Tehnici de manipulare in regimuri totalitare

Manipularea este actiunea de a determina o persoana, un grup, o colectivitate, sa gindeasca si

sa actioneze intr-un mod compatibil cu interesele initiatorului, iar nu cu interesele sale, prin
utilizarea tehnicilor de persuasiune care distorsioneaza intentionat adevarul, lasand impresia
libertatii de gandire si decizie.
In termenii psihologiei sociale putem vorbi de manipulare atunci cand o anumita situatie e creata
premeditat pentru a influenta reactiile manipulatilor in sensul dorit de manipulator sau putem
spune ca este o metoda prin care ideile propagate sunt acceptate de receptor si determina
formarea unor convingeri noi si reactii conforme cu interesele celui care a pus in practica sistemul
de propaganda.
Scopul manipulatorului este de schimba atitudinea si comportamentul in directia dorita de el, de a
subjuga psihic. Orice actiune de acest fel presupune utilizarea unor strategii si tehnici de
manipulare.
In cele ce urmeza ma voi referi la o serie de tehnici care au fost folosite cu precadere in doua
regimuri totalitare: fascist si comunist.
In regimurile totalitare conducatorul este o figura mesianica, o binecuvantare a istoriei, detinatorul
adevarurilor absolute singurul capabil sa conduca intreaga societate. Pentru a-l venera se creaza
spectacole grandioase; chipul lui este imortalizat in picturi si sculpturi; i se inchina ode si poezii,
figura lui este identificata cu cea a partidului, cu natiunea, cu intreaga tara, biografia lui este
imbunatatita cu noi elemente care sa demonstreze faptul ca din frageda pruncie s-a dovedit a fi
predestinat sa conduca destinele tarii, poporului sau chiar intregii lumi. Dintre liderii cunoscuti Kim
Ir Sen a beneficiat de reusita aproape totala a acestui cult al personalitatii. Ceausescu la randul
lui a tins spre aceasta reusita.
Pentru realizarea acestei aure de grandoare artizanii sistemelor totalitariste au pus la cale
veritabile ritualuri fastuoase.
Voi ilustra in cele ce urmeaza amploarea actiunilor propagandistice si impactul lor asupra
maselor, referindu-ma pentru inceput la o figura marcanta si reprezentativa in acest sens: Adolf
Hitler.
In toamna anului 1934, la Nurnberg s-au strans circa 1.500.000 de oameni. Ei nu au fost adusi cu
forta ci au venit sa ia parte la un spectacol grandios: procesiuni cu torte, parade militare
impresionante, discursuri incendiare, iar peste toate trona figura impunatoare a lui Adolf Hitler, ca
unei zeitati coborate din ceruri. Multimea era in extaz. Hitler isi incepea intotdeauna discursul cu o
voce joasa, fara vlaga, ca a unui om care-si cere iertare ca ii deranjeaza pe ceilalti si ca le
rapeste din timp pentru a-l asculta. Pe masura ce subiectul capata consistenta, tonul urca,
modulatiile vocii se intensifica si accentele incep sa cada cu putere. Finalul era apoteotic, Hitler
urland la o multime isterizata, fascinata de schimbarea aceea mareata, simbol al viitorului glorios
al Germaniei si al fortei care salasluieste in cel desemnat sa o conduca.
Cum a fost posibil asa ceva? Cum a putut un om maruntel de statura sa exercite o asemenea
influenta asupra a milioane de oameni si sa ii subjuge in asemenea masura?
Insusi Hitler ne arata in "Mein Kampf", cat de bun cunoscator al psihologiei maselor era:
"Propaganda trebuie sa fie populara si nivelul sau intelectual ajustat dupa cea mai limitata
inteligenta a indivizilor carora le e adresata. Prin urmare cu cat este mai mare masa la care
trebuie sa ajunga, cu atat mai redus trebuie sa fie nivelul sau intelectual.
Arta propagandei consta in a intelege emotiile maselor si a gasi intr-o forma psihologica corecta
calea spre atentia si de aici spre inima lor.
Este o greseala sa faci propaganda pe mai multe planuri . Receptivitatea maselor este foarte
limitata, inteligenta lor este redusa si capacitatea lor de a uita este enorma.
Deci propaganda eficienta trebuie limitata la cateva puncte si trebuie sa insiste asupra lor cu
sloganuri pana cand ultimul individ din public va intelege ce vreti sa-l faceti sa inteleaga cu acel
slogan."
Dincolo de manifestarile grandioase manipularea era mult mai complexa si se realiza la scara
mult mai larga. Pictura, arhitectura, teatrul, radioul, ziarele, muzica, toate au fost supuse unei
cenzuri stricte pentru a fi utilizate in controlul gandurilor, emotiilor si comportamentului maselor.

