Scurtă clasificare a manipulărilor

În termenii psihologiei sociale, putem vorbi de manipulare atunci când o anume situaţie
socială este creată premeditat pentru a influenţa reacţiile şi comportamentul manipulaţilor în
sensul dorit de manipulator.
Profesorul Philip Zimbardo, de la Universitatea Stanford, California, utilizează drept criteriu
amplitudinea modificărilor efectuate într-o anumită situaţie socială.
Manipulările pot fi - MICI
- MEDII
- MARI
Trebuie remarcat că, deşi în această accepţiune manipulările pot fi clasificate ca mici, medii şi
mari, consecinţele lor nu respectă o corespondenţă strictă cu amplitudinea modificărilor
iniţiale. Spre exemplu, schimbări mici pot avea consecinţe majore şi invers.

Manipulările mici:
-obţinute prin modificări minore ale situaţiei sociale, pot avea, uneori, efecte surprinzător de
ample.
De pildă, cerșetorii utilizează nenumărate trucuri pentru a stimula spiritul caritabil al
trecătorilor. La cerşit sunt trimişi mai ales copiii, dezbrăcaţi iarna, plângând vara, uneori
mutilaţi intenţionat pentru a spori mila cetăţenilor. Sume importante sunt plătite celor care
compun versurile şi muzica unor cântece deosebit de lacrimogene, gen: Fără mamă, fără tată...
Sărbătorile de iarnă sunt exploatate cu săptămâni de zile înainte sau după, prin îngânarea de
colinde care să sensibilizeze potenţialul donator etc. Sume incredibil de mari sunt adunate de
spălătorii de parbrize, care îşi deghizează cerşetoria sub aparenţa unor servicii utile celor aflaţi
la volan. În Bucureşti, pentru mai puţin de treizeci de secunde cât durează curăţatul unui
parbriz, se primeşte, în medie, o sumă echivalentă cu câştigul unui muncitor în treizeci de
minute. Însă foarte puţini dintre cei care dau banii se gândesc la acest lucru.
CLASIFICAREA TEHNICILOR:
→ Tehnica Piciorul-în-ușă este o tehnică ce se bazează pe stimuli sociali minori, efectele ei
pot fi extrem de puternice, uneori la nivelul unei societăţi întregi. Această tehnică de
manipulare ne demonstrează că pentru a determina oamenii să accepte o concesie
majoră, este convenabil să li se prezinte mai întâi o cerere nesemnificativă, dar de
aceeaşi natură, căreia aproape fiecare îi va da curs, pentru ca abia după aceea să se vină
cu cererea avută în vedere de la bun început.
 → O altă tehnică este și Trântitul-ușii-în-față. Prin această tehnică, oamenii sunt determinaţi
să accepte o anume concesie, prezentându-li-se în prealabil o cerere mult mai mare, de
aceeaşi natură, care are toate şansele să fie refuzată. Abia după aceea se vine cu cererea
avută în vedere de la bun început. Aceasta are toate şansele de a fi acceptată, deoarece,
prin comparaţie cu solicitarea inacceptabilă de dinainte, pare foarte rezonabilă.

Manipulările medii:
- se referă la modificări importante ale situaţiilor sociale, cu efectecare, uneori, depăşesc în mod
dramatic aşteptările, tocmai pentru că enorma putere deinfluenţă a situaţiilor sociale asupra
comportamentului uman este subevaluată în cele maimulte cazuri.
CLASIFICAREA TEHNICILOR
Menite să inducă sentimentul de supunere față de autorități
Menite să declanșeze revolte puternice
Prin care se urmărește dezumanizarea victimelor (curăţarea imaginii inamicului de orice
trăsătură umană, prezentarea lui drept un monstru nedemn şi periculos pentru specia
umană, identificarea lui prin porecle sau prin orice alte denumiri care nu trebuie să mai
păstreze nicio conotație omenească) putem lua ca exemplu evreii din lagărele de
concentrare, conduse de regimuri totalitare, precum nazismul;
Prin care se urmărește dezindividualizarea atacatorilor, spre încurajarea spiritului agresiv
(definită și ca un sentiment al pierderii în anonimat, elibereare de sub constrângerile
inerente, ce conduce la o creștere a agresivității, a manifestărilor deviante) Pe de altă
parte, pierderea sentimentului identităţii are şi rolul de a face individul mult mai uşor de
manipulat. De aceea unele regimuri totalitare pretind supuşilor să se îmbrace la fel. În
China sau în Coreea de Nord, ţinuta obişnuită a cetăţenilor era un soi de "uniformă
muncitorească", menită să uniformizeze cât mai mult masa de manevră...

