UNIVERSITATEA HYPERION

Facultatea de arte Geo Saizescu

Regie de film si TV anul I

Caprariu Calin

Referat

O paralela intre:

Cele 400 de lovituri

si
Priveste inapoi cu manie
 Les quatre cents coups si Look back in anger sunt doua
filme reprezentative pentru noul val francez, respectiv, britanic. Prin
filmul Les quatro cents coups, Francois Truffaut creeaza un nou stil
cinematografic si pune bazele noului val francez. Noua ani mai tarziu,
regizorul Tony Richardson este cel care aduce noul val britanic prin
ecranizarea piesei de teatru cu acelasi nume.
Desi nu a fost o miscare oficiala, Noul val se raspandeste rapid
in europa. Mai tarziu, noul val francez are sa influenteze stilul si
cultura cinematografica a multor tari printre care si Marea Britanie
(Tony Richardson, Lindsay Anderson), Cehoslovacia (Milosz Forman),
Polonia (Roman Polanski), Ungaria, Iugoslavia, Italian (Bernardo
Bertolucci, Pier Paolo Pasolini).
Noul val britanic (The british new wave) a fost caracterizat de
multe dintre aceleasi conventii stilistice si tematice ca si noul val
francez.
De obicei, in alb-negru, aceste filme aveau o calitate spontana,
adesea filmata intr-un stil pseudo-dcumentar (sau cinema vrit) in
locatii reale si cu oameni adevarati, aparent, capturand viata asa cum
se intampla.

Noul val francez (La nouvelle vague) este un termen creat de

critici pentru un grup de regizori francezi de la sfarsitul anilor 1950-
1960.

Noul val este un exemplu al cinematografiei europene. Multi

s-au angajat in munca lor cu rasturnarile sociale ale erei, facand
experimente cu editarea, stilul vizual si structura narativa. Folosind
echipamente portabile si necesitand un timp redus sau prea scurt,
modul de filmare al noului val francez a prezentat un stil documentar.

Tehnicile de filmare au inclus editarea fragmentata, discontinua

si lunga. Combinatia dintre realismul obiectiv, realismul subiectiv si
comentariul autoritar a creat o ambiguitate narativa, adica, intrebarile
care apar intr-un film nu au raspuns in cele din urma.
The 400 blows (francez: Les Quatre Cents Coups) este un
film francez din 1959 si reprezinta debutul regizorului Franois
Truffaut. Principalii actori sunt Jean-Pierre Laud, Albert Rmy i pe
Claire Maurier. Unul dintre filmele definitorii ale noului val francez,
prezint multe dintre trsturile caracteristice ale micrii. Scris de
Truffaut i Marcel Moussy, filmul istoriseste o poveste emotionanta
despre Antoine Doinel, un adolescent problematic din Paris care se
lupt cu prinii i profesorii si din cauza comportamentului su
rebel.

Look back in anger este un film britanic din 1959 cu Richard

Burton, Claire Bloom i Mary Ure i regizat de Tony Richardson. Filmul
se bazeaz pe piesa lui John Osborne, cu acelai nume, despre un
triunghi al dragostei care implic un tnr inteligent, nemulumit si
revoltat (Jimmy Porter), soia lui de clas superioara i impasibil
(Alison) i cea mai bun prietena a ei, Helena Charles. Cliff, un prieten
amabil din Welsh, ncearc s menin pacea in viata lui Jimmy.

The 400 Blows (titlu original: Les quatre cent coups) este un
film frantuzesc din 1959 regiza, co-scris si co-produs de Francois
Truffaut. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Jean-Pierre
Laud, Albert Rmy si Claire Maurier.

Antoine Doinel (Jean-Pierre Laud) este un baiat tanar care

creste in Paris. Antoine este neinteles de catre parintii sai, fiind
considerat un copil-problema. In final, baiatul fuge de la scoala dupa
ce invatatorul il acuza ca l-a plagiat pe balzac. El fura o masina de scris
de la locul de munca al tatalui sau vitreg (Julien Doinel) si incearca sa
o vanda pentru a face rost de bani sa plece de acasa, dar este prins
atunci cand incearca sa o returneze.
 Tatal sau il duce la politie si Antoine isi petrece noaptea in
puscarie alaturi de prostituate si hoti.

