Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2015
INGRIJIREA PACIENTULUI CU
GASTRITA
Argument
Argument
Definitie
Etiologie
Factori de risc
Etiopatogenie
Tablou clinic
Simpotomatologie
Diagnostic
Evolutie
Profilaxie
Tratament
Bibliografie
CAP. I – Notiuni de anatomie si fiziologie
- cavitatea bucala - aici alimentele sunt maruntite cu ajutorul dintilor si limbii si sunt
amestecate cu saliva. Cavitatea bucala este delimitata de 5 pereti: unul anterior – buzele,
doi laterali – obrajii, unul inferior – planseul bucal si unul superior – bolta sau valul
palatin;
- faringe –ramuri arteriale din faringiana ascedenta , din palatina ascedenta , sfenopalatina si
cidiana;
- esofag - parte a tractului digestiv, esofagul este un tub musculomucos, lung de 25-30 cm
cu funcţia de transport a hranei si care leaga faringele de stomac. Pereţii săi musculari
produc contracţii ondulatorii, care ajută la transportarea alimentelor.
- stomac- aici hrana este transformata in pasta, cu ajutorul acizilor existenti la nivelul
stomacului
2. Tractul gastrointestinal inferior este format din :
- intestinul subtire - reprezintă segmentul aparatului digestiv, situat între stomac şi intestinul
gros. Aici sunt absorbite majoritatea lichidelor si mineralelor din mancare. Prezinta o serie
de inflexiuni, numite anse intestinale si este format din 3 parti:
- duoden - segment iniţial al intestinului subţire cu lungime de 25 – 30 de cm si forma de
potcoava deschisa, ce leaga stomacul de jejun. Aici incepe procesul de digestie a mancarii,
rolul duodenului fiind acela de de a neutraliza aciditatea din hrana.
- jejun - partea centrală a intestinului subţire, fiind situat între duoden şi ileon. rolul lui este
de a absorbi substantele nutritive
- ileon - ultima parte a intestinului subtire. Aici are loc absorbţia nutrienţilor rezultaţi în
urma digestiei.
- intestinul gros - parte a aparatului digestiv, cuprins între intestinul subţire şi anus. Aici
are loc absorbţia apei si a mineralelor neabsorbite. Intestinul gros este format din:
- cecum (cecul) - prima parte a intestinului gros, situat între ileon şi colon. De cecum este
ataşat apendicele. În cecum se află flora intestinală.
- colon (colon ascendent, colon transvers, colon descendent, colon sigmoid) - aici este
absorbita apa ramasa in alimente
- rect - canal cu pereti musculosi unde sunt depozitate materiile fecale
3. Organe anexe :
- glandele salivare
o sublinguale
o submandibulare
o parotide
Functionare
Hrana, care în prealabil este faramitata la nivelul gurii cu ajutorul dinţilor, va fi
amestecată în interiorul compartimentului gastric cu sucul gastric (compus din acid
clorhidric) şi enzime (pepsina) care descompun moleculele mai mari, în special proteinele.
Pentru digestie este stimulată secretia perstaltismului şi a sucului gastric. Prin
masticatie, miros si gust, creste cantitatea de suc gastric de la la 10 ml/oră în stare de
repaus stomacal, până la 1000 ml/oră. Pentru a realiza digestia, hrana este oprită timp de 2-
4 orein stomac, cu ajutorul pilorului - orificiul de continuare a stomacului cu duodenul.
Dimensiuni
- lungime totala : 25 cm
- diametrul anteroposterior: 8 cm
Stomacul se afla in cavitatea abdominala, in partea stanga, in loja gastrica, imediat sub
diafragma. La omul viu are pozitia verticala, iar la cadavru este aproape orizontal.
Stomacul este mentinut in locul sau datorita tubului digestiv, conexiunilor cu ficatul,
intestinul gros, splina si peretelui posterior al abdomenului
Structura
2. Tunica musculara – este formata din fibre musculare netede, dispuse in 3 straturi
situate in submucoasa; strabat grosimea peretilor gastrici, se aduna sub seroasa si se arunca
apoi in trunchiuri colectoare.
