Comunicarea 

 reprezintă schimbul de mesaje între cel puţin două persoane, din care una
emite (exprimă) o informaţie şi cealaltă o recepţionează (înţelege), cu condiţia ca
partenerii să cunoască codul (să cunoască aceeaşi limbă). Instrumentul comunicării este
limba. Comunicarea este termen ce provine din cuvântul latin communis (comun). Deci,
putem spune că ”a comunica” este echivalent cu ”a face ceva comun” sau ”a face
cunoscut”. Definirea conceptului de ”comunicare” implică o serie de dificultăți din cauza
diverselor modalități de abordare a acestuia. Fiecare autor a încercat să ofere definiția pe
care el o considera potrivită. De exemplu, C. Hovland, I.Janis și H. Kelley definesc
comunicarea astfel: ”un proces prin care un individ (comunicatorul) transmite stimuli (de
obicei verbali) cu scopul de a schimba comportarea altor indivizi (auditoriul)”. Definția
oferită de Denis McQuail: ”comunicarea este transmiterea informațiilor, ideilor și
atitudinilor sau emoțiilor de la o persoană la altă persoană sau de la un grup la altul, în
mod esențial prin intermediul simbolurilor. Comunicarea are loc ori de câte ori un sistem,
sursă, influențează un alt sistem, destinatarul, prin utilizarea diverselor simboluri
transmise prin canalul care leagă cele două sisteme. Potrivit opiniei lui De Vito (1988),
comunicarea are cinci scopuri esențiale: 1)decoperirea personală – comunicarea ne ajută
să învățăm despre noi și despre alții, să ne descoperim (în special prin intermediul
comunicării sociale) și să ne evaluăm; 2)descoperirea lumii externe – comunicarea oferă
o bună înțelegere a realității exterioare, a obiectelor și a evenimentelor; 3)stabilirea
relațiilor cu sens – comunicarea oferă posibilitatea de a stabili și de a menține relații
strânse cu alte persoane; 4)schimbarea atitudinii și comportamentului – se referă în
special la comunicarea realizată prin mass-media, cu rol semnificativ în schimbarea
atitudinilor și comportamentelor noastre; 5)joc și distracții – comunicarea reprezintă un
mijloc de a ne distra, de a râde și de a ne simți bine. Forme a comunicarii sunt foarte
multe insa cea mai raspindita clasificare este in comunicare verbala , nonverbala si
scrisa . Comunicarea verbală utilizează limbajul ca formă de exprimare, este cel mai
complex sistem de semnificaţii (gramatica), fiind util pentru dezvoltarea intelectului
uman, pentru dezvoltarea procesului învăţării, dezvoltarea gândirii logice, a înţelegerii
implicaţiilor, relaţiilor exprimate în noţiuni, judecăţi, raţionamente. Comunicarea verbală
permite un joc logic al transmiterii ideilor, într-o derulare flexibilă, spontană.
Comunicarea verbală este de două tipuri: • comunicarea orală – adresată receptorului
auditiv; • comunicarea scrisă – adresată receptorului vizual. Comunicarea nonverbal ă,
utilizează simboluri nonverbale, exprimate prin manifestări ale corpului (gesturi, mimică,
accent, intonaţie, interjecţii etc.), care creează anumite înţelesuri de genul: repetă,
contrazice, înlocuieşte, completează, accentuează mesajul transmis prin comunicarea
verbală. Comunicarea nonverbal ă poate fi: • comunicare interpersonală, în cazul în care
emiţătorul este o persoană care se adresează altei persoane din motive de ordin personal,
de cele mai multe ori în nume propriu; • comunicare organizaţională, când emiţătorul este
angajat/implicat într-o organizaţie, iar procesul de comunicare presupune realizarea unor
obiective specifice organizaţiei.De asemenea exista si alte tipuri de comunicare cum ar fi:
1)Comunicare intrapersonală - comunicare in si catre sine 2)Comunicare interpersonală -
comunicare intre oameni 3)Comunicare de grup - comunicarea intre membrii grupurilor
si comunicarea dintre oameni din grupuri cu alti oameni 4)Comunicare publică - în fata
unui auditoriu de mai mult de trei persoane 5)Comunicare de masă - comunicarea
primita/folosita de un numar mare de oameni