2.

STILURILE BONSAILOR

 Cunoaşterea stilurilor face parte din bagajul de cunoştiinţe elementar. Bonsai-ul uneşte Raiul şi
Pământul, creând o cale a valorilor spirituale pe care omul o urmează în timpul în care ingrijieşte un
copacel. O legendă veche spunea că un bătrân îşi păstra tinereţea deoarece atunci când lucra la bonsai
" timpul stătea pe loc". El obişnuia să zică: "în timp ce florile se ofiliesc iarna, în casa mea sunt mereu
înflorite", ilustrand astfel stagnarea timpului în această artă. Bonsai-ul este de fapt un simbol al
eternităţii, el evita timpul, reflectând astfel armonia dintre Om şi Natură, dintre Cer şi Pământ.
 Panta triunghiului variază de la un bonsai la altul. Forma este definită de numarul de grade al unghiului
format de o line verticala ce coboara din vârful arborelui (apex) pana la baza trunchiului şi orizontala.
 Maestrii japonezi ne-au "invitat" mereu să creem noi stiluri, noi forme, inspirându-ne din natura ce ne
înconjoară. De asemenea, este adevarat ca un arbore este tot un arbore oriunde în lume, şi ca în
clasele şi stilurile japoneze aceştia au toate formele posibile, însă asta nu înseamnă că trebuie să ne
limităm la câteva stiluri şi să le repetam la infinit, ci din contra, trebuie să ne dezvoltăm creativitatea, şi
să cream noi stiluri.
 Fiecare stil este definit în funcţie de forma trunchiului bonsaiului respectiv. Aceste stiluri, legate de
silueta bonsaiului, nu sunt ceva simbolic, ci permit o mai bună definire a acestuia.
 Există patru mari grupe de bonsai. Există totodată 5 stiluri de bază, din care rezultă celelate, şi care au
luat fiinţă ca urmare a faptului că cei care au îmbrăţişat această artă au încercat în permanenţă să vină
cu ceva nou, cu ceva deosebit.
 Bonsaii pot fi clasificaţi după mai multe criterii: dimensiuni, lumină, înalţime, unghiul pantei.
 a) Bonsaii sunt impătiţi în trei categorii, în funcţie de diametrul lor, dar în fiecare categorie regăsim
toate stilurile existente.
 Cele trei categorii sunt:
 mini-bonsai: Ø între 5 şi 15 cm

 bonsai clasici: Ø înte 15 şi 70 cm

 bonsai de grădină: Ø între 70 şi 180 cm.

 b) Clasificarea după lumina necesară:

 Lumina este unul dintre factorii cei mai importanţi şi în functie de tipul de bonsai şi luminozitatea
disponibilă, există patru categorii :

Bonsai de interior - Ficus benjamina, Myrtus communis, Nandina (bambus) Azalea indica
zone semiumbrite:

Bonsai de interior - Ficus retusa, Olea europaea, Bougainvilleea glabra, Punica granatum,
zone luminoase: Podocarpus ssp..

Bonsai de exterior - Acer palmatum, Acer buergerianum, Carpinus betulus, Ginko biloba, Taxus
zone semiumbrite: baccata.

Bonsai de exterior - Ulmus parvifolia, Chaenomeles lagenaria, Cotoneaster ssp., Juniperus ssp, Ilex
zone luminoase: crenata, Picea abies, Wisteria floribunda, Pinus parviflora, Pinus thunbergii,
Malus, Pyracantha.
Clasificarea bonsailor după locul unde vor fi cultivaţi

-Bonsai de exterior
-Bonsai de interior
c) Clasificarea după înălţime:

Grupa Înălţime
-cm-

Keshi-tsubu sub 2.5

Înălţime foarte mică Mame
Shito 2.5 – 7.5

Gafu 13 – 20

Înălţime mică Shohin Komono sub 18

Myabi 15–25

Înălţime medie Kifu Katade-mochi sub 40

Înălţime medie spre mare Chu/Chuhin 40–60

Omono sub 120

Înălţime mare Dai/Daiza
Bonju peste 100
3.0 cm 7.0 cm

18.0 cm

25.0 cm
 40.0 cm

60.0 cm

peste 100 cm
d) Clasificarea după unghiul pantei (stilurile propriu-zise):

Grupa I = 27 de feluri de bonsai, cu un singur

trunchi.