Acestea sunt dispuse de-a lungul celor doua curburi, alaturi de arcurile arteriale, si se
varsa in vena porta.
3. Nervii stomacului - sunt nervi vegetativi de origine : -simpatica
-parasimpatica
- fragmentarea alimentelor
- facilitarea deglutitiei
- digestiv
- in vorbirea articulate
- excretor
↓→peristaltice
Capitolul II
Gastrita acuta
Gastrita acuta este inflamatia acuta, reversibila a mucoasei gastrice. Mucoasa gastrica
este tumefiata, prin edem si congestie, iar la nivelul suprafetei mucoasei apar eroziuni
hemoragice si chiar ulcere acute.
Gastrita acuta este cauzata frecvent de:
-intoxicatii alimentare
Factorii de risc
- alimentarea haotica si irationala;
- vârsta peste 60 ani;
- fumatul;
- consumul necontrolat de medicamente, alcool, agenti chimici;
- factorii profesionali nocivi;
- dereglarile motorii ale tubului digestiv superior;
- hipovolemie;
- hipoxie (în starile de soc, combustii);
- insuficienta renala.
Etiopatogenie
Factorii etiologici variati actioneaza direct asupra mucoasei gastrice sau indirect, prin
scaderea nivelului prostaglandinelor, sau prin ischemia mucosala. Cele mai frecvente cauze
de gastrita acuta sunt medicamentele (acidul acetilsalicilic si alte AINS), alcoolul, situatiile
de stres si foarte rar de agentii patogeni.
Tabloul clinic
Diagnostic pozitiv
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe datele clinice, tinand seama de aparitia brusca a
simptomelor curand dupa cauza provocatoare.
Diagnostic diferential
Diagnosticul diferential se face cu gastritele acute din starile septice sau din bolile
infectioase, cu o colecistopatie acuta, o apendicita acuta, cu debutul unei hepatite
epidemice, cu unele intoxicatii, cu varsaturile de natura central- nervoasa. Uneori, prima
manifestare a ulcerului gastro-duodenal poate sa imbrace aspectul gastritei acute. De
asemenea, sa nu uitam manifestarile pe care le poate avea sarcina in primele saptamani.
Evolutie
Evolutia gastritei acute simple dureaza 2-5 zile, mergand spre vindecare.
Gastritele acute neglijate sau repetate pot evolua spre cronicizare.
Tratament profilatic
Tratamentul profilactic consta in evitarea cauzelor care provoaca boala.
Tratamentul gastritei acute depinde de cauza sa. Atunci cand simptomele se
manifesta, medicul poate recomanda o dieta lichida pentru o scurta perioada de
timp, urmand ca aceasta sa fie inlocuita rapid de un regim normal cu trei mese echilibrate
pe zi.
Dieta lichida trebuie prescrisa doar de catre medic si nu poate fi urmata mult timp
fara consecinte grave asupra starii generale de nutritie. Dupa disparitia simptomelor,
alimentatia normala poate fi reluata, excluzand toate alimentele ce pot provoca arsuri la
stomac. Unele medicamente - antiacide - sunt uneori esentiale pentru a reduce intensitatea
simptomelor. Alcoolul si tutunul sunt interzise, iar medicamentele antiinflamatorii trebuie
evitate. În general, gastrita acuta se vindeca cu un tratament adecvat.
Tratament medical
Tratamentul medical in gastrita acuta are la baza, in primul rand, regimul dietetic; in
primele zile se va prescrie un regim hidric cu ceaiuri de menta, musetel, tei si supe de
zarzavat, strecurate. Dupa doua zile se pot introduce piureuri de legume, gris, orez, paste
fainoase, lichide nu prea dulci, mere rase; ulterior, in functie de evolutie, se vor da lactate,
oua fierte, carne slaba fiarta, perisoare in aburi, budinci.
