Stroe Radu Florin

Gr. 40109 RE

Romanul Sentimental
Samuel Richardson
Antoine Francois Prevost.
Denis Diderot
Romanul sentimental se inscrie in randurile literaturii
iluministe si promoveaza conceptele emotionale si rationale
de sentiment, sensibilitate si sentimentalism.
Sentimentalismul a fost un curent literar aparut in secolul 18
ca reactie impotriva rationalismului.
Printre cei mai mari scriitori de romane sentimentale se
numara Samuel Richardson, Oliver Goldsmith, Goethe,
abatele Prevost si Denis Diderot.
Principalele trasaturi ale romanului sentimental sunt
preferinta pentru stilul epistolar, distantarea fata de
rationalismul iluminist, deplasarea accentului de pe
colectivitate asupra individului, interesul pentru existenta
cotidiana in universal domestic si atentia acordata
evenimentului marunt, fara semnificatie publica, apt sa
sugereze profilul moral al personajului. Zona sufleteasca
explorata cu precadere de romanul sentimental este cea
afectiva. Romanul sentimental prezinta personaje cu
fizionomie morala diversa si contradictorie, avand o
structura psihica centripetala.
Pamela sau Virtutea Rasplatita este un roman
epistolar scris in anul 1740 de autorul englez Samuel
Richardson.
Romanul spune povestea Pamelei Andrews, o tanara
inocenta de cincisprezece ani care lucreaza ca servitoarea
doamnei B. in Bedfordshire. Dupa moartea doamnei B., fiul
sau Domnul B. incepe sa ii acorde Pamelei mai multa atentie
oferindu-i daruri si incercand sa o seduca. Cand acesta
incearca sa o plateasca pentru a pastra acest lucru secret,

Pamela refuza si ii povesteste intamplarea doamnei Jervis,

menajera.
Domnul B se ascunde in dulapul Pamelei si se napusteste
asupra ei, incepand sa o sarute in timp ce ea se schimba.
Pamela se decide sa se intoarca la parintii sai, dar Domnul B
descopera scrisorile trimise si le spune acestora ca fiica lor
are o aventura cu un membru al clerului si ca el o va trimite
pe aceasta intr-un loc sigur pentru a-i pastra onoarea curata.
Pamela este dusa la domeniul de la Lincolnshire si incepe
un jurnal, sperand ca il va trimite intr-o zi parintilor sai. Acolo
o cunoaste pe doamna Jewkes care este opusul doamnei
Jervis.
Pamela il intalneste pe domnul Williams, preotul din
Lincolnshire, care incearca sa o ajute propunandu-i sa se
casatoreasca cu el. Domnul B pune ca domnul Williams sa fie
arestat si aranjeaza o casatorie pentru Pamela cu unul dintre
servitori. Disperata, Pamela incearca sa fuga dar planul sau
da gres. Domnul B, deghizat in servitor se strecoara in patul
Pamelei dar cand aceasta lesina, Domnul B se sperie,
crezand ca aceasta a murit.
Domnul B ii spune Pamelei ca are sentimente pentru ea,
dar ca nu se pot casatori din cauza clasei sociale.
Domnul B se razgandeste si se decide sa se casatoreasca
cu Pamela, insa aceasta il implora sa o lase sa se intoarca la
parintii ei.
Realizand ca si ea are sentimente pentru Domnul B,
Pamela decide sa se intoarca si cei doi se casatoresc.
Pamela descopera ca Mister B are un copil cu o alta
femeie, si se decide ca fiica lui Mister B sa locuiasca
impreuna cu ei.
Richardson considera ca stilul epistolar ii permit cititorului
un acces mai mare la gandurile si trairile personajelor.
In roman, Pamela scrie doua tipuri de scrisori. La inceput,
aceasta le vorbeste parintilor sai despre diverse dileme
morale si le cere sfatul acestora. Dupa ce domnul B o muta
la Lincolnshire, Pamela continua sa le scrie parintilor sai, dar
nestiind daca acestia le vor primi vreodata, scrierile sunt
considerate si un jurnal.

