COMUNICAREA SCRISĂ ŞI

COMUNICAREA ORALĂ:
PRINCIPII METODOLOGICE COMUNE

I. Înţelegerea şi definirea precisă a scopului

Insuficienţele constatate în exprimarea orală sau scrisă
provin adesea dintr-o înţelegere necorespunzătoare sau din
definirea incorectă a subiectului. Decalajul între o întrebare
şi răspunsul dat poate fi evitat prin:
- înţelegerea a ceea ce se ce re în fo rmularea subiectulu i,
- c o n ş t i e n t i za r e a o p o r t u n i t ă ţ i i l u ă r i i u n e i p o z i ţ i i p e r s o n a l e ,
- s t a b i l i r e a , î n t r - o î n c a d r a r e c o r e s p u n ză t o a r e , a l i m i t e l o r sub iectu lu i
abordat.

Înţelegerea cerinţei
Capcane care trebuie evitate Metode preconizate
A te grăbi să cauţi ideile sau să stabileşti Lectura şi analiza atentă a întrebării care
planul (decalaj posibil) trebuie tratată
Revărsarea de noţiuni şi divagaţiile A înţelege bine enunţul (atât tema – câmpul
conceptual acoperit, cât şi directiva –
perspectiva(perspectivele) din care trebuie să
ne plasăm), recurgând, eventual, la o
reformulare

Situarea pe o poziţie personală

Capcane care trebuie evitate Metode preconizate
A pierde din vedere să-ţi exprimi poziţia, A citi atent enunţul caracterizat prin formule
atunci când acest lucru este cerut în mod ca: „După părerea voastră....”, „Credeţi
expres că...?”, „Estimaţi că...”
→ Lipsă în raport cu scopul vizat
A avea o contribuţie subiectivă, a pune în A te baza pe redactarea subiectului şi, dacă
valoare prea des opinia proprie în condiţiile în este nevoie, a te implica doar la sfârşitul
care aceasta nu este cerută expunerii sau la concluzie.
→ Riscul revărsării de noţiuni

Reperarea câmpului de studiu

Capcane care trebuie evitate Metode preconizate
A atribui termenilor enunţului un sens diferit Verificarea sensului conceptelor (dicţionare)
de cel dat de obicei
A nu ţine cont de obligaţiile impuse A citi şi a reciti redactarea
A limita (lărgi) un subiect deja restrâns (vast) A limita cu bună ştiinţă domeniul de cercetare
ţinând cont de context

1
A te consacra unor exerciţii de prospectivă A te concentra pe repere temporale esenţiale
atunci când nu este necesar şi a repera accentele sau modificările de
tendinţă
A căuta să se citeze exemple exhaustive sau a A privilegia spaţiul cel mai cunoscut sau cel
nu te ocupa decât de un singur exemplu mai adecvat, fără a neglija comparaţiile
internaţionale.

II. Căutarea şi organizarea ideilor

Două stadii succesive trebuie parcurse:
- căutarea, mai întâi, a faptelor, argumentelor sau
părerilor, folosind toate cunoştinţele şi informaţiile
disponibile
- organizarea acestor elemente după un plan logic,
clar, solid.

a. Faza de căutare
Două metode se dovedesc foarte practice:
 Metoda interogativă
(5CUCD/P)
C: La cine se referă? (persoanele), Ce? (obiectul, datele întrebării...), Când? (timpul,
cronologia), Care sunt consecinţele?, Care sunt soluţiile?;
U: Unde? (loc, spaţiu);
C: Cum? (modalităţi, metode...), Cât? (cantitate, măsură);
D: De ce? (cauze) sau P: Pentru ce? (obiective, scopuri).

