RICHARD SORGE, SPIONUL

CARE A SALVAT URSS-UL

 Născut pentru acest rol
• Sorge s-a născut în 1895 în sudul Rusiei. Mama lui a fost rusoaică, iar tatăl de origine
germană. După câţiva ani, familia lui s-a mutat în Germania, unde Sorge a fost
crescut. Orginile lui ruse l-au influenţat însă pe tot parcursul vieţii. În 1914 s-a înrolat
în Armata germană şi s-a îndrăgostit de una dintre asistentele care îi îngrijeau pe
soldaţi. Ea şi tatăl ei, adept al lui Marx, i-au inspirat lui Sorge ideile radicale.
• În următorii ani, Sorge a făcut studii de economie şi ştiinţe politice, şi a adoptat
ideologia marxistă. La sfârşitul războiului, radicalismul în Germania era violent, de
aceea Sorge s-a orientat spre stânga. În 1919 şi-a obţinut doctoratul în ştiinţe politice
şi s-a înscris în Partidul Comunist German.
• Era un tânăr frumos şi carismatic, irezistibil pentru femei şi admirat de bărbaţi. Nici
Christiane Gerlach, soţia unuia dintre foştii profesori a lui Sorge, nu a putut să îi
reziste. "A fost ca şi cum m-ar fi fulgerat! În acel moment s-a trezit ceva în mine care
m-a frământat până de curând. Ceva periculos, obscur, inevitabil...", povesteşte
Christiane despre prima întâlnire cu Sorge. Cei doi au avut o aventură, iar Christiane a
divorţat de soţul ei ca să se mărite cu Sorge în 1922. Căsnicia celor doi a durat doar
câţiva ani.
 Începuturi
• În 1929, el a început să lucreze ca ofiţer de informaţii militare şi a fost trimis în prima
misiune în China. După trei ani de spionaj în China, Sorge s-a întors la Moscova în
1933, unde s-a căsătorit cu Katya Maximova, o studentă la teatru. Această relaţie îi va
aduce multe suferinţe tinerei rusoaice.
• Următoarea misiune a lui Sorge a fost în Japonia, unde trebuia să formeze o reţea de
informaţii în folosul Uniunii Sovietice. În 1932, Japonia a cucerit Manciuria, iar
Moscova se temea că următoarea ţintă a japonezilor va fi Estul Îndepăratat al Rusiei
Sovietice.
• Ca să îşi construiască acoperirea de jurnalist, Sorge a mers în Germania, iar un editor
de la un ziar german a acceptat să îi publice câteva articole şi i-a dat o scriscoare de
recomandare către colonelul Eugen Ott, noul ofiţer trimis de Germania în Tokyo.
• Sorge a ajuns în Tokyo, în septembrie 1933. Articolele publicate în ziarul nazist şi
scrisoarea de recomandare din partea editorului german i-au adus recunoaşterea ca
expert în Japonia. În plus, el s-a alăturat Partidului Nazist. În acest fel, a dobândit acces
la ambasada Germaniei, unde se reuneau toţi diplomaţii, inclusiv ambasadorul din
Japonia la acel momentul, Herbert von Dirksen.
 Reţeaua din Tokyo

• Reţeaua din Tokyo condusă de Sorge includea alţi doi agenţi trimişi de Moscova: Branko Vukelic, un comunist
iugoslav, care lucra ca jurnalist pentru o agenţie de ştiri franceză şi Max Clausen, un comunist german, care se
ocupa de transmisiunile radio către Uniunea Sovietică. Autorităţile japoneze au descoperit transmisiunile
radio neautorizate, dar nu au reuşit să depisteze sursa sau să descifreze codul folosit de Clausen.
• Un alt membru important al reţelei era Hotsumi Ozaki, un ziarist japonez cu orientare de stânga care avea
multe contacte influente. Unul dintre prietenii lui era şeful cabinetului primului ministru Prince Fumimaro
Konoye. Ulterior, Konoye l-a angajat pe Ozaki ca şi consultant şi el a primit acces la documente secrete,
rapoarte de politică externă şi recomandări din partea guvernului.
• Ozaki îi furniza informaţii lui Sorge, pe care acesta le trimitea la Moscova. Spionul rus folosea informaţiile şi
pentru a-şi consolida poziţia de expert printre diplomaţii de la ambasada germană.
• În primăvara anului 1936, munca lui Sorge în Tokyo a început să dea roade. Eugen Ott a aflat de la contactele
sale din armată despre o serie de negocieri secrete care au avut loc la Berlin între Germania şi Japonia, sau
Pactul Anticomintern aşa cum a devenit cunoscut ulterior. Ott a împărtăşit aceste informaţii doar cu
ambasadorul Dirksen şi cu Sorge, aşa că spionul rus a putut să furnizeze către GRU toate noutăţile despre
negocieri. 
• În 1938, Ott a fost promovat şi a devenit ambasadorul Germaniei în Japonia. Astfel, Sorge a obţinut o poziţie
privilegiată în cadrul ambasadei. Ambasadorul îi arăta lui Sorge toate rapoartele şi proiectele sale şi îi cerea
părerea înainte de a le trimite la Berlin. Toţi angajaţii ambasadei au observat relaţia apropiată dintre Ott şi
Sorge şi de aceea mulţi dintre ei îi împărtăşeau spionului rus toate informaţiile pe care le aveau.
 Conflictul sovieto-japonez

• În iunie acelaşi an, generalul Genrikh Lyushkov, şef al NKVD (predecesorul KGB) în
Estul Îndepărtat, a trecut graniţa în Manciuria şi a cerut azil politic în Japonia pentru a
scăpa de masacrul lui Stalin asupra conducătorilor Armatei Roşii. Sorge a intrat în
posesia unei copii a raportului top-secret care conţine declaraţia generalului Lyushkov.
• Lyushkov a susţinut că în Uniunea Sovietică există mulţi oameni nemulţumiţi care
încearcă să se opună lui Stalin, iar dacă Japonia va ataca Rusia, Armata Roşie „se poate
prăbuşi într-o zi". Lyushkov a dezvăluit, de asemenea, detalii depre acţiunile militare
sovietice şi codurile secrete ale ruşilor. Fireşte, Moscova a schimbat codurile.
• Dezertarea lui Lyushkov a dus la un conflict de frontieră sovieto-japonez şase
săptămâni mai târziu. Ruşii au acţionat cu agresivitate pentru asigura stabilitatea
graniţei şi au trimis sute de soldaţi în luptă. După două săptămâni, bătălia de la Lacul
Khasan s-a încheiat, iar Japonia a acceptat termenii Moscovei. Autorităţile sovietice
aveau informaţii de la Sorge şi Ozaki că liderii japonezi, preocupaţi de războiul cu
China, nu voiau să se implice într-un alt conflict de amploare şi de aceea au mobilizat
foarte mulţi soldaţi.