Grupa a II-a = 5 feluri de bonsai, cu

aceeaşi particularitate:
mai multe trunchiuri, dar
o singură rădăcină.

Grupa a III-a = 8 stiluri de bonsai cu particularitatea

că există mai multe trunchiuri în
acelaşi recipient, fiecare cu rădăcină
individuală.

Grupa a IV-a = "plantaţii" în recipient

din diferite specii
PRIMA GRUPĂ: BONSAI CU UN SINGUR TRUNCHI

 Chokkan (vertical drept)

 Reprezentat de către un singur arbore drept,

cu vârful perpendicular pe bază.

 Nu se admit curbe în forma trunchiului.

 Ramurile sunt grupate câte trei (stânga-

spate-dreapta sau dreapta-spate-stânga),
alternând în simetrie şi micşorându-şi lungimea
şi grosimea către apex.

 Prima ramură trebuie să se găsească pe la o

treime din înălţimea trunchiului şi să fie cea mai
groasă.

 Orientarea acestei ramuri dictează aranjarea

arborelui în ghiveci. Poziţia trebuie să fie opusă
direcţiei de dezvoltare a ramurii.
Shakan (înclinat)

Vârful este înclinat la 45 în raport cu baza.

Dezvoltarea rădăcinilor vizibile (nebari)

trebuie să fie în direcţia opusă înclinării
trunchiului, conferind echilibru arborelui.

Prima ramură trebuie să se găsească pe la

aproximativ 1/3 din înălţime, fiind determinantă
pentru armonia bonsai-ului.
Kengai (cascada)

Arborele este înclinat, şi se revarsă peste vas.

Vârful bonsai-ului este sub nivelul inferior al vasului.

Ghiveciul trebuie să fie foarte înalt, alegerea sa făcându-se

în funcţie de compoziţie.
Bankan (răsucit )

Destul de des întalnit în timpul istoriei, acum a

devenit rar.

Trunchiul este format din una sau mai multe curbe,

ce se dirijează în jurul acestuia.
STILURI SECUNDARE

Moyogi (vertical curbat)

Iniţial refuzat de către cei ce susţineau puritatea stilurilor, a devenit din
ce în ce mai folosit.

Nu fiind că este des întalnit în natură, ci pentru că permite o libertate

nemaiîntâlnită la nici un alt stil.

Spre deosebire de stilul vertical drept, acesta are trunchiul în zig-zag,

având curbe elegante.

Ramurile pornesc numai din exteriorul curbelor şi se înclina mai mult

sau mai putin spre bază
 Han-kengai (semi-cascada)

Arborele este înclinat şi coboară spre bază vasului.

Vârful acestuia nu trebuie să depaţească marginea inferioara a

ghiveciului.

Are două apex-uri, unul deasupra, situat deasupra radacinilor şi

unul jos, la limita vegetaţiei
 Bunjingi (în formă de litere)

Foarte elegant prin simplitatea lui, plină de rafinament,

acest stil a fost inspirat din vechile picturi chinezeşti.

Aspectul cel mai şocant este raportul dintre înălţimea

trunchiului şi grosimea lui.

De asemenea, ramurile sunt concentrate în partea

superioara a acestuia.

Acest stil este de fapt expresia unui arbore care

încearca să supravieţuiască printre alţi arbori mai înalţi.

Vasul este de dimensiuni mici, evazat şi rotunjit, fapt

ce potenţează proporţiile.
 Hokidachi (mătura)

Coroana este puternic ramificata, densă, în

formă ovală, arătând ca o mătură.

Bonsai-ul este usor descentrat în raport cu

ghiveciul.

Stilul este des întâlnit des în natură, mai ales la

ulmi (Ulmus parvifolia).
 Sabamiki (trunchi zgâriat, sfâşiat, rupt în
bucăţi)

Acesta este un stil mai deosebit.

Scoarţa trunchiului este scoasă pe

bucăţi mari, este zgâriată, perforată,
despicată etc.

