
o a trece → a se trece „a îmbătrâni, a se ofili, a se vindeca
(d. o rană)” Numeralul
o a ajunge → a se ajunge „a parveni”
o a lua → a se lua cu cineva „a se căsători”, a se lua de
Verbul
cineva „a căuta ceartă”, a se lua după cineva „a imita, a
urmări”
o a da → a se da la cineva „a face avansuri sexuale, a
ataca”, a se da deștept / grande „a se lăuda, a se fuduli”
o a învârti → a se învârti „a se descurca, a obține
avantaje”
o a munci → a se munci „a se strădui, a se chinui” 10
 Folosirea nepronominală a unor verbe pronominale, din
cauza neglijenței în exprimare:
o Mișcă-te de aici! → Mișcă de aici!
o Servește-te cu prăjituri! → Servește prăjituri!
o N-are cu ce se încălța. → N-are ce încălța.
o Îmbracă-te cu ceva mai gros! → Îmbracă ceva mai gros!
b) Regimul tranzitiv / intranzitiv al verbelor
 Unele verbe intranzitive devin tranzitive în limbajul NIVELUL MORFOLOGIC
popular și colocvial: Te râde lumea, te râd și curcile.
 Unele verbe tranzitive își relaxează regulile selecționale, Verbul
permițând combinarea cu un obiect direct personal (nu
numai nonpersonal) și dezvoltând un sens conotativ: Te
vorbește pe la spate. Până la Dumneazeu, te mănâncă
sfinții. E un tip mizerabil care te cântă pe la toți șefii. L-a
aranjat cu o plângere la poliție. ș.a.
 În registrul colocvial-argotic, verbul a face se combină cu
obiect direct și obiect intern: Hai să te fac o plimbare cu
bicicleta / o pizzerie / o partidă de table ș.a.
11
c) Modul
 Bogată polisemie și sinonimie a formelor verbale
datorată atitudinii și stării afective a vorbitorului:
 Imperativul se poate exprima prin:
o Indicativ prezent (atenuează actul de vorbire directiv):
Pleci imediat în camera ta!
o Indicativ viitor (nuanță de fermitate): Ai să pleci imediat
în camera ta!
o Conjunctiv prezent (exprimă emoții negative, apărând și
NIVELUL MORFOLOGIC
în imprecații): Să pleci imediat de aici! Să piei din ochii Verbul
mei! Să te duci dracului!
 Imperativul în loc de indicativ prezent (dramatizează
povestirea): Ne-a zis o glumă bună și râzi, și râzi de nu
mai puteam.
 Condiționalul în loc de indicativ (exprimă siguranța
vorbitorului care se extinde și la eventualitatea unor
acțiuni viitoare): Nu ar face el asemenea ticăloșie
niciodată, Doamne ferește!
12
• Formele de condițional cu auxiliarul postpus (Mânca-
te-ar mama, puișor! Vedea-te-aș în sapă de lemn!),
conjunctivul fără morfemul să (Ferească Dumneazeu!
Ducă-se pe pustii!, Treacă-meargă!) și formele scurte
de imperativ: Adă / Adu! Piei! Fă! Dă! Feri! Ferea!
Las! ș.a.
d) Timpul
 Sistemul timpurilor este foarte lax în româna vorbită,
permițând o bogată sinonimie gramaticală. NIVELUL MORFOLOGIC
 Prezentul pentru trecut (prezentul dramatic): Mă
dau binișor jos din cireș, sar în cânepă și mătușa Verbul
după mine.
 Perfectul compus pentru prezent (de regulă la
sfârșitul unui dialog): Nu pleci odată?! Gata, am
plecat, v-am salutat.
 Viitorul pentru prezent: Am să te rog să mă lași în
pace.

13
 Viitorul prezintă mai multe forme în limbajele orele:
o Auxiliarul oi + infinitiv (popular): oi merge, oi face, oi da
o Auxiliar o + conjunctiv (colocvial): o să merg, o să fac, o să
dau
o Auxiliar a avea + conjunctiv (colocvial): am să merg, am să
fac, am să dau
e) Aspectul
 Valorile aspectuale (acțiune pe punctual de a se face,
acțiune continuă, acțiune încheiată) sunt exprimate cu NIVELUL MORFOLOGIC
mijloace lexicale sau cu ajutorul timpurilor verbale:
 Aspectul incoativ (acțiune pe punctul de a se produce) vs. Verbul
aspectul durativ: a da în floare vs. a înflori, a da în clocot
vs. a clocoti, a o lua la fugă vs. a fugi etc.
 Există verbe semiauxiliare de aspect care indică:
o Aspectul incoativ (începutul acțiunii): Prinse a ploua. Stă să
ningă. Trage să moară. ș.a.
o Aspectul perfectiv (acțiune încheiată): A încetat să spere. A
încheiat de vorbit. S-a oprit din plâns. ș.a.
o Aspectul durativ (acțiune în desfășurare): S-a pus pe
14
mâncat. S-a luat cu joaca.
 Adverbele deictice de loc și timp:
o Mare frecvență în exprimarea orală, fiind direct legate
de situația de comunicare: aici / acolo, acum / atunci,
ieri, azi, mâine, alaltăieri, răsalaltăieri, poimâine,
răspoimâine
o Alte repere spațiale sunt exprimate prin deicticele
încoace, încolo, dincoace și dincolo.
o Formele prescurtate ici / aci, respectiv colo (care intră
NIVELUL MORFOLOGIC
în numeroase locuțiuni: cât colo, când colo, cât de
Adverbul
colo), precum și formele compuse ici-șa, colo-șa care
indică o distanță mai apropiată decât ici, respectiv
colo.
o Înlocuirea deicticelor temporale cu cele spațiale, care
au un caracter mai concret: Aici (= acum) râde, aici (=
acum) plânge. Nu era de Sfânta Maria, era mai
încoace (= recent) ș.a.

15
 Interjecțiile sunt cuvinte cu conținut afectiv prin
excelență;
 Exprimă o gamă variată de atitudini, stări și emoții
(of, ah, bravo, halal, na, hai, iată, uite etc.)
 Multe interjecții sunt polifuncționale și poliexpresive,
servind unor variate scopuri de comunicare: de ex.
interjecția poftim indică un gest de ofertă (Poftim
cartea!), exprimă o invitație (Poftim la masa!), are NIVELUL MORFOLOGIC
rol fatic (Poftim?), exprimă nemulțumirea (Ei,
poftim!) sau indignarea (Poftiim!?). Interjecția
 Onomatopeele, prin natura lor imitativă
(convenționalizată), exploatează expresivitatea
simbolismului fonetic al cuvintelor și pot suplini
prezența verbului: Și trosc! o palmă. Pasărea a
zburat fâlf-fâlf pe gard. M-a lăsat paf. N-a zis nici
cârc. Toată ziua câr-mâr, c-o fi, c-o păți. etc.

16
O SEARĂ BUNĂ!

17