In Pamela, scrisorile sunt scrise aproape in intregime de

eroina, cititorul neavand acces la gandurile celorlalte
personaje.
Manon Lescaut este una dintre cele mai valoroase
opere ale scriitorului francez Antoine Francois Prevost,
publicata inca din anul 1731.
Iniial Manon Lescaut a fost parte a volumului Memoriile
i aventurile unui om de familie care s-a retras din lume
nainte de fi carte de sine stttoare.
Abatele Prevost apeleaza la povestirea in rama, spunand
povestea Cavalerului des Grieux si a lui Manon Lescaut prin
intermediul unui calator.
Des Grieux, un tanar de familie buna ce abia isi incheiase
studiile in filozofie o cunoaste pe cuceritoarea Manon
Lescaut, ce urma sa fie trimisa la manastire din dorinta
parintilor ce voiau sa puna frau poftei de placeri care de pe
atunci incepuse s-o cuprinda.
Des Grieux uita de familie fugind cu Manon la Paris. Manon
il da pe mainile familiei pe tanarul cavaler, pentru a-si
continua viata impreuna cu un om instarit ce ii asigura viata
pe care si-o dorea.
Tanarul accepta cu greu despartirea de Manon si faptul ca
ea l-a tradat. El revine in Paris impreuna cu Tiberge, care ii
este alaturi pe durata intregului roman, incercand mereu sa
il aduca pe calea cea dreapta, calea virtutii. Ajuns in Paris, el
devine abatele des Grieux.
Pasiunea sa pentru Manon renaste din clipa in care
aceasta il cauta, des Grieux uitand orice suferinta in
momentul in care o are iarasi in fata ochilor. Pentru a putea
sustine stilul de viata al iubitei sale, des Grieux recurge la
inselatorii, furt si crima.
Manon nu trebuie insa privita ca o anti-eroina. Iubirea ei
pentru des Grieux este sincera si adevarata, problemele
celor doi fiind derivate insa din firea ciudata a fetei, care
odata ce isi vede amenintat modul de viata, cauta sustinere
in bratele altcuiva, fara a-si darui insa inima celui nou
aparut. De altfel tanarul cavaler recunoaste el insusi ca pe
ea nu o interesau cu adevarat banii, atata timp cat si-ar fi

putut procura placerile zilnice si altfel decat prin intermediul

acestora.
Necredincioasa Manon va fi astfel cauza a nenumarate
momente de disperare prin care tanarul indragostit va trece,
iertandu-i insa de fiecare data totul. Incercand sa traverseze
un desert american in cautarea unui nou inceput, Manon
moare iar des Grieux se intoarce in Franta.
Pe langa povestea de dragoste, romanul face aluzie si la
obiceiurile vremurilor respective, atingand subiecte delicate
precum situatiile unor oameni importanti ce isi obtineau in
intregime veniturile prin siretlicuri la jocuri de carti sau
nenumaratii domni respectabili ce traiau cu amante in vazul
lumii, fara a fi condamnati atat de aprig precum fusese
condamnata relatia dintre cei doi tineri.
Calugarita de Denis Diderot este un roman social,
roman-memoriu considerat azi unul dintre marile romane ale
secolului al XVIII-lea.
Calugarita infatiseaza chinurile i lupta Suzannei
Simonin impotriva comunitatilor manastiresti in care a fost
tarata fara voia ei, drama ei constituind primul roman al lui
Diderot.
Persecutata de familia ei, ca rod al unei iubiri necinstite a
doamnei Simonin, Suzanne e trimisa la manastire de parintii
haini care vor sa scape de grija zestrei. Intrata fortat n
lumea trista a calugariei, Suzanne cunoaste pe rand viata
din trei manastiri. Cunoaste acolo umilinta si teroarea,
ipocrizia si pocainta, coruptia moravurilor si alienarea tuturor
valorilor umane, nebunia si minciuna, lacrimile si
singuratatea.
Romanul oglindeste realitati sociale foarte importante. Mai
intai, problema femeii, care, dupa o subjugare seculara, isi
cere drepturile, cu riscul de a rasturna anumite randuieli si
de a distruge prejudecati si norme. Viata monahala care este
una dintre constrangerile fiintei umane si un mijloc de a
scapa de copiii nedoriti. Silita sa fie calugarita, Suzanne se
ridica cu toata foarta impotriva practicilor si mentalitatilor
feudal-catolice. Revolta ei implica punctul de vedere umanist
al filozofului luminat.

Calugarita reprezinta o adevarata proclamatie a

drepturilor femeii, un manifest anticlerical, o carte a
realitatii, Diderot afirmandu-se ca unul dintre cei mai mari
realisti ai timpului sau.