Manipulările mari:
- sunt reprezentate de influenţa întregii culturi în mijlocul căreiavieţuieşte individul. Sistemul de
valori, comportamentul, felul de a gândi al individului sunt determinate în primul rând de
normele scrise şi nescrise ale societăţii în care trăieşte, de subculturile cu care vine în contact.
Neglijând această permanentă şi uriaşă influenţă, individul poate face mult mai uşor judecăţi
greşite sau poate fi lesne de manipulat.
În acelaşi timp trebuie observat că, tocmai datorită acţiunii continue a manipulărilor mari asupra
noastră, prezenţa lor a devenit ceva obişnuit, fiind mult mai dificil de identificat. Pentru foarte
mulţi este uşor de remarcat o manipulare minoră, de genul "trucurilor" electorale, spre
exemplu, decât una majoră, cum ar fi, de pildă, faptul că rolul şcolii de a transmite elevilor un
bagaj de cunoştinţe cât mai mare are o importanţă secundară în comparaţie cu celelalte scopuri,
prin care copilul, adolescentul de mai târziu, este antrenat pentru a se integra în respectiva
societate.
Având în vedere rolul sistemului de învăţământ, dar şi întreaga complexitate a legilor şi
regulamentelor specifice unei anumite societăţi, comportamentul şi gândirea cetăţenilor
obişnuiţi sunt în aşa fel modelate, încât să se conformeze şi să accepte cu naturaleţe concepţiile
şi standartele care definesc ce este bine şi ce este rău, ce este permis şi ce interzis, ce este moral
şi ce imoral, ce este valoros şi ce este lipsit de importanţă, ce este adevărat şi ce este fals.
Manipulările majore stau la baza răspândirii diferitelor curente de opinie, formează tradiţii şi
obiceiuri, conturează mentalităţi, determină curente "la modă" sau chiar ample manifestări
protestatare.
Studiul comparat al culturilor oferă concluzii extrem de interesante. Spre exemplu, din punctul
de vedere al mentalităţii, locuitorii Europei Centrale şi de Est sunt mult mai asemănători
asiaticilor decât americanilor, deşi, la prima vedere, impresia este total opusă. Întreaga
mentalitate a americanului obişnuit se bazează pe dezvoltarea respectului de sine, a deplinei
încrederi în forţele proprii. Poate şi datorită faptului că actuala democraţie americană s-a
dezvoltat într-un spaţiu cu totul nou, pe un teritoriu ce a fost cucerit cu arma într-o mână şi cu
Biblia în cealaltă, într-o ţară descoperită şi luată în stăpânire de oameni aspri, obişnuiţi să nu
aştepte ajutor de la nimeni, pentru că un astfel de ajutor era în majoritatea cazurilor inexistent
sau iluzoriu, în timp ce lupta pentru existenţă se dădea pe viaţă şi pe moarte.
Un efect tulburător şi grav al marii manipulări exercitate prin integrarea individului într-un
anumit sistem este fenomenul de anomie, ce apare în cazul seismelor social-politice de
anvergură, atunci când întregul sistem de valori, de concepţii şi standarde sociale se prăbuşeşte
brusc. Dezvoltând conceptul, Disertori şi Piazza observau că dezordinea psihopatologică de la
nivelul colectivităţii este provocată de schimbările rapide ale normelor sociale pe care individul
nu le poate asimila cu aceeaşi viteză. Efectul constă în creşterea numărului de agresiuni,
sinucideri, alienări şi îmbolnăviri psihice.
Revenind la manipulările deja cunoscute şi clasificate, în special la cele de mare anvergură,
analiza lor, adusă la cunoştinţa cât mai multor oameni, nu are doar menirea de a avertiza
individul asupra presiunilor ce îi determină comportamentul şi modul de gândire, dar poate oferi
şi soluţii benefice în cazul unor situaţii de criză.
Este vorba de soluţii reale, care să modifice structurile şi sistemele sociale în aşa fel, încât să fie
favorabile tuturor categoriilor de oameni, nu de acele rezolvări false, în interesul grupului aflat
la putere, concretizate în reeducarea, pedepsirea, încarcerarea, discriminarea, excluderea sau
execuţia celor care nu se comportă în spiritul normelor impuse. În societăţile moderne, cu
adevărat democratice, acuzarea victimelor a devenit anacronică. Alcoolicii, săracii, şomerii nu
pot fi făcuţi vinovaţi în întregime de situaţia în care se află. În primul rând trebuie identificate
cauzele sociale ale sărăciei, ale lipsei de locuri de muncă sau ale împrejurărilor ce îi determină
pe oameni să bea sau să se drogheze. Doar acţionând asupra cauzelor se poate diminua
amploarea unor flageluri precum sărăcia, şomajul, alcoolismul sau consumul de droguri...