Tratamentul se poate incepe cu incercarea de a provoca o varsatura pentru evacuarea
stomacului. Durerile vor fi calmate prin aplicarea unor comprese umede alcoolizate si prin
injectii cu papaverina sau atropine; in caz de deshidratare se recomanda solutie
clorurosodica izotonica, subcutanat, sau solutii clorurate si glucozate in perfuzii
intravenoase. La nevoie, in starile mai grave, cu hipotensiune, se vor administra analeptice.
Tratamentul gastritei acute se va face in functie de etiologia sa. In cazul unei gastrite acute
hiperacide vor fi utilizate pentru tratament medicamente din clasele:
- antiacide (amestecuri de substante alcaline cu rol in neutralizarea
secretiei acide) : Almagel A , Dicarbocalm , Novalox , Rennie
- antisecretorii (substante ce au rolul de a inhiba secretia acida
actionind asupra receptorilor histaminici - ranitidina, famotidina, etc. si asupra pompelor
de protoni - omeprazolul) : Scobutil , N-prednison , Uscosin , Priamide , Oxifenoniu
- pansamente gastrice (medicamente ce au rolul de a forma la nivelul
mucoasei gastrice un film protector ce va ajuta la refacerea acesteia);
-antispastice (exercita o actiune specifica antispastica, ce se manifesta asupra
musculaturii netede a tractului gastrointestinal, biliar si urinar) : Buscopan , Ulcogastrin .
Digest Duo . No-Spa forte
- antiemetice
- antialgice
Cind se va evidentia existenta germenului Helicobacter pilory in mucoasa gastrica se va
asocia un tratament antibiotic de eradicare a acestei infectii: amoxicilina asociata cu
metronidazol.
Cu toate aceste modalitati terapeutice, se va impune regim igienodietetic adecvat de
eliminarea a factorilor iritanti gastrici (alcoolul, tutunul, condimentele, etc.).
CAPITOLUL III
Rolul asistentului medical in pregatirea pentru explorari clinice si
paracliniceAnamneza -este metoda prin care asistentul va obtine date de la
pacient(anturaj sau apartinatori) cu privire la starea de sanatate si de boala, precum si
mediul ambiental in care evolueaza acesta.
Asistenta va permite pacintului sa-si exprime suferintele si il va asculta fara sa il
intrerupa, apoi va pune intrebari(inchise si deschise) si in tot acest timp va observa
pacientul, va afla datele biografice a pacientului( varsta, sexul, locul nasterii, conditii de
viata si munca), motivele inernarii( 2-3 simptome de ordin general sau local),
APF(antecedente personale fiziologice) se face la femei si se va urmari: menarha,
succesiune si durata ciclului menstrual, durata fluxului, nr. de nasteri si de avorturi,
tulburari ale ciclului menstrual si menopauza.
APP(antecedente personale patologice) va urmari: boli infectioase, BTS si boli
organice.
AHD(antecedente heredo-colaterale): boli de care au suferit rude de gr. I, decesul rudelor
la varste tinere, boli ereditatre, boli determinate de coabitare si ahd semnificative. Iar la
final se va incheia cu interbari legate de conditiile de viata si munca.
Examenul clinic general
Se realizeaza de catre medic, asistentul medical avand rolul sa asigure foaia de
observatie, instrumentrul necesar, rezultatele de la investicatii si ajuta pacientul sa se
dezbrace si asezarea acestuia in pozitiile cerute de catre medic. Acesta va cuprinde:
- insepectia regiunilor corpului si se termina cu observarea unor miscari
cum ar fi ridicatul din pat si mersul
- palparea ofera informatii despre volumul, suprafata, consistenta,
sensibilitatea si mobilitatea unor organe( piele, strat adipos, muschi, ggl.limfatici, sistem
osteo-articular si organe abdominale) observandu-se mimica pacientului
- percutia anumitor zone obtinandu-se diferite sunete in functie de
intensitate, tonalitate si timbru
- ascultatia inimii si plamanilor
Examene de laborator
Recoltarea sângelui se face dimineaţa pe nemâncate sau, cel mult după un mic dejun
care să nu fi cuprins nici o formă de grăsime animală sau vegetală (lapte ,unt, ouă,
ciocolată, margarină, etc).
