Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sistemul digestiv (digestia) are loc intr-un tub lung de 9m, incepe cu
cavitatea bucala (pe aici intra hrana) si se termina cu rectul (pe aici se indeparteaza
substantele neasimilate). Partile principale sunt: cavitatea bucala, faringele,
esofagul, stomacul si intestinele. Gura, prima portiune a tubului se afla in cavitatea
bucala. Aici au loc cele mai importante subprocese ale digestiei, incepând cu
descompunerea moleculelor mari in molecule mai mici, dizolvabile.
Cavitatea bucala este separata de fosele nazale prin bolta palatina, alcatuita
din palatul dur si valul palatin. Limba este un organ musculos, alcatuit dintr-o
radacina si un corp liber. Dintii sunt organe dure, fixate in cavitati numite alveole
dentare. Colul face legatura dintre coroana si radacina. In consumarea alimentelor
un rol important il au dintii.
In partea din fata opt incisivi (patru in dantura superioara, patru in cea
inferioara), patru canini (cate unul in partea superioara si inferioara, pe ambele
laturi), opt premolari si doisprezece molari. Saliva este secretata de trei perechi de
glande salivare. In faringe esofagul se incruciseaza cu caile respiratorii. Esofagul
este o conducta musculo-membranoasa ale carei capete sunt inchise de niste inele
musculoase.
Vezica biliara este un sac in forma de para atasat de partea de jos a ficatului,
functia ei fiind de a depozita bila care se produce in ficat si de a o elimina la
nevoie. Bila este un lichid galben-verzui, avand in compozitia sa in cea mai mare
parte apa, plus colesterol, saruri biliare si acizi biliari. Bila se elimina prin canalul
biliar comun in duoden unde se amesteca cu chimul gastric. Corpul uman are
nevoie de bila pentru a digera grasimile.
Ficatul, cea mai mare glanda (1,5 - 2kg), este situat in partea dreapta
superioara a abdomenului, sub diafragma. Pe fata superioara a ficatului se observa
lobul drept si lobul stang. Lobul drept este mai mare , ocupând toata partea dreapta
de sus a abdomenului. La exterior exista o capsula conjuctiva - fibroasa din care
pornesc spre interior pereti, care separa ficatul in lobuli. Ficatul produce zilnic
aproximativ 1 litru de bila, care alimenteaza in permanenta vezica biliara. Este un
adevarat centru de reciclare, in special pentru globulele sanguine rosii moarte.
Durata normala de viata a globulelor sanguine rosii este de aproximativ 100 zile.
Intestinul subtire este partea din tubul digestiv care face legatura dintre
stomac si intestinul gros. Este un tub elastic si moale de muschi si membrane
intestinale, care sta strâns rasucit in cavitatea abdominala, si care intins poate
ajunge la o lungime de 6m. In intestinul subtire se disting trei parti: duodenul,
jejunul si ileonul. Duodenul are forma literei C si este asezat in spatele
abdomenului prin muschiul peritoneal, celelalte parti fiind acoperite de peritoneu
numai pe fata lor anterioara.
Intestinul gros are o lungime de 1,5m si o latime de 6,5 cm. Este impartit in
4 sectiuni principale: cecum, colon, rect si canalul anal. Prima portiune a
intestinului gros este colonul, care incepe in partea dreapta a abdomenului. Ileonul
se varsa in colon deasupra capatului sau inferior. Segmentul inchis de sub aceasta
jonctiune - cecum, de forma unei pungi din care se prelungeste apendicele. Colonul
traverseaza abdomenul pe sub stomac, inainte sa se curbeze din nou brusc in jos.
Partea din colon care ajunge la pelvis se numeste rect- o portiune de trecere de
aproximativ 12 cm lungime, care se termina in canalul anal.
Hrana partial digerata care ajunge in duoden contine mult acid clorhidric. In
duoden, aciditatea este neutralizata de catre secretiile proprii ale duodenului si de
actiunea bilei si a sucurilor pancreatice, care se varsa in duoden din vezicula biliara
si pancreas. Duodenul primeste sucurile digestive de la pancreas si cantitatile
importante de bila, care este produsa in ficat si stocata in vezica biliara, pana cand
este nevoie de ea.
Cea mai mare parte a absorbtiei are loc in ileon, care pe peretele interior
prezinta milionae de proeminente minuscule, denumite vilozitati.. Fiecare
vilozitate contine un capilar si o mica ramura limfatica, chilifer. Cand hrana
digerata vine in contact cu vilozitatile, glicerolul, acizii grasi si vitaminele
dizolvate intra in chilifere si sunt transportate in sistemul limfatic si, apoi, in fluxul
sangvin.
Mezenterul
Este o membrana care sustine jejunul si ileonul. Este alcatuita din doua
straturi de peritoneu. Are o lungime de aproximativ 15 cm si este atasata de
peretele posterior al abdomenului. Adancimea mezenterului, masurata de la baza
pana la intestit, este de aproximativ 20 cm, ceea ce permite atat jejunul, cat si
ileonul sa se miste relativ liber in cavitatea abdominala.
Jejeunul
Absorbtia hranei
Intrucat jejunul are rolul de a permite trecerea hranei din intestin in sange,
necesita o irigatie eficienta. Arterele si venele ce transporta sangele catre si de la
peretii jejunali trec prin mezenter. Venele care dreneaza jejunul, ca si venele care
dreneaza restul intestinului, nu ajung direct la inima, ele conflueaza pentru a forma
vena porta, care ajunge la ficat.
Ileonul
Bila
Organismul isi conserva sarurile biliare. Ele nu sunt distruse dupa utilizare,
80-90 % dintre ele fiind transportate inapoi la ficat prin sange, unde stimuleaza
secretia de ila si sunt refolosite de organism. Culoarea bilei se datoreaza
pigmentului denumit bilirubina. Una din functiile principale ale ficatului este de a
lisa globulele rosii uzate. In cursul acestui proces, hemoglobina, pigmentul din
eritrocite, este descompus chimic si formeaza biliverdina, un pigment verde care
este rapid convertit in bilirubina de culoare galben-verzuie.