Aparat digestiv

Aparatul digestiv uman Aparatul digestiv (cunoscut si sub numele de canal alimentar sau tract gastrointestinal) este ansamblul de organe responsabil cu digestia alimentelor si eliminarea materiilor ce nu au putut fi digerate.

Tractul gastrointestinal superior

Tractul gastrointestinal superior este compus din: gura, faringe si stomac. Cavitatea bucal (lat. bucca = obraz), gura, orificiul oral sau orificiul bucal, este segmentul initial, cranial, al tubului digestiv la mamifere si om. Fiind o deschidere a corpului care este delimitata lateral de obraji, superior de palat, inferior de planseul bucal. Faringele (Pharynx greac: faks) este un organ musculos captusit cu o mucoasa care se continua in cavitatea bucala si nazala. Faringele fiind o incrucisare a cailor digestive prin esofag si respiratorii prin laringe. Delimitare Faringele este delimitat de cavitatea bucal prin baza limbii, amigdale, arcul palatin, spre cavitatea nazala delimitarea este realizat de coanele nazale. Iesirea postero-ventrala din faringe se realizeaz pe de o parte prin laringe continuat cu trahea, iar pe de alta parte prin esofag. Faringele este subimpartit: 1. in zona nazala sau epifaringe 2. zona orala sau mezofaringe

3. zona laringiana sau hipofaringe 4. zona esofagian Faringele comunic cu cavitatea nazala si cu urechea medie prin trompa lui Eustache. Faringele oral de cel nazal este despartit prin valul palatin. Stomacul este organul digestiv la toate animalele pe scara de evoluie biologica (de la sepie pn la om), fiind un organ musculos gol la om cu un singur compartiment, in interior cptuit cu mucoasa gastrica. Hrana care in prealabil este deja triturata la nivelul gurii cu ajutorul dintilor, in interiorul compartimentului gastric va fi amestecat cu sucul gastric (compus din acid clorhidric) i enzime (pepsina) care descompun moleculele mari mai in special proteinele. Perstaltismul i secretia sucului gastric si este stimulat, crescnd de la 10 ml/ora in stare de repaus stomacal, pina la 1000 ml/ora, aceasta fiind realizata prin excitarea nervilor respectivi (prin masticatie, miros, gust). Pentru a realiza digestia hrana este oprita la nivelul pilorului (orificiul de continuare a stomacului cu intestinul subtire). Anatomia stomacului

Prile anatomice a stomacului

La o examinare exterioara a stomacului observm marea si mica curbura a

stomacului (Curvatura major i Curvatura minor) fiind acoperit de o membrana (Omentum majus und minus).

Cardia este intrarea in stomac din esofag (Oesophagus).

Zona fundica fundus este partea stomacului situat mai sus de cardie de obicei plin cu gaze.

Corpus corpul stomacului este partea cea mai mare a stomacului.

Corpus se termina cu orificiul piloric Pylorus care face legatura cu o zona mai dilatata Antrum pyloricum continuat cu o portiune ingustat Canalis pyloricus care se termin cu un sfincter muscular (Musculus sphincter pylori) cu orificiul piloric Ostium pyloricum.

Vase de singe ce iriga stomacul Truncus coeliacus Ganglioni limfatici: ganglionii limfatici ai stomacului

In gura, hrana este mestecata si umezita cu ajutorul dintilor si a limbii. Dupa ce ajunge destul de omogena pentru a nu rani esofagul, mincarea este inghitita, parcurgind intreg faringele pina in stomac. In stomac este supusa acizilor gastrici si este descompusa, nu complet insa.

Tractul gastrointestinal inferior

Tractul gastrointestinal inferior este compus din:

Intestin subtire

Intestinul subtire (numit astfel deoarece diametrul sau, de 3 cm, este cu mult mai mic decit diametrul intestinului gros, de 8 cm) reprezinta segmentul aparatului digestiv, situat intre stomac si colon (intestin gros). Poate avea o lungime de pina la 78 m. Intestinul subire consta din 3 parti:

duoden

Duodenul ( din limba latin - duodenum (digitorum) - (avnd msura de 12 degete ) reprezinta segmentul initial al intestinului subtire. Acesta leaga stomacul de jejun. Acesta este pozitionat in spatele abdomenului, fiind fixat astfel prin intermediul muschiului peritonial. Duodenul este legat cu vezica biliar si pancreasul. Functii Neutralizarea aciditatii hranii ( in special cu HCl), ce vine din stomac in intestin, aducindo la valori bazice (de obicei un pH de 8-9); Inceperea procesului de digestie a hranii; Structura Duodenul are forma literei C. jejun

Jejunul este partea centrala a intestinului subtire, fiind situat intre duoden si ileon. Acesta poate avea pina la 8 m.