De asemenea, cina din seara precedentă trebuie să fi fost lipsită de grăsimi.
Asistenta medicală pregăteşte materialele necesare pentru manevrele medicale,
pregăteşte psihic pacientul, pregăteşte locul de elecţie, i se explică pacientului tehnica şi
necesitatea ei, se recoltează produsul patologic, se etichetează produsul, se trimite la
laborator si se notează în foaia de observaţie.
Recoltarea hemoleucogramei, se realizeaza prin punctie venoasa sau prin inteparea
pulpei degetului si sunt necesare eprubete mov cu două picături de anticoagulant cu 0,1 ml
EDTA, recoltându-se 2-3 ml în funcţie de eprubetă. Se poate evidenţia hemoglobina,
hematocritul, globulele albe, globulele roşii, trombocitele, formula leucocitară şi indicii
hematologici (VEM,CHEM).
Valori
• Hematii= 4,5–5milioane/mm³
• Leucocite = 5000–9000/mm³
• Trombocite=150.000-300.000/mm³
Formula leucocitară
• neutrofile =60–70%
• bazofile =0,5–1%
• eozinofile =1–4%
• monocite =5–8%
• limfocite =20–27%
Colesterolul
Valorile normale variaza in functie de virsta, regim alimentar si zona geografica.
Limita superioara admisa este de 200 mg % ml (Europa)
Utilitatea testului : detectarea tulburarilor lipidelor plasmatice in vederea evaluarii
riscului potential al unor afectiuni coronariene aterosclerotice.
Fibrinogenul – se recoltează 4,5 ml sânge prin puncţie venoasă, având drept anticoagulant
citratul de sodiu3,8%-0,5ml
Valori :200-400mg/dl
Pentru recoltarea indicilor de coagulare sunt necesare eprubetele albastre care
conţin 0,5 ml citrat de sodiu recoltându-se 4,5 ml de sânge. Se pot evidenţia timpul de
protrombină, activitatea de protrombină, aPTT, timpi de coagulare, INR,fibrinogen.
Valori normale : TS = 2'- 4' TC = 5'- 8'
Pentru recoltarea VSH-ului se folosesc eprubete negre cu 0,4 ml de anticoagulant
citrat de sodiu, recoltându-se 1,6 ml se sânge.
Valori normale: 2 – 13mm/1h
Rolul asistentului medical in examene de laborator
- pregateste materialele necesare: manusi sterile, seruri test, ace, seringi
sterile, tavita renala, lame de sticla, stativ si pipete, tampoane, garou, solutii dezinfectante
– alcool 90, pernite si musama
- pregateste psihic pacientul: ii explica scopul si necesitatea tehnicii
- pregateste fizic pacientul: se aseaza pacientul in pozitie confortabila si se
examineaza calitatea si starea venelor, se aseaza bratul pe pernita si musama in aductie si
extensie maxima, dezinfecteaza tegumentele, aplica garoul la o distanta de 7-8 cm
deasupra locului punctiei strangandu-l astfel incat sa opreasca circulatia venoasa fara a
comprima artera si se recomanda sa stranga pumnul
Executie:
- asistentul se spală pe mâini cu apă si săpun, îmbracă mănuşile sterile;
- se fixează vena cu policele mânii stângi la 4-5 cm sub locul puncţiei;
- se fixează seringa, gradaţiile şi acul fiind orientate în sus, în mâna dreapta,
între police şi restul degetelor;
- se pătrunde cu acul trâversând, în ordine tegumentul, apoi peretele venos
până când acul înaintează în gol;
- se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei;
- se controlează patrunderea acului în venă prin aspiraţie cu seringa;
- se continuă tehnica de recoltare a sângelui;
- se indepartează staza venoasă dupa executarea tehnicii prin desfacerea
garoului şi a pumnului;
- se aplica tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de patrundere a
acului şi se retrage brusc acul;
- se comprimă 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală
Ingrijirea ulterioara: se face toaleta locală a tegumentului, se schimbă lenjeria dacă este
murdară, se asigură o poziţie comodă în pat, se supraveghează pacienta.