Toate mijloacele de exprimare erau atent supravegheate.

La randul lor regimurile comuniste au aplicat in linii mari aceleasi metode de manipulare.
Ceausescu prin regimul sau a practicat manipularea maselor folosindu-se de aceleasi parghii:
presa, televiziunea, radioul, erau total subordonate puterii; in acelasi timp accesul la informatiile
venite din exterior era drastic limitat iar erau cenzurate si deformate. Institutiile de invatmant erau
politizate, comportamentul copiilor era controlat inca din faza prescolara, cand intrau in randurile
"soimilor patriei", mai tarziu deveneau pionieri, utc-isti, ca apoi sa faca parte din partid. Intreaga
populatie trebuia cuprinsa in una sau mai multe forme de organizare cu reguli stricte, eventual cu
uniforme specifice care sa creeze sentimentul supunerii fata de autoritati. Omul nu trebuia sa
aibe timp de reflectie pentru ajunge la vreo opinie proprie sau la manifestari personale.
Permanent era ocupat sa participe la actiunile organizatiei, era recompensat daca actiona in
sensul dorit de autoritati si uneori promovat in timp ce orice abatere il expune oprobriului public,
era criticat, retrogradat.
Cultul personalitatii s-a manifestat pregnant si la Ceausescu nu numai prin, spectacole omagiale
cu sute sau mii de figuranti, ba chiar a mers pana acolo incat a intervenit in restrucurarea
arhitectonica a unor orase iar grandomania a atins limitele prin ridicarea asa numitei Case a
Poporului ca simbol sau gigantic templu al ideologiei comuniste si care a devenit a doua cladire
ca marime din lume dupa Pentagon.
Ca metoda de manipulare extrem de subtila si eficienta era utilizata politica santajului, astfel: in
cazul primirii in partid a unui membru acest era trecut printr-un filtru extrem de sever, nu se
admiteau antecedente penale, rude in strainatate, preoti etc., dar mare parte din cei aflati in
functii de conducere ale partidului sau in diverse sectoare ale economiei sau sociale , aveau in
mod surprinzator asa numitele "pete" la dosar. De ce aceaasta concesie?
Aici ne putem da seama de amploarea acestui tip de santaj. In functiile de conducere au fost
promovati cei cu pete la dosar pentru a putea fi permanent controlati si readusi la ordine in caz de
nesupunere. Dupa ce s-au invatat cu privilegiile oferite de functie, cu un anumit standard de viata,
prea putini se incumetau sa incalce regulile sau sa nu respecte indicatiile.
Propovaduitorii regimurilor totalitare aveau un total dispret fata de fiinta umana , vazand oamenii
ca pe o masa amorfa, depersonalizata gata de a fi remodelata pentru a da nastere unor supusi
perfecti.
Pornind de la aceasta idee a creeri de supusi perfecti, Jean Piaget afirma ca sistemul de
invatamant este instrument de manipulare majora. Si aduce urmatorele argumente.
- scoala il obisnuieste pe copil cu spiritul de subordonare fata de autoritati reprezentate de
educatori, profesori, inspectori. Viitorului adult ii va fi mai usor sa se supuna pe linie ierarhica, la
serviciu, la reuniunile de partid, autoritatilor statului.
- elevul este obisnuit cu simtul responsabilitatii prin obligatia de a-si face temele, de a prezenta
rezultatul studiilor sale la termenele stabilite. Adultul se va integra usor in sistemul social, isi va
duce la indeplinire sarcinile.
- necesitatea respectarii unui program strict, faptul ca trebuie sa fie in fiecare zi la scoala, ca
pauzele au o durata bine stabilita, ca minutele de intarziere ii vor aduce penlizari, ca anul este
impartit in vacante si perioade de studiu, toate acestea il obisnuiesc cu programul de lucru de mai
tarziu si cu respectarea lui.
- sistemul educationl pronmoveaza spiritul de competitie; Notele, premiile, participarea la
olimpiade sub presiunea celor din jur, ii creaza viitorului adult obisnuinta de a se zbate pentru
promovarea profesionala, spre trepte salariale superioare, pentru prime si onoruri care sa-i aduca
respectul celorlalti si sa-i sporeasca respectul de sine.
Deci sistemul de invatamint este in asa fel alcatuit incat sa modeleze comportamentul si gandirea
viitorului adult in conformitate cu ideologia regimului aflat la putere. Chiar impunerea uniformei
scolare standard are menirea de a induce sentimentul de dezindividulizare facand mai usoara
disciplinarea si manipularea individului.
Principalul scop al liderilor unui sistem totalitar nu este de a stapani prin forta sau de a-si distruge
adversarii ci de a-si determina supusii sa gandeasca sincer asa cum vor ei, conducatorii. Forta
este folosita ca un auxiliar in cadrul unui intreg sistem de recreare a constiintelor, sistem in care
manipularea are rol determinant.
Credinta in posibilitatea de a controla mintile oamenilor , de a le stapani, era totala. Voi da doua
exemple in acest sens:

"Dati-ne un copil de 8 ani si va garantez ca va fi bolsevic toata viata " spunea Lenin intr-o
cuvantare in anul 1923.
"Individul trebuie sa accepte lipsa de importanta a propriei persoane, sa se integreze unei puteri
superioare si sa fie mindru ca este parte din forta si gloria acestei puteri superioare"-Hitler Mein
Kampf-1933
Dealtfel si Gustave Le Bon in "Psihologia multimilor" se refera la mase ca la o reuniune cat se
poate de eterogena care nu va fi greu de stapinit si dirijat. Intr-o astfel de comunitate, spune
autorul, personalitatea constienta dispare formandu-se un "suflet colectiv" care prezinta trasaturi
distincte:
- in primul rand intre mebrii care o alcatuiesc are loc o uniformizare a reactiilor
- membrii grupului au un sentiment de siguranta in interiorul maselor
- de asemenea masele sunt foarte credule; anumite sentimente le pot fi foarte usor induse
- un lider carismatic poate determina multimile sa actioneze hipnotic, ignorandu-si astfel propriile
convingeri.
Acest lider in opinia lui Gustave Le Bon trebuie sa intruneasca anumite caracteristici :
- sa se bucure de un prestigiu larg
- sa respecte normele pe care oamenii le pretuiesc cel mai mult
- sa fie violent in limbaj
- sa aibe un mesaj simplu, clar si mai ales constant
- nu in ultimul rand sa fie defaimator dar sa nu foloseasca violenta fizica.
Dintotdeauna oamenii au fost supusi presiunilor de tot felul venite din partea semenilor lor. Dupa
cum am vazut sistemele totalitare nu ofera individului posibilitatea de a se exprima si de a actiona
conform propriului mod de gandire. Cred ca ar fi interesant sa se faca o analiza din punct de
vedere psihologic a felului in care este afectata personalitatea, stima de sine, increderea in fortele
proprii, a celui care a fost obligat (pe termen lung) sa renunte la individualitatea sa pentru se
conforma unor cerinte impuse din exterior .
O societate in care toti oamenii gindesc la fel, actioneaza la fel, sau chiar se imbraca la fel mi se
pare monotona si lipsita de perspective, ba chiar incapabila de progres, o utopie.
Consider ca e important sa invatam sa identificam momentele in care suntem supusi manipularii,
sa-i judecam si sa-i evaluam pe cei cu care intram in contact nu numai dupa ceea ce spun dar si
dupa ceea ce fac. E un mod simplu si la indemana de a ne proteja individualitatea de influente
nedorite.
Bibliografie:
Bogdan Ficeac - "Tehnici de manipulare"
Gustav Le Bon - "Psihologia multimilor"
Constantin Corneanu - "Misterele unei ascensiuni"-www.presamil.ro
Radu Herjeu - "Tehnici de propaganda, manipulare si persuasiune"www.geocities.com

Ifrim (Moldovan) Mihaela Sonia - Facultatea de Psihologie din cadrul

Universitatii Ecologice Dimitrie Cantemir - Targu-Mures, anul I