UNIVERSITATEA ,,DUNAREA DE JOS” GALAȚI

DPARTAMENTU DE FORMARE CONTINUǍ ŞI TRANSFER

TEHNOLOGIC

PROGRAM DE RECONVERSIE PROFESIONALǍ:

Sociologie

Curs: Autoritate şi putere: putere politică, tipuri de

autoritate, tipuri de guvernare

MARCU VIRUCA ANGELICA

ANUL II CONVERSIE
 TEHNICI DE MANIPULARE ȊN REGIMURILE TOTALITARE

Manipularea este un fenomen omniprezent în toate spaţiile geografice şi

mediatice. Conform Dicționarului de Sociologie, manipularea este definitǎ
ca ,,o acțiune de a determina un actor social (persoanǎ, grup, colectivitate) sǎ
gândeascǎ şi sǎ acționeze într-un mod comparabil cu interesele inițiatorului, iar
nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care
distorsioneazǎ intenționat adevǎrul, lǎsând impresia libertǎții de gândire şi de
decizie.” (Zamfir, C., Vlasceanu, L., 1998)
Ȋn termenii psihologiei sociale se poate vorbi de manipulare atunci când o
anumită situație este creată premeditat pentru a influenţa reacțiile manipulaților
în sensul dorit de manipulator sau se poate spune că este o metodă prin care
ideile propagate sunt acceptate de receptor şi determină formarea unor
convingeri noi şi reacții conforme cu interesele celui care a pus în practică
sistemul de propagandă. Scopul manipulatorului este de a schimba atitudinea şi
comportamentul în direcția dorită de el, de a subjuga psihic.
Orice acțiune de acest fel presupune utilizarea unor strategii şi tehnici de
manipulare. Ȋn regimurile totalitare conducătorul este o figura mesianică, o
binecuvântare a istoriei, deținătorul adevărurilor absolute şi singurul capabil să
conducă întreaga societate. Pentru a-l venera se creează spectacole grandioase;
chipul lui este imortalizat în picturi şi sculpturi; i se dedică ode şi poezii, figura
lui este identificată cu cea a partidului, cu națiunea, cu întreaga ţară iar
bibliografia lui este îmbunătățită cu elemente noi care să demonstreze faptul că
din fragedă pruncie s-a dovedit a fi predestinat să conducă destinele ţării,
poporului sau chiar întregii lumi.
Dintre liderii cunoscuți Kim Ir Sen a beneficiat de reușita aproape totală a
acestui cult al personalității. Ceaușescu la rândul lui a tins spre această reușită.
Pentru realizarea acestei aure de grandoare, artizanii sistemelor totalitariste au
pus la cale veritabile ritualuri fastuoase. Dincolo de manifestările grandioase
manipularea era mult mai complexă şi se realiza la scară mult mai largă. Pictura,
arhitectura, teatrul, radioul, ziarele, muzica, toate au fost supuse unei cenzuri
stricte pentru a fi utilizate în controlul gândurilor, emoțiilor şi comportamentului
maselor. Toate mijloacele de exprimare erau atent supravegheate.
Ceaușescu prin regimul său a practicat manipularea maselor folosindu-se
de aceleași pârghii: presa, televiziunea, radioul, erau total subordonate puterii; în
același timp accesul la informațiile venite din exterior era drastic limitat fiind
cenzurate şi deformate. Instituțiile de învățământ erau politizate,
comportamentul copiilor era controlat încă din faza preșcolară, când intrau în
rândurile ,,șoimilor patriei", mai târziu deveneau pionieri, uteciști, ca apoi să
facă parte din partid.
Întreaga populație trebuia cuprinsă în una sau mai multe forme de
organizare cu reguli stricte, eventual cu uniforme specifice care să creeze
sentimentul supunerii faţă de autorități. Omul nu trebuia sa aibă timp de reflecție
pentru a ajunge la vreo opinie proprie sau la manifestări personale. Permanent
era ocupat să participe la acțiunile organizației, fiind recompensat dacă acţiona
în sensul dorit de autorități şi uneori promovat, în timp ce orice abatere îl expune
oprobriului public, fiind criticat sau retrogradat.
Cultul personalității s-a manifestat pregnant la Ceaușescu nu numai prin,
spectacole omagiale cu sute sau mii de figuranți, chiar a mers până acolo încât a
