Morărașu Diana Mădălina

Anul I, master Literatură universală și comparată

În răspăr - un roman decadent

Decadentismul este un termen generic dat unor curente literar-artistice de la sfârșitul sec.
al XIX-lea și începutul sec. al XX-lea de către propriii protagoniști, caracterizate
prin misticism, formalism, individualism excesiv, cosmopolitism, cultivarea artificialului, a
rafinamentului estetic și a morbidului excesiv, care opun realității o lume a stărilor de spirit
subiective, considerată ca singura autentică. Se prezintă ca o revoltă împotriva lumii moderne,
păstrând astfel linia de evoluție a tuturor curentelor artistice, cea de a nega o realitate estetică
deja existentă și acreditată. Este un curent exclusiv imagistic. Decadentismul se constitue ca o
piesă de teatru care pune în scenă realitatea însăși care capătă nuanțe estetice și devine artificială.
O trăsătură definitorie a acestui curent ar fi faptul că nu viața se dedică artei, ci arta se dedică
vieții. Viața este văzută ca o artă. Viziunea decadentă schimbă prin subiectivitatea sa imaginea
prin proiectarea propriei dorinți. Astfel, pentru receptor, opera de artă are un efect de lentilă,
uneori concavă și alteori convexă, care reflectă printr-un sistem de reciprocitate propria plăcere
pentru că, potrivit decadentismului, perfecțiunea nu poate fi decât artificială.

Romanul À rebours (În răspăr) de Joris-Karl Huysmans, este considerat ca fiind o

capodoperă a decadentismului şi o operă esențială pentru modernismului literar. În acest roman
este ilustrată tentativa metamorfozării realității în artă (trăsătură definitorie decadentismului).
Această atitudine nu este decât o formă de revoltă împotriva naturii și societății și ne oferă
prilejul de a observa procesul de metamorfozare intrinsecă și de transformare a ființei umane în
lupta cu sinele. Aici se observă lupta cu o realitate nesatisfăcătoare care este întreţinută, spune
Georgeta Horodincă, de năzuinţa omului de a se depăşi în permanenţă. În prefaţa romanului În
răspăr, a lui Joris-Karl Huysmans, aceasta evidenţiază motivaţia din spatele estetizării
permanente: „ Sentimentul istoric cu care citim azi cartea lui Huysmans ni-l situează pe Des
Esseintes în perspectiva unui efort permanent al omenirii de re-creere şi de remodelare a tipului
uman. Experienţa lui singulară, deşi vine să ilustreze pesimismul desăvîrşit al autorului, îşi ia
totuşi locul, prin forţa ideală a artei, într-o ordine progresivă, adică în aspiraţia de evoluţie a
omenirii, mereu nemulţumită de propria ei creaţie: omul. Mişcarea mereu autocritică a istoriei
Morărașu Diana Mădălina
Anul I, master Literatură universală și comparată

ruinează mitul unei trecute vârste de aur a omenirii, deşi în acelaşi timp, propria ei nemulţumire
în faţa prezentului îl alimentează necontenit.”1

În răspăr, titlul pe care romanul lui Huysmans îl poartă înglobează totalitatea eforturilor
personajului principal, Jean des Esseintes, de a restructura realitatea după principiile unui „homo
aestheticus”. Personajul des Esseintes este ilustrat la începutul romanului drept un tânăr
intelectual, aflat într-o permanentă strămutare dintr-un grup social în altul. Conversaţiie vagi,
gustul pentru jocurile banale de societate, neconcordanţa ideilor sale cu ale celorlalţi şi
artificialitatea receptării artei îl fac pe acesta să conştientizeze că adaptarea sau integrarea lui în
acest context social nu se poate realiza. Des Esseintes îşi progamează exilul din societatea
contemporană, plănuind reconstruirea unui univers satisfăcător spiritului, „departe de neîncetatul
potop al prostiei omeneşti.”2 Fiind un dandy absolut, protagonistul ignoră şi forţează orice limită
impusă de natură pentru a atinge desăvârşirea estetică. Teatralizarea permanentă a vieţii îl
transformă din actorul principal al propriei existenţe într-un spectator, trăirea fiind înlocuită de
contemplare. În acest context, al cizelării permanente, dandy-ul nostru, des Esseintes, nu se poate
etala fizic decât cu aceeaşi obsesie pentru rafinament. Vestimentaţia acestuia este realizată la
comandă de către designeri și cizmari pricepuți pentru realizarea ţinutelor pe gustul său.
Descrierea făcută de narator scoate în evidență această idee: „Dobândise o faimă de excentric pe
care o desăvârşea îmbrăcându-se în costume de catifea albă, în jiletci din stofe pentru odăjdii,
înfigîndu-şi în chip de cravată un buchet de Parma în răscroiala cămăşii”. Imaginea lui des
Esseintes trece pe planul secund când protagonistul realizează că adevărata satisfacţie nu survine
în urma afişării sale în public ci datorită izolării şi înconjurării sale de un decor fascinant.
Reflectarea simţului său estetic se va realiza prin interiorizare. Respingerea naturii şi cultul
artificialităţii sunt reprezentate în roman de elemente decorative cărora personajul le exploatează
obsesiv capacitatea de imitare, considerând-o superioară naturaleţii. Printre elementele puternic
artificializate se află acvariul ce înlocuieşte o fereastră. Lumina reflectată în acesta este înlocuită
de anumite substanţe colorate adăugate în apă, cu care care Des Esseintes se joacă uneori pentru
a-şi crea diferite iluzii optice. Un alt element specific decadentismului îl constitue experiența
imaginară. Protagonistul se dezmiardă cu comoditatea experienţei imaginare, afundându-se în
contemplări adânci, de tipul visului lucid. Experienţele, trăirile, călătoriile sunt realizate prin

1
Georgeta Horodincă, Prefaţă la romanul În răspăr, de Joris Karl Huysmans, Minerva, Bucureşti, 1974;
2
Joris Karl Huysmans,traducere de Raul Joil, În răspăr, Minerva, Bucureşti, 1974, pag. 5
Morărașu Diana Mădălina
Anul I, master Literatură universală și comparată

imaginaţie. La acest personaj până și actul sexual este un „spectacol” în sensul că este jucată ca o
piesă de teatru. Des Esseintes este un guru al artei şi ajunge să-şi sacrifice viaţa, pentru a o
metamorfoza într-o operă de artă. Prin viziunea sa nihilistă asupra lumii este un model de eșuare
în atingerea idealului estetic. Dandy-smul se realizează prin transformarea sublimului în
dizgrațios iar Des Esseintes este un cobia nefericit care încearcă să își atingă idealul însă toate
aceste încercări îl seacă de puteri. Spiritul său îndopat de plăceri artistice ajunge să se consume și
chiar să fie un reper de „hedonism estetic”.