Analiza discursului jurnalistic

(publicistic)

Nu are o individualitate foarte marcată din punct de vedere lingvistic: se bazează pe limbajul
standard, are în prezent o puternică orientare spre registrul colocvial, interferează cu limbajul politic.
 
Funcţii dominante;
- funcţia referenţială, informativă (e cea preferabilă, recomandată, “normală”)
- funcţia fatică (de menţinere a contactului)
- conativă (argumentativă, persuasivă) (manipularea)

Emiţătorul este identificat, dar e mai puţin important într-o presă de informare (e un mediator,
transmiţător de informaţii); există şi emiţători bine individualizaţi, care îşi exhibă subiectivitatea şi stilul
personal (în presa de opinie)
Destinatarul - foarte larg, adesea eterogen, uneori specializat

 Limbajul jurnalistic are un rol important în transmiterea normei (a limbii standard), dar şi în difuzarea
greşelilor – a inovaţiilor neacceptate de normă
http://www.cna.ro/Rezultatele-monitoriz-rii-privind,2392.html

• Utilizeaza un cod lingvistic + nonlingvistic (imagine, sunet)

• în general, limbajul jurnalistic tinde spre accesibilitatea maximă
• oralitatea familiară: intenţionată / neintenţionată
vizează: a) scop documentar - efect de autenticitate
b) scop comunicativ - simplitate, accesibilitate + cordialitate, solidaritate

Oralitatea este calitatea stilului unor opere literare de a părea vorbit, prin folosirea unor elemente de
limbă vorbită care dau expunerii un caracter spontan și viu atât în dialogurile dintre personaje, cât și în
narațiunea propriu-zisă. Oralitatea este caracterizată prin prezența expresiilor și a zicerilor populare
colocviale sau prin mărci ale dialogului, prin impresia unui dialog între povestitor și cititor.
Modalitățile de realizare a oralității sunt:
• dialogul
• folosirea dativului etic («  Aici mi-ai fost ? »; “Mi ti-l insfaca deodata”)
• exclamații, interogații
• expresii onomatopeice
• Imprecații (blestem, ocara etc.)
• adresare directă
• diminutive
• formule specifice oralității („vorba ceea”, „toate ca toate” etc.)
• proverbe, zicători
• cuvinte și expresii populare
• regionalisme
• umor, ironie, aluzii

• Dependenţă de actualitate – de contextul imediat

• comunicare relativ rapidă: un discurs mai puţin elaborat, chiar neglijent
• două tendinţe contrarii: spre inovaţie (pentru captarea atenţiei, a interesului) şi spre clişeizare
(pentru accesibilitate maximă)

1
 Multe din caracteristicile stilului jurnalistic sunt determinate de nevoia sa fundamentală de a furniza
elemente noi, de a produce surprize, pentru a trezi interesul cititorului şi a continua o comunicare
mereu ameninţată de grabă, plictiseală, suprasolicitare. Cum noutatea nu apare totdeauna în idei sau în
informaţii - puţine şi repetitive, în sfera vieţii cotidiene -, căutarea ineditului se transferă adesea asupra
limbajului.
• Pasiunea jurnalistică pentru neologismul şocant e bine cunoscută; a fost remarcată de asemenea,
în presa românească de după 1989, prezenţa jocului de cuvinte, dezvoltată dintr-o puternică
explozie de subiectivitate şi de inventivitate lexicală.
• O sursă stabilă de pitoresc lingvistic pare să o constituie acum limbajul popular, familiar şi mai
ales cel argotic, având printre trăsăturile lor esenţiale tendinţa spre inovaţie, spre permanentă
reîmprospătare.

Tipuri de discurs jurnalistic

• în funcţie de mediul de transmitere: audio, audiovizual, scris

• în funcţie de gradul de specializare şi tipul de destinatar (tabloide, posturi TV de informaţie
sau de divertisment etc.)
• în funcţie de specia jurnalistică (editorial/interviu/reportaj/ştire etc.)

Istoric – discursul jurnalistic românesc

• din secolul al XIX-lea; almanahuri, ziare;

• 1945-1989 intervalul presei în „limbă de lemn”
• după 1989 – explozie mediatică; concurenţa mediului on-line;

Trăsături ale discursului din mass-media

- multe neologisme: creaţii sau împrumuturi recente

- parafraze, jocuri de cuvinte
- ancorare în actualitate: deictice
Uite.... Vezi aici.... Acesta este...
- numeroase implicaţii, presupoziţii, aluzii
- recurs frecvent la reproducerea vorbirii altora (citare, relatare)
- evitarea repetiţiei; recurs la sinonime
- retorica titlului de presă
- modele specifice de structurare a textului (ex.: “piramida inversată” = În teoria şi practica
jurnalistică, “piramida inversată” este o tehnică de redactare, aplicată în special ştirilor, prin care
informaţiile esenţiale sunt prezentate la începutul articolului. Celelalte detalii sunt redate
descrescător, în ordinea importanţei.)
- narativizare, ficţionalizare
- clişee – abuz de metafore, metonimii, hiperbole, comparaţii, personificări

Clişee jurnalistice
“Cinic, vechii rechini ai dezastrului românesc întind din nou braţele tentaculare, paralizând tot ce
ating" (Dreptatea 192, 1990, 1).

“Bucureştiul sub teroarea zăpezii”

Cu subiect şi predicat
Despre ce vorbim?