 Metoda unghiurilor de abordare

O temă poate fi studiată făcând apel la diverse criterii care constituie tot atâtea unghiuri de
acces care încearcă să clarifice mizele sau controversele:
- diferitele aspecte ale problemei, fiecare dintre ele fiind în raport cu un câmp de investigare
- punctele de vedere ale partenerilor avuţi în vedere
- perspectiva analitică (punerea în relief a principalelor componente, categorii sau diviziuni)
- lanţul de explicaţii de tipul: cauze → fapte → consecinţe
- timpul: trecut/prezent/viitor
- spaţiul: naţional/internaţional, interior/exterior
- articularea teorie/practică
- nivelul la care ne situăm: general/particular
- contradicţiile şi opoziţiile: avantaje/dezavantaje
- calea de rezolvare: problemă →soluţii → rezultate
- raţionamentul comparativ (asemănări / deosebiri)
- abordarea calitativă şi cantitativă
- optica obiectivă si cea subiectivă (judecata faptelor / judecata de valoare).

2
 În strângerea de noi elemente, trebuie parcurse mai multe stadii pentru a obţine informaţiile de
care avem nevoie. Se vor avea în vedere:
 Sursele de documentare: instrumentele de lucru uzuale (dicţionare, enciclopedii, atlase,
gramatici); manualele de bază; monografii, studii de caz.
 Colecţiile de periodice
 Fişele

b. Organizarea ideilor
O comunicare, pentru a fi corectă, presupune:
- o regrupa re a noţiun ilo r ş i con ceptelo r pe categorii o mogene;
- a l e g e r e a u n u i p l a n în f u n c ţ i e d e r ă s p u n s u l a ş t e p t a t l a în t r e b a r e a p u s ă .
Prima etapă, aceea a selectării ideilor, a dus la apariţia unei varietăţi de elemente, mergând în
numeroase direcţii. Se trece apoi la o raţionalizare:
- o selecţie a celor mai reprezentativi itemi;
- o regrupare pe familii, fiecare dintre ele definindu-se prin aceeaşi perspectivă.
Planul reţinut trebuie să fie:
- adaptat totodată obiectivului urmărit şi naturii subiectului. Dacă acesta trasează directiva de a
aprecia, de a lua poziţie, structura argumentativă sau dialectică pare a priori adecvată;
- coerent în îmbinarea părţilor sale si în organizarea internă a fiecărei secvenţe;
- echilibrat.

Putem avea mai multe tipuri de planuri:

- a n a l i t i c , bazat pe descompunerea întrebării (temei etc.) în mai multe sub-ansambluri;
- a r g u m e n t a t i v , bazat pe mai multe posibilităţi:
 raţionamentul cauzal şi „lanţurile explicative”: Cauze → Situaţie şi/sau problemă → Soluţii
→ Rezultate
 raţionamentul deductiv şi raţionamentul inductiv: General (lege, principiu ...) ↔ Particular
(aplicaţii, exemple)
 raţionamentul comparativ (asemănări şi diferenţe între două realităţi, două noţiuni)
 raţionamentul dialectic: teză/antiteză/sinteză. Teza are în vedere examinarea aspectelor
pozitive, a avantajelor, în timp ce antiteza tratează inconvenientele, partea negativă. Dificultatea
are ca obiect ultima etapă, sinteza, care trebuie să aducă o apreciere personală şi motivată
- l i n e a r , bazat pe împărţirea spaţiului geografic sau cronologic.

Ce tip de plan să alegem? Verbele utilizate în enunţ pot orienta alegerea

structurii:
Verbe utilizate în enunţ (directive) Tip de plan
A analiza, a caracteriza, a defini, a Plan analitic (studiul principalelor
descrie → componente, al diferitelor aspecte, al
punctelor de vedere) sau linear (timp,
spaţiu)
A aprecia, a comenta → Plan bazat pe o opoziţie şi plan analitic
A studia, a explica o situaţie → Plan bazat pe raţionamentul cauzal
A demonstra → Structură inductivă sau deductivă

3
 A compara A şi B → Raţionament comparativ aplicat unui plan
analitic
A discuta, a critica, ce credeţi despre...? Plan de tip analitic sau dialectic
→

COMUNICAREA EFICIENTĂ
Delimitarea corectă a problematicii tratate, căutarea atentă a
idelor şi organizarea clară şi riguroasă a discursului nu sunt
suficiente pentru a asigura calitatea prestaţiei scrise sau orale. O
exprimare strângace poate afecta grav comunicarea, mergând până
la a o face imposibilă.
Indiferent de forma de transmitere a mesajului, emiţătorul
trebuie:
- să găsească te rmen ii ade cvaţ i;
- să const ruiască co rect f raze le;
- să scrie core ct din punct de vedere g ra matical;
- să aibă un st il agreabil.

