BUCURIA ȘI TRISTEȚEA ÎN VIAȚA NOASTRĂ

Bucuria si tristetea sunt emotii prezente de la inceput in viata noastra. Bucuria confera o stare
de bine, in timp ce tristetea este insotita de o stare de suferinta morala si, uneori, de durere fizica.

Bucuria reflecta o stare de echilibru a corpului si un nivel ridicat de activitate. Trasaturile fetei
sunt destinse sau surazatoare, gesturile sunt ample sau degajate. Gandirea este agera si creatoare,
imaginatia lucreaza intens.

In ceea ce priveste tristetea, aceasta se caracterizeaza prin contractii resimtite la nivelul

laringelui si faringelui, lacrimile, scaderea tonusului si o diminuare evidenta a activitatii generale si
a imaginatiei.

Experienta noastra de viata modeleaza manifestarile bucuriei si tristetii.

Veselia este o bucurie resimtita in grup prin contagiune, extazul este un fel de bucurie
admirativa, euforia, o debordare de entuziasm.

Tristetea se poate manifesta sub forma nostalgiei legate de sentimentul de a fi departe de

obiectul dorit si sa se transforme in melancolie asociata cu impresia unei pierderi definitive.In cele
mai nefericite situatii, ea provoaca o detasare care vadeste dezinteresul fata de lume si de placerile
ei: aceasta este depresia.

Bucuria excesiva poate conduce la o atitudine patologica, mania. Persoana in cauza debordeaza
de energie si risca sa isi puna in pericol sanatatea si viata. Ea poate, de exemplu, sa se angajeze in
cheltuieli irationale, sa nu doarma mai multe zile la rand, sa se angajeze in activitati periculoase.

In timp ce bucuria dovedeste si contribuie la echilibrul organismului, tristetea intensa si

permanenta afecteaza functionarea sistemului imunitar. Devenim mai predispusi la a contracta
virusuri si bacterii. Ajunsi la un anumit nivel de intensitate a disperarii, ne simtim in impas si putem
vedea moartea ca singura rezolvare posibila. In aceasta situatie, exista un mare risc de instalare a
unei boli fizice incurabile.

Povestea tristeții și a speranței

"A fost odată o femeie delicată, mică de statură, care își croia drum prin pulberea
unei cărări uitate. Deși era trecută bine de prima tinerețe, pasul îi era vioi iar zâmbetul
avea strălucirea unei fețe neprihănite.
La un moment, fără să se fi așteptat, zări întinsă la pământ o făptură făcută ghemotoc.
Surprinsă, dar și mărinimoasă, micuța femeie se opri și, aplecându-se, întrebă firavul
corp:
– Cine ești tu?
Doi ochi încețoșați și obosiți se deschiseră încet.
– Eu? Eu sunt Tristețea, se auzi cu greu șuierul unei voci tremurânde și febrile.
1
– Aha, Tristețea!, reactionă plină de veselie femeia pribeagă, ca și când ar fi întâlnit o
veche cunoștință.
Neîncrezătoare, făptura întinsă la pământ întrebă mirată:
– Mă cunoști?
– Bineînțeles!, continuă delicata băbuță. Din când în când m-ai însoțit o vreme pe
parcursul călătoriei mele.
– Și, atunci de ce nu ești înspăimântată?, se miră Tristețea. Nu îți este teamă de mine?
– De ce să mă înfricoșezi, draga mea? Chiar dacă aș încerca să fug de tine, tot m-ai
ajunge din urmă, nu?! Dar, altceva doream eu să te întreb: de ce pari așa năpăstuită?
– Eu, eu sunt tristă, răspunse făptura întinată cu o voce tremurândă.
Băbuța se așeză lângă cea suferindă.
– Ești tristă, așadar, spuse ea, afișând o privire plină de compasiune. Hai,
împărtășește-mi ce te apasă atât de greu?
După un prelung oftat, Tristețea se întreba: oare de data aceasta o va asculta
cineva? Căci, de nenumărate ori simțise această nevoie, însă nimeni nu era dispus să
îi acorde vreo atenție.
Astfel, ușor spășită și plină de plăcută uimire, ea începu să-și verse amarul:
– Știi, cel mai mult mă doare faptul că nimeni nu mă place, nimănui nu îi sunt
dragă. Dar, menirea mea este tocmai să mă alătur, pentru o perioadă mai scurtă sau
mai lungă, de oameni. Însă, de fiecare dată când aceștia mă simt în preajmă, se
cutremură și încearcă să scape de mine. Le este teamă de mine și mă tratează cu
dușmănie.
Tristețea oftă din nou și își continuă supărarea:
– Oamenii au inventat tot felul de apelative și replici prin care mă jignesc continuu.
În prezenta mea mimează zâmbete amare, simt dureri în stomac și rămân panicați,
fără de respir. Chiar și inima lor bate ca un vulcan înainte de a erupe. Apoi sunt
copleșiți de șiroiul lacrimilor ce nu se mai opresc. Uneori, unii încearcă să uite de
mine apelând la alcool sau droguri.
– Da, ai dreptate, confirmă delicata băbuță, și eu am întâlnit adeseori asemenea
oameni.
Auzind acestea, Tristețea căzu mai adânc în durerea ei, afirmând că, de fapt:
– Nu doresc decât să ajut oamenii. Atunci când sunt în preajma lor, aceștia se
regăsesc pe sine însuși. Încerc să îi sprijin oblojind rănile lor. Un om trist este
deosebit de sensibil și trebuie să își redobândească tăria. Pe un teren precar, pe o
durere necicatrizată, suferința își găsește ușor culcuș și se reinstalează amplificând
amărăciunea omului. Astfel, doar cei care mă simt și care își dau frau liber lacrimilor
nevărsate, pot să vindece cu adevarat aceste răni. In ciuda acestei terapii, oamenii se
feresc de mine, nu vor să recunoască că le sunt alături, și se afundă în durerea lor.
Preferă să afișeze o mască falsă, forțându-se să arate un zâmbet deloc natural. Sau, își
pun armura tăcerii și a glacialității.
Încheindu-și vorbele, Tristețea începu să verse câteva lacrimi plăpânde la
început. Apoi, în tăcere, acestea au invadat obrajii ei, pentru ca în final să plângă în
2
hohote, plină de disperare.
Fragila băbuță îi apucă mâinile și o îmbrătișă strâns pe cea îndurerată. Simțind, în
mod surpinzător, pielea catifelată și moale a Tristeții, o susținea șoptindu-i delicat:
– Plângi, draga mea, descarcă-ți lacrimile triste! Astfel vei reuși să te eliberezi și să
prinzi noi puteri. De azi înainte nu vei mai hoinări singură prin lume. Voi fi alături de
tine, pentru a nu te mai lăsa copleșită de lipsa curajului.
Încet-încet, tristețea își opri șirul lacrimilor, se îmbujoră, ochii începură să-i
sclipească și, întremată, întrebă foarte curioasă pe consoarta sa:
– Tu, cine ești de fapt?
– Eu?, reacționă delicata femeie cu zâmbet de domnișoară, eu sunt Speranța.”

