Morărașu S Diana Mădălina

Anul I, master LUC

Pescărușul

A.P. Cehov

Structura dramatică: Comedia este structurată în 4 acte și a fost scrisă în anul 1896.

Personaje: IRINA NIKOLAEVNA ARKADINA, după soț Trepleva, artistă  

KONSTANTIN GAVRILOVICI TREPLEV, un tânăr, fiul ei

PIOTR NIKOLAEVICI  SORIN, fratele ei  

NINA MIHAILOVNA ZARECINAIA, o tânără, fiica unui moşier bogat

ILIA AFANASIEVIGI ŞAMRAEV, locotenent în retragere, administrator la Sorin  

POLINA ANDREEVNA, soția lui  

MAŞA, fiica lui

BORIS ALEXEEVICI TRIGORIN, scriitor  

EVGHENI SERGHEEVICI DORN, medic  

SEMION SEMIONOVICI MEDVEDENKO, învățător  

IAKOV,  argat

Un  bucătar. O fată în casă.

Locul acțiunii: Acțiunea se petrece la conacul lui Sorin. Între actul al treilea şi al patrulea trec
doi ani.

Tema: Textul dramatizează conflictul romantic și artistic născut între 4 personaje: ingenua Nina,
autoritara doamnă Irina Arkadina, fiul ei, creator de piese experimentale Konstantin Treplev și
faimosul scriitor Trigorin. La un prim nivel de interpretare, piesa se constituie într-o meditaţie
asupa teatrului şi, la modul general, asupra rolului artei în existenţa umanã.
Morărașu S Diana Mădălina
Anul I, master LUC

Personajele lui Cehov mint şi se mint, că toată drama lor nu este altceva decât expresia neputinţei
de a-şi recunoaşte starea adevărată, de a se conforma mediocrităţii condiţiei lor. Această
neputinţă generează o stare de ambiguitate, de pendulare între comic şi tragic. Fiecare personaj
din Pescăruşul trăieşte în acord cu impulsurile venite dintr-o lume ascunsă, intimă, virtuală, lume
care-şi imprimă autoritar voinţa peste destinul personajelor. Ca să evadeze din această lume,
trebuie doar să accepte relaţia normală cu realitatea, cu ceea ce li se întâmplă cu adevărat, cu
ceea ce are efect asupra lor, fie aceasta bun sau rău, fie că îi loveşte sau îi înalţă. Şi, mai ales, să
înveţe din fiecare experienţă, cu bucurie, cu pasiune, cu dăruire. Durerea face parte din viaţă şi
este o experienţă care înnobilează, atunci când omul ştie să-şi asume cauzele. Această construcţie
a caracterelor ce ni se dezvăluie generează tema spectacolului: jocul vanitos al veleitarilor, care
destramă destine şi le supune nimicniciei. În afară de Nina Zarecinaia, toate personajele din
Pescăruşul sunt victimele propriilor jocuri de-a „ceva ce mi-ar plăcea să fiu”, jocuri pe care
acestea le practică cu bucurie, cu plăcere, cu voluptate.

Semnificația titlului:  Pescărușul, în accepția lui Cehov, simbolizează aspirația omului în

încercarea de a se depăși pe sine însuși, asemenea lui Treplev, care înceracă să se autodepășescă
în artă.

Aspecte ale metateatralității: Opera exprimă o confruntare între idealurile generației vechi
(Irina Nikolaevna Arkadina şi Trigorin) și cele ale noii generații (Konstantin Gavrilovici Treplev
şi Nina Mihailovna Zarecinaia). Se conturează decorul unui întreg ansamblu de sentimente între
personaje, fiecare iubind pe cineva, care la rândul lui iubește pe altcineva. Pasiuni neîmpărtășite,
gesturi sinucigașe, relații incestuoase, neîmplinirea în plan profesional sunt elemente care descriu
lumea lui Cehov. Subiectul operei reprezintă un tablou în tablou, o „piesă în piesă”, lumea
cotidiană este văzută prin prisma unei alte realități. Cehov scrie o operă despre o altă operă. De
la începutul operei personajele asistă la o piesă de teatru scrisă de Konstantin Gavrilovici iar
Zarecinaia, actriță interpretează monologul piesei. „MAŞA (cu privirile spre scenă):   În curând o
să înceapă spectacolul. MEDVEDENKO:   Da. O să joace Zarecinaia, iar piesa e de Konstantin
Gavrilovici. Se iubesc, şi astăzi sufletele lor se vor contopi în dorința de a da o imagine
artistică unică.” Aspecte ale metateatralității întâlnim și în scena în care tânărul regizor se
sinucide (sau încearcă să se sinucidă) acest fapt relevă neputința ființei raționale de a-și tăinui
suferința. De asemenea, Trimiterile la Hamlet (replicile din Hamlet inserate în dialogul
Morărașu S Diana Mădălina
Anul I, master LUC

personajelor): ARKADINA (recitând din Hamlet): Dar fiul meu, opreşte... ochii parcă pe dos mi
i‐ai întors acum, şi văd atâtea pete în ființa mea că mă întreb: se vor mai şterge‐odată?...
TREPLEV  (recitând din Hamlet): Mă‐ntreb de ce păcatului te‐ai dat, iubire în mocirlă căutând? ,
la Oedip rege (dragostea nutrită de Treplev față de mama sa). Un alt aspect relevant al
metateatralității îl constitue personajul din piesa lui Treplev care se simte bătrân deși nu este și
resimte acut nevoia de armonie, asemenea lui. Cu alte cuvinte și-a construit un personaj oglindă,
el însuși fiind personajul unei piese de teatru.

La nivel de reprezentație piesa se conturează cu ajutorul didascaliilor care sunt prezente atât în
planul real, cel al piesei propriu-zise, cât și în cel ficțional pe parcursul monologului interpretat
de Nina: „ E frig, frig, frig... E pustiu, pustiu, pustiu... E înfricoşător, înfricoşător, înfricoşător...
(Pauză.) /(Se ridică cortina. Se vede lacul. Luna e deasupra orizontului şi se oglindeşte în apă;
pe‐o piatră mare stă Nina Zarecinaia, îmbrăcată toată în alb.)/ TREPLEV (aruncând o privire
asupra scenei):   Ăsta‐i tot teatrul. Cortina, culisa, întîi, a doua, şi încolo nimic. Niciun fel de
decor. Fundalul ni‐l dau lacul şi zarea. Vom ridica cortina la opt şi jumătate precis, când răsare
luna.