Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NOŢIUNI INTRODUCTIVE
1. DEFINIŢII.
- stilul jurnalistic – apărut din mai vechile si mai specializatele stiluri funcţionale
(juridico-administrativ, beletristic şi ştiinţific)
- stilul este, deopotrivă :
- efect al structurării mesajelor
- expresie a unui mod de gândire
Ph. Gaillard defineşte jurnalistica astfel: “Profesia celor care, salariaţi sau
colaboratori, exercită o funcţie de informare, adică de căutare sau de prezentare a unor
ştiri, în slujba unui periodic scris, a unor media audio-vizuale sau a unei agenţii de
presă”[2].
Ziariştii produc texte jurnalistice, adică relatează evenimente – fapte de interes public,
produse sau care urmează a se produce în viitorul apropiat –, sunt martori activi şi
selectivi. Misiunea lor este să selecteze evenimentele care vor deveni ştiri, acele
evenimente, aşadar, considerate a avea un grad mai mare de interes pentru public. Opţiunea
pentru unul sau altul dintre evenimente se realizează cu precădere pe baza a trei criterii:
actualitate, semnificaţie şi consecinţe.
Există multe moduri în care se poate scrie un articol. Ceea ce rămâne comun însă, ce
nu se modifică este faptul că redactarea nu înseamnă decât „asamblarea unor materiale
predeterminate – răspunsuri la cele şase întrebări” formulate de Quintilian cu 2000 de ani
în urmă: quis?, quid?, ubi?, cur?, quomodo?, quando? (cine?, ce?, unde?, de ce?, cum?,
când?), la care se poate adăuga, eventual, o a şaptea: cu ce consecinţe?
Dar, pentru orice jurnalist, premisele unui scris de calitate pot fi considerate inteligenţa
şi capacitatea de organizare a detaliilor, corelate cu o bună cunoaştere a unor principii de
bază şi a regulilor de punctuaţie şi, mai ales, a trăsăturilor specifice acestui gen:
Orice articol are o cauză şi urmăreşte un scop (ascunde o intenţie);
Este întotdeauna direcţionat către un public ţintă (are un target);
Transmite o idee (sau mai multe);
Utilizează un cod (un limbaj) comun emiţătorului şi receptorului;
Ideile sunt ordonate după diferite criterii şi se prezintă sub o formă unitară;
Articolul trebuie transmis, pentru a ajunge la receptor, de la care se aşteaptă un
răspuns, pe un anumit canal[3].
Jurnalistica este însă o muncă de echipă, cele mai multe cunoştinţe acumulându-se prin
contact cu textele produse de alţi jurnalişti.
[1] D a v i d B a r s a m i a n –– Stenographers of Power: Media and Propaganda, USA,
Common Courage, 1992, pp. 34-56
[2] P h i l i p p e G a i l l a r d –– Tehnica jurnalismului, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 2000, p.
55
[3] A n d r a Ş e r b ă n e s c u –– Cum se scrie un text, Iaşi., Editura Polirom, 2000, p. 12