In timpul interviului cu judecatorul, mama baiatului

marturiseste ca sotul ei nu este tatal biologic al copilului. Antoine este
trimis intr-un centru de detentie langa malul marii (dupa dorinta
mamei). La centrul de detentie, Antoine ii dezvaluie psihologului
motivele nefericirii lui printr-o serie de monologuri.

Intr-o zi, in timp ce joaca fotbal cu ceilalti baieti, Antoine

evadeaza pe sub un gard si fuge catre mare, un loc pe care dorea sa-l
vada cu tot dinadinsul. El ajunge la tarmul marii si intra cu picioarele
in ea. Filmul se termina cu un stop cadru pe Antoine, iar camera se
apropie de fata lui in timp ce el priveste spre camera.

Filmat la Paris i Honfleur, este primul dintr-o serie de cinci filme

n care Laud joac caracterul semi-autobiografic al lui Truffaut.

Filmul semi-autobiografic reflecta evenimentele vietii lui

Truffaut si ale prietenilor sai. Prin stilul sau, filmul exprima istoria si
cultura cinematografica a lui Truffaut. Truffaut a dedicat filmul omului
care a devenit tatal sau spiritual, Andr Bazin, care a murit tocmai
cand filmul urma sa fie filmat.

Titlul englez (The 400 Blows) este o traducere literala a titlului

francez, dar isi pierde semnificatia, caci titlul francez se refera la
expresia faire les quatro cents coups. Expresia populara franceza
faire les quatro cents coups inseamna a duce o viata nesabuita.

n timpul rzboiului purtat de Ludovic al XIII-lea mpotriva

protestantismului (secolul al XVII-lea, 1621), oraul Montauban a fost
atacat. Montauban a fost considerat un oras intelectual. Pentru ca
Montauban era un oras protestant, a inceput sa se opuna si sa-si
mentina pozitia impotriva puterii regale si a refuzat sa-i dea credinta
regelui catolic.
 Pentru a speria adversarii regelui si pentru a grabi sfarsitul
asediului, au fost trase focuri cu 400 de tunuri, dar Montauban s-a
opus si armata regala a fost invinsa. Biserica Saint Jacques este inca
marcata de tunuri si, in fiecare an, in septembrie, orasul sarbatoreste
les quatro cents coups, care a devenit o fraza comuna in limba
franceza.

De aici provine expresia faire les quatro cents coups.In ciuda

referintei sale istorice, desi termenul provine intr-adevar de la asediul
orasului Montauban, povestea este calificata de istorici drept o
legenda pura pentru ca arileria regala era compusa din doar 39 de
tunuri.

De fapt, termenul s-a nascut bine dupa aceste evenimente. O

expresie sinonima chiar a aparut in secolul al XIX-lea, in lucrarile lui
Zola si Proust, care mentioneaza faire les cent-dix-neuf coups. O
dovada ca numarul real de tunuri de la asediul orasului Montauban
ramane neclar.

Exista multe filme in Les quatro cents coups, cu fata solemna

a lui Antoine indreptata spre ecran. Truffaut s-a refugiat in filmele sale
ori de cate ori a avut ocazia. In timp ce Antoine si prietenul sau pleaca
de la cinematograf, Antoine fura una dintre fotografiile cu starul
filmului. In filmul Day for Night, film care il portretieaza pe Truffaut
ca regizor de film, exista o amintire a lui Ferrand de cand era mic.
Amintirea cu baietelul de noua ani plimbandu-se pe o strada
intunecata pentru a smulge un poster cu Cetateanul Kane.

Pe langa faptul ca este un studiu de caractere, filmul este o

expunere a nedreptatiilor priviind tratamentul infractorilor juvenili
din Franta in acel moment.