Ilustrează acţiunea intemperiilor

asupra unui copac, cât şi influenţa
animalelor sălbatice ce îşi ascut de
exemplu coarnele sau ghearele pe
scoarţa acestuia
 Sharimiki (trunchi ce are doar o linie de viaţă)

O variaţie a stilului sabamiki.

În acest caz, toată scoarţa arborelui este

scoasă, singura legatură dinte ramurile cu foliaj
şi rădăcini fiind o linie subtţre de scoarţă.
 Fukinagashi (bătut de vânt)

O reprezentare spectaculoasă a unui arbore

modelat de către vânt.

Unghiul pantei este de minim 45 , vegetaţia

este găsită doar pe partea interioară a înclinării.

Este singurul stil în care se admint ramurile ce

trec peste trunchi.

Vârful poate să fie decojit (Jin).

Bonsai-ul este aşezat într-un ghiveci plat,

plasat în poziţia opusă înclinarii.

Rădăcinile vizibile (nebari) trebuie să crească

în direcţia opusă înclinarii.
Neagari (rădăcini expuse)

Rădăcinile sunt expuse pe o

parte importantă din lungimea
lor, bonsai-ul apărând ca şi cum
ar fi ridicat pe ele.

Ilustrează un arbore căruia, sub

acţiunea apelor, i-a fost eliminat
pământul de sub baza, rămânând
cu rădăcinile în aer.
 Sekijoju (rădăcini-peste-piatră)

În acest caz, rădăcinile se înfăşoară peste o

piatră şi apoi intră în pământ.

Aspectul rădăcinilor cât şi cel al pietrei este

foarte important pentru armonia compoziţiei.
 Ishitsuki (copac-pe-piatră)

Bonsai-ul este plantat intr-o crevasa dintr-o

piatra.

Ca si in stilul sekijoju, importanta stancii este

foarte mare pentru estetica intregului ansamblu.
Piatra poate fi acoperita in anumite portiuni cu
muschi, sau cu plante de mici dimensiuni,
pentru a complimenta compozitia.

Aceasta este amplasata intr-un recipient cu

marginea joasa, umplut cu apa.
 Takozukuri (caracatiţă)
Mai este denumit şi stilul sinuos, deoarece
trunchiul şi ramurile sunt foarte unduite.

Se numeşte caracatiţă, deoarece ramurile

seamană cu nişte tentacule.
Nejikan (parţial răsucit)

Este o variaţie a stilului bankan, în care doar o

porţiune din trunchi este răsucită.
A DOUA GRUPĂ: TRUNCHIURI MULTIPLE, DAR CU RĂDĂCINA UNICĂ
Tankan ( un singur trunchi)
Sokan (trunchi dublu)
Sankan (trunchi triplu)
Gokan (cinci trunchiuri)
Nanakan (sapte trunchiuri)
Kyukan (peste noua trunchiuri)
Kabudachi (în general, trunchiuri
grupate în jurul unei singure rădăcini)
Korabuki (mai multe trunchiuri diferit
aranjate)
Ikadabuki (stilul plută)
Netsunagari (variaţie a stilului plută)
Din rădăcină creşte un singur trunchi
Bonsai format din două trunchiuri ce se dezvoltă din aceeaşi
rădăcină.
Bonsai cu trei trunchiuri.
Bonsai cu cinci trunchiuri.
Bonsai cu şapte trunchiuri.
Bonsai cu peste nouă trunchiuri.
Stil ce reprezintă o generalizare a stilurilor anterioare
Spre deosebire de celelalte stiluri, acesta are mai multe
trunchiuri care cresc din aceeaşi rădăcină, însă sunt la distanţe
diferite.
În acest caz, trunchiurile ies dintr-o rădăcina ce este de-a
lungul vasului. În natură se formează când un arbore se
răstoarnă, iar partea dinspre pământ se înrădăcinează, iar partea
opusă continuă să crească.
Spre deosebire de ikadabuki, acesta are rădăcina sinuoasă, cu
multe unduituri.
Sokan (trunchi dublu)
Sankan (trunchi triplu)
Gokan (cinci trunchiuri)
Nanakan (sapte trunchiuri)
Korabuki (mai multe trunchiuri diferit
aranjate)
Ikadabuki (stilul plută)
Netsunagari (variaţie a stilului plută)
A TREIA GRUPĂ: TRUNCHIURI MULTIPLE, CU RĂDĂCINI INDIVIDUALE
Soju (doi arbori) Pădure de bonsai formată din doi arbori.
Sambon-Yose (trei arbori) Pădure de bonsai formată din trei arbori.
Gohon-Yosei (cinci arbori) Pădure de bonsai formată din cinci arbori.
Nanahon-Yose (şapte arbori) Pădure de bonsai formată din şapte arbori.
Kyuhon-Yose (nouă arbori) Pădure de bonsai formată din nouă arbori.
Pădure de bonsai formată din mai mult de nouă arbori.