Pregătitrea produsului recoltat: eprubetele se etichetează, se completează formularele de
trimitere, se masoară cantitatea.
Reorganizare : materialele refolosibile se dezinfectează, se spală, se pregatesc pentru o
noua sterlizare ; deşeurile se îndepartează.
Accidente si interventii
- hematom (prin infiltrarea sângelui în ţesutul perivenos) /se retrage acul şi
se comprimă locul puncţiei 1-3 minute ;
- străpungerea venei (perforarea peretelui opus) /se retage acul în lumenul venei
- ameţeli, paloare, lipotimie /se întrerupe puncţia, pacienta se asează în
decubit dorsal fără pernă, se anunţă medicul.
Examene de urină – sumar urină
Sumar urină – recoltarea se face din prima urina dimineata in sticlute curate(sterile)
- albumina cu apreciere cantitativ: +, ++, +++
- glucoza
CAPITOLUL IV
Ingrijiri specifice acordate pacientului cu gastrita acuta
Internarea
Internarea in spital se face pe baza documentelor de identitate ale bolnavului, biletul de
trimitere/internare de la medicul de familie, dovada calitatii de asigurat/neasigurat pe baza
carora se intocmeste foaia de observatie. De la biroul de internari bolnavul este insotit la
garderoba/baie/dus pentru predarea hainelor si pentru imbaiere, apoi se va schimba in
hainele de spital. Dupa prevenirea masurilor specifice pentru prevenirea infectiilor
intraspitalicesti, bolnavul va merge in sectia unde i s-a facut internarea, insotit de
personalul auxiliar si cu foaia de observatie, pe sectie el va fi primit de asistenta sefa,
aceasta il va informa asupra regulamentului spitalului si ii va da primele elemente de
educatie sanitara.
Asigurarea conditiilor de mediu
Alimentatia bolnavului
Administrarea tratamentului
Tratarea gastritei necesită atât respectarea unui tratament medicametos cât şi adoptarea
unui regim alimentar corespunzător. Medicametele care pot fi indicate au ca principal scop
stoparea secreţiei acide sau inhibarea acesteia. Din clasa acestora fac parte antiacidele sau
antisecretorii. Foarte des utilizate sunt şi pansamentele gastrice, exista si schema de
antibiotice recunoscuta in toata lumea daca gastrita este provocata de infectia Helicobacter
Pylori.
Asistenta va administra tratamentul numai la cerearea medicului si numai dupa ce a
verificat foaia de observatie, continutul flacoanelor si termenul de expirare, in tot acest
timp supraveghind pacientul de eventualele reactii adverse.
Prevenirea gastritei
Pentru a preveni îmbolnavirea de gastrită va trebui sa se respecte un regim alimentar
sănătos şi regulat, din care sa se excluda produsele care pot reprezenta factori de risc
(alcool, aditivi sintetici, condimete, băuturi acidulate, tutun, zahăr, si stresul). Totodată, va
trebui sa se evite utilizarea în exces a unor medicamente de tipul aspirinei , analgeticelor
sau oricăror altor produse farmaceutice
similare care pot determina iritarea mucoasei gastrice.
CAPITOLUL V
Prezentarea cazurilor
Cazul 1
Nume si prenume: B.M. Vârstă: 62 ani
Sexul: Feminin
Stare civilă: căsătorită Religie: ortodoxă Naţionalitate: română Ocupaţia: pensionară
Greutate: 71 kg
Înălţime: 1,68 m
Data internării: 10.03.2010
Examen clinic general Stare generală: relativ bună, Stare de nutriţie: precară, Tegumente
şi mucoase: palide, Facies:
normal
6. A se îmbrăca, a se Independenta -
dezbrăca
7. A menţine temperatura Independenta -
corpului constantă
6. A se îmbrăca, a se Independenta -
dezbrăca
CAPITOLUL VI