CITATE DESPRE BUCURIE

Uneori, bucuria este sursa zâmbetului tău însă, alteori, zâmbetul tău poate fi
sursa Bucuriei tale.
Thich Nhat Hanh
Râsul e ca ştergătorul de parbriz: nu opreşte ploaia, dar îţi permite să îţi vezi de
drum. Jeanne Wasbro
Bucuria inseamna sa poti rade pe dinauntru.
Melba Colgrove
Cand sari de bucurie, atentie ca nimeni sa nu-ti ia pamantul de sub picioare.
Stanislaw Jerzy Lec
Bucuria izvoraste din faptul ca cineva poate sa vada ceea ce este frumos si bun
in viata. Zsigmond Moricz
Bucuria izvorăşte dinăuntru; nimeni nu ne face veseli; tu însuţi alegi bucuria.
Anonim
O bucurie nu este mare numai prin ea insasi, ci si prin faptul ca trezeste si
cheama amintirea altor bucurii mai vechi.
Alexandru Philippide
Bucuria nu este absenţa suferinţei, ci prezenţa lui Dumnezeu.
Robert Schuller
Bucuria si durerea masoara rau orele; prima le face secunde, cealalta secole.
Victor Hugo
Bucuria nu este în lucruri; este în noi.
Richard Wagner
Bucuria apare atunci când eşti în armonie cu sufletul tău.
Anonim
Veselia omului este ca parfumul florilor: ea nu se înalță din sufletele veștede.
Nicolae Iorga
A învăţa să trăieşti clipa actuală este o parte a drumului spre bucurie.
Sarah Ban Breathnach
In loc de o mie de cuvinte, mai bine numai unul, dar care aduce pacea. In loc de
o mie de versuri, mai bine numai unul, dar care sa arate frumosul. In loc de o mie de

3
cantari, mai bine numai una, dar care sa imprastie doar bucurie.
Buddha
Regula de bază a bucuriei autentice este să o împărtăşeşti cu cei din jur.
George Byron
Cele mai plăcute lucruri din lume sunt gândurile plăcute; iar marea artă a
vieţii constă în a avea cât mai multe posibil.
Montaigne
Bucuria nu sta in lucruri, ea sta in noi.
Charles Wagner
Învață să-ți scri durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă.
Sfântul Augustin
Izvorul artezian al bucuriei nu seacă niciodată. Îl înfundăm doar cu gândurile
noastre.
Don Blanding
Bucuria este un semn infailibil al Prezenţei lui Dumnezeu.
Pierre Teilhard de Chardin
Bucuria si necazul sunt nedespartite. Ele vin impreuna, iar cand una sta langa tine,
adu-ti aminte ca cealalta iti doarme in pat.
Khalil Gibran
Bucuria este rugăciune. Bucuria este tărie. Bucuria este o mreajă a dragostei în care
poţi prinde sufletele. Cel mai mult dăruieşte cel care dăruieşte Bucurie. Maica Tereza
Oricat ar parea de ciudat, bucuria este inmultita cand este impartita cu altii.
Autor necunoscut
Dacă îţi menţii o ramură verde în inimă, va sosi şi pasărea cântătoare.
Proverb chinezesc
Asteptarea unor zile fericite constituie uneori o bucurie mai mare chiar decat zilele
asteptate.
Konstantin Georgiyevich Paustovsky
Cea mai irosită zi din toate este cea fără râs.
Nicolas Chamfort
Bucuria împărtăşită este o dublă bucurie; tristeţea împărtăşită este pe jumătate
tristeţe.
Proverb suedez
Nu dau lecţii copiilor, le dăruiesc bucurie.
Isadora Duncan
A avea fara a te bucura de ceea ce ai nu inseamna nimic.
Aesop
Nu există bucurie mai mare ca aceea pe care o simţi atunci când învingi dificultăţile.
Samuel Johnson
O bucurie împărtăşită este o bucurie dublă, o durere împărtăşită este o jumătate de
durere.
Jacques Deval
N-am fii invatat niciodata sa fim curiajosi si rabdatori daca exista doar bucurie pe
lume.
Helen Adams Keller
4