2
Un şofer a spulberat pe trecere o femeie care traversa regulamentar (…) «Femeia era conştientă,
se văita de dureri», a povestit un martor” (bzi.ro, 15.02.2013)
„Închisoare pentru şoferul care în 2010 a spulberat mortal două persoane la Budai”, (bzi.ro,
23.02. 2013).

Argotisme
“A început datul la gioale în guvernul Năstase” (EZ 3540, 2003, 8)
“despre moţiunea lu’ peşte” (Antena 3, 2007)
“Subalternii mei dau cu subsemnatul la DNA” (EZ 20.07.2006)
“Ne este dat să recunoaştem din ce în ce mai des într-un film străin cîte o făţălie românească”
(Teleghid, 3, 2006, 46)
"«să te dai lebădă» că vii de la nu ştiu ce târg de specialitate sau training de peste hotare"
(Căminul, 10, 2005, 7)

Preţiozitate:
vizavi, a debuta, a demara, a derula, a lectura, a recepta, a recepţiona, a inscripţiona
"Sînt parcuri care au demarat bine" (TV 1994),
“aşa cum cunoaşteţi”
facil de zis; de aceasta
Constituirea unui registru ironic:
odraslă, jună, duduie, tanti, politichie, muzichie
autohton, mioritic, băştinaş, dâmboviţean
“alde Becali a zis că...”

- senzaţionalism, divertisment
- distorsionarea informaţiei (subiectivitate, perspectivă ideologizată, interes)

Exemple:
 In timp ce la televizor se transmitea meciul de fotbal dintre Dinamo şi Cagliari,
Lui Ilie Neacşa i-au picat dinţii din faţă
Pumnul vecinului, Adrian, a fost hotărîtor
Aseară, în jurul orei 21.00, Ilie Neacşa, în vîrstă de 40 de ani, cizmar, a fost bătut în
locuinţa sa din cartierul Crîngaşi, strada Fraţilor, bloc 30.
Ilie viziona la televizor meciul de fotbal dintre Dinamo Bucureşti şi Cagliari. La un
moment dat s-a auzit soneria. Cînd a deschis uşa l-a văzut pe Adrian, un vecin de la cealaltă scară
a blocului. Acesta, fără a spune ceva, l-a luat la bătaie.
În urma loviturilor primite, I. N. s-a prăbuşit în holul apartamentului, pierzîndu-şi
cunoştinţa.
Plin de sînge şi cu incisivii superiori căzuţi, Ilie a fost dus de către soţia sa la Spitalul
Clinic de Stomatologie. (EZ ep 377, 1993, 2)

 Alături de această euforie a trebăluielii, intră în joc şi o insomniacă patimă achizitivă;

trebuie făcute cumpărături: cadouri, alimente, brazi, jucării, locuri la restaurant, la munte
sau la mare. Vacanţa ar trebui să fie o pajişte calmă, reconfortantă, senină, o adiere de
contemplativitate. În realitate, seamănă cu Piaţa Obor. A face, în aceste zile, o vizită în
Piaţa Obor e o experienţă iniţiatică. Deasupra întregii lumi se înalţă o grimasă de bazar, o
nebuloasă pestriţă, un frison comatos. Înghesuiala are proporţiile unui exod apocaliptic.
Cărnuri sanguinolente, peşti agonizanţi, icoane kitsch, stambe bălţate, vînzători
clandestini, muzici băloase, chiote obscene, scuipături, noroi, totul amestecat cu totul,

3
 într-o rătăcire generală, cu miros de ţuică şi porc. Criză? Poate. Dar o criză barocă,
nesistematizabilă: abundenţă ambalată în nelinişte, precaritate lacomă, fast sărăcăcios.
Sărbătorile au devenit, s-ar zice, un mod de a risipi cerul. „La mulţi ani“? (Andrei Pleşu,
Dilema, 30.12.2011)

Înfiorător! O femeie din Alba a fost ucisă în timp ce se îndrepta spre serviciu. (Titlu,
Libertatea, 6.01.2011)
 Giani Deli-Iorga ar fi realizat ce a făcut şi apoi ar fi încercat să-l sune pe prietenul său,
Bogdan Mitu, să-i spună ce s-a întâmplat, dar acesta nu i-a răspuns la telefon. El a fugit
atunci spre casă şi în drum a aruncat într-un tomberon de lângă o şcoală cele două cuţite cu
care îi omorâse pe socrii pritenului său. De asemenea, bărbatul a aruncat în tomberon şi o
parte din hainele pe care le purta în momentul comiterii crimelor şi care erau pline de sânge.
Ajuns acasă, Deli-Iorga a mai băut câteva pahare cu alcool şi a hotărât apoi să se întoarcă la
locuinţa soţilor Garoafă şi să încerce să-şi şteargă urmele. Astfel, el înghesuit-o pe femeie în
şifonier şi a târât cadavrul bărbatului sub un pat, după care a ascuns cum a putut petele de
sânge. (Libertatea, 6.01.2011)

Bibliografie

• Bagnall, Nicholas, 1993: Newspaper Language, Oxford, Focal Press.

• Coman, Mihai (coord.), 1997: Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare, Iaşi,
Polirom.
• Dardano, Maurizio, 1986: Il linguaggio dei giornali italiani. Roma - Bari, Laterza (ed. I: 1973).
• Fowler, R. 1991: Language in the News. Discourse and Ideology in the Press, London and New
York, Routledge.
• Hartley, John, 1999: Discursul ştirilor (trad. rom.), Iaşi, Polirom (ed. orig.: 1982).
• Randall, David, 1998: Jurnalistul universal. Ghid practic pentru presa scrisă (trad. rom.), Iaşi,
Polirom.