Scena interogatoriului si a examinarii de catre psiholog uimeste

prin simplitatea si naturaletea cu care tanarul marturiseste micile sale
delicvente.
 Finalui filmului, o transfocare spre un stop cadru, l arat c
privete direct n camer. A fugit de o cas de detenie i se afl pe
plaj, prins ntre pmnt i ap, ntre trecut i viitor. Este prima dat
cnd a vzut marea.

Filmul nu este o tragedie. Exista momente de distractie si

bucurie. O secventa nepretuita, filmata pe strada, ne arata un
profesor de educatie fizica care conduce baietii la jogging prin Paris. Ei
se indeparteaza pana cand profesorul se afla in varful unui rand de
numai doi sau trei baieti.

Cel mai fericit moment din film vine dupa una dintre prostiile lui
Antoine. El aprinde o lumanare pentru Balzac in altarul de carton.
Altarul ia foc si este stins de Julien. Exasperatia parintilor se
transforma in iertare si intreaga familie merge a film si rade in drum
spre casa.

Cinematograful i-a salvat viata lui Francois Truffaut, a spus el in

nenumarate randuri. Cu incurajarea lui Andr Bazin, Truffaut a
devenit dintr-un student delincvent, critic de film si apoi a facut
filmul Les quatro cents coups lavarsta de 27 de ani.

Daca noul val marcheaza punctul de separare dintre

cinematograful clasic si cel modern, Truffaut este, probabil, cel mai
iubit dintre cei mai importanti creatori de filme unul a carui film a
rezonat cu cea mai adanca si mai bogata dragoste de filmare. El a
iubit sa isi revigoreze efectele ( the wild child naratiunea in multe
dintre filmele sale) si a insistat sa plateasca un tribut (filmele The
bride Wore Black si Mississippi Mermaid se datoreaza mult
eroului sau, A. Hitchcook).

Inceputul filmului Look back in anger , o compilatie de

planuri, ( plan detaliu ) care indica locul actiunii prin cateva simple
detalii (oameni care bat ritmul, oameni care canta la instrumente
cordofone, un om care bate ritmul cu o halba, picioarele unor oameni
care danseaza) si muzica din fundal ne arata ca actiunea se petrece
intr-un club de jazz. Un barbat care canta la trompeta in acelasi club
de jazz, este prezentat printr-un gross plan. Fapt ce indica ca
personajul respectiv are un rol important in film.

Actiunea filmul incepe in apartamentulul lui Jimmy Porter i

Alison Porter. Jimmy i Alison mprtesc apartamentul lor cu Cliff
Lewis, un brbat tnr de clas muncitoare care este cel mai bun
prieten cu Jimmy. Cliff i Jimmy provin din clasa muncitoare, dei
Jimmy are mai mult educaie dect Cliff. Acetia lucreaz mpreun
la o taraba unde vand ducliuri. Alison provine dintr-o familie mai
proeminent i este clar de la nceput c Jimmy respinge acest fapt.

Jimmy Porter este un om galagios, respingator, nepoliticos si

chiar abuziv verbal cu sotia sa, Alison. Alison provine dintr-o familie
de clasa superioara pe care Jimmy o detesta.

Jimmy are facultate, dar lucreaza cu partenerul lui, Cliff Lewis,ca

vanzator de strada. Cliff traieste cu Jimmy si Alison si este prieten
apropiat cu amandoi. Jimmy priveste inapoi la trecutul sau si crede ca
a pregatit un prezent fara sperante. El condamna principiile vechii
generatii, uraste dezordinea socio-politica a societatii in care traieste
si este revoltat si manios. Mania lui Jimmy dispare atunci cand bunica
lui moare. Chiar daca el considera moartea bunicii Tunner o
nedreptate, acest incident il ajuta pe Jimmy sa evolueze si sa isi
continue povestea.

Dupa ce Alison se refugiaza la parintii ei, Jimmy se indragosteste

de Helena, dar ea nu este pentru el decat obiectulnecesar pentru a
vindeca rana provocata de plecarea lui Alison. La plecarea lui Cliff,
Jimmy ii spune ca el valoreaza cat 10 Helene. Fapt ce demonstreaza
ca el nu o iubea pe Helena, ci avea nevoie doar de prezenta ei.
 Cnd Jimmy i Helena intr n barul de la gar pentru o butur,
o zaresc pe Alison eznd la o masa. Jimmy pleac brusc, iar Helena i
d seama c ceea ce a fcut este imoral i ea la rndul ei decide s
plece.