Yose-Ue (mai mult de nouă arbori)

Yomayori (aranjare de arbori copiată din Aranjament de bonsai copiat dupa un peisaj din natură.
natură)
Tsukami-Yose (mai mulţi arbori ce pornesc din Stil ce ilustrează mai mulţi arbori ce răsar din acelaşi loc,
acelaşi loc, neavând o rădăcină comună) neavând o rădăcină comună. Se întâlneşte des în natură.
A PATRA GRUPĂ: ALTE STILURI
Acest stil este des întâlnit în zonele tropicale, la ficuşi (Ficus retusa) şi
la Schefflera, în special. În condiţii de umiditate ridicată şi constantă,
acestora le cresc rădăcini din ramuri, ce coboară şi ajung să se
înrădăcineze în sol.

Banyan (rădăcini ce coboară din ramuri)

Sumo/Baobab Des întâlnit în Africa, în cazul baobabilor (Adansonia digitata). Este
reprezentat printr-un trunchi foarte gros, cu ramuri scurte. O alta specie
care poate fi dirijată în acest stil este stejarul (Quercus robur).
Pierneef Stil întâlnit doar în Africa, fiind caracteristic pentru acacia (Acacia
sieberana). Este o variaţie a stilului mătură, însă în acest caz, coroana
arată ca o umbrelă.
Întalnit doar la acacia (Acacia sieberana) şi la chiparoşi de baltă
(Taxodium distichum). Se aseamănă cu stilul mătură, însă are vârful
complet plat.

Apex plat
Bushveld Stil african, derivat din vertical curbat, caracterizat prin trunchiul şi
ramurile crescute în zig-zag, cu multe unghiuri drepte. A nu fi confundat
cu stilul sinuos.
Wonderbroom Stil rareori întâlnit la ficuşi (Ficus retusa), fiind observat doar la
exemplarele mature. Se formează când ramurile unui ficus se curbează
către sol, ating pamantul, se înrădăcinează şi apoi din acestea cresc alţi
copacei.
Ficus salbatic Iaraşi, întâlnit doar la ficuşi. O variaţie a stilului mătură, însă în
acest caz, ramurile sunt foarte lungi în comparaţie cu trunchiul.
Stil des întalnit la Ginko (Ginko biloba). Arborele se aseamană cu o
flacară.

Flacara
În general, se întâlneşte la sălcii (Salix alba) şi la wisteria (Wisteria
floribunda). Se caracteriează prin faptul că ramurile coboară înspre
pământ.

Plangator
Tanuki Este un bonsai fals. Se creează dintr-un trunchi mort, prin care se
maschează un puiet ce este lăsat să crească. Cu timpul, acesta va
acoperi golurile rămase şi va parea că trunchiul este al lui.
GRUPA A V-A: ALTE EXEMPLE, NU SUNT LUATE CA BONSAI ÎN SENSUL
STRICT AL CUVÂNTULUI

Bonkei/Saikei Acest stil sugerează grădinile miniaturale existente in istorie.

A fost creat de către maestrul japonez Toshio Kawamoto.
Constă dintr-un peisaj într-un ghiveci, format din pietre,
copăcei, plante, muşchi şi nisip, ce evocă un râu sau marea.
Pietre cu semnificaţii divine, cu forme foarte frumoase si
implicatii mitologice.

Suiseki
Kusamomo/Shitakusa Plantaţii de iarbă sau bulbi.
Plantatii de iarba si plante sezoniere La fel ca şi stilul de sus, numai că apar şi plantele sezoniere.