Alegerea vocabularului trebuie să respecte mai multe criterii:

 Rigoarea
Termenii reţinuţi trebuie să fie adaptaţi realităţii pe care vor să o exprime. Vom fi atenţi la câmpul
lexical ales, corespunzător domeniului căruia îi aparţine enunţul, precum şi la sensurile cuvintelor (nu
uitaţi că folosirea unui vocabular cu un puternic potenţial conotativ trezeşte afectivitatea şi
sensibilitatea cititorului/ascultătorului, fiind propriu literaturii, jurnalismului sau publicităţii, în timp ce
intervenţiile cu caracter ştiinţific sau academic cer precizie şi distanţare!).
 O comunicare adaptată

Obiectivul
vizat

Natura Alegerea Destinatar

mesajului vocabularulu
i
Identitatea
emiţătorului

Câteva procedee contribuie la o mai bună comunicare:

- imaginile
- exemplele
- stabilirea registrului limbii

4
 Registrul Situaţia de comunicare
Registru cultivat Literatură, teatru, eseuri literare.
Vocabular ales, eventual tehnic.
Lucrări cu caracter universitar sau
Cuvinte rare, putând prezenta conotaţii.
profesional.

Registru mediu
Termeni simpli, uşor de înţeles şi, în cazul
prezent, vocabular specializat.
Comunicarea de informaţii cerând claritate,
rapiditate şi sinteză, atât în scris (scrisoare
administrativă, notă, articol de popularizare),
cât şi oral (luarea de cuvânt într-o reuniune,
conferinţă).
Registru familiar Romane, filme, conversaţia curentă.
Cuvinte populare şi chiar argotice.
Expresii imaginate, pitoreşti.

 Lipsa de proprietate a termenilor

În tabelul următor, explicaţi pleonasmele şi notaţi în coloana din dreapta
expresiile corecte:
Expresii incorecte Expresii corecte
A acumula dificultăţile unele după altele
A desăvârşi, a termina complet
Astfel de exemplu
A adăuga în plus
Căci de fapt
A colabora împreună
Aşa cum s-a stabilit înainte
A compara între ele
A continua încă
A deveni în continuare
A amâna la o dată ulterioară
A progresa, a avansa înainte
A începe din nou
A redacta în scris
A ieşi afară

Consultaţi DEX şi explicaţi următoarele paronime:

Acceptare Accepţie
A afirma A infirma
Avarie Avatar
Coliziune Coluziune
5
 Conjectură Conjunctură
Decadă Deceniu
A descifra A decripta
A evoca A invoca
Notabil Notoriu

 Diversificarea lexicală
Expresiile folosite pentru a descrie un obiect sau o situaţie, pentru a expune o argumentaţie sau
a exprima o opinie trebuie diversificate, prin exploatarea resurselor sinonimice ale limbii.

Cu câte sinonime puteţi continua seriile:

A evalua: a estima, ............................
A informa: a avertiza, ........................
A arăta: a indica, ................................. ?