intervenit în restructurarea arhitectonică a unor orașe iar grandomania a atins
limitele prin ridicarea așa numitei Case a Poporului ca simbol sau gigantic
templu al ideologiei comuniste şi care a devenit a doua clădire ca mărime din
lume după Pentagon.
Ca metodă de manipulare extrem de subtilă şi eficientă era utilizată
politica șantajului, astfel: în cazul primirii în partid a unui membru acesta era
trecut printr-un filtru extrem de sever, nu se admiteau antecedente penale, rude
în străinătate, preoți etc., dar mare parte din cei aflați în funcții de conducere ale
partidului sau în diverse sectoare ale economiei sau sociale, aveau în mod
surprinzător așa numitele ,,pete" la dosar. Acest lucru dovedind amploarea
acestui tip de șantaj. Ȋn funcțiile de conducere au fost promovați cei cu pete la
dosar pentru a putea fi permanent controlați şi readuși la ordine în caz de
nesupunere. După ce s-au învățat cu privilegiile oferite de funcție, cu un anumit
standard de viată, prea puţini se încumetau să încalce regulile sau să nu respecte
indicațiile.
Propovăduitorii regimurilor totalitare aveau un total dispreț faţă de ființa
umană, văzând oamenii ca pe o masă amorfă, depersonalizată gata de a fi
remodelată pentru a da naștere unor supuși perfecți. Pornind de la această idee a
creări de supuși perfecți, sistemul de învățământ devine instrument de
manipulare majoră.
Şcoala îl obișnuiește pe copil cu spiritul de subordonare faţă de autorități
reprezentate de educatori, profesori, inspectori. Viitorului adult îi va fi mai ușor
să se supună pe linie ierarhică, la serviciu, la reuniunile de partid, autoritatilor
statului. Sistemul educațional promovează spiritul de competiție, notele,
premiile, participarea la olimpiade sub presiunea celor din jur, îi creează
viitorului adult obișnuința de a se zbate pentru promovarea profesională, spre
trepte salariale superioare, pentru prime şi onoruri care să-i aducă respectul
celorlalți şi să-i sporească respectul de sine.
Sistemul de învățământ este în așa fel alcătuit încât să modeleze
comportamentul şi gândirea viitorului adult în conformitate cu ideologia
regimului aflat la putere. Chiar impunerea uniformei școlare standard are
menirea de a induce sentimentul de dezindividulizare făcând mai ușoară
disciplinarea şi manipularea individului.
Principalul scop al liderilor unui sistem totalitar nu este de a stăpâni prin
forţă sau de a-şi distruge adversarii, ci de a-şi determina supușii să gândească
sincer așa cum vor ei, conducătorii. Forța este folosită ca un auxiliar în cadrul
unui întreg sistem în care manipularea are rol determinant. Credința în
posibilitatea de a controla mințile oamenilor, de a le stăpâni, era totală. ,,Dați-ne
un copil de 8 ani şi vă garantez că va fi bolșevic toată viața "spunea Lenin într-o
cuvântare în anul 1923.
Concluzii
Dintotdeauna oamenii au fost supuși presiunilor de tot felul venite din
partea semenilor lor. Iar sistemele totalitare nu oferă individului posibilitatea de
a se exprima şi de a acționa conform propriului mod de gândire. O societate în
care toți oamenii gândesc la fel, acționează la fel, sau chiar se îmbracă la fel,
este o utopie, este o societate lipsită de perspective şi chiar incapabilă de
progres.
Consider că este important să învățam să identificăm momentele în care
suntem supuși manipulării şi să-i evaluăm pe cei cu care intrăm în contact nu
numai după ceea ce spun dar şi după ceea ce fac. E un mod simplu şi la
îndemână de a ne proteja individualitatea de influenţe nedorite.

Bibliografie:
1. Cǎtǎlin Zamfir, Lazǎr Vlǎsceanu, (coord.), Dicționar de Sociologie,
Bucureşti, Editura Babel, 1998
2. Constantin Corneanu, Misterele unei ascensiuni, www.presamil.ro
3.Gustav Le Bon, Psihologia mulțimilor, Editura Antet XX Press, București
4. Radu Herjeu, Tehnici de propagandă, manipulare şi persuasiune,
www.geocities.com