Filmul se incheie cu o reconciliere extrem de sentimentala intre

Jimmy si Alison. Ei readuc la viata vechiul joc cu ursi si veverite, iar
publicul este lasat sa-si asume faptul ca ei traiesc intr-o stare de
armistitiu in razboiul de clasa, un loc unde fericirea este imposibila.

Titlul filmului Look back in anger este regasit in numele

ziarului pe care Jimmy il citeste si reprezinta atat starea in care se afla
Jimmy cat si tema filmului.

Acest film este primul dintre putinele filme de Tony Richardson

care se incadreaza in noul val britanic si reprezinta, de asemenea,
debutul sau ca regizor de film. Unul dintre primele exemple ale noului
val britanic, Look back in anger detaliaza diferentele dintre clase si
realismul care separa aceste clase.

Filmul lui Richardson prezinta cele mai comune principii asociate

cu Noul val britanic filmul este plasat intr-un oras industrial
(Derby in East Midlands) unde predomina clasa muncitoare. Atat
diviziunea dintre clase, cat si diviziunea dintre Jimmy si sotia sa,
prezinta filmul in stilul cinema vrit, noul val britanic fiind asociat
cu acest stil.

Desi filmul a fost nominalizat pentru cateva premii (BAFTA,

globul de aur Richard Burton pentrul cel mai bun actor de film
drama), Look back in anger nu a avut un succes financiar.

Filmul a provocat, de asemenea, controverse prin angajarea lui

Richard Burton ca actor principal. Initial, personajul principal, Jimmy,
trebuia sa fie mut mai tanar (asa cum se afla in piesa lui John
Osborne). In ciuda rezultatelor inadecvate ale filmului, a creat planul
a ceea ce urma sa vina in cinematografia britanica.

Caracterul bunicii Ma Tunner (pe care Jimmy o numeste

masa), mentionat doar in piesa de teatru, este adusa la viata de
Edith Evans ca un element dramatic pentru a sublinia diferentele de
clasa dintre Jimmy si Alison. Filmul si piesa de teatru sunt exemple
clasice ale miscarii culturale cunoscute drep realismul chiuvetei de
bucatarie (Kitchen sink realism).

Prim-planurile realizate de Tony Richardson dezvaluie chinul

personajului principal, care se tortureaza pe sine si pe sotia sa pentru
pacatele unei societati in care el nu-si gaseste locul. - Roger Manvell
(1959, Films and Filming).

Atat Antoine Doinel, cat si Jimmy Porter au probleme cu

societarea in care traiesc. Principala diferenta intre cele doua
personaje este ca in filmul Les quatre cents coups, Antoine Doinel
traieste un conflict exterior, fiind dependent de societatea in care
traieste. In timp ce Jimmy Porter traieste un conflict interior. Toate
problemele lui Jimmy provin din sentimentele si resentimentele sale.

Amandoua personajele se simt constranse de regimul politic si

de societate, dar Antoine Doinel este singurul care ajunge sa se simta
liber. Cele doua personaje sunt considerate o problema pentru cei din
jur: Antoine Doinel copil problema; Jimmy Porter sot problema.

Filmele sunt realizate in alb-negru, cu un buget mic de

productie, dar Les quatre cents coups a fost un succes din punct de
vedere financiar, in timp ce Look back in anger a fost un esec.

Titlurile celor doua filme reflecta temele si problemele

personajelor principale. Priveste inapoi cu manie este numele
ziarului pe care Jimmy il citeste si, in acelasi timp, reflecta
comportamentul si atitudinea lui. Asta face pe tot parcursul filmului :
sa priveasca inapoi cu manie. Titlul filmului Les quatre cents
coups este un idiom si reprezinta viata nesabuita pe care o duce
Antoine.