 Construcţia corectă a frazelor

Înţelegerea mesajului care trebuie transmis este influenţată de tipul frazei (simple sau compuse),
de ordinea cuvintelor, precum şi de asigurarea unor legături logice între concepte şi idei.
Ţineţi cont de faptul că nişte construcţii prea sofisticate pot dăuna comunicării, îngreunând
lectura, creând confuzii şi ducând la pierderea firului director.
Cititorul sau auditorul are nevoie de operatori care îi servesc de repere în înţelegerea
raţionamentului:
- enumerare: mai întâi ... pe urmă ... în sfârşit; în primul rând ... în al doilea rând ... în ultimul
rând,
- adunare: încă, în plus, în afară, chiar şi,
- timp: înainte ... în timp ce ...după,
- înlănţuire explicativă: cauze (pentru că, fiindcă, pe motiv că etc.); consecinţe (astfel, drept
urmare, în consecinţă etc.),
- alternativă: pe de o parte ... pe de altă parte, fie ... fie, sau ...sau
- comparaţie: cum, precum, la fel ca
- opoziţie sau restricţie: din contra, în schimb, totuşi, dar
- argumentaţie: de altfel, or, alături de alţi operatori (adunare, înlănţuire explicativă, opoziţie sau
restricţie)
- sinteză şi final: pe scurt, rezumând, în final, pentru toate aceste motive, pentru a concluziona

Câteva elemente de stil asigură o bună comunicare:

- precizia şi claritatea: înlănţuirea logică de tipul subiect/predicat/complement înlesneşte
înţelegerea, dându-i receptorului un cadru de referinţă care îl face mai sensibil cu privire la conţinut.
- punctele de reper frecvente îl ajută pe receptor să poată fixa o anumită afirmaţie în lanţul
argumentării; folosiţi aşadar operatori logici, care marchează relaţiile de analogie (adică, de exemplu;
la fel ca, după cum; la asta se adaugă şi...), de disjuncţie (sau, fie nici; în afară de; diferă de) sau de
opoziţie (dar; din contra, deşi), de cauză (căci; pentru că, dat fiind că; motivul este că) sau de
consecinţă (în consecinţă, prin urmare; aşa că; urmează că).
- concizia. Exprimaţi o singură idee într-o frază, chiar într-un paragraf. Evitaţi perifrazele,
cuvintele inutile.

6
 - Asiguraţi originalitatea, variind formulările şi tipurile de frază şi acordând o pondere însemnată
imaginilor (comparaţii, exemple reale sau imaginare).
Buffon recomanda „adăugarea culorii pentru a spori energia desenului’ şi
‚învăluirea fiecărui obiect într-o puternică lumină”.

Cele şase legi ale administrării timpului

Legea Conţinutul său Lecţia de reţinut
Legea lui Lucrul se întinde până va Orice sarcină presupune un
Parkinson ocupa tot timpul disponibil. termen de realizare. Fixaţi-vă
constrângeri şi respectaţi-le.
Legea lui Esenţialul reprezintă 20% Timpul atribuit trebuie
Pareto din timp şi accesoriul 80%. consacrat cu prioritate
lucrurilor fundamentale.
Legea lui Ceea ce trebuie făcut ia Durata estimată trebuie
Murphy întotdeauna mai mult timp întotdeuna să crească cu 20%
decât s-a prevăzut. pentru a fi realistă.
Legea lui Ilici După trecerea unui anumit Atenţia se micşorează destul
prag, eficacitatea scade. de repede. Trebuie să se ţină
seama de ciclurile de
concentrare, astfel încât să nu
se depăşească o oră şi
jumătate fără să se facă
pauză.
Legea lui A îndeplini o singură În măsura posibilităţilor,
Carlson sarcină (şi nu mai multe lectura unui text sau
simultan) este mult mai redactarea unui dosar nu
eficient. trebuie „ciopârţită”.
Legea lui Documentarea umple În mod sistematic,
Douglas întotdeauna spaţiul documentele trebuie clasate
disponibil. pentru a nu pierde mai târziu
timp căutând o informaţie.

Bibliografie:
Ferréol, Gilles şi Flageul, Noël, Metode şi tehnici de exprimare scrisă şi orală, trad. de Ana
Zăstroiu, Iaşi, Polirom, 2007.
Pierron, Catherine, şi Pierron, Odile, Cum să scriem, Poliron, Iaşi, 1999