Functii Absorbtia substantelor hranitoare.

ileon

Ileonul este ultimul fragment al intestinului subtire. Are o lungime de 4 m. Functii Absorbtia nutrientilor ramasi, rezultati in urma digestiei.

Intestin gros

Intestinul gros reprezinta partea aparatului digestiv cuprins intre intestinul subtire si anus. Acesta este unul specific animalelor vertebrate. Este ultima portiune a tractului digestiv format din cecum, colon i rectul care se termina la exterior cu rectul. La intestinul gros lipsesc vilozittile intestinale, fiind prezente doar la intestinul subtire. Rol Rolul acestuia consta in absorbtia apei din mincarea neabsorbita, cea a vitaminelor create de microflora bacteriana, precum si a absorbtia unor electroliti inapoi in singe. Structura Intestinul gros este compus din cec si colon.

cecum

Cecumul, cunoscut si ca cec, (din latina caecus - orb) reprezinta o parte a aparatului digestiv, situat intre ileon si colon. Cecumul are form de punga si de el este ataat apendicele. In cecum se afla flora intestinala.

colon rect Rectul (din latina rectum - drept) reprezinta ultima parte a aparatului digestiv, fiind cuprins intre colon si anus. Functii

Depozitarea materiilor fecale; Eliminarea materiilor fecale.

Structura Rectul uman are o lungime de 14 - 18 cm, avind o form curba( i nu dreapt, cum o spune definiia). Diametrul sau variaz de la 8 cm (la captul superior al rectului) pina la 4 cm (la capatul de jos al rectului).

Anus

Anusul este partea finala a rectului, folosit pentru eliminarea materiilor fecale. Intestinul subtire digera mai departe hrana, cu ajutorul glandelor anexe, pina la cele mai fine particule, pentru a putea fi transferate in singe. In cecum sunt digerate ultimele resturi digerabile, ca mai apoi resturile nedigerabile (fecalele) sa fie amestecate cu celule si microorganisme moarte si sa fie eliminate prin anus. Organe anexe Organele anexe aparatului digestiv au rol doar in digestie. Acestea sunt ficatul, vezica biliara si pancreasul. Ficatul produce bila, iar vezica biliar o depoziteaza si o varsa in tractul gastrointestinal. Pancreasul de asemenea varsa in intestinul subtire bicarbonat si diverse enzime care au si ele un rol important in digestie. Aceste dou organe secretoare au doar rol in digestie. Ficatul omului este un organ de culoarea rosie-inchisa, ce cintarete 2 - 2,5 kg, fiind cel mai greu organ al corpului uman. Acesta este situat n partea superioara a abdomenului, sub diafragma Vezica biliara (sau colecistul) este un rezervor temporar al bilei, situat in fosa colecistului de pe fata inferioara a ficatului. Vezica este specifica vertebratelor. Este unita cu ficatul, de unde primeste bila, si cu duodenul, unde o elibereaz. Pancreasul este un organ din aparatul digestiv si endocrin care indeplineste doua functii majore: exocrina (produce sucul pancreatic care contine enzime digestive) si endocrina(produce multi hormoni importanti, incluznd si insulina). Este o glanda situata sub stomac, de forma alungita, cu o greutate de circa 70 g. Are atit o secretie externa (exocrina) necesara digestiei, cit si o secretie interna (endocrina) necesare in reglajul glicemiei. Secretia externa numita si suc pancreatic, se varsa in duoden. Este bogata n enzime: amilaza (care transforma glucidele in glucoza), maltaza (maltoza, in glucoza), tripsina (care scoate aminoacizii pe rind din protide si peptide), lipaza (grasimile cu acizi grasi si glicerina), carbonati si bicarbonati de Na, care dau alcalinitatea sucului pancreatic. Secretia endocrina consta in insulin si glucagon, care regleaza glicemia, retinind surplusul de glucoza sub form de glicogen, la nivelul ficatului. Lipsa insulinei duce la o boal potential grav, numit diabet zaharat.