Analiza cheltuielilor de ordin social-cultural în Republica Moldova

în perioada anilor 2016-2020.

Pe parcursul ultimilor 4 ani, în RM s-a asigurat o creştere constantă a mijloacelor financiare

alocate cheltuielilor de ordin social-cultural, care au sporit în cifră absolută în ultimii patru ani
analizați cu aproximativ 12,4 mlrd lei, ceea ce a constituit o creștere cu 37,1%. Creșterea în sumă
absolută este datorată majorării în sumă absolută a tuturor cheltuielilor de ordin social-cultural în
perioada analizată. Cel mai mult în cifre absolute au crescut cheltuielile pentru protecție socială (6,1
mlrd. lei), urmate de cheltuielile pentru ocrotirea sănătății (3,6 mlrd. lei) și cele pentru învățămînt (2,1
mlrd. lei), iar în termeni relativi cel mai mult au crescut cheltuielile pentru cultură artă sport și acțiuni
pentru tineret cu 56,1%, urmate de cheltuielile pentru învățământ – cu 41,6%, cele pentru protecție
socială cu 35,2% și cel mai puțin cheltuielile pentru ocrotirea sănătății 32,7%. Analizînd dinamica
acestui grup de cheltuieli pe ani constatăm că în ultimii 4 ani analizați cel mai înalt ritm de creștere
față de anul precedent a fost înregistrat în 2019 cînd cheltuielile s-au majorat cu 12,6%, iar cel mai
mic, în 2018 - cu 9,2%.
Cheltuielile de ordin social reprezintă principalul grup de cheltuieli în cadrul BPN în Republica
Moldova, constituind la sfîrșitul anului 2019 aproximativ 69,6% din totalul cheltuielilor publice, ceea
ce denotă caracterul social al politicii bugetare. Studiind structura acestui grup de cheltuieli constatăm
că cea mai mare parte a cheltuielilor de ordin social-cultural sunt constituie din cheltuielile pentru
protecție socială (50-52% în grup), urmate de cheltuielile pentru învățîmînt (26% în grup) şi cele
pentru ocrotirea sănătăţii (18-19%). Ponderea cheltuielilor pentru cultura, sport, tineret, culte și odihnă
este nesemnificativă în comparaţie cu celelalte categorii de cheltuieli (4%). Analizînd structura acestui
grup de cheltuieli pe ani, se constată că aceasta este una relativ stabilă, și totuși, în timp se observă
tendința de majorare a ponderii în grup pentru cheltuielile pentru învățămînt și a cheltuielilor pentru
cultura, sport, tineret, culte și odihnă, pe fonul reducerii ponderii celorlalte 2 categorii de cheltuieli.
Ponderea semnificativă a cheltuielilor de ordin social ca procente în PIB (21,8% în 2019)
vorbește încă o dată de importanța acestor cheltuieli în cadrul statului. Analizînd evoluția indicatorului
pe ani se constată că nivelul tuturor categoriilor de cheltuieli de ordin social este în creștere. Prin
urmare putem conchide că creșterea mărimii cheltuielilor de ordin social nu este datorată numai
influenței factorului monetar, adică inflației, dar și influenței factorului politic, caracterului social al
politicii bugetare promovate în Republica Moldova. Astfel în politica bugetară din ultima perioadă s-a
pus un accent evident pe creșterea finanțărilor pentru învățămînt, această categorie de cheltuieli
majorîndu-se cu 0,5 p.p ca procent în PIB în perioada analizată, urmate de cheltuielile pentru protecție
socială, care s-au majorat cu 0,4 p.p ca procent în PIB.
 Analizînd nivelul cheltuielilor de ordin social-cultural pe cap de locuitor se constată că acestea
au crescut considerabil în perioada analizată, de la aproape 12 mii lei în 2016 la 17,2 mii lei în 2019.
Trist este însă faptul că această creștere e datorată nu doar de creșterea finanțării din partea statului
pentru cheltuielile respective, dar și reducerii constante a numărului populației pentru întreaga
perioadă analizată cu aproape 139 mii persoane.
Ca concluzie putem spune că grupul de cheltuieli socio-culturale sunt foarte important în
Republica Moldova pentru realizarea unor necesități fundamentale ale populației, așa ca accesul la
educație, ocrotirea sănătății sau susținerea socială a păturilor defavorizate a populației. Ținind cont ca
cheltuielile pentru protecția socială crează cea mai mare povară în BPN, ele sporind și cel mai mult în
dinamică se impun măsuri pentru găsirea unor mijloace financiare pentru acoperirea lor, ca spre
exemplu reducerea angajărilor la negru, a salariilor achitate în plic sau crearea locurilor noi de muncă,
mai ales pentru tinerii specialiști.